COLEGIUL DE STIINTE "GRIGORE ANTIPA" SCOALA SANITARA POSTLICEALA

OXIGENOTERAPIA

Coordonator: MANDRU MARIA SPERANTA

Elev: MIRET ROXANA

2012

ADMINISTRAREA OXIGENULUI
Scop: terapeutic: imbogatirea aerului cu oxigen in scopul combaterii hipoxiei (oxigenarea redusa a tesuturilor); ameliorarea concentratie de oxigen in sange; Indicatii: hipoxii circulatorii (insuficienta cardiaca, edem pulmonar, infarct miocardic); hipoxie respiratorie (soc, anestezii genereale, complicatii postoperatorii); reducerea efectelor tratamentului la cancer, a citostaticelor; Sursa de oxigen: statie centrala de oxigen sau microstatie; butelie de oxigen (de 300-10.000 l oxigen comprimat la 150 atm.); pentru a se putea administra, presiunea de regleaza cu reductorul de presiune(debitmetrul, care indica volumul in litri de oxigen pe minut) si se modifica cu ajutorul barbotorului; Administrarea oxigenului se face cu: saonda sau cateter nazal; ochelari; masca; cort de oxigen; balon Ambu sau Ruben. Cateterul nazal (sonda): are orificii laterale multiple. Se introduce in nara prin faringe, schimbandu-se de la o nara la alta. Tehnica: se dezobstrueaza caile aeriene; se masoara lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus; se introduce cateterul cu miscari blande paralel cu palatul osos si perpendicular pe buza superioara; se fixeaza sonda cu leocoplast; se fixeaza debitul la 4-6 l/minut; se va observa bolnavul in continuare pentru prevenirea accidentelor; se administreaza medicamente cu intermitenta si se supravegheaza debitul.

Ochelarii: pentru oxigen se fixeaza dupa urechi si prezinta doua mici sonde de plastic care patrund in nari. Se recomanda la copii si bolnavi agitati.

Masca: pentru oxigen (cu inhalarea aerului expirat) se fixeaza acoperind gura si nasul. In general este greu de suportat de bolnav datorita hamului de etanseizare. Tehnica: se verifica scurgerea oxigenului din sursa; se pune masca in mana bolnavului pentru a-i usura controlul mastii si i se sustine mana. Debitul este de 10-12 l/minut; se aseaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura; cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se aseaza cureaua de fixare in jurul capului;

Cortul de oxigen: nu poate depasi o concentratie de 50% a oxigenului, realizeaza o circulatie deficitara a aerului, ducand la incalzirea pacientului. Se impune racirea cu gheata.

Incidente la administrarea oxigenului: distensia abdominala prin patrunderea aerului prin esofag; emfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gatului prin fisurarea mucoasei; daca recipientul pentru barbotarea oxigenului se rastoarna, lichidul poate fi impins de oxigen in caile respiratorii ale pacientului, asfixiindu-l;

 in cazul utilizarii prelungite a oxigenului, in concentratii mari sau la presiuni ridicate, pot aparea iritarea locala a mucoasei, congestie si edemul alveolar, hemoragie intraalveolara, atelectazie; De stiut: administrarea oxigenului se va face dupa permeabilizarea cailor respiratorii; inainte de efectuarea tehnicii se vor lua toate masurile de precautie; pe timpul administrarii se vor supraveghea atent pacientul si echipamentul de administrare (manometrul de presiune si indicatorul de debit).