Ancoreaz creativitatea!

Nu va era dor de ceva cat se poate de practic si folositor? Cu totii am observat ca uneori avem o stare care ne permite sa ne exprimam in moduri surprinzatoare chiar si pentru noi, cu un efect deosebit pentru cei din jur, o stare care face ca ideile sa curga fluviu si in care nu stim cum sa ajungem mai repede la un pix si un petec de hartie! Dar cum ar fi daca am putea stapani aceasta stare? Cum ar fi daca am pocni din degete si, la comanda, starea de inspiratie ar aparea? Sau daca am bate din palme, sau daca ne-am musca un deget :), sau daca am bea apa, sau daca am manca un patratel de ciocolata V-ar putea fi de ajutor sa fiti creativi la comanda? Dar, mai intai de toate, credeti ca ar fi posibil? Din ciclul Orice este posibil! Da! Raspunsul este afirmativ. Spun asta din proprie experienta. Si nu mi-a luat mult pana am imaginat o solutie. Dar mi-a luat mult pana am ajuns sa-mi pun intrebarea! Cam 25 de ani. Nu stiu daca a mai inventat si altcineva asta. Dar stiu ca in urma cu 5 ani am reusit sa ancorez creativitatea de un lucru cat se poate de simplu: acela de a bea apa. Iar aceasta s-a intamplat dupa ce mi-am dat seama ca era deja ancorata de mult timp (si de la sine) de mersul cu microbuzul, fara ca eu sa intentionez asa ceva. Pentru cei nefamiliarizati cu termenul de ancora (principiul vine din NLP), aduc cateva lamuriri. Este vorba despre o mica minune care are loc la nivelul sistemului nervos: doua sinapse - corespunzatoare unor concepte, obiecte, persoane, emotii, evenimente diferite - care apar simultan, se leaga. (Nerve cells that fire together, wire together.) Aceasta permite ca - pe viitor - aparitia unui singur stimul din cei doi sa genereze si reactia pentru celalalt. Concret, daca din diverse motive ati izbucnit in ras si un prieten v-a apucat de nas, dupa un timp (10 minute, o ora, o zi etc), atunci cand prietenul/a va apuca din nou de nas exact la fel ca prima data, va veti simti la fel de binedispus ca si atunci cand radeati. Exista si niste reguli pentru ca ancorarea sa reuseasca, dar ideea este ca un stimul extern care a avut loc simultan cu o stare interna, poate, pe viitor sa determine el singur starea interna. Din seria Incearca asta acasa! Cum aplicam acestea astfel incat sa ajungem sa imblanzim creativitatea? Parcurgem urmatoarele etape: Etapa I - La panda Cum apare creativitatea, ca un calut naravas si imprevizibil, sarim pe el si-i punem capastrul si saua! Pentru asta, trebuie sa avem instrumentele pregatite. Ne gandim din timp cu ce am vrea sa ancoram starea creativa si, din acel moment, vom cauta ca intotdeauna sa avem la indemana acel lucru si sa fim pregatiti sa-l folosim. Cu alte cuvinte, stam la panda. Spre exemplu, putem ancora creativitatea cu: o melodie anume (sau un refren, pentru ca este mai scurt) un desen anume (un meme, de exemplu) mancatul unui patratel de ciocolata mestecatul unei gume a bea o gura de apa o gura de suc o gura de bere

a inghiti o pastila (a propos, chiar cred ca o sa contactez o companie farmaceutica pentru a-i convinge sa faca o pastila a creativitatii!). Aveti grija ce pastila! suptul unui cubulet de zahar o bomboana a spune o rugaciune a spune o multumire adresata lui Dumnezeu a face un nod pe o sfoara a presa doua degete intr-un anume fel o atingere anume a mainii/nasului/urechii si multe altele

Puteti sa gasiti si voi alte exemple. Si chiar va rog sa completati lista. In principiu, trebuie sa fie ceva la indemana si destul de scurt ca perioada pentru ca, imediat ce apare o idee, sa faceti actiunea pe care ati ales-o. Etapa II - Traieste bucuria Tehnica pe care v-o spun acum are un minus atunci cand este folosita pentru primele, sa zicem, 10 ori. Ea nu ancoreaza din start creativitatea, ci bucuria care urmeaza unei idei. Veti ajunge sa ancorati creativitatea din aproape in aproape. Nu stiu cum este la voi, dar eu traiesc o bucurie speciala atunci cand am idei. Ceea ce trebuie sa faceti in etapa aceasta este ca, imediat dupa ce aveti o idee super, sa va lasati in voia acestei bucurii si Etapa III - Arunca ancora imediat ce ea apare, sa faceti acea actiune pe care v-ati ales-o in etapa I. Atentie, mai ales la inceput cand ideile s-ar putea sa nu fie geniale, bucuria s-ar putea sa nu fie prea intensa si sa fie de scurta durata. Daca ati ales sa va ciupiti urechea, faceti-o repede, de doua - trei ori, pana sa va treaca starea si, mai ales, exact atunci cand starea are cea mai mare intensitate. De principiu, dupa relativ putin timp (2-6 saptamani in care aplicati cat puteti de des tehnica), ideile vor fi din ce in ce mai bune, iar bucuria va fi mai intensa si va sosi in valuri de cateva secunde (ideile vor veni inlantuite), asa ca va va fi mai usor sa ancorati starea. In timp, din aproape in aproape, veti ajunge sa stapaniti aceasta stare de bucurie. Daca reusiti sa ancorati de 4-5 ori stari (foarte) puternice de bucurie datorate faptului ca v-au venit idei, este suficient. Etapa IV - Apasa butonul De data aceasta, rolurile se schimba. Nu veti mai fi pasivi, asteptand ca ocaziile (adica ideile) sa apara, ci veti trece la actiune: le veti provoca chiar voi. Cautati sa pregatiti un mediu propice si apasati butonul (adica faceti acel lucru de care ati ancorat bucuria provocata de venirea unei idei). De ce este important ca mediul si momentul sa fie propice? Pentru ca, daca ceva va irita extrem de intens sau va da o stare foarte proasta, riscati sa va stricati ancora. Starea mai intensa si mai puternic ancorata o va elimina pe cealalta. Ori, daca ati reusit sa ancorati doar o stare de bucurie firava, nu veti reusi sa indepartati si starea de iritare si sa provocati si aparitia ideilor, ci veti ancora starea intensa de iritare in gestul respectiv, ceea ce inseamna ca ati stricat ancora buna. Atentie, deci! Etapa V - Reinnoieste ancora Pe masura ce ideile pe care le considerati geniale apar, nu uitati sa va reinnoiti ancora, adica sa faceti din nou gestul/actiunea ales/aleasa atunci cand starea de bucurie este intensa. Asta va face ca ancora sa fie din ce in ce mai puternica iar ideile provocate din ce in ce mai bune. Celor care au mai mult de 30 de ani, s-ar putea ca articolul sa le aprinda un beculet. Cand aveam cam treipatru ani, erau la TV niste desene animate cu Dr. Balthazar. Trebuia sa gaseasca tot felul de solutii si pentru asta se folosea de laboratorul sau deosebit de echipat. Insa, inainte de toate, isi prajea doua oua ochiuri care il ajutau sa inoveze.