Sie sind auf Seite 1von 3

Pediatrie-C1 Medicina infantila se gaseste in toate specialitatile mdicale, dar cuprinde si alte cunostiinte din alte stiinte (psihologie,

pedagogie). Ea cuprinde puericultura si pediatria. Puericultura Puericultura are numele imprumutat din franceza. Se ocupa cu studiul cunoasterii copilului sanatos si a metodelor cele mai adecvate pentru cresterea si dezvoltarea sa armonioasa. In terminologia medicala, acest cuvant a fost introdus de catre Carrom in 1865, cand a publicat prima lucrare de puericultura, intitulata Puericultura (stiinta de a creste igienic si fiziologic copilul). Pediatria Cuvantul vine din limba greaca. Reprezinta studiul organismului uman de la nastere si pana la adolescenta din punct de vedere al dezvoltarii organismului si al bolilor ce pot surveni in aceasta perioada de viata. Kinetologia aplicata in domeniul pediatriei are 2 aspecte: -aspect profilactic: gimnastica sugarului sanatos si masajul; -aspect curativ de reabilitare a handicapului biologic sau sechelelor anumitor afectiuni. Cresterea si dezvoltarea: procesul cresterii si dezvoltarii este o actiune dinamica, incepand din momentul conceptiei produsului uman si pana la maturitate, perioada in care organismul este supus unor permanente modificari morfo si psihointelectuale. Cresterea este reprezentata in principal de marirea de volum a intregului organism. Ea se efectueaza prin 2 mecanisme: -hiperplazie/multipliere celulara; -hipertrofie celulara, prin cresterea de volum a celulelor. Celulele somatice se inmultesc prin mitoza. Acest proces are la baza replicarea in celulele nou-rezultate a materialului genetic, care este egal distribuit. Celulele sexuale se multiplica prin meioza, ca zin care celulele nou-rezultate vor avea jumatate din materialul genetic al celulelor mature. In functie de capacitatea de diviziune a celulelor continute, tesuturile se clasifica in: -tesuturi cu capacitate mare de diviziune (maduva hematogena, epidermul, mucoasa excesiva); -tesuturi care contin celule care-si pierd capacitatea de diviziune (sistemul nervos, miocard); -tesuturi ale caror celule au capacitate redusa de diviziune, posibila doar in anumite conditii (tesutul hepatic). Hipertrofia celulara este procesul prin care are loc aparitia de celule specifice. Cresterea se caracterizeaza prin cresterea dimensiunilor organismului. Poate fi usor de urmarit prin diferite masuratori antropometrice (talie, greutate, perimetre, diametre). Dezvoltarea este o notiune mai complexa care implica o modificare calitativa care duce la o perfectionare continua a organismului in evaluarea structurala si a functiilor sale. In urma primei diviziuni celulare, unele celule evolueaza catre un anumit tip de celule specializate. Aceasta evolutie are loc sub actiunea unor factori extrinseci, numiti

2 inductori. Ei vor stabili pentru aceste celule un anumit parcurs evolutiv si vor actiona numai in cazul in care celula le permite aceasta. Din punct de vedere genetic, diferentierea celulara inseamna regresarea unui numar variabil de gene in functie de tipul de celule specializate. Din punct de vedere biochimic, diferentierea celulara consta in acumularea unor substante specifice (ex.: hemoglobina in eritrocite). Evaluarea dezvoltarii este mai dificil de facut, dar se folosesc niste parametrii functionali ai dezvoltarii in practica clinica curenta: -aprecierea tolerantei digestive in raport cu varsta cronologica; -rezistenta la infectii; -maturizarea neurologica, unde urmarim reflexele arhaice si tranzitorii, postura, tonusul muscular, dezvoltarea limbajului, comportamentul social si dezvoltarea intelectuala la copilul mai mare, care include atentia, memoria, abstractizarea, reprezentarea grafica, reproducerea verbala, controlul sfincterian. Legile cresterii: Legea alternantei se refera la faptul ca segmentele corpului nu cresc toate in acelasi timp, ci alternativ: -osul lung se alungeste si se ingroasa alternativ, adica pauza dintre cresterile in lungime fiind folosita pentru cresterea in grosime si invers; -legea basculei se refera perioadele de activitate si repaus ale unui os lung dintrun segment; sunt contrare pentru celelalte 2 oase lungi ale aceluiasi membru, cand primul creste in lungime, celalalt crescand in grosime si invers. Legea proportiilor: pentru fiecare perioada a copilului exista un anumit ritm de crestere. Sugarul (4 luni) isi dubleaza greutatea de la nastere. Fiecare segment al corpului are alt ritm de crestere. In perioada intrauterina ritmul de crestere este incetinit pentru membre si mai accelerat pentru cap si trunchi. Dupa nastere, membrele cresc mai mult decat trunchiul, iar membrele inferioare mai mult decat cele superioare. BROOK Capul fata de lungimea corpului Trunchiul fata de lungimea corpului Membrele inferioare fata de lungimea corpului Nastere 23% 33% 39% 6 ani 16,5% 30,5% 50% 14 ani 13,5% 29,5% 54% 20 ani 10,5% 30,5% 53%

Legea cresterii inegale intre tesuturi si organele corpului: fiecare organ si tesut are ritmul sau de crestere. Ex.: sistemul nervos creste foarte mult in perioada prenatala, iar de la nastere la maturitate creste de 4 ori; ficatul creste de 9 ori; splina creste de 13 ori; rinichiul creste de 14 ori; plamanul creste de 17 ori; inima creste de 20 ori; intestinul creste de 30 ori. Legea antagonismului morfologic si ponderal: in perioada de crestere acumulativa, diferentierea este redusa si invers. Legea cresterii diferite pe sexe: fetele au o dezvoltare mai rapida in prima faza a pubertatii, iar baietii in a 2-a parte. Factorii care determina si influenteaza cresterea si dezvoltarea: procesele de crestere si dezvoltare sunt influentate pozitiv sau negativ de factori a caror actiune se poate manifesta in etape diferite, variind ca durata si intensitate. Factorii pot fi exogeni si endogeni.

3 1).Factorii exogeni: actiunea factorilor exogeni depinde de varsta la care actioneaza, perioadele cele mai sensibile fiind cele in care procesul de crestere este cel mai rapid. Ei sunt reprezentati de: Mediul geografic: prin conditii de microclimat (aer, soare, lumina, umiditate, presiune atmosferica, raze ultraviolete). Acestea influenteaza mai ales cresterea si dezvoltarea in primii 5 ani de viata. Ex.: altitudine mare (+1500m) sau climat excesiv de caldtalie mica datorata hipoxiei cronice (ideal este climatul temperat); anotimpul-fiecare copil are un ritm sezonier propriu de crestere. Alimentatia: se manifesta inca din viata intrauterina. Subnutritia materna duce la nasterea unor copii sub greutatea normala (45%); in 10% din cazuri este afectata lungimea (Small for date). Factorul socio-economic: familia in care este crescut copilul (familia la randul ei este influentata de acesti factori), sracia, stresul. Factori afectiv-educativi: climat calm, optimismul duce la o dezvoltare buna; in caz contrar apare o intarziere a dezvoltarii (copii din leagane). Dezvoltarea intelectuala este mai buna la copiii proveniti din familii care se preocupa de educatia lor, in familiile cu frati mai multi. De asemenea, medicul urban duce la o dezvoltare mai buna, pentru ca aici exista exigente educative mai mari decat in mediul rural. Exercitii fizice: aplicate in primul an de viata, la inceput sub forma masajului, apoi a gimnasticii pentru sugar, iar pe masura ce copilul creste se vor face sub forma unui sport adaptat posibilitatilor lui, cu rol favorizant pentru ritmul de crestere si dezvoltare. Diferite traumatisme, radiatii. Factorul cultural are rol limitativ sau dimpotriva. 2).Factorii endogeni cuprind: Factori genetici: cadrul genetic al cresterii este plurifactorial, ereditatea conducand partial talia definitiva si dimensiunile copiilor la diferite varste, precum si ritmul menstruatiei si momentul instalarii ei. Factorul rasial: negrii sunt mai mici la nastere. Aceste 2 categorii de factori au rol asupra inteligentei (ex.: gemeni monozigoti crescuti separat si in medii diferite au acelasi coeficent de inteligenta). Factori hormonali: hipofiza, timus, tiroida, suprarenale, paratiroide, glande sexuale. Factori patologici: anomaliile cromozomiale influenteaza cresterea si dezvoltareasindromul Down; afectiunile viscerale cronice sau cu evolutie prelungitainsuficienta renala, sindroame de malabsorbtie.