Psihodiagnostic-C9 Deficitul Deficitul reprezinta o incapacitate ce poate fi: -vizibila sau invizibila (tehnicile de obiectivare sunt diferite); -temporara

sau permanenta (dar nu sunt imuabile-terapia trebuie sa schimbe permanenta); -progresiva sau regresiva. In functie de acestea se evalueaza sansele de evolutie, succesul sau esecul in recuperare. Succesul poate fi stagnare sau evolutie. Tratamentele preventive sunt de preferat fata de cele curative datorita costurilor si sanselor privind sanatatea. Prevenirea deficitului inseamna prevenirea sau limitarea crizei. Dupa Organizatia Mondiala a Sanatatii masurile ce conduc la prevenirea deficitului sunt: -reducerea sanselor de aparitie a deficitului (diagnostic si posibilitatea interventiei primare); -limitarea incapacitatii provocate de deficit (prin compensare sau dezvoltare a abilitatilor specifice sau compensatorii); -prevenirea transformarii incapacitatii in handicap. Incapacitatea priveste abilitatile (incapacitatea de a mergeprevenirea handicapului-scaun rulant). Comportamentele Comportamentele pot fi: 1).adecvate: corespund cerintelor sociale si educationale din punct de vedere al parametrilor de exprimare-calitate (continutul comportamentului), durata, frecventa. 2).deficitare: corespund numai partial cerintelor educationale; acest comportament deficitar trebuie dezvoltat devenind obiectiv tinta in programul de recuperare (ex.: sta in picior 1 secunda, dar la 6 ani sta mai multe secunde). 3).neadecvate (problema): trebuie reduse pana la anulare (metode de reducere). Metode de crestere a comportamentului: Metoda ajutorului: -este cea mai folosita pentru ca mentine motivatia ridicata pentru sarcina; faciliteaza aparitia succesului ca recompensa de intarire si fereste subiectul de esec; -importanta este gasirea momentului optim pentru interventie (nu numai la debut, ci ori de cate ori este nevoiepana cand se ofera ajutor, pana cand invata sarcina); -la invatarea sarcinii se suspenda ajutorul, dar se mentine recompensa; -ajutorul se retrage treptat. Tipuri de ajutor: a).prezentarea modelului: se da modelul actiunii in raport cu caracteristicile subiectului si cu aprecierea sau nivelul de exprimare a abilitatilor de baza. b).ajutorul fizic: este cel mai folosit in kinetoterapie; poate sa fie efectiv (de sustinere)-trece in etapa urmatoare: ajutorul prin invaluire (pacientul dobandeste securitate). c).ajutorul verbal: indicatii. d).ajutorul vizual: urmarirea subiectului in momentul executiei.

2 Metoda formarii: se aplica in situatii de invatare a unor comportamente noi si complexe. Presupune recompensa prealabila invatarii sarcinii a unor comportamente asemanatoare sau componente ale comportamentului complex ce ajuta la transferul noului comportament. Metoda modelarii: cel ce dirijeaza invatarea prezinta modelul actiunii si ii cere subiectului imitarea actiunii. Aplicarea metodei presupune respectarea unor reguli: -se porneste de la cunoasterea abilitatilor de baza; ne asiguram ca pacientul poate sa ne urmareasca, ca este atent, interesat; -i se arata subiectului ce trebuie sa faca; -se exprima cerinta clara de executie in conformitate cu modelul; -recompense secventiale si finale. Metoda inlantuirii este o metoda aplicata pe baza principiului pasilor mici. Inlantuirea poate fi: -directa: subiectul primeste ajutor la primul pas, restul urmand sa-l faca educatorul (pana la consolidare)urmatorulurmatorul; -indirecta: se face de cel ce dirijeaza procesul invatarii in afara de ultimul pas, pe care il executa pacientul singur (dinspre final spre in fata). Aceste metode cresc comportamentele si se folosesc in handicapul grav. Comportamente neadecvate: comportamente care prin calitatea lor se opun cerintelor; sunt nocive pentru individ sau pentru ceilalti; sunt comportamente facute prea des; sunt realizate in locuri sau momente nepotrivite. Tipuri de comportamente nepotrivite: Comportamente distructive: a).Criza de furie: nu corespunde cerintelor sociale (il dezadapteaza pe subiect); este din punct de vedere neurologic foarte periculoasa (efectele sunt mai puternice decat o criza epilepticasuferinta cerebrala mare); pot fi reactive (exista persoane sau medii neurogene). b).Comportamente agresive. c).Comportamente autodistructive: autoagresivitatea duce la comportament autodistructiv. Comportamente de imprastiere a obiectelor. Comportamente ciudate, bizare (atipice): la carentiatii afectiv. Modalitati de lucru: observarea si inregistrarea problemei. Inregistrarea: cuprinde descrierea comportamentului; se face inaintea instituirii terapiei recuperatorii (prin inregistrarea datei, orei, locul la care se produce comportamentul); ne intereseaza cine era prezent, analiza comportamentului (ce s-a intamplat inainte si dupa; observatii). Metode de schimbare a comportamentului neadecvat: Recompensarea diferentiata a unui comportament incompatibil cu comportamentul problema; metoda ofera alternativa (avantaj). Dezavantajul este ca este greu sa gasim comportament alternativ. Ex.: comportament problema=suptul degetului (simptome de subsolicitare, carentare afectiva); comportament alternativ=jucarii, suzeta, ceva dulce. Satierea de stimul (accesul liber la recompensa): este mai rar utilizata; se aplica la coprolalie (vorbitul urat); se aplica cu bune rezultate la fumatori, drogomani. Extinctia se aplica comportamentelor excesive, unde comportamentul se reduce pentru ca nu este urmat de recompensa. Metoda se foloseste in diferite situatii, in special in stari sau manifestari fobice-extinctia capata forma desensibilizarii prin pasi mici (frica fobica de cainemetoda: se porneste de la obiectul artificial natural; de la obiecte mici la obiecte mari; de la obiecte deschise la culoare la culori inchise).

3 Ignorarea este o forma a extinctiei; este o metoda eficienta in comportamentele recompensate continuu. Cand comportamentul a fost recompensat discontinuu se aplica o perioada recompensa continua si apoi se trece la ignorare. Reguli: asigurarea ca se pot opri toate sursele de intarire; cand se aplica copilului ne comportam ca si cum copilul nu ar fi in incapere, dar nu ostentativ. Pedeapsa: prezentarea stimulului aversiv consecutiv producerii comportamentului; pedeapsa solicita decizie cu discernamant. Pedeapsa presupune: -stabilirea nivelului bazal; -analiza semnalelor: a semnalelor discriminative (i se arata celui ce va fi pedepsit ce anume va primi ca recompensa daca rezlizeaza un anumit comportament) si a semnalelor (i se arata ca nu va primi recompensa in conditionarea unui anumit comportament).