Sie sind auf Seite 1von 10

CUPRINS

CAPITOLUL I. Despre violenta si abuz ....................................................................................................2 CAPITOLIL II. Despre persoanele in varsta ...............................................................................................3 CAPITOLIL III. Depre violenta asupta persoanelor in varsta ....................................................................5 CAPITOLUL IV. Cadrul legislativ ..............................................................................................................7 CAPITOLUL V. Protectia si autoprotectia impotriva victimizarii . 8 BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I. DESPRE VIOLENTA SI ABUZ Violenta a primit definitia cea mai cuprinzatoare din partea Organizatiei Mondiale a Sanatatii, ca fiind: "amenintarea sau utilizarea intentionata a fortei fizice sau a puterii mpotriva propriei persoane, a altei persoane, mpotriva unui grup, sau a comunitatii, si care antreneaza un risc crescut de a produce un traumatism, un deces, o dauna psihologica, o dezvoltare anormala sau o privatiune". n aceast enunt se defineste violenta n raport cu sanatatea si starea de bine din punct de vedere fizic, psihic si social. Potrivit unei definiii a Action on Elder Abuse, care a fost preluata de la Organizaia Mondiala a Sanataii i care s-a impus n domeniile cercetarii i politicii, prin rele tratamente aplicate persoanelor varstnice se nelege orice aciune singulara sau repetata sau orice inaciune, atunci cand aciunea era necesara, care poate produce daune unei persoane varstnice sau o poate pune n pericol. Sociogeneza abuzului si violentei contra persoanelor varstnice ia n considerare, alaturi de evolutia n general a fenomenului si accentuarea binecunoscutului conflict dintre generatii. Exista urmatoarele categorii de abuz asupra persoanelor varstnice: atacul (violenta fizica), alimentatia insuficienta (privarea de hrana),administrarea necorespunzatoare a medicamentelor (neadministrarea celor prescrise), abuzul emotional, psihic si verbal, abuzul sexual, abuzul financiar, izolarea voluntara (sau tinerea varstnicului n captivitate), neacordarea ajutorului n activitatile zilnice de ngrijire. Autorii Constantin Bogdan si Serban Stoianovici (1997)1 considera ca urmatoarea structura de tipuri de abuz corespunde cel mai bine realitatii, inclusiv celei din tara noastra, din pacate ignorata. Astfel ca exista: - abuzul moral, caracterizat prin nerespectarea demnitatii persoanei varstnice, marginalizare si excludere sociala, ignorarea drepturilor si libertatilor sale, discriminare pe motiv de varsta; de altfel abuzul moral se regaseste n toate celelalte tipuri de abuzuri. - neglijenta (abuz disimulat) ca abuz n familie, la domiciliu dar si n cadrul institutionalizat (camin de batrani sau camin-spital), este un abuz disimulat, greu evidentiabil si de aceea ignorat n dimensiunile sale reale si cu grave repercursiuni asupra existentei varstnicului. Abuzul prin neglijenta poate fi: involuntara (varstnicul poate fi lasat singur, izolat, uitat fara ajutor); intentionat (varstnicul este privat, cu intentie, de alimentatie, hidratare, ngrijire, igiena corporala si a spatiului de locuit; - abuzul comportamental (psihologic), este un tip de abuz frecvent ntalnit, el macinand lent rezistenta varstnicului, l intimideaza, determinandu-l sa se lase dominat n interesul abuzatorului. Abuzul psihologic este ca o distrugere lenta fara urme. Se manifesta sub forma lipsei de rabdare n a-l asculta pe

BOGDAN CONSTANTIN, STOIANOVICI SERBAN "Ghid De Nursing Geriatric" - Ed. Zecasin, Bucuresti, 1997

batran, intoleranta fata de notele negative proprii procesului de mbatranire, lipsa comunicarii, injuriile, violentele verbale, teroarea psihologica; - abuzul fizic (violenta), devine din ce n ce mai frecvent si apare sub forme variate, de la mbranciri, loviri, batai, pana la crime. Este frecvent n sanul familiei abuzatorii fiind rudele - copiii, ginerii, nurorile, urmati de celelalte rude mai ndepartate si persoane din afara familiei; - abuzul sexual, este din ce n ce mai frecvent n cazul persoanelor de sex feminin varstnice, supuse violului de catre barbati tineri sau adulti cu tulburari de comportament sexual, complexati, perversi, n asociere cu infractiunea de talharie; - abuzul financiar, denumit si deturnarea bunurilor persoanelor varstnice, ntrucat varstnicii sunt considerati tinte usoare pentru infractori, n raport cu posibilitatile reduse de a se apara, atat fizic cat si privind posibilitatile de a sesiza intentiile ascunse ale abuzatorului, falsificarea unor acte, retinerea pensiei sub pretextul efectuarii cumparaturilor etc; - abuzul de institutionalizare, adica internarea ntr-un camin pentru persoane varstnice sau caminspital, mpotriva vointei varstnicului si chiar cand are conditii de a ramane n familie, la domiciliul sau; - amenintarea cu abandonul sau cu plasarea ntr-un camin de batrani; - violenta corporala indirecta (administrarea nejustificata de medicamente, de exemplu sedative etc.). Familia constituie cel mai adesea terenul de manifestare a violentei. Informatiile privind fenomenul raspandirii violentei familiale n Romania sunt sumare si nu suficient de concludente pentru a avea o imagine de ansamblu asupra evolutiei acestuia, n scopul abordarii strategiilor celor mai eficiente.

CAPITOLUL II. DESPRE PERSOANELE IN VARSTA n limba romana, cuvantul batran are ca etimon cuvntul latin veteranus, care desemna soldatul imperial dupa mplinirea varstei pana la care trebuia sa aduca servicii Romei. Aceste servicii erau rasplatite ndeosebi prin dreptul la liniste si viata prospera ,garantate prin proprietatile agricole pe teritoriul imperiului acolo unde doreau sa se stabileasca. Diferiti autori, atat din tara, ct si pe plan mondial, au ncercat sa defineasca batranetea si sa-i stabileasca limitele. Astfel, s-au elaborat mai multe definitii mai mult sau mai putin contestate. 1)Criteriul cronologic a fost printre primele criterii de definire; el a fost nsa intens criticat, deoarece poate exista o mbatranire precoce si pot exista persoane n varsta la care majoritatea functiilor sunt asemanatoare omului adult.

2)Notiunea de varsta naintata se utilizaza pentru perioada din viata omului care urmeaza dupa maturitate si tine pna la sfarsitul existentei sale. Aceasta perioada mai este numita si varsta a treia, perioada de involutie , perioada de batranete sau senescenta. 3)Dictionarul Larousse de psihiatrie defineste batranetea ca fiind ultima perioada a vietii corespunzand rezultatului normal al senescentei.. Termenul se opune celui de senilitate care ar fi aspectul patologic, dar n acelasi timp precizeaza ca batranetea extrema nu se distinge prin nimic de senilitate. Tot dictionarul Larousse defineste mbatranirea ca fiind ansamblul de transformari ce afecteaza ultima perioada a vietii si care constituie un proces de declin, semnele mbatranirii fiind: slabirea tesuturilor, atrofie musculara cu scaderea functiilor si performantelor, toate acestea concurand la limitarea progresiva a capacitatilor de adaptare. 4)Organizatia Mondiala a Sanatatii considera: a)persoane n varsta: ntre 60 si 74 de ani; b)persoane batrane: ntre 75 si 90 ani; c)marii batrani : peste 90 de ani; 5)n conceptiile medico-sociale franceze se vorbeste despre: a)varsta a treia : dupa 65 de ani ,corespunzand varstei pensionarii; b)varsta a patra : dupa 80 de ani; 6)Cea mai uzuala forma de clasificare a batranetii cuprinde: a)stadiul de trecere spre batranete : de la 65 la 75 de ani; b)stadiul batranetii medii : 75-85 ani; c)stadiul marii batraneti : peste 85 de ani. 7)Americanii clasifica persoanele de varsta a treia astfel: a)batrani tineri(old-young) : 65-75 de ani; b)batrani-batrani(old-old):mai mult de 75 de ani . n decursul timpului, au fost acumulate informatii importante privind batranetea ,relevandu-se faptul ca este o varsta a ntelepciunii ,anticamera a mortii si a bilanturilor ,de toleranta si mpacare cu lumea , de eliberare, de desertaciune si ndemn pentru o viata cumpatata a celor tineri . Modificarile morfo si psihofiziologice care caracterizeaza procesul de mbatranire conduc direct sau prin consecintele lor si la modificari adanci ale reltiilor sociale ale individului varstnic, atat n relatiile intrafamiliale, ct si n relatiile lui sociale generale; acestea, la randul lor, precipita modificarile psihofiziologice si favorizeaza instalarea si agravarea mbolnavirilor cronice. n procesul de mbatranire factorii sociali si psihosociali detin un loc foarte important, ei neputand fi ignorati.

CAPITOLUL III. DEPRE VIOLENTA ASUPTA PERSOANELOR IN VARSTA In cadrul legislatiei noastre, atat in Codul Penal cat si in Codul de procedura penala, privitor la raportul infractor victima, atentia este concentrata asupra celui care savarseste fapta antisociala si mult mai putin asupra celui ce suporta efectele directe ale comiterii infractiunii, mai ales in cazul infractiunilor de violenta (omor, lovitura cauzatoare de moarte, viol, talharie, etc). Prin victima intelegem orice persoana umana care sufera direct sau indirect consecintele fizice, materiale sau morale ale unui actiuni sau inactiuni criminale.2 Persoanele in varsta prezinta un grad inalt de vulnerabilitate victimala. Batranetea, etapa finala a vietii omului, care incepe aproximativ pe la vasrta de 65 70 de ani, cuprinde urmatoarele etape: intre 65 70 de ani perioada de trecere si adaptare; intre 70 80 de ani batranetea propriu zisa; intre 80 90 de ani batranetea avansata; dupa 90 de ani marea batranete. Spre deosebire de perioadele de varsta anterioare, batranetea prezinta o serie de caracteriztici specifice: predominarea proceselor involutive, reducrerea treptata a potentialului energetic si a capacitatii vitale, adaptative; diminuarea capacitatii de effort fizic, a rezistentei la suprasolicitare si l actiunea factorilor perturbatori din mediul extern; accentuarea fenomenelor de sclerozare, scaderea labilitatii functionale a organelor de simt si a sistemului nervos, a mobilitatii si a rapiditatii miscarilor. Din punct de vedere psihologic, batranetea prezinta dezorganizari mai putin ample decat cele in plan bio-fiziologic si aici, mai ales, in cadrul functiilor ce sunt direct legate de caracteristicile bio fiziologice ale sistemului neuroendocrin: functia mnezica, concentrarea si stabilitatea atentiei, vivacitatea si spontaneitatea imaginatiei, flexibilitatea gandirii, stabilitate emotionala, rezistenta la stres. La toate acestea se adauga sentimentul de insecuritate, accentuarea tendintei de reactualizare si retraire a trecutului experiential si, totodata, de interpretare a prezentului prin prisma lui, cresterea gradului de dependenta interpresonala, slabirea dinamismului instinctiv. In ultimii ani, cercetatorii insista tot mai mult privind departajarea a doua categorii de victimizare a persoanelor in varsta: crime de strada,comise de persoane total straine si maltratarea batranilor de persoane cunoscute. 3 In prima categorie regasim infractiunile de furt si talharie, avand ca obiectiv principal jefuirea victimei. In a doua categorie intra dierite forme de maltratare a batranilor, de altfel, cea de-a treia forma de violenta, manifestata in familie (primele doua fiind maltratarea sotiei si a copilului). Termenul de maltratare a persoanelor in varsta a aparut in anii 80, problema respectiva atragand atentia atat a juristilor, cat si a altor specialisti.
2 3

N. Mitrofan, T. Butoi, V. Zdrenghea Psihologie judiciara, Casa de editura si presa Sansa, Bucuresti, 1994, pag. 69 N. Mitrofan, T. Butoi, V. Zdrenghea Psihologie judiciara, Casa de editura si presa Sansa, Bucuresti, 1994, pag. 92

Astazi, maltratarea persoanelor in varsta se refera la o multitudine de acte victimizante intentionate cum ar fi: agresiunea fizica, agresiunea psihica, exploatarea financiara prin minciuna si furt ilegal; neglijarea lor prin: ignorarea prezentei lor, privarea de hrana si medicamente, etc. In cadrul familiei, cei care victimizeaza persoanele in varsta sunt cei cu care locuiesc: fiul, fiica, nepoti, etc. iar in institutiile sociale de asistenta, persoanele obligate prin lege a-i ingriji. Semne si simptome ale abuzului asupra batranilor Semnele si simptomele abuzului asupra batranilor variaza in limite foarte largi, in functie de tipul abuzului. Semnele si simptomele abuzului fizic asupra batranilor pot include: vanatai, ochi invinetiti, cucuie, zgarieturi, urme de legare, taieturi, intepaturi sau rani netratate, in oase fracturate, inclusiv oasele calotei craniene (cap spart) intinderi, dizlocari sau traumatisme interne ochelari sparti sau semne de imobilizare fortata probe de laborator care arata semne de supradozare sau de subdozare a medicamentelor declaratiile unei persoane varstnice ca a fost abuzata fizic schimbarea brusca a comportamentului unei persoane invarsta refuzul unui ingrijitor de a primi vizitatori care sa ramana singuri cu persoana in varsta vanatai in zona sanilor sau a zonei genitale boli venerice inexplicabile, infectii genitale inexplicabile sangerari anale si vaginale inexplicabile lenjerie rupta sau patata declaratiile unei persoane varstnice ca a fost abuzata sexual. pare agitata sau suparata afiseaza comportamente neobisnuite, cum ar fi suptul, tendinta de a musca sau de a se legana e retrasa sau necomunicativa, neresponsiva declara ca a fost maltratata verbal sau emotional. deshidratarea, malnutritia probleme de sanatate netratate o igiena personala defectuasa, conditii de trai neigienice sau periculoase 6 stadii de vindecare diferite

Simptome ale unui posibil abuz sexual includ:

Abuzul psihic sau emotional e posibil daca persoana in varsta:

Semnele de neglijare includ:

declaratiile unei persoane varstnice ca a fost maltratata.

Abandonul include parasirea unei persoane varstnice intr-un spital, azil, intr-un magazin comercial sau in orice alt spatiu public. Semnele exploatarii financiare includ: schimbarile subite ale unui cont bancar sau a practicilor bancare, cum ar fi retrageri inexplicabile de sume mari de bani nume aditionale pe cardul bancar al unei persoane varstnice schimbari bruste in testament sau in alte documente financiare disparitia de fonduri sau de bunuri valoroase taxe neplatite sau ingrijire sub standard, in ciuda disponibilitatii fondurilor dovada falsificarii semnaturii unei persoane invarsta aparitia subita a unor rude necunoscute plata pentru servicii nenecesare declaratiile unei persoane varstnice ca a fost exploatata financiar CAPITOLUL IV. CADRUL LEGISLATIV n Romania, sunt considerate persoane varstnice acele persoane care au mplinit varsta de pensionare stabilita de lege, n conformitate cu Legea 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice, singura care ofera o definire a notiunii de varstnic. De prevederile acestei legi beneficiaza persoanele varstnice aflate n una din urmatoarele situatii: nu au familie sau nu se afla n intretinerea unei persoane, nu au locuinta si nici posibilitatea de a-si asigura conditiile de locuit prin resursele financiare proprii, nu realizeaza venituri proprii sau acestea sunt insuficiente, nu se pot gospodari singure, sau necesita ngrijire specializata, sau se afla n imposibilitate de a-si asigura nevoile socio-medicale, datorita bolii ori starii fizice sau psihice. n domeniul protectiei sociale, Romania a semnat n anul 1997 si a ratificat prin Legea 74/1999 Carta Sociala Europeana adoptata de Consiliul Europei, care vizeaza dreptul la protectia sanatatii, la securitatea sociala si medicala, cat si dreptul de a beneficia de servicii sociale. Potrivit art. 23 al Cartei, care reglementeaza dreptul persoanelor varsnice la protectie sociala, statele semnatare se angajeaza sa promoveze masuri care sa permita persoanelor varsnice sa duca o existenta independenta n mediul lor obisnuit, atat timp cat doresc si cat este posibil, masuri privitoare n primul rand la ngrijirea sanatatii persoanelor varstnice si la serviciile de sanatate de care acestea au nevoie. Una dintre cele mai importante masuri guvernamentale ntreprinse n acest sens de Romania n domeniul asistentei sociale a persoanelor varstnice a constat n elaborarea unui cadru juridic coerent, care sa tina seama de normele europene. 7

Legea 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice, prevede masuri de care poate beneficia orice persoana varstnica aflata, potrivit art. 3 din lege, ntr-una din urmatoarele situatii: nu are familie sau nu se afla n intretinerea unei persoane, nu are locuinta si nici posibilitatea de a-si asigura conditiile de locuit prin resursele financiare proprii, nu realizeaza venituri proprii sau acestea sunt insuficiente, nu se poate gospodari singura sau necesita ngrijire specializata sau se afla n imposibilitatea de a-si asigura nevoile socio-medicale, datorita bolii ori starii fizice sau psihice. Chiar daca, n ceea ce priveste legislatia n materie de protectie sociala, s-au facut progrese considerabile si s-a elaborat un cadru legislativ adecvat pentru protectia sociala a persoanelor varstnice, cea mai importanta problema ramane cea a punerii n practica a tuturor instrumentelor de protectie sociala create, deoarece sunt evidente disfunctionalitatile existente n prezent n sistemul de protectie sociala a varstnicilor. n Romania violenta asupra femeii este definita, potrivit Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei n familie ca fiind orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie mpotriva altui membru al aceleeasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material. Violenta constituie, de asemenea, mpiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale (Art. 2).

CAPITOLUL V. PROTECTIA SI AUTOPROTECTIA IMPOTRIVA VICTIMIZARII Masurile care se pot lua pentru prevenirea si limitarea sau chiar eliminarea fenomenului victimal si a efectelor sale se pot clasifica in doua categorii: masuri de protectie sociala si masuri de autoprotectie. Masurile de protectie sociala revin organelor si autoritatilor statului. Dintre acestea un rol important il au organele judiciare responsabile cu prevenirea infractiunilor si cu prinderea, judecarea si sanctionarea infractorilor. Asa cum afirma S. L. Wrightsman, detinerea infractorilor deosebit de periculosi in institutii speciale asigura un nivel mai inalt de securizare psihologica a cetatenilor. Dar existenta organelor judiciare, aplicarea corecta si prompta a normelor penale, sanctionarea infractorilor au si rol de preventie prin inhibarea comportamentului delictual la unii potentiali agresori. De aemenea o forma de protectie a victimei este si indisponibilizarea bunurilor infractorului, confiscarea unor bunuri sustrase de la victima etc. pentru a garanta posibilitatea recuperarii integrale a prejudiciului de catre victima. Protectia sociala impotriva victimizarii este si responsabilitatea legiuitorului si executivului. Activitatea organelor judiciare depinde de actele normative ale Parlamentului, atat in ceea ce priveste buna functionare a lor cat si eficienta legii in prevenirea si combaterea fenomenului criminogen. Daca legiuitorul este responsabil cu stabilirea politicii penale, executivul are rolul de a pune in miscare acele 8

mecanisme administrative care sa o transpuna in realitate. In functie de diferite domenii pot fi identificate si alte autoritati de stat cu raspundere in protejarea victimelor, in cazuri de victime minore, victime ale abuzului in familie, persoane cu handicap etc. Asemenea masuri pot fi: internarea in institutii spitalicesti sau de ocrotire, asigurarea unui ajutor financiar pana la incadrarea in munca, asigurarea reconversiei profesionale, consiliere, asigurarea pazei etc. In sfarsit nu trebuie neglijat nici rolul societatii civile care, fiind mai motivata, poate obtine rezultate semnificative. Masurile de autoprotectie sunt cele care revin in sarcina persoanelor particulare, care mai mult trebuie sa fie rodul unor influente organizate, si mai putin instinctuale. Asemenea masuri pot fi: asigurarea intrarilor in locuinte si imobile, evitarea locurilor periculoase, evitarea companiilor indoielnice, evitarea reclamei si a publicitatii cu privire la situatia materiala detinuta, evitarea introducerii persoanelor straine in casa, mai ales pentru cei singuri .

BIBLIOGRAFIE

1. N. Mitrofan, T. Butoi, V. Zdrenghea 2. chiopu Ursula, Verza Emil 3. Bogdan Constantin, Stoianovici Serban 4. www.sfatulmedicului.ro

Psihologie judiciara, Casa de editura si presa Sansa, Bucuresti, 1994 Psihologia vrstelor, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1981 "Ghid De Nursing Geriatric" - Ed. Zecasin, Bucuresti, 1997

10