Despre ecumenism

Perfidia cu care se nrdcineaz zi de zi n viata noastr mentalitatea

noului veac este de negrit. Ispita cea mare e c vicleanul duh rvneste la a ne face simpli figuranti n Ortodoxie si lucrtori pentru templul babilonic, pentru mprtia de carne si neoane a acestei lumi.

Cine doreste o nou religie, cine vrea s se-nchine ntr-o nou Biseric,
cine vrea o singur stpnire sub un singur stpn? Orice ortodox cunoaste rspunsul la aceast ntrebare: numai nainte-mergtorii Antihristului! Priviti cu luare aminte la calea Bisericii de pn acum, cititi cuvintele Printilor, spovediti-v la duhovnici ncercati si veti deosebi duhurile ce se muncesc a ne rupe din via Bisericii si de a ne altoi pe mrcini lipsiti de adevr si de mntuire.

Popor ortodox, pstrati credinta strbun n care ati fost

crescuti, pstrati predaniile printilor si strmosilor nostri, pstrati neatins comoara ce ati primit-o de la sfintii cei din veac. Nu v deprtati de la izvorul de viat al Bisericii, cci ea v va ajuta s luptati mpotriva viclenilor, s v pstrati si s nmultiti darurile Duhului Sfnt primite la Botez si s v mntuiti sufletul si neamul. Printilor si fratilor ortodocsi, cele citite sunt doar o pictur din multimea cuvintelor pe care Sfintii Printi le-au mrturisit pn la noi, mpotriva celor ce voiau a strica Credinta Ortodox lsat de Mntuitorul si Sfintii Apostoli. ntelegeti si vedeti c doar Biserica Ortodox se ocrmuieste dup cele sapte Soboare, doar Biserica Ortodox pstreaz neschimbate scrierile Sfintilor Printi, doar n Biserica Ortodox se tin slujbele primelor veacuri, si pentru aceea doar Biserica Ortodox e mereu nou si nnoit de harul Duhului Sfnt.

Fiti ncredintati c doar cei ce se lupt pentru Biseric vor rmne n

Ortodoxie, doar cei ce vor mrturisi nvttura Bisericii vor aduce dreaptaslvire lui Dumnezeu, doar acei ce vor lucra toate din dragoste de Biseric, nsusi Hristos i va drui Ortodoxiei Sale drept temple vii ale Duhului Sfnt si se vor bucura de vederea luminii line a sfintei slave, pregustnd nc de aici mprtia cerurilor.

Fericiti vom fi de toti sfintii de vom lucra n adevr mntuirea, cci

nvttura lor ne nvat s alegem ntre ORTODOXIE SAU MOARTE !

CUVNTUL SFINTILOR PRINTI DESPRE ECUMENISM

nainte de a face orice judecat n cele ale credintei, se cuvine a nu trece cu vederea peste cuvintele celor care mai nainte de noi au stiut s poarte "lupta cea bun" si s biruiasc pn la capt. Sfintii Prooroci, Evanghelisti, Apostoli, Mrturisitori si Cuviosi din toate timpurile si toate locurile sunt ntr-un cuget cnd griesc despre Ortodoxie si despre aprarea ei. Este cugetul Bisericii Strmosesti celei peste veacuri vie si nemuritoare, luminoas si nfloritoare, este hrana din care s-au alptat toti cei ce-au vietuit ntr-nsa, sunt cuvintele aceluiasi izvor. Toti Sfintii Printi strig ntr-un glas: de la Rstignire Biserica s-a fcut jertfitoare, de la nviere Biserica este biruitoare, si de la Cincizecime Biserica este desvrsit-mntuitoare. Numai Biserica Ortodox reuneste toate aceste harisme, cci numai ea este Biserica cea Una, Sfnt, Soborniceasc si Apostoleasc, de la ntemeietorul si Capul ei Iisus Hristos. Numai Biserica Ortodox a biruit veacurile neatins, neptat si nentinat, numai Biserica Ortodox a druit lumii sfinti, sfintenie si sfinte moaste , numai Biserica Ortodox va fi singura ce va purta rzboi mpotriva "bisericilor" ce vor ncerca s o uzurpe. A mai rmas de cercat un singur lucru: Trupul Bisericii, cel din care si noi facem parte. Iat de ce pentru mputinarea noastr sufleteasc, Dumnezeu a lsat o asa ntreit ispitire acestor veacuri din urm: nclcarea predaniilor strmosesti, lsarea slujirilor sfinte si alturarea ereticilor, sau ntr-un cuvnt: ECUMENISMUL.

Avva Pamvo (sec.V) "Ca iat iti zic tie fiule, vor veni zile cnd vor strica crestinii crtile Sfintelor Evanghelii si ale Sfintilor Apostoli si ale dumnezeestilor Prooroci, stergnd Sfintele Scripturi si scriind tropare si cuvinte elinesti. Si se va revrsa mintea la acestea, iar de la acelea se va deprta. Pentru aceasta Printii nostri au zis: "Cei ce sunt n pustia aceasta s nu scrie vietile si cuvintele printilor pe pergament, ci pe hrtii, c va s stearg neamul cel de pe urm vietile printilor si s scrie dup voia lor, fiindc mare este necazul ce va s vin." Si i-a zis lui fratele: "Asadar se vor schimba obiceiurile si asezmintele crestinilor si nu vor fi preoti n biseric s fac acestea?" Si a zis btrnul: "n astfel de vremuri se va rci dragostea multora si va fi necaz mult. Npdirile pgnilor si pornirile noroadelor, neastmprul mpratilor, desftarea preotilor, lenevirea clugrilor. Vor fi egumeni nebgnd seama de mntuirea lor si a turmei, osrdnici toti si silitori la mese si glcevitori, lenesi la rugciuni si la clevetiri grabnici, gata spre a osndi vietile btrnilor si cuvintele lor, nici urmndu-le, nici auzindu-le, ci mai vrtos ocrndu-le si zicnd: De-am fi fost si noi n zilele lor ne-am fi nevoit si noi. Iar episcopii n zilele acelea se vor sfii de fetele celor puternici, judecnd judecti cu daruri, neprtinind pe cel srac la judecat, necjind pe vduve si pe srmani chinuindu-i. Va intra nc si n norod necredint, curvie, urciune, vrajb, zavistie, ntrtri, furtisaguri si betie." Si a zis fratele: "Ce va face cineva n vremile si anii aceia?" Si a zis btrnul: "Fiule n acele zile cel ce si mntuieste sufletul su mare se va chema n mprtia cerurilor." (Patericul Egiptean, pg. 209 cuv. 15) Sfntul Preacuvios Isidor Pelusiotul (n.360) "Acei care cuteaz s scoat sau s adauge ceva la cuvintele inspirate de Dumnezeu, sufer de o boal sau alta: ori nu cred c Dumnezeiasca Scriptur a fost dictat de Duhul Sfnt, ceea ce i arat necredinciosi, ori se cred mai ntelepti dect Sfntul Duh, si asta nseamn c sunt smintiti" (Migne 78 A) Sfntul Efrem Sirul (+379) "Vai acelora care se ntineaz cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei cti murdresc sfnta credint cu eresuri sau ncheie vreo ntelegere cu ereticii! 2

Atunci, la a doua venire a Domnului, se va cere de la fiecare din noi mrturisirea credintei si unirea Botezului. Si dac am pstrat credinta curat de orice eres si pecetea nestears si haina nentinat... Se cuvine ca toti cei ce se apropie de Dumnezeu si vor s se nvredniceasc vietii celei vesnice, s pzeasc mai nainte de toate Credinta Ortodox nentinat. Dar nu trebuie s fie trdat nepretuita comoar a credintei nici n schimbul dobndirii vreunei vrednicii, nici pentru lingusirile ocrmuitorilor, nici pentru a evita frica de ei." "Cuvine-se deci, s dispretuim orice osteneal pentru dreapta mrturisire a Domnului nostru Iisus Hristos... S fugi de purtarea familiar fat de schismatici si eretici! Mai mult, s te feresti de erezia acelora care l despart n dou pe unicul nostru Domn Iisus Hristos! Acestia cred n chip contrar celor 318 Sfinti Printi care s-au ntrunit la Niceea." "Pe eretici, ca pe niste blasfemiatori si vrjmasi ai lui Dumnezeu, Scriptura nu i-a numit oameni, ci cini si lupi si porci si antihristi, dup cum zice Domnul: Nu dati cele sfinte cinilor! (Matei 7:6). Si Ioan zice c multi antihristi s-au artat (I Ioan 2:18). Pe acestia deci, nu se cuvine s-i iubim, nici s ne ntretinem cu ei, nici s ne rugm mpreun cu ei, nici s mncm mpreun, nici s-i primim n cas, nici s-i salutm, ca s nu ne facem prtasi faptelor lor celor viclene." "Pcatul fr iertare e fapta care se ndreapt mpotriva Duhului Sfnt si pcatele tuturor ereticilor, pentru c au blasfemiat si blasfemiaz pe Duhul Sfnt. Acestora nu li se va ierta pcatul nici n viata aceasta, nici n viata ce va s fie, pentru c s-au opus lui Dumnezeu nsusi, de la Care se d izbvirea." Sfntul Vasile cel Mare (+380) "Vdita necredint a ereticilor ne vatm putin. Cu toate acestea, cei ce poart piele de oaie si se prezint pe dinafar cu chip pasnic, sfsie dinuntru oile cele ntelegtoare ale lui Hristos si vatm mult, nselndu-i pe cei mai simpli. Acestia sunt mai periculosi si greu se apar cineva de ei. Ce lucru ndrznet nu au fcut acesti nnoitori? Din aceasta pricin, i-a desprtit Biserica si s-au rupt de ortodocsi si au fcut mincinoasa adunare... Totusi, trebuie s cunoasteti c, prin harul lui Dumnezeu, nu sunteti singuri, ci aveti pe multi mpreun cu voi care apr Ortodoxia Sfintilor Printi, care au alctuit la Niceea evlavioasele dogme ale Credintei." "Una este crima care se pedepseste acum cu asprime: nepzirea Predaniilor Printilor. S ne luptm pn la sfrsit ... nu pentru bani, nu pentru slav... ci pentru a dobndi de obste comoara credintei sntoase si s rmnem luptndu-ne..." Sfntul Grigorie Teologul (+389) "Unde este evident necredinta, trebuie s preferm mai bine focul si sabia si situatiile critice si minile tiranilor - si toate cu druire - dect s lum parte la aluatul pcatului si s ne unim cu cei care bolesc n credint... De mii de ori este mai bun dezbinarea care se face pentru cuvintele bunei credinte ortodoxe dect pacea, cnd aceasta este unit cu patimile." Sfntul Ioan Gur de Aur (+ 407) "Dac cineva contraface mcar o mic parte a chipului regelui pe moneda regal, n felul acesta o falsific; la fel si n credinta cea adevrat, acel care va schimba chiar ct de putin n ea, o vatm pe toat. Cci dac, pe de o parte, dogma este rstlmcit, si nger de ar fi, s nu-l credeti. Nimic nu foloseste viata virtuoas, dac credinta nu este sntoas." "Dac episcopul sau clericul este viclean n chestiunile credintei, atunci fugi si leapd-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar si nger din cer de-ar fi. Cel care doreste mntuire personal, cel care vrea s fie un adevrat fiu al Bisericii Ortodoxe, acela caut la corabia lui Noe scpare de potop. Cel care are team de trsnetul strasnic al anatemei, care omoar sufletul si trupul, acela s ia asupra-i dulcele jug al dogmelor Bisericii lui Hristos, s-si mblnzeasc ndrtnicia cugetului su, cu ajutorul legilor bisericesti si s se supun n toate maicii sale Biserica... Dup mine, pacea nu este aceea care se tine pe saluturile si mesele comune fr rost, ci pacea ntru Dumnezeu este cea care vine de la unirea duhovniceasc. Multi distrug astzi tocmai aceast unire, cnd, dintr-o rvn nechibzuit, nelund n seam hotrrile noastre si dnd mai mult important celor iudaice, socotesc pe iudei drept nvttori care merit o ncredere mai mare dect Printii nostri." Sfntul Chiril al Alexandriei (+444) "Dac cineva schimb ceva n sfintele si dumnezeiestile dogme patristice, acest lucru nu trebuie s-l lum drept clarviziune, ci drept crim si abatere de la dogm si pctuire mpotriva lui Dumnezeu." "Atunci se mreste numele pcii, cnd nu ne vom mpotrivi prerilor Sfintilor, nici nu vom fptui mpotriva hotarelor acelora." (Migne, PG 68-77) 3

Sfntul Maxim Mrturisitorul (+662) "A tinui cuvntul adevrului nseamn a te lepda de el. Bine este s trim n pace cu toti, dar numai cu aceia care cuget aceleasi despre buna credint ortodox. Si este mai bine s ne rzboim, atunci cnd pacea lucreaz conglsuirea ctre ru". (Vietile Sfintilor din greac, 21 ianuarie) Sfntul Ioan Damaschin (+749) " S ne pzim cu toate puterile noastre s nu primim mprtsire de la eretici, nici s le-o dm acestora..., ca s nu ne facem prtasi relelor lor credinte si pentru a nu fi condamnati mpreun cu ei." "Auziti popoare, semintii, limbi, brbati, femei si copii, cei mai mari, cei mai tineri si pruncii, sfntul neam al crestinilor! Dac cineva va nvta, n afara acestora pe care le-a primit Sfnta Biseric Soborniceasc, de la Sfintii Apostoli, de la Printi si de la Sinoade, s nu-l ascultati, nici s primiti sfatul sarpelui, dup cum l-a primit Eva si a cules moarte. Si chiar dac v-ar nvta un nger sau un mprat n afara acestora pe care le-ati primit, astupati-v urechile." (Stupul Ortodox, 1999) Sfntul Tarasie, patriarhul Constantinopolului (+806) "S aducem aici n mijloc crtile distinsilor Sfinti Printi, ca s le ascultm. Si din acestea s extragem si s adpam fiecare dintre noi turma noastr..., deoarece hotarele pe care le-au asezat Printii nostri nu se mut; ci, dup ce am nvtat Predania apostolic, s pzim Predaniile pe care le-am primit". Sfntul Teodor Studitul (+826) "Atunci cnd Credinta e primejduit, porunca Domnului este de a nu pstra tcere. Dac e vorba de Credint, nimeni nu are dreptul s zic: "Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un crmuitor? Nici acesta nu doreste s aib vreun amestec. Sau un srac care de-abia si cstig existenta? ... Nu am nici cdere, nici vreun interes n chestiunea asta. Dac voi veti tcea si veti rmne nepstori, atunci pietrele vor striga, iar tu rmi tcut si dezinteresat?" "Sinodul nu este aceasta: sa se ntruneasc simplu ierarhi si preoti, chiar dac ar fi multi; ci s se ntruneasc n numele Domnului, spre pace si spre pzirea canoanelor... si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stpnirea de a nclca canoanele, fr numai s le aplice si s se alture celor predanisite, si s urmeze pe Sfintii Printi cei dinaintea noastr... Sf. Ioan Gur de Aur a spus deschis c dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati n comuniune cu ei." "Avem porunc de la nsusi Apostolul Pavel c, atunci cnd cineva nvat ori ne sileste s facem orice alt lucru dect am primit si dect este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice si locale, acela urmeaz a fi osndit, ca nefcnd parte din clerul sfintit. Nici un sfnt nu a nclcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfnt, dac ar fi clcat-o." "Si chiar dac am fi pctosi n multe, totusi suntem ortodocsi si mdulare ale Bisericii Universale, ndeprtndu-ne de orice erezie si urmnd oricrui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Si nu numai acestora, ci si hotrrilor pe care le-au luat si le-au propovduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desvrsit, ci pe jumtate, cel care crede c are dreapta credint, dar nu se altur dumnezeiestilor Canoane." (Migne, PG Epistola II.81) Sfntul Nichifor Mrturisitorul, Patriarhul Constantinopolului (+828) "Si chiar dac foarte putini rmn nluntrul Ortodoxiei si a bunei credinte, acestia sunt Biserica si n minile lor se gseste autoritatea si aprarea asezmintelor Bisericii. Si dac acestia ar trebui s sufere pentru buna credint, aceasta va fi vesnica laud pentru ei si li se va drui mntuirea sufletului." (Stupul Ortodox, 2000) Sfntul Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului (sec.X) "Cea mai bun comuniune este comuniunea n credint si n dragostea cea adevrat... Nu exist nimic mai minunat dect Adevrul! Exist doar o singur Biseric a lui Hristos, apostoleasc si soborniceasc. Nu mai multe, nici mcar dou. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc si sinod al rzvrtitilor. Noi, dreptcredinciosii crestini, acestea gndim, asa credem, pe acestea le vestim. Este nevoie s pzesti toate fr nici o exceptie si, mai presus de toate, cele ale credintei. Pentru c dac ai devia ct de putin, pctuiesti pcat de moarte... Si acestea care au fost hotrte la Sinoadele ecumenice si de obste, trebuie ca toti s le pzeasc. Si toti cti pzesc cele pe care fie unul dintre Printi le-a scris n chip particular, fie un sinod local le-a statornicit, au dreapta judecat. Dar pentru cei care nu le primesc este nfiortoare neglijenta." (Epistola I ctre papa Nicolae) 4

Sfintul Cuvios Teodosie de la Pecerska (+1073) "Pzeste-te, fiule, de cei cu credint strmb si de toate discutiile lor, cci si pmntul nostru s-a umplut de ei! Numai cel ce trieste n Credinta Ortodox si va mntui sufletul. Fiindc nu exist o alt credint mai bun, dect curata si sfnta noastr Credint Ortodox ... De asemenea, fiule, nu se cade s lauzi o credint strin. Cine laud o credint strin face la fel ca si cel care-si huleste propria credint. Cine laud credinta sa si pe cea strin e un ftarnic si apropiat de erezie ... Dac cineva ti spune: "Credinta noastr si a voastr este de la Dumnezeu", atunci, fiule, rspunde-i asa: "Ftarnicule! Cum pot fi amndou de la Dumnezeu? Nu stii ce spune Scriptura: Este un singur Domn, o singur Credint, un singur Botez. (Efeseni 4,5) Asadar, fiule, fereste-te de acestia si ntotdeauna apr-ti credinta ta! Nu te nfrti cu ei, ci fugi de ei si ntreste-te n credinta ta prin fapte bune! ... Fiule, chiar dac va trebui s mori pentru credinta ta sfnt, du-te cu ndrzneal la moarte! Asa au murit si sfintii pentru Credint, iar acum vietuiesc ntru Hristos."(Patericul pesterilor de la Kiev, 1806) Sfntul Grigorie Palama (+1340) "Cei ce sunt n Biserica lui Hristos apartin adevrului, iar cti nu apartin adevrului, nu sunt nici n Biserica lui Hristos." Sfntul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului (+1444) "Credinta noastr este dreapta mrturisire a Printilor nostri. Cu ea, noi ndjduim s ne nftism naintea Domnului si s primim iertarea pcatelor; iar fr de ea, nu stiu ce fel de cuviosie ne-ar putea izbvi de chinul cel vesnic. Toti Dasclii, toate Sinoadele si toate dumnezeiestile Scripturi ne ndeamn s fugim de cei ce cuget n mod diferit si s ne ndeprtm de mprtsirea cu ei." " nvtturile dasclilor apuseni nici nu le cunosc, nici nu le primesc, ncredintat fiind c sunt nseltoare. n materie de credint ortodox nu exist concesie. Distrugerea credintei obstesti este pierzarea de obste a tuturor. Chestiunile credintei ortodoxe nu admit iconomia. Niciodat nu s-au ndreptat cele bisericesti prin solutii de mijloc. ntre lumin si ntuneric poate cineva s spun c exist ceva de mijloc, numit nserare sau amurg; dar intermediere ntre adevr si minciun nu poate nimeni s gndeasc, orict s-ar strdui. Mijloc de mpcare ntre adevr si minciun nu exist! n problemele de credint nu ncape pogormntul si iconomia, deoarece pogormntul provoac mputinarea credintei. Asta ar fi egal cu a spune: Taie-ti capul si du-te unde vrei." " Noi pentru nimic altceva nu ne-am desprtit de latini, dect pentru c sunt nu numai schismatici, dar si eretici. Pentru aceasta nu trebuie nicidecum s ne unim cu ei!" "Acela care l pomeneste pe pap ca arhiereu ortodox este vinovat si latino-cugettorul trebuie considerat ca un trdtor al credintei. Prin urmare, fugiti de ei, fratilor, ca si de mprtsirea cu ei, pentru c unii ca acestia sunt apostoli mincinosi, lucrtori vicleni. Nu este altceva de mirare dac si ispititorii lui Satana se preschimb n ngeri ai drepttii, al cror sfrsit va fi dup faptele lor." "i rugam, si ce nu le spuneam care s poat s atrag chiar si inimile de piatr: s revin la acea bun conglsuire pe care o aveam mai nainte si ntre noi si cu Printii nostri, cnd toti spuneam aceleasi si nu exista n mijlocul nostru schisma... cci altfel prem "a cnta n gol" sau "a coace pietre" sau "a semna pe pmnt pietros" sau "a scrie deasupra apei" sau cte altele spun proverbele despre cele imposibil de realizat."(Scurta scrisoare, P G 159, 1931C) "Nu voi face aceasta niciodat, orice s-ar ntmpla! Nu voi semna niciodat unirea, chiar dac ar trebui s-mi primejduiesc nssi viata mea!" - a rspuns Sfntul Marcu mpratului Bizantului care cuta s-l nduplece a semna mincinoasa si trdtoarea unire cu ereticii catolici la sinodul tlhresc de la Ferrara-Florenta, 1438-1439. Declaratiile vremii despre misiunea sfntului Visarion Sarai (+1701) n Ardeal "La ndemnul lui, n multe locuri poporul nu mai merge la biseric, nu se serveste de preotii uniti, mortii si-i ngroap fr prohod si fr mngeri duhovnicesti, copii si-i boteaz prin femei btrne si se ntmpl si alte pagube duhovnicesti de felul acesta." (din Proloage, vol.I, editia din anul 1991, dup care citatul a fost scos...) Text din "Memoriul" din anul 1757 al credinciosilor ortodocsi transilvneni "A venit vremea c ne-am dus la mormintele mortilor si am zis: Iesiti morti din gropi, s intrm noi de vii, c nu mai putem rbda pedepsele ce ne vin de la popii uniti si de la domnii trii. Pe nime nu-i doare de noi, nici pe domnii cei ssesti, nici pe domnii cei nemtesti, nici pe cei unguresti. C toate temnitele le-au umplut de noi pentru legea cea greceasc (ortodox, n.n.) si atta ne-au prdat, venind cu ctane pe capul nostru, ct nu stim cu 5

ce o s pltim portia mpratului." Sfntul Cuvios Mucenic Cosma Etolianul (+1779) "Eu, crestinii mei, mi-am cheltuit viata studiind timp de cincizeci de ani, am citit si despre preoti si despre necredinciosi, si despre atei si despre eretici, am cercetat adncurile ntelepciunii. Toate credintele sunt mincinoase, calpe, toate sunt ale diavolului. Am nteles si acest lucru adevrat, dumnezeiesc, ceresc, desvrsit si pentru mine si pentru voi: numai credinta crestinilor ortodocsi bine-credinciosi e bun si sfnt, ca s credem si s ne botezm n numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh. Aceasta v-o spun acum, la sfrsit, ca s v bucurati si s v veseliti de mii de ori, c v-ati nvrednicit s fiti crestini ortodocsi, si s plngeti si s v tnguiti pentru cei necinstitori de Dumnezeu, necredinciosi si eretici, care umbl n ntuneric, n minile diavolului." "Evreul mi spune c Hristosul meu e un copil din flori si Preasfnta Fecioara a mea e o desfrnat, iar Sfnta Evanghelie mi spune c acest lucru e de la diavolul. Mai am acum ochi s m uit la evreu? Dac un om m ocrste, mi omoar mama, fratii, copiii, dup care mi scoate ochii, ca si crestin am datoria s-l iert. Dar s-L ocrasc ei pe Hristosul meu si pe Preacurata Fecioara a mea! Eu nu vreau s-i mai vd, dar domniile voastre cum v rabd inima si mai faceti afaceri si tocmeli cu evreii? De ce v-am spus acestea, crestinii mei? Nu ca s-i omorti pe evrei si s-i prigoniti, nu, ci ca s-i plngeti c Lau lsat pe Dumnezeu si s-au dus cu diavolul. V-am spus ca s ne cim acum pn mai avem vreme, ca s nu se ntmple s se mnie Dumnezeu pe voi si s ne lase din mna Lui si s ptim si noi ca evreii si chiar mai ru." "Pe papa Romei s-l blestemati, fiindc el e cauza." "Antihristul e unul papa, iar nu altul (adic turcul n.n.) cel care e n capul nostru. ntelegeti cine, fr s-i spun numele." "Noi avem o porunc ce spune s anatematizm pe oricine adaug sau nu crede n ceva mic din cele pe care leau legiuit Printii Bisericii noastre." (Stupul Ortodox, 1999) Sfntul Paisie de la Neamt (+1794) "Au ereticii sunt rmlenii (romano-catolicii) cu al lor papa? Bine stiu c vei zice c sunt eretici. Si de vreme ce sunt eretici, precum si cu adevrat sunt, atunci Sfnta noastr Biseric i afuriseste pe dnsii. Si pe care Sfnta Biseric i afuriseste si eu, mpreun cu Biserica, fiul ei fiind, i afurisesc." "Iar preacuviosul asupra tuturor celor ce veneau de supt stpnirea papii, svrsea aceast mare tain a Botezului, fr de nici o mpiedicare sau ndoire, ca pre o prea de nevoie la mntuirea omului", iar despre uniati: "Ca pentru alte rtciri si erezii rmlenesti, ce nu se cuvine de acum s-ti mai vorbim ca si cu toate ereziile cele rmlenesti s-au amestecat si cu ele se unesc si uniatii, precum sufletul de trup. Si cum le va fi lor ndejde de mntuire? Nicidecum. Numai pentru Botez ti voi vorbi tie din Scripturi, fr de care nu poate avea nimeni ndejde de mntuire." "Unia este o aschie desprins de la Sfnta Biseric a Rsritului si unire cu necredincioasa, ca s nu-i zic biseric rmleneasc. Unia este nselciunea diavolului, ce-i vneaz pe cei nesocotiti ntru pierzanie. Unia este un lup rpitor de suflete n piele de oaie. Unia este veninul aductor de moarte, n chip de miere, ce pierde sufletele. Unia este mldita nainte-mergtoare a antihristului, ce ademeneste cu mgulire pe cei mai nestiutori ntru pierzanie. Unia este prpastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu lingusitorul srut a vndut Credinta Pravoslavnic ... Unia este ca si rmlenii eretici. Cum, dar, uniatii nu sunt rmleni, cnd toate dogmele Credintei Ortodoxe le-au clcat n picioare si pe cele rmlenesti le-au adoptat, zicnd cu nerusinare, precum c Duhul Sfnt purcede si de la Fiul? Si papei de la Roma, adevratului eretic ... aceluia i se nchin si, n loc de Hristos, pe el de cpetenia bisericii l au." "Un asemenea jurmnt, adic anatema, asupra celor ce se mpotrivesc si nu se supun Sobornicestii Biserici, este pus de patriarhii Rsritului soborniceste, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pn la sfrsitul lumii va rmne tare si necltit si nedezlegat cu darul lui Hristos." (Cuvinte si scrisori duhovnicesti, vol. II, Chisinu, 1999, p.49) Sfntul Nicodim Aghioritul (+1809) "Se cuvine s ne ngrdim pe noi nsine si s ne separm de episcopii care, n chip vdit, struie n greseal privitor la cele ce tin de credint si de adevr, asadar se vdesc a fi eretici sau nedrepti." "Zice nc si dumnezeiescul Hrisostom (n voroava cea de La nceput era Cuvntul) "Nu te amgeasc pe tine o asculttorule adunrile ereticilor, c au Botez dar nu luminare, ci se boteaz cu trupul, iar cu sufletul nu se lumineaz." Ci si sfntul Leon n Epistolia cea ctre Nichita zice: "Nici un eretic nu d sfintenie prin taine." Iar Ambrosie n Cuvntul cel pentru cei ce se catehisesc, zice: "Botezul celor ru cinstitori de Dumnezeu, nu 6

sfinteste" (Tlcuirea Canonului 46 Apostolic, Pidalionul de la Neamt de la 1844) Sfntul Ioan de Krnostadt (+1908) "Care dintre ortodocsi nu ar dori unirea cu toti catolicii sau luteranii si s fie una cu ei n Hristos, o singur Biseric, o singur obste a celor credinciosi! Care ns, dintre aceste-zise biserici, mai ales dintre nti-stttorii numiti papi, patriarhi, mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi, xiondzi (numele polonez pentru preot n.n.) sau pateri se va nvoi s se lepede de rtcirile sale? Nici unul. Iar noi nu putem s ne nvoim la nvttura lor eretic fr s aducem vtmare mntuirii sufletului nostru. Oare se pot uni cele de neunit - minciuna cu adevrul? Iezuitii catolici n folosul papei si a propriei lor vederi si scopuri egoiste si meschine, au pervertit legea constiintei si legea Evangheliei, afirmnd c pentru atingerea scopurilor proprii sau a scopurilor religioase, catolicii pot ntrebuinta toate mijloacele nelegiuite: adic si ca s omoare si ca s vicleneasc n tot felul si s prigoneasc credinta ortodox, s o numeasc schismatic si o credint de cini, si s-i ard pe ruguri pe ortodocsi, ca pe Hus si pe altii. Nendoielnice sunt cuvintele Mntuitorului nostru Iisus Hristos: Cel ce nu este cu Mine, este mpotriva Mea (Matei 12,30). Catolicii, luteranii si reformatii au apostaziat de la biserica lui Hristos - ei nu sunt de un cuget cu noi, nutresc vrjmsie mpotriva noastr, caut din rsputeri s ne omoare, ne strmtoreaz n tot chipul pentru credinta noastr, ne batjocoresc si ne fac toate felurile de neplceri mai ales n asezrile lor cele mai nsemnate, ei merg n chip vdit mpotriva lui Hristos si a Bisericii Sale, nu cinstesc de viat fctoarea Cruce, sfintele icoane, sfintele moaste, nu respect posturile, strmb dogmele credintei celei mntuitoare. Ei nu sunt cu noi ci mpotriva noastr si mpotriva lui Hristos. ntoarce-i Doamne la adevrata Ta Biseric si mntuieste-i! "De gresita ntelegere de ctre catolici a cuvintelor Mntuitorului: Tu esti Petru si pe aceast piatr (pe Hristos, pe Care Petru L-a mrturisit Fiu al lui Dumnezeu) voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui (Matei 16,18) depind toate rtcirile catolicilor si papilor si mai ales prelnicul primat papal n Biseric si prelnicul rang al papilor de loctiitori ai lui Hristos. Ci uitati-v cte rtciri sunt ngduite n credinta papei (iar nu a lui Hristos) rtciri ciudate, hulitoare de Dumnezeu si le veti ntoarce spatele cu nemultumire si groaz! O trufie omeneasc! O trufie sataniceasc! Auzi, papa infailibil! O, iezuitism!" "Catolicii recunoscndu-l drept cap al bisericii pe papa, pe adevratul Cap al Bisericii - Hristos L-au pierdut si au rmas lipsiti de Cap. ntreaga istorie a papismului d mrturie c la catolici nu este Cap fiindc ei fac lucruri necuvioase, lupt mpotriva Bisericii Ortodoxe. Iar n nvttura lor dogmatic - vai, cte erezii, inovatii, abateri de la adevr! O, pierztor sistem papist! Singurul Cap al Bisericii ceresti, pmntesti si din cele mai dedesubt este Hristos Dumnezeu!" (Spicul Viu, ed. Sophia, Bucuresti, 2002) Sfntul Lavrentie al Cernigovului (sec. XIX) "Vor veni asa vremuri cnd vor umbla din cas-n cas ca lumea s semneze pentru acel singur mprat si se va face un recensmnt al populatiei foarte drastic... Vine timpul, si nu e departe, cnd foarte multe biserici si mnstiri se vor deschide si se vor repara, le vor reface nu numai pe dinuntru, ci si pe dinafar. Vor auri acoperisurile att ale bisericilor ct si ale clopotnitelor, dar preotimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la crmizile lui Faraon. Preotul nu va mai face si misiune. Cnd vor termina lucrrile va veni vremea mprtiei lui antihrist si el va fi pus mprat... Toate bisericile vor fi ntr-o bunstare imens, pline de bogtii ca niciodat, dar s nu mergeti n ele. Antihrist va fi ncununat ca mprat n marea biseric din Ierusalim cu participarea clerului si a patriarhilor. Intrarea si iesirea n Ierusalim va fi liber pentru orice om, dar atunci s v strduiti s nu v duceti, cci totul va fi spre a v lingusi pe voi, ca s v atrag n ispit... Bisericile vor fi deschise, dar crestinul ortodox tritor nu va putea intra n ele ca s se roage, cci n ele nu se va mai aduce jertfa fr de snge a lui Iisus Hristos. n ele va fi toat adunarea satanic." (Talantii mprtiei, Arhim. Arsenie Boca , p.186) Sfntul Nectarie de la Eghina (+1920) "Desprtirea Bisericilor a avut loc sub Fotie..., dup ce Biserica Constantinopolului depsise pericolul de a fi exclus din Unica Biseric Soborniceasc si Apostoleasc, iar Biserica Roman, sau mai bine zis papal, nu mai propovduia dogmele Sfintilor Apostoli, ci ale papilor... Cei care nu s-au renscut prin lucrarea dumnezeiescului har n singura Una, Sfnt, Soborniceasc si Apostoleasc Biseric, n nici o alta biseric, nici vzut, nici nevzut, nu o vor face... Att timp ct cauzele principale ale desprtirii rmn aceleasi...unirea este imposibil..." (Stupul Ortodox, 1999) 7

Sfntul Ioan Iacob de la Neamt (+1960) "Iar ctiva dintre slujitorii Sfntului Altar din ziua de azi defaim aceste Sfinte Canoane, numindu-le bariere ruginite. Canoanele sunt insuflate de Duhul Sfnt prin Sf. Apostoli si prin Sf. Printi ai celor sapte Sfinte Soboare ecumenice si ei zic: "Canoanele, de multa vechime pe care o au, au ruginit." Nu zic c ei de mult grsime si nefric de Dumnezeu li s-a ntunecat mintea si au nprlit, czndu-le si prul si barba si mustata, fcndu-se ca femeile. Cum e chipul Domnului si al Sfintilor si cum e chipul lor? De aceea, Sfintele Canoane ale Sfintilor ei le calc n picioare, dar predic sus si tare c sunt ortodocsi." (Hran duhovniceasc, Buc., 2000) Sfntul Iustin Popovici (+1979) "Conform gndirii unitare a Printilor si a Sinoadelor, Biserica este nu numai una, ci si unica... Biserica este una si unica, pentru c ea este trupul Unuia si Unicului Hristos. Unde nu este Dumnezeul-Om, acolo nu exist Biseric, iar unde nu exist Biseric, acolo nici Euharistia nu exist. n afara acestei identitti, adic a Bisericii si a Euharistiei, se afl erezia, falsa biseric si antibiserica. Biserica, prin dumnezeiasca Euharistie, este unitate soborniceasc si unirea lui Hristos cu credinciosii si a credinciosilor cu Hristos. Si n Euharistie si n Biseric, Dumnezeul-Om Hristos este Unul si, de asemenea, este "toate si ntru toti." (Col. 3:11). Din unica si nedesprtita Biseric a lui Hristos, n diferite timpuri, s-au desprins si s-au tiat ereticii si schismaticii, care au si ncetat s fie mdulare ale Bisericii. Unii ca acestia au fost... romano-catolicii si protestantii si unitii si toat cealalt legiune eretic si schismatic. Ecumenismul e numele de obste pentru toate pseudo-crestinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. n el se afl cu inima lor toate umanismele europene cu papismul n frunte, iar toate aceste pseudo-crestinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva dect erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obste este acela de "pan-erezie" (erezie universal). De ce? Fiindc n cursul istoriei, felurite erezii tgduiau sau denaturau anumite nsusiri ale Dumnezeului-Om Hristos, n timp ce ereziile acestea europene ndeprteaz pe Dumnezeul-Om n ntregime si pun n locul Lui pe omul european. n aceast privint nu e nici o deosebire esential ntre papism, protestantism, ecumenism si celelalte secte, al cror nume este "legiune". "Prin dogma despre infailibilitatea papei, papa a fost de fapt declarat drept Biseric si el, un om, a luat locul Dumnezeului-Om. Acesta e triumful final al umanismului, dar este n acelasi timp si "moartea a doua" a papismului iar prin el si cu el, a oricrui umanism. Totusi, naintea Adevratei Biserici a lui Hristos care de la artarea Dumnezeului-Om Hristos exist n lumea noastr pmnteasc ca Trup divino-uman, dogma despre infailibilitatea papei este nu numai erezie, ci o panerezie, fiindc nici o erezie nu s-a ridicat att de radical si att de integral mpotriva Dumnezeului-Om Hristos si a Bisericii Lui, asa cum a fcut papismul prin dogma despre infailibilitatea papei om. Nu exist nici o ndoial c dogma aceasta este erezia ereziilor, chinul chinurilor, o rzvrtire nemaivzut mpotriva Dumnezeului-Om Hristos. Dogma aceasta este, vai, cea mai ngrozitoare surghiunire a Domnului nostru Iisus Hristos de pe pmnt, o nou trdare a lui Hristos, o nou rstignire a Domnului numai c nu pe crucea cea de lemn, ci pe crucea de aur a umanismului papist. Si toate acestea sunt iad, iad, iad pentru srmana fiint pmnteasc ce se numeste om. Acolo unde l nlocuiesc pe Dumnezeul-Om Hristos cu omul, fie si cu cel numit infailibil, acolo se desparte trupul de Cap. Si dup cum din aceast pricin Biserica dispare de acolo, tot asa se pierde si ierarhia apostoleasc divino-uman si succesiunea apostolic sacramental." (Biserica Ortodox si ecumenismul, 2002) Cucernicul Printe Dumitru Stniloae (+1993) "Eu nu prea sunt pentru ecumenism; socotesc c ecumenismul este produsul masoneriei; iarsi vor s relativizeze credinta adevrat. A avut dreptate Biserica zicnd c nu prea suntem uniti. Ecumenismul este panerezia timpului nostru. Biserica Romano-Catolic si Biserica Ortodox nu sunt dou surori. Nu exist dect un singur cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista dect un singur trup, adic o singur Biseric. Deci notiunea de Biserici surori este improprie." "Au venit odat si aici, la un congres al ecumenistilor. Si unul dintre reprezentantii lor a sustinut ideile socialiste. Eu i-am combtut si vorbeam mereu de Hristos. Iar m ntrebau: "De ce tot vorbiti de Hristos? Aici este vorba de altceva, nu de Hristos". S-au suprat teribil si, dup ce am plecat, m-au criticat foarte tare pentru c vorbeam de Hristos si nu de probleme de-astea sociale. De ce s mai stau de vorb cu ei care au fcut femeile preoti, sunt de acord cu homosexualii, nu se mai cstoresc..." (interviu preluat din Ortodoxia si internationalismul religios, ed. Scara, 1999) 8

"Lupta catolicismului n-a avut o baz spiritual, crestin, asa cum a fost cea din Rusia sau cea de la noi. Ne acuz Todea c suntem Biserica trdtoare. Dou mii de preoti ortodocsi au stat n nchisoare. Eu am fost n nchisoare si n-am vzut nici un preot unit. Toti s-au fcut ortodocsi sau au intrat n diferite ntreprinderi n care fceau pe turntorii." (Omagii printelui Dumitru Stniloae, ed. MMB, 1994) "Caracteristica fundamental a crestinismului, care const n surparea zidului desprtitor dintre Dumnezeu si oameni (...) e nlturat n catolicism ntr-o nou form. Sobornicitatea crestin, nssi Biserica, trupul tainic al lui Hristos, e desfcut din mbrtisarea iubirii atotprezente a lui Iisus Hristos si transformat ntr-o societate pur laic. (...) Iisus are o comunitate numai cu un anumit punct al spatiului si numai cu o persoan, cu papa n Vatican. (...) Tot ce conteaz e dependenta juridic de o persoan omeneasc. Misticul e transformat n juridic, viata n Biseric devine o preocupare de bun si uniform ornduial juridic. Cuvintele religioase nu mai exprim de aceea nici ele misterul unor experiente religioase directe, ci devin termeni juridici si rationalisti, de precizri pozitiviste, pmntesti." (Ortodoxie si romnism, pp.100-101) Printele Cleopa Ilie de la M-rea Sihstria (+1998) "Mi-au pus ntrebri despre unitatea Bisericilor, c ei vor s uneasc Bisericile si s fac, precum a zis Mntuitorul, o turm si un pstor. "Domnule director, i-am zis, biserica dumneavoastr, protestantismul, este suspendat n aer. N-are temelie! -Dar de ce, printe? - Unde vi-i Sfnta Traditie? Unde-s Sfintele Canoane? Unde-i practica Bisericii de 2000 de ani? Ati desfiintat totul si acum vreti s v apropiati de noi? Este imposibil! Noi de-abia avem puncte comune cu catolicii, darmite cu protestantii. Ei sunt la foarte mare distant de noi, au numai dou Taine, si acelea nu ca taine, ci numai ca simboluri: Botezul si Cina Domnului. La Cina Domnului fac o masa comemorativ cu pine si cu vin n cinstea lui Hristos, dar nu mai cred c se preface pinea si vinul n Trupul si Sngele Domnului. N-am cnd s spun discutia de acolo c-i mult de spus." "-Cum vedeti unirea Bisericilor?", Printele rspunde: "-Fratilor, unirea Bisericii nu este lucru omenesc ci dumnezeiesc. Nu-i n puterea noastr. Iat cum vd eu: s punem post si rugciune ctre Dumnezeu si cnd va veni Duhul Sfnt s ne gseasc ca Sfintii Apostoli. Asta e lucrarea Duhului Sfnt. Iar dac va veni Duhul Sfnt cnd l cerem cu post si rugciune, cnd va veni la toate mintile arhiereilor catolici si ortodocsi, va fi aceeasi gndire: Hai s ne unim c n-au fost la nceput dou Biserici ci una singur. Deci asta s cerem de la Dumnezeu, c El poate face unitate de vederi n toate privintele... Iar dac este vorba s se cread, s se fac unitate de credint, atunci numai Domnul stie... Noi, nu." "Ati vzut la primi voievozi crestini ai romnilor, de cnd sunt cele trei tri romne, Moldova, Muntenia si Ardealul, toti au fost ortodocsi... Stefan cel Mare nu a fost baptist! Mircea cel Btrn nu a fost evanghelist sau adventist! Alexandru cel Bun nu a fost martorul lui Iehova; nebunii stia au venit acum. Nici o sect nu exista n tara noastr pe atunci. Acestia vin din strintate, pltiti de masoni, s ne strice dreapta credint si originea noastr de popor ortodox (...). S tineti credinta care ati supt-o de la piepturile maicilor voastre! S tineti credinta pe care o avem de dou mii de ani! Nu v luati dup slugile satanei care vin din Apus cu milioane de dolari. Ei cumpr pe prosti si pe nelmuriti n credint, s rup unitatea n sufletul poporului romn si vor s fac cele mai mari erezii si nebunii n tara aceasta. Pziti-v de acestia! Au case de rugciuni dar acolo e casa satanei. (Ortodoxia si internationalismul religios, ed. Scara, 1999) Printele arhimandrit Arsenie Boca (+1989) "Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Cderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica ortodox, fie ei: arhierei, preoti de mir, clugri sau mireni. napoi la Sfnta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Printi ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasc Dumnezeu!" (Talantii mprtiei, p.197) Arhimandit Gheorghios Kapsanis, egumenul M-rii Grigoriu, Athos "Ce este ecumenicitatea? Bisericile Ortodoxe din ntreaga lume sunt organizate, din punct de vedere administrativ, n Biserici locale sub conducerea unor sinoade locale, respectiv patriarhii. Toate bisericile locale sunt organizate la rndul lor sub forma unui sinod ecumenic din care fac parte reprezentanti ai tuturor Bisericilor Ortodoxe locale. Ce este ecumenismul? Ecumenismul n schimb, este o form institutional prin care, sub numele pcii si al unittii, sunt adunate la un loc toate religiile lumii precum evrei, musulmani, budisti care nu cred n Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, si unde se dezbat probleme economice, politice, sociale, culturale etc. Ecumenismul caut prin toate acestea s se impun ca noua religie a viitorului. Cu certitudine, Biserica Ortodox este ecumenic adic soborniceasc. Una este ns ecumenicitatea si alta este ecumenismul. Biserica 9

Ortodox este ecumenic, dar nu ecumenist. Ea rmne ecumenic atta vreme ct nu cade n ispita ecumenismului. Ecumenicitatea constituie expresia deplinttii Bisericii si se propune si celorlalti, fr s se mpart sau s se ajusteze dup conceptiile omenesti. Asadar Biserica noastr Ortodox este ecumenic si deoarece ntreaga lume are nevoie cu adevrat de ecumenicitatea ei, este necesar ca ea s se mentin ecumenic si s nu cad n ecumenism. Iar aceasta nu numai pentru a-si pstra ecumenicitatea ei, ci si pentru a ajuta cu adevrat lumea. Un rol important n miscarea ecumenic l are teoria ramificatiilor care este o erezie eclesiologic promovat n cercurile teologice asa-zis moderniste, a crei esent este c toate confesiunile crestine existente n momentul actual sunt vzute ca ramuri egale ale unei singure Biserici a lui Hristos si care detin n mod egal harul Sfntului Duh si Adevrul Divin. La baza acestei nvtturi eretice st interpretarea incorect a procedurilor canonice privind primirea n Biseric a ereticilor si schismaticilor." (Ortodoxia si internationalismul religios, ed. Scara, 1999) Cucernicul Printe Gheorghe Calciu "ntelegerea ecumenic de unire si armonie a lumii este de fapt o form a miscrilor internationaliste pe plan religios, n care se ncearc desfiintarea natiunilor, instituirea unor guverne mondiale, pe care nimeni nu le-a uns si care urmresc doar gloria lor, buna lor viat si satisfacerea dorintei de a conduce popoarele. Ecumenismul acesta este n sine o actiune diabolic si sunt de acord cu unii teologi greci care spun c ecumenismul este cea mai mare erezie a secolului nostru... Am sperat c Romnia va fi urmtoarea tar care va iesi din ecumenism." ("Ziua" de Bucuresti, 5 dec.1998, pg.8) Mitropolitul Ierotei de Nafpaktos "Poate fi spus c de este o mare erezie astzi, este asa-numita erezie eclesiologic, care se confrunt mai ales cu pstorii Bisericii. Este o mare confuzie astzi despre ceea ce este Biserica si care sunt adevratii ei membri. Se confund identitatea Bisericii cu alte traditii umaniste si se gndeste c Biserica este fragmentat si desprtit, dar mai mult se ignor singura cale de mntuire a Bisericii." "Papistasii nu au preotie nici taine... Vaticanul nu este biseric, ci un sistem politico-economic situat n afara Bisericii, iar papa cu toti "clericii" Vaticanului nu sunt urmasi ai Apostolilor, nu au predania si succesiunea apostolic... Papistasii sunt francolatini, iar pe deasupra si eretici. Papismul se afl n afara Bisericii..., si pentru c n afara Bisericii nu exist Taine, pentru aceasta clericii papistasilor si nsusi papa, pentru noi ortodocsii, nu au preotie, adic au fost tiati de la succesiunea apostolic. Dac se va pierde Credinta Ortodox, atunci nu va mai exista nici Biseric, nici Dumnezeiasca Euharistie... Printii Bisericii din veacul al VIII-lea observaser c papismul, sub influenta francilor, a schimbat teologia ortodox si astfel nu mai fcea parte din Biserica Ortodox care pzea n ntregime adevrul revelat. De aceea, papa nu mai era pomenit n Diptice." (Cugetul Bisericii Ortodoxe, Cap.I) Cuviosul Ghenadie Sholarios, Patriarhul Constantinopolului (sec.XV) "O grecilor (romnilor, n.n.) vrednici de mil, de ce nc rtciti si lepdnd orice ndejde n Dumnezeu cutati ajutorul francilor (Europei, n.n)? Cum de mpreun cu ntreaga Cetate, care curnd va cdea, pierdeti Ortodoxia voastr? Milostiv fii mie Dumnezeule! Aduc mrturie naintea Ta c sunt nevinovat de aceast nelegiuire. O, bietii de voi care vedeti ce se-ntmpl n jurul vostru si n vreme ce robia v este tot mai aproape, v lepdati de credinta printilor vostri si primiti frdelegea! Nu m voi lepda nicicnd de tine, iubit Ortodoxie, si n-am s te ascund Sfnt Predanie, ct vreme duhul meu mai slsluieste n trupul acesta." (Sinodul de la FerraraFlorenta, ed. Scara, 2002, p.161)

10

EPISTOLA ENCICLIC [1] A BISERICII UNA, SFINTE, CATOLICE SI APOSTOLICE, CTRE ORTODOCSII DE PRETUTINDENI [2]
n care cei patru patriarhi ai Rsritului dau, la anul 1848, un rspuns ferm enciclicei Ctre Orientali a Papei Pius IX si afirm fundamentele Ortodoxiei contra tuturor ereziilor (Tradus de prof. univ. Teodor M. Popescu)

Tuturor celor de pretutindeni, n Duhul Sfnt iubiti si doriti frati ai nostri, sfintiti Arhierei, prea cucernicului cler din jurul lor si tuturor ortodocsilor, fii adevrati ai Bisericii una, sfinte, catolice si apostolice, mbrtisare frteasc n Duhul Sfnt si toate cele bune si de mntuire de la Dumnezeu. Trebuia ca propovduirea evanghelic, sfnt si dumnezeiasc a rscumprrii[3] noastre s fie vestit de ctre toti asa neschimbat si s fie crezut n veci asa de curat, cum a descoperit-o dumnezeiestilor si sfintilor Si Ucenici Mntuitorul nostru, cel Care pentru aceasta S-a desertat pe Sine lund chip de rob[4], cobornd din snurile printesti si dumnezeiesti. Si cum aceia devenind martori vztori si auzitori, ca niste trmbite puternice au rsunat n toat lumea (cci n tot pmntul a iesit graiul lor si pn la marginile lumii cuvintele lor)[5]; si, n sfrsit, asa neatins, cum ne-au predat-o de obste attia si att de mari de Dumnezeu purttori Printi ai Bisericii catolice, cei de la marginile pmntului, cari au repetat aceleasi graiuri si au nvtat pn la noi n sinoade si fiecare n parte. Dar precum odinioar n Eden, nceptorul ruttii, vrjmasul cel nentelegtor al mntuirii oamenilor, lund cu viclenie chip de sfetnic folositor, a fcut pe om clctor al poruncii dumnezeiesti celei cunoscute, tot astfel amgind pe multi cu timpul si n Edenul cel ntelegtor, Biserica lui Dumnezeu si fcndu-i uneltele sale, amestecnd veninul ereziei n izvoarele cele limpezi ale nvtturii ortodoxe, adap pe multi, ce sunt nevinovati dar vietuiesc fr paz, n (pahare) aurite asa zicnd cu hristologia evanghelic, si cari nelund seama mai mult la cele auzite (Evrei II, 1) si vestite de Printii lor (Deuteronom[6], XXXII, 7) potrivit Evangheliei si la fel pururea cu nvttorii cei de mai nainte, nici socotind ndestultor spre mntuirea lor sufleteasc cuvntul cel grit si scris al Domnului si autoritatea Bisericii celei de totdeauna, urmresc nelegiuire nou si inovatii, ca n mbrcminte, si desfsoar n toate chipurile nvttura evanghelic cea de ei stricat. 2. De acolo ereziile cele multe sfsiate si ngrozitoare, pe cari Biserica cea catolic, primind chiar din scutecele ei armtura lui Dumnezeu si apucnd cutitul Duhului, care este cuvntul lui Dumnezeu (Efeseni VI, 17), a fost nevoit s le combat, si mpotriva tuturor a triumfat pn azi si va triumfa biruitoare n toti vecii, nftisndu-se totdeauna mai strlucit si mai puternic dup lupt. 3. Dar din aceste erezii unele au si disprut cu totul, altele se duc, altele s-au vestejit, altele si nfloresc mai mult sau mai putin, fiind n putere pn la timpul restabilirii lor, altele iarsi reapar, ca s-si mearg drumul lor de la nastere pn la distrugere, cci fiind gnduri si nscociri nenorocite de oameni nenorociti, trsnite ca anatema celor sapte Sinoade ecumenice, ca si ei se nimicesc, chiar de ar mai tine o mie de ani. Numai Ortodoxia Bisericii catolice si apostolice, cea nsufletit de Cuvntul Cel viu al lui Dumnezeu, ea dinuieste vesnic, dup fgduinta cea nemincinoas a Domnului: Portile iadului nu o vor birui (Matei XVI, 18), adic gurile nelegiuitilor si ereticilor (cum ne tlmcesc nou dumnezeiestii Printi), orict de grozave, orict de uimitoare, nu vor birui dreapta nvttur cea linistit si tcut. Dar oare ce este c drumul celor pctosi merge bine? (Ieremia XII, 1) si nelegiuitii se semetesc si se nalt ca cedrii Libanului (Psalm XXXVI, 45), tulburnd adorarea cea linistit a lui Dumnezeu? 11

Pricina acestui lucru este nespus, si Biserica, desi se roag zilnic ca s lipseasc de la ea boldul acesta, acest nger al lui Satan, aude de la Domnul totdeauna: Destul ti este tie harul Meu: cci puterea mea ntru slbiciune se desvrseste (Corinteni XII, 9). De aceea mai cu plcere se laud ntru slbiciunile sale, ca s se slsluiasc asupra ei puterea lui Hristos[7] si pentru ca cei ncercati s se vdeasc (Corinteni XI, 19). 4. Dintre aceste erezii rspndite - pentru judecti pe care le stie Dumnezeu - pe o mare parte a pmntului era cndva arianismul, iar astzi este si Papismul[8], dar si acesta (ca si acela, care a disprut cu totul), desi este n putere acum, nu va birui pn la sfrsit, ci va trece si va fi dobort si va rsuna marele glas din cer: Dobortu-s-a (Apocalipsa XII, 10). 5. Prerea cea nou c Duhul Sfnt purcede de la Tatl si de la Fiul este potrivnic lmuririi hotrte a Domnului nostru, dat cu grij pentru aceasta (Ioan XV, 26): Care de la Tatl purcede, si potrivnic mrturisirii ntregii Biserici catolice, dup cum este ncredintat de ctre cele sapte Sinoade ecumenice: Care de la Tatl purcede (Simbolul Credintei). I. Pentru c nltur progresiunea cea mrturisit de Evanghelie a persoanelor dumnezeiesti ale Fericitei Treimi, progresiune dintr-o singur cauz, unic, dar diferit. II. Pentru c introduce raporturi diferite si inegale ntre ipostasele cele de aceeasi putere si mpreun mrite, si confundarea sau amestecarea lor. III. Pentru c dovedeste asa zicnd ca fiind imperfect, ba chiar obscur si greu de nteles pn la ea mrturisirea Bisericii una, sfnt, catolic si apostolic. IV. Pentru c atac pe sfintii Printi din sinodul nti ecumenic de la Niceea si din Sinodul al doilea ecumenic de la Constantinopol, ca si cum adic ar fi teologhisit nedesvrsit despre Fiul si Sfntul Duh si ar fi trecut sub tcere o asemenea nsusire a Dumnezeirii fiecreia din cele dou persoane, desi era nevoie s fie lmurite toate nsusirile lor dumnezeiesti mpotriva si a arienilor si a macedonenilor. V. Pentru c insult pe Printii Sinodului al treilea, al patrulea, al cincilea, al saselea si al saptelea ecumenic, cari au vestit n lume desvrsit si ntreg dumnezeiescul Simbol, nct si cu blesteme nfricosate si cu pedepse nedeslegate au oprit orice adaos sau scdere sau schimbare sau mutare fie si de o cirt, si lor nsisi si oricror altii[9]; ca si cum[10] ar trebui s fie ndreptat si mrit, si prin urmare toat nvttura teologic a Printilor catolici ar fi de schimbat, descoperindu-se parc noi nsusiri tuturor celor trei persoane ale Fericitei Treimi. VI. Pentru c s-a strecurat la nceput n Bisericile Apusului, ca un lup n piele de oaie, cu nsemnare adic nu de purcedere, dup ntelesul grecesc din Evanghelie si din simbol, ci cu nsemnarea de trimitere[11], cum se apra papa Martin[12] fat de Maxim Mrturisitorul si cum explica Anastasie Bibliotecarul sub Ioan VIII[13]. VII. Pentru c forteaz n chip deosebit, cu nenchipuit ndrzneal, si falsific Simbolul nsusi, care este depozit comun al crestinismului. VIII. Pentru c a adus attea tulburri n Biserica cea linistit a lui Dumnezeu si a dezbinat neamurile. IX. Pentru c a fost dezaprobat n chip solemn de la prima nftisare de ctre doi papi de vesnic amintire, Leon III si Ioan VIII, care - acesta din urm - n epistola[14] ctre sfntul[15] Fotie - a pus n rndul lui Iuda pe cei care au introdus-o nti n dumnezeiescul Simbol. X. Pentru c a fost condamnat de multe sfinte Sinoade ale celor patru Patriarhi ai Rsritului. XI. Pentru c a fost lovit cu anatem, ca o inovatie si adogire n Simbol, la Sinodul al optulea ecumenic cel ntrunit la Constantinopol pentru pacea Bisericilor rsritene si apusene[16]. XII. Pentru c odat introdus n Bisericile din Apus, fie a nscut fpturi de rusine, fie a atras dup sine n curnd alte inovatii, cele mai multe potrivnice poruncilor celor hotrt scrise n Evanghelie ale Mntuitorului nostru si tinute pn la introducerea ei n Bisericile n care s-a furisat, ca: stropire n loc de botez, refuzarea sfntului Potir[17] laicilor, ridicarea uneia si aceleiasi pini frnte, dar folosirea de hostii, azim n loc de pine, lsarea din liturghii a binecuvntrii, adic a dumnezeiestii chemri a prea Sfntului Duh celui Care sfinteste slujirea[18] si desfiintarea vechilor ceremonii apostolice ale Bisericii catolice, oprind de exemplu ungerea cu sfntul mir si mprtsirea cu prea curatele Taine a pruncilor botezati; necstorirea preotilor, infailibilitatea si vicariatul lui Hristos n persoana Papii si celelalte, nlturnd astfel tot tipul vechi apostolic aproape al tuturor tainelor si al ntregii nvtturi, pe care-l tinea vechea sfnt si dreptcredincioas Biseric a Romei, pe atunci mdular prea cinstit al sfintei Biserici catolice si apostolice. XIII. Pentru c a ndemnat pe teologii Apusului, aprtorii ei, neavnd nici un loc nici n Scriptur, nici n Printi, pentru a da chip plcut gresitelor nvtturi enumerate, nu numai la rstlmcirea Scripturilor, cum nu vedem la nici unul din Printii sfintei Biserici catolice, dar si la falsificarea textelor sfinte si neatinse ale dumnezeiestilor Printi rsriteni ca si apuseni. XIV. Pentru c a aprut ca ceva strin, nemaiauzit si blasfemiator chiar si pentru celelalte comunitti crestine existente, care, pentru alte drepte pricini, au fost nlturate din Staulul catolic[19]. XV. Pentru c nu se poate nc apra nici mcar cu probabilitate din Scripturi, sau cel putin n chip rational din Printi, cu tot zelul si cu toat lupta aprtorilor ei, n nici una din acuzatiile enumerate[20]. O asemenea prere poart toate caracteristicile nvtturii gresite, ce provin din firea si din nsusirile ei. Si deoarece orice nvttur gresit, care atinge cugetarea catolic cu privire la Fericita Treime si 12

la progresiunile[21] dumnezeiesti, si nc chiar existenta Prea Sfntului Duh, este si se numeste erezie, si cei care cuget astfel eretici, dup hotrrea celui ntru sfinti Damasus Pap al Romei: Dac cineva va avea dreapt prere despre Tatl si Fiul, dar nu va avea despre Sfntul Duh, este eretic (Mrturisirea credintei catolice pe care Papa a trimis-o Episcopului Paulin al Tesalonicului[22]), de aceea Biserica una, sfnt, catolic si apostolic, mergnd pe urmele sfintilor Printi, rsriteni ca si apuseni, a declarat odinioar pe timpul Printilor si declar iarsi astzi n sinod, c aceast nou prere mai sus artat, c Duhul Sfnt purcede de la Tatl si de la Fiul, este n esent erezie, iar partizanii ei, oricine ar fi, eretici, potrivit cu sus numita hotrre sinodic a Prea Sfintitului Pap Damasus, si adunrile lor eretice, si orice comuniune duhovniceasc si religioas a fiilor ortodocsi ai Bisericii catolice cu unii ca aceia nengduit, mai ales n virtutea canonului 7 al Sinodului al treilea ecumenic[23]. 6. Aceast erezie, care a atras dup sine si foarte multe inovatii, precum s-a artat, cunoscut fiind pe la jumtatea secolului al saptelea[24], necunoscut si anonim la nceput, si nc diferite nsemnri avnd n provinciile apusene ale Europei, furisndu-se cu ncetul n timp de patru sau cinci secole, covrsind vechea Ortodoxie a acelor prti prin nepsarea Pstorilor de atunci si prin protectia Suveranilor[25], a dus la rtcire putin cte putin nu numai Bisericile atunci ortodoxe nc ale Spaniei, dar si pe cele germane, galice si italiene, a cror ortodoxie se vestea odinioar n toat lumea, si cu care adeseori comunicau dumnezeiestii nostri Printi, ca marele Atanasie si Vasile cel pn la cer strlucitor[26], si a cror mpreun bun ntelegere si lucrare cu noi pn la Sinodul al saptelea ecumenic a pstrat neatins nvttura Bisericii catolice si apostolice. Dar n urm, prin pisma celui care urste binele, inovatiile ei cu privire la Teologia cea sntoas si ortodox a Prea Sfntului Duh (a Crui hulire nu se va ierta oamenilor nici n veacul de acum, nici n cel ce va s fie, dup hotrrea Domnului, Matei XII, 31-32) si una dup alta, inovatiile privitoare la dumnezeiestile taine si mai ales la taina cea de-lume-mntuitoare a Botezului si a dumnezeiestii mprtsanii si a Preotiei, ca niste fpturi ngrozitoare urmndu-i, au pus stpnire si pe Roma cea veche nssi, de unde lund caracter oficial n Biseric, au[27] primit spre a se deosebi si numele de Papism. Cci episcopii ei supranumindu-se Papi, desi la nceput unii dintre ei sau declarat n chip ecumenic mpotriva inovatiei, ca Leon III si Ioan VIII, precum am mai spus, si au dezaprobat-o n toat lumea, unul prin acele plci de argint[28], iar cellalt prin epistola sa ctre sfntul Fotie la Sinodul al optulea ecumenic si prin cea ctre Sfendopulchros[29] pentru Metodiu episcopul Moraviei, cei mai multi dintre urmasii lor, momiti de privilegiile antisinodale ce decurgeau pentru ei din erezie[30], ntru apsarea Bisericilor lui Dumnezeu si gsind n ele mult folos lumesc si cstig mult, nchipuind conducerea monarhic n Biserica cea catolic si monopol al harurilor Sfntului Duh, nu numai au schimbat ct i priveste religia veche, desprtindu-se prin artatele inovatii de cealalt veche si existent nc form de conducere crestin, ci s-au silit nu fr ngduite tratative, cum ne ncredinteaz istoria cea adevrat, ca s atrag cu ei de la Ortodoxie la apostazia lor si celelalte patru Patriarhii si s robeasc astfel Biserica cea catolic[31] voilor si poruncilor oamenilor. 7. naintasii si Printii nostri de fericit amintire de atunci, ntru osteneal si sfat ndeobste, vznd clcat n picioare nvttura strmoseasc evanghelic si sfsiat cu mini nelegiuite vesmntul cel de sus tesut al Mntuitorului nostru, miscati de dragoste printeasc si frteasc au plns[32] pierderea attor crestini pentru care a murit Hristos si au depus mult zel si iubitoare strduint, si n sinoade si n particular, pentru ca, salvnd nvttura ortodox a sfintei Biserici catolice, s coas mpreun la loc de vor putea ceea ce s-a sfsiat, si ca doctori ncercati au chibzuit laolalt pentru mntuirea mdularului suferind, ndurnd multe suprri si dispret si prigoniri, numai ca s nu se despart n bucti corpul lui Hristos, numai ca s nu se calce n picioare hotrrile dumnezeiestilor si venerabilelor Sinoade. Dar istoria cea nemincinoas ne-a ncredintat de nenduplecata struint apusean n rtcire. Acesti brbati de fericit amintire au ncercat n fapt si n aceast chestiune adevrul cuvintelor celui ntru sfinti Printelui nostru Vasile cel pn la cer strlucitor[33], care zicea si atunci din experient despre episcopii Apusului si ndeosebi despre Papa nsusi: Care nici nu cunosc adevrul, nici nu sufer s-l nvete, certndu-se cu cei care vor s le anunte adevrul si ntinznd prin ei nsisi erezia[34] (ctre Eusebiu al Samosatei)[35] si astfel cunoscnd nendreptarea lor dup prima si a doua certare frteasc, lsndu-i n pace si evitndu-i i-au lsat la mintea lor cea nencercat (cci mai bun este rzboiul dect o pace care desparte de Dumnezeu, cum a spus si cel ntru sfinti Printele nostru Grigorie despre arieni)[36]. De atunci nu mai este nici o comuniune duhovniceasc ntre noi si ei. Cci au spat cu minile lor prpastie adnc, cea ntre ei si ortodoxie. 8. Dar pentru aceasta Papismul n-a ncetat de a tulbura Biserica cea linistit a lui Dumnezeu, ci trimitnd 13

pretutindeni asa numiti Misionari, oameni traficanti de suflete, nconjoar pmntul si marea, ca s fac un prozelit, s nsele pe vreunul dintre ortodocsi, s strice nvttura Domnului nostru, s falsifice prin adaos dumnezeiescul Simbol al sfintei noastre Credinte, s arate de prisos Botezul[37] cel lsat de Dumnezeu, inutil mprtsirea cu Potirul Testamentului si cte altele nenumrate a insuflat demonul inovatiei scolasticilor, care au ndrznit totul n evul mediu, si Episcopilor Romei celei vechi, care au cutezat toate pentru iubirea de stpnire. Fericitii pentru evlavie naintasii si Printii nostri, desi n multe feluri si n multe chipuri suprati si prigoniti dinuntru si dinafar, direct si indirect de ctre Papism, ncrezndu-se n Domnul, au izbutit s pstreze si s ne predea si nou aceast nepretuit mostenire a Printilor lor, pe care si noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, o vom trece ca pe un tezaur de mult pret generatiilor ce vor veni pn la sfrsitul veacului. Dar nu nceteaz pn astzi si nu vor nceta pentru aceasta Papistii s atace dup obiceiul lor ortodoxia, care le este zilnic mustrare vie naintea ochilor ca unor apostati de la credinta lor cea strmoseasc. De ar fi dat Dumnezeu s ndrepte ei aceste atacuri contra ereziei, care a nvlit n Apus si a pus stpnire pe el! Cine se ndoieste, c dac zelul lor pentru distrugerea Ortodoxiei s-ar fi ntrebuintat cumva pentru distrugerea ereziei si a inovatiilor, dup sfaturile cele lui Dumnezeu plcute ale lui Leon al III-lea si Ioan al VIII-lea, acei ultimi Papi ortodocsi de fericit pomenire, de mult n-ar mai fi rmas nici urm din ea pe lume si am putea acum s spunem acelasi lucru[38], dup fgduinta apostolic? Dar zelul urmasilor lor nu era pentru aprarea Credintei ortodoxe, ca zelul vrednicului de amintire ntru fericiti Leon al III-lea. 9. Pn n timpul de acum, atacurile personale ale Papilor naintasi ncetaser si nu mai erau dect cele ale misionarilor; de curnd ns Papa Pius al IX-lea, care a primit episcopatul Romei la 1847[39], a dat la 6 ianuarie acest an o enciclic intitulat Ctre Orientali, avnd dousprezece pagini n traducerea greac, pe care trimisii si au rspndit-o ca pe o miasm venit de undeva din afar nuntrul Turmei noastre ortodoxe. Aceast enciclic se adreseaz ctre cei care n diferite timpuri si n diferite comunitti crestine au apostaziat si au dezertat la Papism si prin urmare i sunt partizani, dar se ndreapt intentionat si ctre ortodocsi, nu n particular si numindu-i, dar citnd pe nume[40] (pag.3. r.14-18, pag.4 r.19 si pag.9, r 5, 17 si 23) pe dumnezeiestii si sfintii nostri Printi, calomniindu-i adic pe ei si pe noi, mostenitorii si urmasii lor; pe ei ca ascultnd zice-se de ordinele papale si de hotrrile venite de la Papi, ca de la arbitrii Bisericii catolice, iar pe noi ca pe niste neasculttori de pildele acelora si prin urmare calomniindu-ne fat de Turma noastr cea de Dumnezeu ncredintat, ca pe niste desprtiti de Printii nostri si nepurttori de grij pentru datoriile noastre cele sfinte si pentru mntuirea sufleteasc a fiilor nostri duhovnicesti. Si uzurpnd anume ca pe o proprietate a lor Biserica cea catolic a lui Hristos, pentru c detin, cum se laud, scaunul episcopal al Fericitului Petru, voiesc s amgeasc astfel pe cei mai simpli cu apostazia de la Ortodoxie, adugnd acele cuvinte surprinztoare pentru oricine s-a hrnit cu nvttura teologic (pag.10, r. 29): nici nu exist motiv s pretextati contra ntoarcerii la adevrata Biseric si comuniune cu acest sfnt scaun. 10. Desigur c fiecare dintre fratii si fiii nostri n Hristos cu educatie si instructie religioas, citind cu atentie si cu ntelepciunea cea dat lui de Dumnezeu, observ c si cuvintele Episcopului de acum al Romei, ca si ale naintasilor lui de la schism, nu sunt cuvinte de pace, cum zice (pag.7, r.8) si de iubire, ci cuvinte de amgire si absurde, tinznd la interes, dup obiceiul naintasilor lui antisinodali. De aceea si suntem siguri c asa cum nu sau nselat pn azi, ortodocsii nu se vor nsela nici de acum nainte; cci cuvntul Domnului nostru este sigur (Ioan X, 5): Nu vor urma pe cel strin, ci vor fugi de la el, pentru c nu cunosc glasul celor strini. 11. Cu toate acestea, am socotit de datoria noastr printeasc si frteasc si ca o obligatie sfnt, ca s v ntrim prin prezenta rugminte[41] n ortodoxia pe care o tineti din strmosi si s artm totodat n treact netemeinicia celor gndite de Episcopul Romei si ce este vdit c el cuget. Cci nu cu mrturisirea sa apostolic si mpodobeste scaunul, ci cu tronul apostolic se sileste s-si stabileasc autoritatea, si cu autoritatea mrturisirea sa. Dar lucrul nu st asa. Cci nu numai c scaunul Romei se socoteste a fi cinstit cumva de ctre fericitul Petru dintr-o simpl traditie, dar nici scaunul domnesc al fericitului Petru, mrturisit de Sfnta Scriptur, adic Antiohia, a crei Biseric este de aceea mrturisit de sfntul Vasile (Epist. 48 ctre Atanasie cel Mare)[42] ca cea mai nsemnat dintre Bisericile din lume[43], si ceea ce este si mai mult, Sinodul al doilea ecumenic scriind ctre Sinodul Apusenilor[44] (prea cinstitilor si cucernicilor frati si mpreun-liturghisitori Damasus[45], Ambrozie[46], Britton[47], Valerian[48] si ceilalti)[49] mrturiseste zicnd[50]: Biserica cea prea veche si n adevr apostolic din Antiohia Siriei, n care pentru prima dat s-a ntrebuintat cinstitul nume al crestinilor[51], nici aceasta, zicem, Biserica apostolic din Antiohia, n-a avut vreodat dreptul de a nu fi judecat cu Sfnta Scriptur si cu hotrrile sinodale, ca una care n adevr se poate mndri cu scaunul lui Petru. 14

Dar ce zicem? nssi persoana fericitului Petru a fost judecat naintea tuturor dup adevrul Evangheliei (Galateni II) si a fost gsit, dup mrturie scripturistic, vinovat si nu drept mergnd[52]. Ce trebuie atunci crezut despre cei care se laud si se semetesc numai cu ocuparea scaunului lui? Si, ntr-adevr, nsusi marele Vasile, cel pn la cer strlucitor[53], acest didascl ecumenic al Ortodoxiei n Biserica cea catolic, la care si Episcopii Romei sunt nevoiti s trimit (pag. 8, r.31)[54], lmurit si curat ne-a artat mai sus[55] ce consideratie trebuie s avem pentru judectile neptrunsului Vatican[56]: Care nu cunosc adevrul, nici nu sufer s-l nvete, certndu-se cu cei care le vestesc adevrul si ntrind prin ei nsisi erezia. Asa c nsisi acei sfinti Printi ai nostri, pe care admirndu-i pe drept, ca pe niste lumintori si nvttori chiar ai Apusului, ni-i enumer Fericirea Sa si ne sftuieste s-i urmm (aceeasi pagin), ne nvat s nu judecm Ortodoxia dup sfntul scaun, ci scaunul nsusi si pe cel de pe scaun s-l judecm dup dumnezeiestile Scripturi si regulile sinodale si dup credinta cea propovduit, adic dup Ortodoxia nvtturii celei de totdeauna. Asa au judecat si au condamnat n Sinod Printii nostri si pe Honorius Pap al Romei[57] si pe Dioscur Pap al Alexandriei[58] si pe Macedonie[59] si pe Nestorie[60] Patriarhi de Constantinopol si pe Petru Knafevs[61] Patriarhul Antiohiei[62] si pe ceilalti. Cci dac si urciunea pustiirii a stat n locul cel sfnt, dup mrturia Scripturilor (Daniil IX, 27 si Matei XXIV, 15), de ce n-ar fi si erezia pe scaun sfnt? Si de aici se arat dintr-o privire zdrnicia si slbiciunea si a celorlalte argumente (pag. 8, r. 9, 11, 14) n favoarea puterii despotice a Episcopului Romei. Cci dac Biserica lui Hristos nu s-ar fi ntemeiat pe piatra cea neclintit a mrturisirii lui Petru (care era rspuns comun din partea apostolilor ntrebati Voi cine ziceti c sunt? - Matei XVI, 15): Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu (ibidem, 16), cum ne tlmcesc nou dumnezeiestii Printi rsriteni si apuseni, s-ar fi ntemeiat pe temelie gresit chiar pe nsusi Petru, dar nc pe Papa, care, dup ce si-a nsusit si cheile mprtiei cerurilor, ce fel de ntrebuintare a fcut de ele se vdeste din istorie. Dar si nsemnarea ntreitului Paste oile mele, dumnezeiestii nostri Printi comuni de acord nvat c nu era un privilegiu al fericitului Petru asupra celorlalti Apostoli, si cu att mai putin si al urmasilor lui, ci o simpl restabilire a lui n apostolat, din care czuse prin ntreit lepdare. Dumnezeiescul Petru nsusi se arat a primi astfel ntelesul ntreitei ntrebri a Domnului M iubesti? si mai mult si dect acestia (Ioan XXI, l6). Cci aducndu-si aminte de chiar dac toti s-ar scandaliza de tine, eu nu m voi scandaliza niciodat (par.12), s-a ntristat c i-a zis a treia oar m iubesti. Dar urmasii lui iau zicerea n chip oportun n ntelesul cel foarte plcut lor[63]. 12. Dar, zice Fericirea sa (pag. 8, r.12) c Domnul nostru a spus lui Petru (Luca XXII, 32): Eu m-am rugat pentru tine, ca s nu lipseasc credinta ta, iar tu ntorcndu-te oarecnd ntreste pe fratii ti. Rugciunea Domnului nostru s-a fcut pentru cuvntul c Satan ncercase (ibidem 31) s tulbure credinta tuturor Ucenicilor, dar Domnul i-a ngduit numai pentru Petru, si tocmai de aceea anume, pentru c gria cuvinte de iubire de sine si se ndrepttea pe sine mai presus dect ceilalti (Matei XXVI, 33): Chiar dac toti s-ar scandaliza de Tine, eu nu m voi scandaliza niciodat. Dar aceast ngduint a fost trectoare, a nceput s blesteme si s jure, c nu cunosc pe acest om. Att de slab este firea omeneasc lsat la puterea ei nssi, duhul este osrduitor, iar trupul neputincios (Matei XXVI, 41), trectoare, am zis pentru ca iarsi venindu-si n sine, prin ntoarcerea sa ntru pocint, s ntreasc si mai mult pe fratii si ntru Acela pentru Care ei nici n-au jurat gresit, nici nu s-au lepdat. O, ntelepte judecti ale lui Dumnezeu! Ct de dumnezeiasc si tainic era cea din urm noapte pe pmnt a Mntuitorului nostru! Cina aceea sfnt este crezut a fi svrsit si astzi n fiecare zi - aceasta s faceti ntru pomenirea mea (Luca XXII, 19). Si ori de cte ori veti mnca pinea aceasta si veti bea paharul acesta, vestiti moartea Domnului pn ce va veni (I Corinteni XI, 26). Dragostea frteasc cea cu atta grij vestit nou de ctre nvttorul nostru comun, ntru aceasta vor cunoaste toti c sunteti ucenicii mei, dac veti avea dragoste ntre voi (Ioan XIII, 35) ale crei zapis si conditii Papii le-au sfsiat nti, aprnd si primind inovatii eretice mpotriva celor evanghelizate nou si rnduite de ctre nvttorii si Printii nostri comuni, nssi aceast dragoste, zicem, lucreaz si astzi n sufletul popoarelor crestine si ndeosebi al celor care le conduc[64]. Cci mrturisim cu trie n fata lui Dumnezeu si a oamenilor, c rugciunea Mntuitorului nostru (pag.7, r. 33) ctre Dumnezeu si Tatl Su pentru dragostea comun a crestinilor si pentru unitatea ntru una sfnt catolic si apostolic Biseric, n care si credem, ca s fie una precum si noi una suntem (Ioan XVII, 22), lucreaz n noi, ca si n Fericirea Sa, si aici dorinta si zelul nostru frtesc ntlnesc pe ale Fericirii Sale, cu aceast singur deosebire, c n noi lucreaz cu conditia de a se pstra ntreg si neatins dumnezeiescul Simbol cel neprihnit si desvrsit al Credintei crestinilor dup glasul evanghelic si dup hotrrile celor sapte sfinte Sinoade ecumenice si nvttura Bisericii catolice celei de totdeauna, iar n Fericirea Sa pentru ntrirea si predominarea autorittii si functiunii celor care stau pe Scaunul apostolic si cea a noii lor nvtturi. Iat pe scurt capitolul ntregii deosebiri si nentelegeri dintre noi si aceia si zidul cel din mijloc al desprtirii, care, dup 15

cum ne-a prezis Dumnezeu (ibidem X, l6), si alte oi am, care nu sunt din acest staul. Si acelea Mi se cade s le aduc si vor asculta de glasul Meu, (care de la Tatl purcede), ndjduim c, cu mpreuna-lucrare a vestitei ntelepciuni a Fericirii Sale, se va ridica din mijloc n zilele noastre. Fie spus acum si cea de a treia. Cci dac socotim dup cuvintele Fericirii Sale, c rugciunea Domnului nostru pentru Petru, care avea s se lepede si ssi calce jurmntul, rmne legat si unit cu scaunul lui Petru si c se reface virtual si la cei care stau n timp pe el, desi, cum s-a spus mai sus (par. 11) cu nimic nu contribuie la ntrirea prerii (dup cum din exemplul fericitului Petru nsusi din Scriptur aflm, nc si dup pogorrea Sfntului Duh), ncredintm totusi din cuvintele Domnului, c va veni timpul cnd aceast dumnezeiasc[65] rugciune, cea pentru lepdarea lui Petru, ca s nu lipseasc ntru sfrsit credinta lui, va lucra si asupra vreunuia dintre urmasii scaunului[66] lui, care va si plnge amar ca el si ntorcndu-se oarecnd ne va ntri si mai mult pe noi, fratii lui, n mrturisirea ortodox pe care o tinem din strmosi. Si dea Dumnezeu ca acest urmas al lui Petru s fie Fericirea Sa! Dar la aceast umil rugminte a noastr oare ce mpiedic s adugm si sincerul nostru sfat cordial n numele sfintei Biserici catolice? Noi nu ndrznim nicidecum s zicem, cum a zis (pag 10, r 22) Fericirea Sa, fr alt ntrziere. Zicem ns fr grab, cu matur chibzuint, si nc, de va trebui, cu sfatul Episcopilor si teologilor si nvttorilor celor mai ntelepti, mai evlaviosi si totdeauna mai iubitori de adevr si neprtinitori, de care destui au astzi, dup dumnezeiasca iconomie, toate popoarele din Apus. 13. Zice Fericirea Sa, c Episcopul de Lugdunum[67], Sfntul Irineu, scrie ntru lauda Bisericii romane: Toat Biserica, adic credinciosii de pretutindeni, trebuie s fie de acord, pentru ntietatea ei, cu aceast Biseric, n care totdeauna s-a tinut n totul de ctre credinciosii de pretutindeni traditia cea dat de Apostoli[68]. Desi acest sfnt spune cu totul altceva dect ceea ce cred cei de la Vatican, le lsm ntelesul si explicarea lor cea dup bunul plac si zicem: cine tgduieste c vechea Biseric roman era apostolic si ortodox? Si nimeni dintre noi nu va pregeta s o numeasc si pild a Ortodoxiei[69]. Noi mai ales vom adoga spre marea ei laud, dup istoricul Sozomen (Istoria bisericeasc, cartea III, cap. 13) si chipul n care, pn la un timp, a putut s pstreze Ortodoxia ce-i ludm si pe care Fericirea Sa a prsit-o: Pentru c n general Biserica cea din tot Apusul, conducndu-se curat de dogmele Printilor, a fost scutit de ceart si de rtcirile ei[70]. Oare cine dintre Printi sau dintre noi nsine a tgduit ntietatea[71] ei canonic n ordinea Ierarhiei, atta timp ct s-a condus curat de dogmele Printilor, alturndu-se regulii infailibile a Scripturii si a sfintelor Sinoade? Dar acum nu gsim pstrat n ea nici dogma Fericitei[72] Treimi dup simbolul dumnezeiestilor[73] Printi adunati la sinodul I de la Niceea si la al doilea de la Constantinopol, pe care l-au mrturisit si l-au ntrit si sub attea blesteme au pus ca pe niste caterisiti pe cei ce-l vor schimba, fie si cu o cirt, celelalte cinci sinoade ecumenice, nici forma cea apostolic a dumnezeiescului[74] Botez, nici invocarea Duhului celui de tain svrsitor[75] asupra celor Sfinte, ci vedem n ea si dumnezeiescul Potir socotit - fie departe de noi[76] - ca o butur de prisos, si foarte multe altele, necunoscute nu numai sfintilor nostri Printi, care au fost totdeauna canon si dreptar catolic infailibil[77] al Ortodoxiei, precum si Fericirea Sa nvat cu respectul adevrului (pag.2), dar si vechilor sfinti Printi ai Apusului. Dar nc si acest primat, pentru care pledeaz din toate puterile Fericirea Sa, ca si naintasii si, a deczut de la un semn frtesc si privilegiu ierarhic la suprematie[78]. Ce trebuie deci s credem despre traditiile ei nescrise, dac cele scrise au suferit asa transformare si schimbare n ru? Sau cine este att de ndrznet si de ncrezut n autoritatea Scaunului apostolic, nct s cuteze a spune, c dac ar tri din nou cel ntru sfinti Printele nostru Irineu si ar vedea-o astzi rupt de vechea si originara nvttur apostolic n att de esentiale si catolice articole ale crestinismului, nu s-ar mpotrivi el cel dinti la inovatiile si la dispozitiile arbitrare ale Bisericii romane celei pe drept ludate atunci, ca una ce se conduce curat dup dogmele printesti? Vznd, de pild, c Biserica roman nu numai nltur din canonul ei liturgic dup inspiratia scolasticilor[79] strvechea si apostolica invocare[80] a Duhului celui de tain sfintitor si c mutileaz Ierurgia[81] n chip deplorabil n partea ei cea mai esential, dar se si sileste cu hotrre ca s o scoat si din liturghia celorlalte comunitti crestine, calomniind n chip att de nedemn Scaunul apostolic cu care se laud, c s-au strecurat dup schism (pag. 11, r. 11)[82], ce n-ar zice despre aceast inovatie acest dumnezeiesc Printe? El care ne asigur (cartea IV, cap.34, editia Massuet[83], 18) c pinea cea din pmnt, primind si evocarea[84] lui Dumnezeu, nu mai este pine comun etc., numind evocare invocarea[85]. C prin ea crede Irineu c se svrseste Misterul jertfei, a notat n chip deosebit si Francois Feuardent[86] din ordinul numitilor clugri minori papali[87], care a editat la 1639 scrierile sfntului cu scolii, la capitolul 18 al primei crti, pagina 114: Panem et calycem commixtum per invocationis verba corpus et sanguinem Christi vere fieri, c Irineu nvat pinea euharistiei si Paharul amestecat[88] prin cuvintele invocrii[89] devin adevrat trup si snge al lui Hristos[90]. Iar dac ar auzi despre vicariatul si arbitrariul lui[91], ce ar zice el, care si pentru o mic si aproape indiferent disput despre serbarea Pastilor (Eusebiu, Istoria Bisericeasc V, 24) a retinut violenta Papii Victor n Biserica liber a lui 16

Hristos, sftuindu-l tocmai contrariul cu att curaj si succes? Astfel c chiar martorul invocat de Fericirea Sa pentru primatul Bisericii romane arat c autoritatea ei nu este suveran si nici arbitral, cum n-a avut-o niciodat nici nsusi fericitul Petru, ci un privilegiu frtesc n Biserica cea catolic si o distinctie acordat Papilor pentru faima si pentru privilegiul Orasului[92]. Asa cum si Sinodul al IV-lea ecumenic, pentru a mentine independenta Bisericilor cea hotrt de Sinodul al III-lea ecumenic (can.8)[93], urmnd Sinodului al II-lea ecumenic (can.3)[94] si nsusi Sinodului I ecumenic (can.6)[95] care, numind suprematia arbitrar a Papii peste Apus Obicei, a decis: Pentru c Orasul acela este capital, Printii i-au acordat pe drept [96] (can.28), nespunnd nimic despre emanatia apostolic de la Petru, cea nsusit de ei si mai putin dect orice despre vicariatul Episcopilor ei si despre Pstoria catolic[97]. Iar o asemenea tcere profund asupra unor att de mari privilegii, si nu numai aceasta, dar si motivarea ntiettii lor nu cu paste oile Mele, nici cu pe aceast piatr voi zidi Biserica Mea, ci pur si simplu cu obiceiul si cu calitatea de oras-capital si aceasta nu de la Domnul ci de la Printi va prea cu att mai paradoxal - suntem convinsi - Fericirii Sale, care gndeste altfel despre ntietatea sa[98] (pag.8. r.16)[99], cu ct el nsusi, cum vom vedea (par.15), tine n mare stim mrturia ce crede a fi gsit n favoarea scaunului Su apostolic a Sinodului al IV-lea ecumenic amintit, si cu ct Sfntul Grigore Dialogul, numit si cel Mare (cartea I, ep.25), obisnuia s numeasc aceste patru Sinoade ecumenice ca patru Evanghelii si piatr n patru colturi, pe care s-a zidit Biserica cea catolic[100]. 14. Zice Fericirea Sa (pag.10, r. 12): certndu-se ntre ei Corintenii au fcut artare[101] ctre Clement Pap al Romei, care judecnd cazul le-a scris, iar ei att de mult au mbrtisat hotrrea lui, nct o citeau si n Biseric[102]. Dar acesta este un argument foarte slab al autorittii papale n Casa lui Dumnezeu. Cci atunci, fiind Roma centru al conducerii si capital, n care rezidau mpratii, trebuia ca orice chestiune de oarecare important, cum este cea istorisit a Corintenilor, s se hotrasc acolo, mai ales dac una din prtile ce erau n nentelegere recurgea la ajutor dinafar, cum se ntmpl si pn astzi. Patriarhii Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului, n cazuri extraordinare si greu de rezolvat scriu patriarhului de Constantinopol, pentru c este n resedint imperial si nc pentru ntietatea lui sinodal[103]. Si dac colaborarea frteasc va ndrepta ceea ce este de ndreptat, bine! Dar dac nu, se anunt lucrul si Conducerii dup rnduial[104]. Dar acest concurs frtesc ntru credinta crestin nu se vinde prin robirea Bisericilor lui Dumnezeu. Acestea fiind zise si despre exemplele citate de Fericirea Sa din sfintii Atanasie cel Mare si Ioan Hrisostom (p.9, 5, 17) despre protectia frteasc si cuvenit ntiettii[105] Episcopilor Romei Iuliu si Inocentiu, a crei datorint o cer de la noi astzi urmasii acelora prin falsificarea dumnezeiescului Simbol, desi Iuliu nsusi s-a indignat atunci contra unora, c tulbur Bisericile nestruind n nvttura de la Niceea (Sozomen[106], Istoria bisericeasc, cartea III, cap. 7) si a amenintat (ibidem)...sau n viitor nu vor fi tolerati, de nu vor nceta cu inovatiile[107]. De notat nc, n cazul Corintenilor, c atunci fiind numai trei scaune patriarhale[108], cel mai aproape si cel mai indicat ca loc[109] pentru Corinteni era al Romei, ctre care si trebuiau s se ndrepte canonic. Nu vedem deci n acestea nimic extraordinar, care s arate suprematia[110] Papei n Biserica liber a lui Dumnezeu. 15. Dar zice, n fine, Fericirea Sa (aceeasi pagin, r.20), c Sinodul al IV-lea ecumenic (pe care din greseal, desigur, l mut de la Calcedon la Cartagena[111]), a strigat dup citirea epistolei Papei Leon I: Petru a vorbit astfel prin Leon. Lucrul este adevrat. Dar nu trebuia s treac cu vederea Fericirea Sa si cum si dup ce fel de lucrare au strigat Printii nostri ceea ce au strigat ntru lauda lui Leon. Pentru c aceea[112] poate din preocuparea de a fi concis pare necomplet n acest punct necesar, care arat cu evident cu ct st mai presus autoritatea Sinodului ecumenic nu numai dect a Papei, dar si dect a Sinodului[113] lui, iat vom arta noi n public faptul, asa cum a fost. Din cei peste sase sute de Printi adunati de Sinodul de la Calcedon, aproape dou sute, cei mai nvtati dinte ei, au fost nsrcinati de Sinod ca s cerceteze si dup liter si dup sens amintita Epistol a lui Leon[114], si nu numai att, ci s raporteze n scris si sub semntur prerea lor asupra ei, dac este sau nu ortodox. Cele aproape dou sute de aprobri si cercetri partiale ale Epistolei se gsesc ndeosebi n sedinta a patra a numitului Sinod, cu acest fel de cuprins, de exemplu: Maximos al Antiohiei Siriei a zis: Epistola sfntului Arhiepiscop Leon al Romei celei mprtesti este de acord cu cele expuse de ctre cei trei sute optsprezece sfinti Printi de la Niceea si cei o sut cincizeci de la Constantinopol noua Rom si cu credinta expus la Efes de prea sfintitul Episcop Ciril. Si am subscris. Si iarsi: Teodoret prea cucernicul[115] Episcop al Cirului: Epistola prea sfintitului Arhiepiscop domnul[116] Leon este de acord cu credinta expus la Niceea de ctre sfintii si fericitii[117] Printi si cu Simbolul Credintei cel ntocmit la Constantinopol de ctre cei o sut cincizeci si cu Epistolele fericitului[118] 17

Ciril. Si acceptnd sus numita Epistol am subscris. Si asa mai departe, toti mrturisesc: Epistola concord, Epistola este conform, Epistola este conform ct priveste sensul etc.; dup att de mult si asa de riguroas cercetare fcut alturi de sfintele Sinoade de mai nainte[119] si dup deplin informare asupra Ortodoxiei[120] ideilor, si nu pentru c era pur si simplu Epistol a Papei, au scos, fr nici o pism, aceast exclamatie faimoas, cu care si Fericirea Sa acum ludndu-se se mndreste. Dar dac si Fericirea Sa ne-ar fi comunicat lucruri conforme si de acord cu sfintele sapte Sinoade ecumenice de mai nainte, n loc s se laude cu pietatea naintasilor si cea vestit de naintasii si Printii nostri ntr-un Sinod ecumenic, s-ar putea luda pe drept cu propria sa Ortodoxie, vestind adic n loc de onoruri strmosesti virtuti proprii. Asa c depinde si acum de Fericirea Sa, ca scriindu-ne de acelea, de care, cercetndule si comparndu-le cei dou sute de Printi s le gseasc de acord si conforme cu Sinoadele mai sus pomenite[121], de el - zicem - depinde ca s aud si de la noi pctosii astzi nu numai Petru a vorbit asa[122], si orice alt se mai cuvine[123], dar si: Fie srutat sfnta mn, care a sters lacrimile Bisericii catolice. 16. Si este permis ntru totul s asteptm de la ntelegerea Fericirii Sale un lucru att de mare, vrednic de adevratul urmas al fericitului Petru, al lui Leon I si Leon III, cel care pentru paza Credintei ortodoxe a gravat pe table inexpugnabile dumnezeiescul Simbol fr inovatie[124], lucru care va reuni Bisericile Apusului cu Biserica sfnt catolic, n care sunt nc vacante si gata de primire si scaunul de nti - stttor canonic[125] al Fericirii Sale si celelalte scaune ale tuturor episcopilor Apusului. Cci Biserica cea catolic, asteptnd n tot cazul ntoarcerea Pstorilor ce au apostaziat, mpreun cu turmele lor, nu numeste nominal[126] intrusi la locul de conducere al celor n functiune, traficnd cu Preotia[127]. Si am asteptat cuvnt de mngiere si-l ndjduiam, cum scria sfntul Vasile ctre sfntul Ambrozie, Episcop de Mediolanum (Epistola 55)[128], s se rennoiasc vechile urme ale Printilor, cnd nu fr mare surprindere am citit numita enciclic adresat rsritenilor, n care cu nemngiat durere de suflet vedem si pe Fericirea Sa cea ludat pentru ntelepciune, ca si pe naintasii ei de dup schism[129], vorbind cuvinte de falsificare[130], adic de fals nscriere n sfntul nostru simbol cel fr defect[131], pecetluit de cele sapte Sinoade ecumenice[132]; de clcare a sfintelor liturghii, a cror numai cereasc testur si numele celor care le-au ntocmit si aerul de venerabil antichitate si autoritatea ce le-a fost dat de Sinodul al saptelea ecumenic (actul VI) ar fi amortit si ar fi fcut s se abtin chiar mna nelegiuit si a toate cuteztoare, care a plmuit pe Domnul Slavei[133]. Din acestea am presupus n ce labirint de vtmare fr iesire si n ce ireparabil greseal de rsturnare[134] a dus Papismul chiar si pe cei mai ntelepti si mai evlaviosi Episcopi ai Bisericii romane, nct s nu mai poat face altfel pentru mentinerea infailibilei si prin urmare invidiatei autoritti vicariale si a primatului de stpnire[135] cu cele ce decurg din el, dect s-si bat joc si de cele mai sfinte si intangibile lucruri, si s ndrzneasc mpotriva tuturor, si aceasta mbrcati n cuvnt cu evlavia antichittii venerabile (pag. 11, r. l6), n realitate ns mnia inovatoare rmne nuntru nenduplecat mpotriva Sfinteniei zicnd trebuie s fie nlturate din acestea[136] cele introduse n ele dup desprtire !! etc. (ibidem, r. 11), amestecnd astfel pn si n Cina Domnului[137] veninul inovatiei. Si se pare din aceste cuvinte[138], dup cum crede Fericirea Sa, c s-a ntmplat si n Biserica ortodox catolic ceea ce vede c s-a ntmplat si n a Romei dup Papism: adic schimbare dintr-odat n toate tainele si stricare dup vorbria scolastic[139], n care ncreznd-se, se multumeste cu gndul c si sfintele noastre Liturghii si Taine si Dogme au suferit la fel, respectuoas totusi totdeauna cu antichitatea lor venerabil! si din condescendent orisicum apostolic! fr - cum zice (pag.11, r.5) - s ne ntristeze cu vreo prescriptie aspr! Dintr-o asemenea necunoastere a rnduielilor noastre apostolice si catolice a provenit n tot cazul si cealalt declaratie a sa (pag.7, r.22): Dar nici ntre voi nu s-a putut mentine unitatea nvtturii si a sfintei supravegheri[140], atribuindu-ne n chip curios nou propria lor suferint, cum oarecnd si Papa Leon al IX-lea scria celui ntru fericiti Mihail Cerularie, acuznd pe greci c au schimbat Simbolul Bisericii catolice[141], nerusinndu-se nicidecum nici de demnitatea sa, nici de istorie. Dar suntem ncredintati c dac Fericirea Sa si-ar aduce aminte de arheologia si de istoria bisericeasc, de nvttura dumnezeiestilor Printi si de vechile liturghii ale Galiei, ale Spaniei si de evhologhiul vechii Biserici romane, va afla cu surprindere cte alte fiice monstruoase a nscut Papismul n Apus, cari si acum triesc, pe cnd Ortodoxia a pstrat la noi Biserica cea catolic mireas curat pentru mirele ei, desi fr s aib nici o politie lumeasc, sau, cum zice Fericirea Sa (pag.7, r. 23) supraveghere sfnt, ci legat numai prin legtura dragostei si prin afectiunea pentru mama comun n unitatea Credintei pecetluite cu cele sapte peceti ale Duhului (Apocalipsa V, l), adic cu cele sapte Sinoade ecumenice, si n ascultarea adevrului. Pentru cte trebuiesc n adevr s fie nlturate din dogmele si tainele papale de astzi, ntruct sunt porunci omenesti, pentru ca s se poat rempca Biserica cea ntru toate inovatoare a Apusului cu credinta catolic ortodox cea neschimbat a Printilor nostri comuni, spre care, precum cunoaste dup cele ce zice 18

(pag.8. r 30), este zelul nostru comun de a lua seama la nvttura cea pstrat de ctre strmosii nostri, bine face nvtndu-ne (ibidem r.31) s urmm vechilor Ierarhi si credinciosi ai provinciilor orientale care, de felul cum ntelegeau autoritatea nvttoreasc[142] a Arhiepiscopilor Romei celei vechi si ce idee despre ei trebuie s avem n Biserica ortodox si n ce fel trebuie s primim nvtturile lor, ne-au lsat nou pild prin Sinoade (paragraf 15) si ne-a lmurit clar Vasile cel pn la cer strlucitorul[143] (paragraf 17). Si cum trebuie s ntelegem si suprematia, acelasi mare Vasile formuleaz[144] n putine cuvinte voiam s scriu corifeului lor (ibidem), deoarece noi nu facem aici un tratat[145]. 17. Din toate acestea conchide orice om instruit n nvttura catolic cea sntoas, dar ndeosebi Fericirea Sa, ct este de nepios si antisinodal[146] a se cuteza s se schimbe dogmele si liturghiile noastre si celelalte ierurgii[147], svrsite si nc si mrturisite ca fiind de aceeasi vrst cu propovduirea crestin, pentru respectul ce li s-a acordat totdeauna, si crezute intangibile chiar si de vechii Papi ortodocsi, crora altdat erau comune ca si nou acestea. Si se ntelege ct este de cuviincioas si sfnt[148] ndreptarea inovatiilor, a cror introducere n Biserica Romei noi stim n ce timp s-a fcut[149], si fericitii nostri Printi au protestat la timp mpotriva inovatiei. Dar sunt pentru Fericirea Sa si alte motive pentru usurinta acestei schimbri[150]. nti, c ale noastre au fost altdat respectabile si pentru Apuseni, care aveau aceleasi ierurgii si mrturiseau acelasi Simbol. Iar cele inovate[151] nici nu erau cunoscute Printilor nostri, nici nu pot fi dovedite fie mcar si din scrierile Printilor ortodocsi apuseni, nici nu sunt recomandate fie prin vechimea, fie prin catolicitatea lor. Apoi la noi n-au putut niciodat nici patriarhi, nici sinoade s introduc lucruri noi, pentru c aprtorul religiei este nsusi trupul Bisericii, adic Poporul nsusi[152], care vrea ca religia s-i fie vesnic neschimbat si la fel cu a Printilor si, cum au experimentat n fapt multi dintre Papii de dup schism si dintre Patriarhii latinizanti[153], care n-au izbutit nimic, pe cnd n Biserica apusean, cum au fcut n diferite timpuri Papii, au decretat cele noi fie usor, fie prin constrngere, pentru iconomie, dup cum se justificau ctre Printii nostri, desi mprteau trupul lui Hristos, tot astfel Papa poate, pentru dumnezeiasc n adevr si foarte ndrepttit iconomie[154], refcnd nu mreaj, ci nssi haina cea sfsiat a Mntuitorului, s reconstituie cele vechi si respectabile n stare s pstreze pietatea, precum zice si Fericirea Sa (pag.11, r.16), pe care si el nsusi le cinsteste, cum zice (ibidem r.14), si naintasii si, adugnd cuvntul memorabil al unuia dintre fericitii si naintasi (acesta este Celestin, n timpul Sinodului al III-lea ecumenic): Desinat novitas incessere vetustatem s nceteze noutatea de a ataca vechimea. Si bucure-se mcar de acest cstig Biserica cea catolic din infailibilitatea de pn[155] acum a declaratiilor Papilor. n tot cazul trebuie s mrturisim, c pentru o asemenea ntreprindere, desi Pius IX este att de mare si ca ntelepciune si ca pietate si ca zel pentru unirea crestin n Biserica cea catolic, precum zice, va ntmpina totusi greutti si osteneli si dinuntru si dinafar. Dar noi suntem ntru aceasta datori, mai ales, s amintim Fericirii Sale - s fie cu iertare aceast ndrzneal! nssi tema Epistolei sale (pag.8, r.32) c n cele privitoare la mrturisirea dumnezeiestii religii, nu exist nimic att de grozav, care s nu trebuiasc ndurat si pentru slava lui Hristos si pentru rsplata din viata vesnic. Revine Fericirii Sale ca s arate naintea lui Dumnezeu si a oamenilor c, asa cum este nceptor al unui sfat plcut lui Dumnezeu, tot astfel este si cel care de bunvoie apr adevrul evanghelic si sinodal, nc si cu sacrificiul propriilor interese, ca s fie cum zice profetul (Isaia LX, 17[156]): Print n pace si episcop, n dreptate[157]. Fie! Dar pn s se ntmple aceast ntoarcere dorit a Bisericilor apostate la corpul Bisericii una, sfnt, catolic si apostolic, al crei cap Hristos este (Efeseni IV, 15) iar noi fiecare membre n parte, orice sfat venit de la ei, orice ndemn din oficiu[158], tinznd la distrugerea credintei noastre celei fr pat pstrate de la Printi, este nu numai suspect si trebuie evitat, dar se si condamn sinodal pe drept, ca nelegiuit si pierztor de suflet. Si n aceast categorie intr n primul rnd si numita enciclic a Episcopului Romei celei vechi, Papa Pius IX, Ctre Orientali si ca atare declarm acest lucru n Biserica cea catolic. 18. Pentru aceea, iubiti frati si mpreun - liturghisitori ai Smereniei noastre[159], ca totdeauna, asa si acum, mai ales n aceast mprejurare a publicrii numitei Enciclice, socotim pentru noi ca o datorie de nenlturat dup obligatia noastr patriarhal si sinodal[160], ca s nu se piard nimeni din sfntul Staul al Bisericii catolice ortodoxe, Mama cea prea sfnt a noastr a tuturor, s ne amintim n fiecare zi si s v ndemnm si pe voi ntru aceasta, pentru ca amintindu-v unii altora cuvintele si ndemnurile fericitului Pavel ctre sfintii nostri naintasi, pe care el i-a chemat de la[161] Efes, s repetm unii ctre altii: Luati seama la voi si la toat turma, n care Duhul Sfnt v-a pus pe voi Episcopi ca s pstoriti Biserica lui Dumnezeu, pe care a cstigat-o cu sngele Su. Cci stiu aceasta, c vor veni dup plecarea[162] mea "lupi rpitori" la voi, care nu vor cruta turma, si dintre voi nsiv se vor ridica brbati vorbind lucruri stricate[163], pentru a smulge ucenici n urma lor. De aceea privegheati (Faptele Apostolilor XX)[164]. Atunci naintasii si Printii nostri, auzind aceste sfinte 19

porunci[165], au fcut plngere mare si cznd pe grumazul lui l srutau[166]. De aceea dar si noi fratilor, auzindu-l sftuindu-ne cu lacrimi[167], s cdem cu gndul pe grumazul lui si srutndu-l s-l mngiem cu statornica noastr fgduint[168], c nimeni nu ne va desprti de dragostea lui Hristos, nimeni nu ne va ndeprta de la nvttura evanghelic, nimeni nu ne va rtci de la cluza cea sigur a Printilor nostri[169], asa cum nici pe ei nimeni n-a putut s-i amgeasc, cu toat silinta ce si-au dat n diferite timpuri cei ridicati asupra lor de ctre ispititorul, ca s auzim de la Stpnul[170]: Bine slug bun si credincioas, nfptuind scopul Credintei[171], adic mntuirea sufletelor noastre si a Turmei celei cugettoare, creia ne-a pus Duhul Sfnt Pstori. 19. Aceast porunc si ndemnare apostolic o transmitem prin voi si ntregii adunri[172] ortodoxe, n orice parte a pmntului s-ar gsi, Preotilor si Ieromonahilor, Ierodiaconilor si Monahilor, ntr-un cuvnt ntregului Cler si poporului evlavios, conductori si condusi, bogati sau sraci, printilor si copiilor, nvttorilor si scolarilor, celor nvtati si celor nenvtati, stpnilor si servilor, pentru ca toti ntrindu-ne si sftuindu-ne unii pe altii s putem rezista la mestesugirile diavolului. Cci asa ne ndeamn pe toti si fericitul Petru Apostolul[173]: Fiti cumptati, privegheati, c potrivnicul nostru diavolul ca un leu care rcneste umbl, cutnd pe cine s nghit. Cruia rezistati-i tari n credint. 20. Cci credinta noastr, fratilor, nu este de la oameni si prin om, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos, pe care au vestit-o dumnezeiestii Apostoli, au ntrit-o sfintele Sinoade ecumenice, au transmis-o prin succesiune prea marii Dascli ntelepti ai lumii[174] si a confirmat-o sngele vrsat al sfintilor Martiri. S tinem mrturisirea pe care am primit-o curat de la attia brbati[175], evitnd orice inovatie, ca pe o insuflare a diavolului; cel care primeste inovatie vdeste nedesvrsit[176] Credinta ortodox cea propovduit[177]. Dar aceasta este pecetluit ca desvrsit, nesuferind nici micsorare, nici adugire, nici vreo schimbare oarecare, si cel care ndrzneste s fac sau s sftuiasc sau s cugete la aceasta[178], a si tgduit credinta lui Hristos, s-a si supus de bun voie anatemei vesnice, pentru blasfemie mpotriva Duhului Sfnt, ca si cum adic n-ar fi vorbit drept n Scripturi si prin Sinoadele ecumenice[179]. Aceast nfricosat anatem, frati si fii iubiti n Hristos, nu o rostim noi astzi, ci a rostit-o cel dinti Mntuitorul nostru (Matei XII, 32): Celui ce va vorbi mpotriva Duhului Sfnt nu i se va ierta nici n veacul de acum, nici n cel viitor; a rostit-o dumnezeiescul Pavel (Galateni I, 6): M mir c asa de iute ati trecut de la Hristos Cel ce v-a chemat n har la alt evanghelie, care nu este altceva, dect c sunt unii dintre voi, care v tulbur si voiesc s schimbe Evanghelia lui Hristos; dar chiar dac noi sau nger din cer va vesti vou altceva dect v-am vestit, anatema s fie; au rostit-o cele sapte Sinoade ecumenice si toat ceata de-Dumnezeu-purttorilor[180] Printi. De aceea toti cei care inoveaz sau prin erezie sau prin schism, de bun voia lor s-au mbrcat, dup psalmist (Psalm CVIII, 17), cu blestemul ca si cu o hain, fie c ar fi fost Papi, fie Patriarhi, fie clerici, fie laici. Chiar nger din cer, anatema s fie, dac cineva vesteste vou altceva dect ati primit. Asa cugetnd Printii nostri si ascultnd de cuvintele cele de suflet mntuitoare ale lui Pavel, au stat statornici si neclintiti n credinta cea prin succesiune ncredintat lor si au pstrat-o neschimbat si nentinat printre attea erezii si ne-au transmis-o nou curat si nefalsificat, cum curat a iesit din gura celor dinti slujitori ai Cuvntului. Asa cugetnd si noi o vom transmite curat, cum am primit-o, generatiilor viitoare, nimic schimbnd, ca s poat nftisa si aceia, ca noi, neavnd a se rusina[181], cnd vorbesc despre credinta strmoseasc. 21. De aceea, frati si fii ai nostri iubiti ntru Domnul, curtindu-ne sufletele cu ascultarea adevrului, dup cuvntul Apostolului (Petru I, 22) s lum seam la cele auzite, ca nu cumva s trecem pe lng ele[182] (Evrei II, 1). Credinta si mrturisirea pe care o tinem nu are a se rusina[183], fiind nvtat n Evanghelie din gura Domnului nostru, mrturisit de sfintii Apostoli, de ctre sfintele sapte Sinoade ecumenice, propovduit n toat lumea, mrturisit si de vrjmasii ei, care, nainte de a apostazia de la Ortodoxie la erezii, tineau aceast Credint si ei, sau mcar printii sau strmosii lor. Este mrturisit de ntreaga istorie, ca aceea care a triumfat mpotriva tuturor ereziilor, ce au prigonit-o si o prigonesc, precum vedeti, pn astzi. Unii dup altii, sfintii dumnezeiesti Printi[184] si naintasi ai nostri, ncepnd de la Apostoli, si cei pe care Apostolii i-au pus urmasi pn astzi, constituind un singur si nentrerupt lant[185] si tinndu-se de mn, nchid mpreun o sfnt Incint, a crei us este Hristos si n care toat Turma ortodox este pstorit n psunile cele roditoare ale Edenului tainic, si nu pe crri prpstioase si aspre!, cum crede Fericirea Sa (pag.7, r.12). Biserica noastr detine nsesi textele sigure si nefalsificate ale dumnezeiestilor Scripturi, traducerea cea adevrat si dreapt a Vechiului Testament, iar pentru cel nou nsusi originalul; ceremoniile sfintelor Taine[186] si ndeosebi cele ale dumnezeiestilor Liturghii sunt nsesi acele strlucite si misctoare ceremonii transmise de la Apostoli. Nici un 20

neam, nici o comunitate crestin nu poate s nu se laude[187] cu Iacob, cu Vasile, cu Hrisostom; venerabilele Sinoade ecumenice, acesti sapte stlpi ai casei ntelepciunii, n aceasta si la noi s-au tinut[188]. Aceasta posed originalele sfintelor lor hotrri[189]. Pstorii ei si cinstitul Presbiteriu si Cinul monahal pstreaz nssi demnitatea cea prea veche si curat a primelor secole ale crestinismului, si n vrednicie si n viat, nc si n nssi mbrcmintea lor cea simpl[190]. Da, n adevr, n acest sfnt Staul continuu au srit si sar, precum vedem si n timpul nostru, lupi grei[191], dup prezicerea Apostolului, ceea ce arat c adevratii miei ai Arhipstorului n el sunt adpostiti, dar el a cntat si va cnta n veac nconjurnd m-au nconjurat si n numele Domnului m-am aprat de ei (Psalm CXVII, 11). S adugm o amintire trist[192], dar necesar pentru dovedirea si ncredintarea adevrului cuvintelor noastre: Toate neamurile crestine, cte se vd astzi cinstind numele lui Hristos, neexceptnd nici chiar Apusul si nici Roma nssi, cum ne ncredintm si din lista primilor Papi, au fost nvtate credinta cea adevrat n Hristos de ctre sfintii nostri naintasi si Printi, desi mai trziu brbati vicleni, dintre care multi Pstori si Arhipstori ai numitelor neamuri, cuteznd cu gnduri ticloase si cu preri eretice, au ntinat, vai, ortodoxia acelor neamuri, precum ne nvat istoria cea nemincinoas, precum a prezis Pavel. 22. Pentru aceea, frati si fii ai nostri duhovnicesti, s cunoastem bine ct de mare este harul, pe care Dumnezeu l-a dat Credintei noastre ortodoxe si Bisericii Lui una, sfinte, catolice si apostolice, care ca o Mam credincioas sotului ei ne creste pe noi ntru a nu fi de rusine si a ne apra bine, cu curaj demn[193] pentru ndejdea cea din noi. Dar ce vom rsplti Domnului noi pctosii pentru toate cte ne-a dat nou? Domnul si Dumnezeul nostru cel fr de trebuint, Cel Care ne-a cstigat pe noi cu nsusi sngele Su, nimic altceva nu cere de la noi, dect numai devotament din tot sufletul si din toat inima fat de sfnta[194] si neptata Credint a Printilor nostri; iubirea si afectiunea pentru Biserica ortodox cea care ne-a renscut[195] pe noi nu prin stropire inovatoare[196], ci prin dumnezeiasca baie[197] a Botezului apostolic; cea care ne hrneste pe noi dup Testamentul cel vesnic al Mntuitorului nostru cu nsusi cinstitul Lui Trup si ne adap din destul, ca o adevrat mam, cu cinstitul Lui Snge vrsat pentru mntuirea noastr si a lumii[198]. S o nconjurm dar cu gndul ca puii pe closc, n orice parte a pmntului ne-am gsi, la Miaznoapte sau la Miazzi, la Rsrit sau la Apus. S tintim privirile si cugetele noastre la dumnezeiasca si prea strlucita ei fat si frumusete[199]. S cuprindem cu amndou minile haina ei cea luminoas, cu care a mbrcat-o cu neprihnitele Sale mini mirele cel frumos la vedere[200] cnd a rscumprat-o din robia celui viclean[201] si si-a mpodobit-o ca pe o mireas vesnic. S simtim n sufletele noastre acel reciproc sentiment de durere de mam iubitoare de copii si de copii iubitori de mam[202], cnd oameni cu gnduri[203] de lupi si traficanti de suflete se silesc si mestesugesc[204], fie s-o ia pe ea roab, fie s-i smulg pe ei, ca pe niste miei, de la mamele lor. S ntrim acest sentiment clerici si laici, acum mai ales, cnd vrjmasul cel cugettor al mntuirii noastre, oferind nlesniri nseltoare (pag.11, r.2, 25) [205], ntrebuinteaz asemenea instrumente si umbl pretutindeni, cum zice fericitul[206] Petru, cutnd pe cine s nghit, si cnd n calea aceasta, pe care mergem, n pace si fr rutate, pune cursele lui cele nseltoare. 23. Iar Dumnezeul pcii, Care a ridicat din morti pe pstorul oilor cel Mare, Care nu dormiteaz si nu se d somnului pzind pe Israil, va pzi inimile si cugetele voastre si va ndrepta cile voastre spre tot lucrul cel bun. Fiti sntosi bucurndu-v n Domnul. 1848, luna Mai, indiction VI[207]. Antim[208], cu mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului, Roma cea nou, si patriarh ecumenic, frate iubit n Hristos Dumnezeu si rugtor[209]. Ierotei, cu mila lui Dumnezeu Patriarh al Alexandriei si al ntregului Egipt, frate iubit n Hristos Dumnezeu si rugtor. Metodie, cu mila lui Dumnezeu Patriarh al marelui oras al lui Dumnezeu[210] Antiohia si al ntregului Orient, frate iubit n Hristos Dumnezeu si rugtor. Ciril, cu mila lui Dumnezeu Patriarh al Ierusalimului si al ntregii Palestine, frate iubit n Hristos Dumnezeu si rugtor.

21

Sfntul Sinod din Constantinopol Paisie[211] al Cezareii Dionisie al Iracliei Dionisie al Nicomidiei Neofit de Dercos Ciril al Neocezareeii Meletide al Pisidiei Dionisie de Melenic Daniil de Limnos Iosif de Ersekion Antim al Efesului Ioachim al Cuzicului Ierotei al Calcedonului Gherasim al Adrianopolului Teoclit al Veriei Anastasie al Smirnei Paisie al Sofiei[212] Panteleimon[213] de Drynopolis Antim de Vodena

Sfntul Sinod din Antiohia Zaharia al Arcadiei Ioanichie de Tripolis Sfntul Sinod de la Ierusalim Metodie al Emesei Artemie al Laodiceii

Meletie al Petrei[214] Filimon al Gazei Tadeu al Sevastei Ierotei al Taborului[216]

Dionisie al Betleemului Samuil de Neapolis[215] Ionichie al Filadelfiei

[1] Traducerea pe care o dm este literar, ceea ce o face greoaie, dar mai fidel. Am preferat-o unei traduceri libere, si pentru a pstra aerul bisericesc si arhaic al enciclicei grecesti si pentru a respecta termeni si expresii, care, ntr-o traducere liber, se pot rstlmci. Unele neologisme sunt totusi inevitabile. [2] Acest titlu a displcut, fireste, romano-catolicilor, pentru care Biserica una, sfnt, catolic si apostolic este cea roman. Un asemenea titlu, crede J. Chanterel nu arat deloc de la cine eman enciclica; episcopi si credinciosi "ortodocsi" are Biserica roman n tot orientul (v. Rohrbacher- Chantrel, Histoire universelle de lEglise catholique, ed.9, t. XIV, Paris l900, pag.850). Formula , , apartine simbolului credintei. Cuvntul catolic implic de la prima lui ntrebuintare cunoscut (Sf. Ignatie al Antiohiei, Epitola ctre Smirneni VIII, 2) notiunea de ortodoxie (comp. Martiriul sfntului Policarp, adresa si VIII, l). Acest atribut se cuvine de aceea de drept Bisericii ortodoxe si n nici un caz exclusiv celei romane. La Dallas si Mansi se traduce inconsecvent fie catholique fie universelle. Dallas la pagina 29 noteaz: Cuvntul Catolic nsemneaz literal Universal. Acest nume fiind comun Bisericii ntregi nainte de secolul al IX-lea, Biserica ortodox de Rsrit l pstreaz. [3] ; Dallas si Mansi traduc acest adjectiv cnd divin cnd saint. 22

[4] Ep. Filipeni II,7 [5] Psalm XVIII, 5 (citat si n Ep. Romani X, l8). [6] Dallas p. 30, necunoscnd probabil cartea citat, traduce: Second [7] Comp . II Corinteni XII, 9. [8] Pentru justificarea cuvntului, vezi par.6 [9] Sinodul al III-lea ecumenic (Efes 431) a oprit sub pedeapsa excomunicrii si a depunerii ntrebuintarea altui simbol dect cel niceo (-constantinopolitan) sau schimbarea acestuia (canon 7), (v. si sedinta VI, la HefeleLeclercq, Historie des conciles, t. II, partea I, Paris l908, p.331). De vzut lunga si importanta not din Pidalion , ed 5 (Ioan Nicolaidis Kesisoglu) Atena 1908, p l76-178. [10] Traducerea francez Dallas p.33 si Mansi p.40, col. 382 D, adaug aici: dapres la doctrine de Rome. [11] Dallas, p.33 si Mansi 40, 382: la mision dans le temps. [12] Martin I (648-653). n Migne P.L. 87 nu se gseste o epistol sau scriere adresat lui Maxim Mrturisitorul. [13] Ioan VIII: 872-882 [14] Epistola 350, ad Photum patriarcham Constantinopolitanum (anno 879-882). De processione Spiritus sancti , P.L. l26, 944-946 locul citat este la col. 945 C: Reverantiae italique tuae iterum significamus, ut de hac additione in Symbolo (et Filio scilicet) tibi satisfacimus, quod non solum hoc non dicimus, sed etiam quod eos qui principio hoc dicere sua insania ausi sunt, quasi transgressores divini verbi condemnamus, sicut theologiae Christi Domini eversores, sanctorum Patrum qui synodice convenientes sanctum Symbolum nobis tradiderunt, et una cum Iuda illos collocamus, quod eadem ipsa quae ille patrare non sunt veriti; non quia Dominicum corpus morti tradiderunt, sed quia Dei fideles, qui sunt ejus membra, schismate segregarunt et invicem diviserunt, et ita aeterno igni illos praecipites dantes, et multo magis seipsos ut fecit praedicius Judas indignus Christi discipulus, suffocarunt. [15] Fotie este pomenit de Biserica greac la 6 februarie. Traducerea francez Dallas, p. 33, Mansi 40, 384: au venerable Photius; cuvntul grec este ns . [16] Sinodul tinut la Constantinopol 879-880 sub patriarhul Fotie, cu participarea delegatilor papei Ioan VIII, a fost considerat uneori de ortodocsi ca al optulea ecumenic, prin opozitie la sinodul tinut la 869-870 sub patriarhul Ignatiu, cu participarea delegatilor papei Adrian II, pentru condamnarea lui Fotie, considerat de romano-catolici ca al optulea sinod ecumenic. De regul enciclica socoteste, cum a rmas statornicit, sapte sinoade ecumenice (par. 12, 13, 15, 16, 20, 21). n sinodul de la 879-880 s-a citit simbolul credintei n forma ortodox (n sedinta a sasea, Martie 880) si s-a anatemizat oricine s-ar atinge de simbol, fie lsnd, fie adognd, fie schimbnd, fie falsificnd ( , , , ). Msura era ndreptat asupra adaosului latin Filioque si s-a repetat n sedinta urmtoare: Cine se va atinge de simbol s fie anatema. De vzut actele sinodului pentru sedintele citate, n Rmnicu-Vlcii 1705, p. 96-102 (ndeosebi p. 97-98). Hefele-Leclercq, op.cit., t. IV, partea I, p. 603-604, numesc hotrrea sinodului o enormitate. De fapt, sinodul repeta n cuvinte mai precise hotrrea sinodului III ecumenic (canon 7). [17] Dallas, p. 34 si Mansi 40, 384 B traduc ciboire, iar n Mansi se observ n nota 1: Calice, non ciboire dicere oportuit. Caeterum translationem hanc vel xenismis refertam intactam placuit relinquere [18] , care prezideaz ceremonia; cuvntul este greu de redat n romneste. Dallas (p.34) si Mansi (40, 384) l-au lsat netradus. Comp. si par. 13. [19] Dallas p. 34 si Mansi 40, 384: du vrai bercail. [20] . Dallas p.34-35 si Mansi 40, 382 formeaz din aceste cuvinte o propozitie fr sens n fraz: qui ne sont parvenus a la classer dans aucune des categores precitees. [21] , la Dallas p.35, Mansi 40, 38: les attributs divins. Cuvntul nu nsemneaz atribut, ci este ntrebuintat ca termen general pentru a arta provenirile din Tatl: nasterea Fiului si purcederea Sfntului Duh, cum rezult din punctul I de la nceputul paragrafului. Dac am tradus progresiunile" este pentru a nu ntrebuinta un cuvnt mai ndeprtat de sensul obisnuit al celui grecesc. [22] n Mansi 40, 383 nota 1, se arat c este vorba de mrturisirea trimis trimis de Damasus lui Paulin al Antohiei (362-388) episcop n timpul schismei meletiene - n care cuvintele citate se gsesc n art.XXIII. Adnotatorul se mir, fr dreptate, c aceste cuvinte se aplic la Filioque. Iat nota: Lege: Ad paulnum Antiochenum, ad quem revera Damasus misit Cofessonem fidei, cuius art. XXIII ita se habet: Si quis de Patre et Flio bene senserit, de Spiritum autem sancto non recte habuerit, haereticus est. (Migne, Patr. Lat. XIII, 363 b). Scilicet: sive de Filio, sive de Spiritu sancto prave sentias perinde est, quia utroque casu Trinitatem negas. Qud haec ad processionem Spiritus sancti e solo Patre? 23

Adugm c mrturisirea trimis de Damasus a fost primit de Paulin al Antiohiei la Tesalonic (HefeleLeclercq, op.cit. II, I, p.58), de unde greseala enciclicii, care socoteste pe Paulin episcop de Tesalonic. Paulin se napoia de la sinodul tinut la Roma la 382. [23] Canonul zice: Fiind citite acestea [simbolul niceean si un simbol nestorian], sfntul Sinod a hotrt, c nimnui nu-i este ngduit s prezinte, s scrie sau s ntocmeasc alt credint, dect cea hotrt de Sfintii Printi cei adunati n orasul Niceea, cu ajutorul Sfntului Duh. Iar cei care ar ndrzni fie s ntocmeasc alt credint, fie chiar s-o aduc sau s o prezinte celor care voiesc s se ntoarc la cunostinta adevrului, fie din pgnism, fie din iudaism, sau fie din orice erezie, acestia dac sunt Episcopi sau Clerici, Episcopii s fie scosi din Episcopie, iar Clericii din Cler; iar dac sunt laici, s se anatematizeze". (n continuare, canonul se refer n special la erezia nestorian). [24] n realitate, expresia Filioque a fost ntrebuintat nti n Spania, ntr-o mrturisire de credint compus de episcopul Pastor pe la 450 (F.X. Funk-Karl Bihlmeyer, Kirchengeschichte ed. 8,I Das christliche Altertum, Paderborn 1926, p.182) si apoi ntr-un simbol de credint aprobat de sinodul de la Toledo 447 (HefeleLeclercq, op. cit., t.II, partea I, p. 483); introdus n Simbolul niceeo-constantinopolitan de sinodul de la Toledo 589 (Hefele-Leclercq, op. cit., t.II, partea I,(1909),p.223-224. Dom H. Leclercq, LEspagne chretienne (Bibliotheque de lenseignement de lhistoire ecclesiastique),ed. II, Paris 1906, p. 280-281). n Rsrit Filioque a fost cunoscut mai trziu, prin epistola sinodal a papei Martin I. [25] Carol cel Mare a favorizat introducerea lui Filioque n Simbol (Hefele-Leclercq, op. cit., t. III, partea a II-a (1910), p. 1127,1129 (Sinodul de la Aix-la-Chapelle (Aachen) 809. [26] , la Dallas, p.36 si Mansi 40, 386: divin. [27] n textul grec singular (), n dezacord cu subiectul. [28] Se stie c papa Leon III (795-816) a dezaprobat introducerea lui Filioque n Simbol, pentru motivul c sfintii Printi si sinoadele n-au cunoscut acest cuvnt, ba chiar au oprit orice schimbare n Simbol (HefeleLeclercq, op. cit., t.II, partea II, p. 1132).Ceva mai mult, papa a pus s se graveze simbolul niceoconstantinopolitan n greceste si latineste, fr Filioque, pe dou plci mari de argint, care au fost asezate n biserica Sf. Petru. [29] Svatopluc (Swetopluk, Swentopulk), regele Moraviei (894). Epistola papei, n Monumenta Germaniae historica, Epistolae VII, 160 s.q. (v. despre conflictul dintre Metodiu si Svatopluc, F. Dvornik, Les slaves, Byzance et Rome au IX-e sicle (Travaux publis par l Institut dtudes slaves. IV), Paris 1926, p. 261-270). [30] Ar prea poate fals o asemenea afirmatie, dac declaratiile unor papi nu ne-ar arta c episcopii romani siau permis s treac peste hotrrile Printilor si sinoadelor pentru interesul si plcerea de a impune vointa Romei ca norm de credint si de a ridica astfel autoritatea papal. Iat, de exemplu, declaratia fcut de papa Stefan V (885-891) moravilor dup moartea lui Metodiu, n ciuda ortodoxiei bizantine a acestuia privitor la purcederea Sfntului Duh: Si dixerunt: Prohibitum est a sanctis Patribus symbolo addere aliquid vel minuere, dicite: Sancta Romana Ecclesia custos est et confirmatrix sanctorum dogmatum". (Dac vor zice: Este oprit de ctre sfintii Printi a aduga sau a reduce ceva n Simbol, rspundeti: Sfnta Biseric Roman este paznicul si confirmatorul sfintelor dogme) la F. Dvornik op. cit. p. 287. [31] De aici nainte, Dallas si Mansi traduc mai mult universelle". [32] Expresie imitat probabil dup enciclica de la 867 a Patriarhului Fotie, par. 25 si 26 (Migne, P.G. 102,732; n traducerea mea, Studii teologice. Publicatie a Faculttii de Teologie din Bucuresti, an. I (1930) nr. 2, p. 68-69 [33] Dallas p.37, Mansi 40, 388: divin (comp. par. 6). [34] Locul nu este citat ntreg. Epistola zice: Iar dac va mai tine mnia lui Dumnezeu, ce ajutor vom avea de la mndria apusean [Sfntul Vasile zice figurat: sprnceana apusean]? Care nici nu cunosc adevrul, nici nu sufer s-l nvete, si prejudecnd cu bnuieli mincinoase, acelea le fac si acum, care (le-au fcut) mai-nainte cu Marcel [aluzie desigur la atitudinea occidentalilor n cazul lui Marcel al Ancyrei, condamnat n Orient ca eretic(336, 338, 339, 343), gsit ortodox la Roma (340 si Sardica 343)]; certndu-se cu cei care vor s le anunte adevrul si ntrind erezia prin ei nsisi. Cci eu nsumi voiam, fr forma comun, s scriu corifeului lor, nimic despre cele bisericesti, dect numai ct s fac s nteleag c nici nu stiu adevrul celor de la noi, nici nu primesc calea pe care s-l afle. [35] Epistola 239, n Migne, P.G.,32,889-893. Citatul de mai sus, la col. 893 B. [36] n cuvntarea a II-a ( ) la Migne P.G. 32, 488 C: . [37] Se ntelege botezul prin cufundare, n opozitie cu cel prin stropire. [38] , adic s mrturisim aceeasi credint. 24

[39] Gresit, n loc de 1846. [40] Adic nu specific Biserica Ortodox, dar citeaz Printi ortodocsi. [41] Dallas p.41, Mansi 40, 390: par cette Lettre pastorale. [42] n Migne P.G. 32, 424-425, epistola 66 (din anul 371). [43] C trebuie nceput cu grija celor mai importante, dup cei mai ntelepti dintre medici, stii mai bine ca oricine. Si care poate fi mai important dintre Bisericile lumii dect cea a Antiohiei? (ibidem, col. 425 B). [44] La Teodoret de Cyr, Ist. bis.,V, IX, n Migne, P.G. 82, 1212-1218 (v. si Hefele-Leclercq, op.cit. t.II, partea I, p. 54-55). [45] Episcopul Romei, 366-384. [46] Episcopul de Mediolanum (Milano), 374-397. [47] Poate episcopul de Treveri (Trier), 373-386 (mentiune la Hefele-Leclercq, ibidem, p.58; Ulysse Chevalier, Repertoires des sources historiques du moyen age.Bio-bibliographie, nouvelle edition, vol. I, Paris 1905, col.704, si Briton). [48] Episcop de Aquileia, 369-381 (mentiune la Hefele-Leclercq, op. cit. p.50; Ulysse Chevalier, op. cit. vol II, (1907),col. 4622). [49] Dup Valerian, adresa epistolei are: Asholios, Anemios, Vasilios si celorlalti sfintiti episcopi, adunati n marele oras Roma(col. 1218 B). [50] La Mansi 40,391, nota 1: Apud Migne, Patr. Lat. XIII, 1202 b. [51] Comp. Faptele Apost. XI, 26. Epistola explic alegerea lui Flavian pentru scaunul Antiohiei: Pe prea venerabilul si de Dumnezeu iubitorul episcop Flavian al prea vechii si n adevr apostolicii Biserici din Antiohia Siriei, n care pentru prima dat s-a ntrebuintat cinstitul nume al crestinilor, conlucrnd cei ai provinciei si ai diocezei Orientului, l-au hirotonit canonic(col.1217 B). [52] Comp. Galateni II, 14. [53] Iarsi (v. par. 6 si 7); aici netradus la Dallas p.42 si Mansi 40, 392. [54] Nu este numit Sfntul Vasile, ci vechii Ierarhi si credinciosi ai provinciilor orientale, r.31-32. [55] Par. 7. [56] , sanctuarului de la Vatican. Dallas p.42, Mansi 40, 392 las netradus cuvntul , care ca adjectiv nsemneaz inaccesibil, impenetrabil, sacru. Ca substantiv neutru, cum e aici, nsemneaz sanctuar . [57] La Sinodul VII ecumenic, Constantinopol, 680-681, n sedinta XIII (28 martie 681), v. Hefele-Leclercq, op. cit. t III, partea I (1909), p. 501-502. [58] Depus si caterisit la Sinodul IV ecumenic, Calcedon 451. [59] La sinodul II ecumenic, Constantinopol . [60] La Sinodul III ecumenic, Efes 431. [61] sau , piuar (lat. Fullo, franc. Foulon). La Dallas p.42, Mansi 40, 392 lsat afar. [62] Monofizit, uzurpator al scaunului pe la 470, exilat de mpratul Leon I. [63] Prob de traducere liber la Dallas p. 45, Mansi 40, 394 B: Or, ses successeurs nont voulu voir dans cette parole du Sauveur que la plus haute bienveillance pour Pierre, parce que cela convenait a leur but. [64] Dallas p.45, Mansi 40, 396 A: qui agit jusqua ce jour sur les ames des peuples restes fideles a lenseignement du Christ, et plus partculierement sur les ames de leurs pasteurs. [65] Dallas p. 46 si Mansi 40, 396, netradus. [66] Dallas p. 46 si Mansi 40, 396, netradus. [67] ; forma obisnuit este singularul sau (comp. Eusebiu, Istoria bisericeasc V, I, 1 si 3). Fraz netradus la Dallas p.47 si Mansi 40,398 A. [68] Dallas p. 47, Mansi 40, 396-398: Il faut que toute lEglise se rallie, cest-a-dire, a cause de la preeminence de cette Eglise qui a fidelement conserve lenseignement transmis par les Apotres sur tout ce que croient tous les fideles de lunivers. [69] Fraz netradus la Dallas p.47 si Mansi 40,398 A. [70] Dallas p. 47, Mansi 40, 398: En general, lEglise de tout lOccident, se gouvernant strictement dapres la teneur des dogmes transmis par nos Peres, sest maintenue exempte de toute scission et de toute aberrration,dans les questions religioses. Locul se gsestem n Migne, P.G.67, 1065 C. [71] arat drepturile sau privilegiile celui mai mare n vrst sau celui ma vechi, nu o suprematie propriu zis; prn urmare este vorba de o ntietate onorific. [72] Dallas p. 47, Mansi 40, 398: sainte. 25

[73] Dallas p. 47, Mansi 40, 398: saints. [74] Dallas p. 47, Mansi 40, 398: saint. [75] . Dallas p. 47-48 si Mansi 40, 398:du Saint-Esprit. Comp. Si par.5. [76] La Dallas p. 48, Mansi 40, 398, lsate afar. [77] Dallas p. 48, Mansi 40, 398: la regle univeselle et les guides infaillibles. [78] . Dallas p. 48, Mansi 40, 398: suprematie transformee en souverainete temporelle, dautorite fraternelle et de prerogative hierarchique quelle etait dabord. [79] Dallas p. 48, Mansi 40, 398: par linstigation de quelques faux docteurs. [80] Se ntelege epicleza (). [81] Dallas p. 48, Mansi 40, 398: le service divin. Dallas p. 49, Mansi 40, 400:de lordre des mones latins appeles freres Mineurs. [82] Se refer la locul din enciclica papal unde se spune: Ct pentru cele privitoare la sfintele voastre rituri, trebuie nlturate din ele cele ce s-au introdus dup desprtire si se opun credintei si unittii catolice. [83] Editia benedictinului R. Massuet s-a tiprit la Paris 1710 si retiprit la Venetia 1734. Este reprodus n Migne, P.G. 7 (1857). [84] . [85] , lsat afar la Dallas p. 49, Mansi 40, 400. [86] Sancti Irenaei Lugdunensis episcopi adversus Valentini et similium haereticorum haereses libri quinque, Paris 1576 (reeditat Colonia 1596, cu adaosuri si dup moartea lui - 1 ian. 1610 - la 1639). [87] Dallas p. 49, Mansi 40, 400: Le pain de lEucharistie et le vin mele deau. [88] Dallas p. 49, Mansi 40, 400: Le pain de lEucharistie et le vin mele deau. [89] . [90] Nota este reprodus n Migne P.G. 7, 1492 C: Eucharistiae panem, et calicem commistum, per invocationis verba corpus et sangvinem Christi, vere fieri, et utrumque per Christi ordinationem toto mundo, velut novi testamenti sacrificium, idque super altare per manus sacerdotum offerri, constanter frequenterque praedicat et prophetarum apostolorumque dsertis verbis confirmat, lib.c. 32, 33, 34, 45, et lib. V, c. 2. [91] Dallas p. 49, Mansi 40, 400: du vicariat terrestre et de larbitrage universel que sarrogent les Papes. [92] Dallas p. 49, Mansi 40, 400: par egard pour lanciennete et lllustration de la Cite reine. [93] Stabileste principiul liberttii bisericesti, n legtur cu situatia Ciprului, declarat autocefal fat de Antiohia. Lipseste din colectiile romano-catolice, ca si can. 7, care opreste orice schimbare n Simbolul credintei. [94] Recunoaste episcopului de Constantinopol rang de cinste dup cel al Romei, fiind episcopul Romei celei noi. [95] Stabileste privilegiile patriarhale ale episcoplor de Alexandria si Antiohia, dup exemplul celui al Romei. [96] Adic privilegiul ntiettii onorifice, cuvenite orasului. [97] Dallas p. 50, Mansi 40, 400: du droit detre le Pasteur universel. [98] Iarsi . [99] Unde se afrm transmiterea privilegiului lui Petru asupra urmasilor lui, episcopii Romei, ntruct Biserica nu poate rmne fr temelie. [100] Epistola Ad Ioannem episcopum Constantinopolitanum et caeteros patriarchas, n Migne P.L. 77, 468479. Locul citat este: Praeterea, quia corde creditur ad justitiam, ore autem confessio fit ad salutem, sicut sancti Evangelii quattuor concilia suscipere et venerari me fateor quia in his velut in quadrato lapid, sanctae fidei structura consurgit, et cujuslibet vitae atque actionis existat, quisquis eorum solditatem non tenet, etiam si lapis asse cernitur, tamen extra aedificium jacet. (col. 478 A, B). [101] Nu Corintenii s-au adresat lui Clement Romanul, ci acesta a aflat din auzite, ca si altii, cele ntmplate la Corint si a scris n numele comunittii. Prin urmare nu se poate vorbi de un apel la episcopul Romei, cum se credea mai nainte si cum crede nc F. Cayre, Precis de Patrologie. Histoire et doctrine des Peres et docteurs de lEglise. T. 1, Paris-Tournai-Rome, 1927, p.59. Vezi Otto Bardenhewer, Geschichte der altkirchlichen Literatur, t.I, ed. 2, Freiburg im Breisgau 1913, p.124; J. Tixeront, Precis de Patrologie, ed. 6, Paris 1923, p.16. [102] , tradus de Dallas p. 50, Mansi 40, 400: dans les Eglises. Pentru motive sinctactice si istorice trebuie preferat singularul. [103] Dallas p. 51, Mansi 40, 402: parce que cette ville est le siege de lEmpire et a cause de la preseance de ce siege dans les Synodes [104] , . Amintesc c locul acesta a 26

fost mult criticat de romano-catolici, ca artnd dependenta Bisericii ortodoxe fat de stat. De observat ns c enciclica zice: lucrul se aduce si la cunostinta conducerii statului; nu se spune c aceasta rezolv chestiunea singur, ca suprem instant, ci c de nevoie si n mod exceptional se face cunoscut cazul, dup ordinea de lucruri stabilit, impus Bisericii ortodoxe din imperiul turc de situatia ei. [105] . Dallas p. 51, Mansi 40, 402: de lautorite fraternelle due aux prerogatives. [106] Mansi 40, 402 B citeaz Soc, greseal care ar putea face s se cread c este vorba de istoricul bisericesc Socrate. [107] Migne P.G. 67, primul citat la col. 1052 D: , , , . Al doilea n continuare col 1052 D-1053 A: , , . [108] ntelege Roma, Alexandria si Antiohia, care nu erau nc scaune patriarhale, dar erau centrele bisericesti cele mai de seam. [109] Dallas p. 51, Mansi 40, 402: et le plus convenable dapres la division de lEmpire en provinces, explicnd astfel pe . [110] , cuvnt care arat si natura suprematiei papale. [111] Traductorul n greceste al epistolei latine confund Calcedon () cu Cartagena (). Mansi va avea o not fr motiv aspr n care numeste observatia din enciclica ortodox purum mendacium. De notat ns c n Mansi 40, 402 se primeste nendreptat traducerea francez a lui Dallas p.52, care zicnd de Chalcedoine a Carhedon se multumeste s transcrie cuvntul fr a traduce, nestiind poate c este vorba de Cartagena (Carthage). [112] Enciclica latin. [113] Dallas p. 52, Mansi 40, 402: a son college. [114] Epistola dogmatic a lui Leon I s-a citit n sedinta a doua (10 oct. 451), n traducere greac. Desi episcopul Romei a fost aclamat n sinod, epistola sa n-a satisfcut o parte din episcop (pe cei din Iliria si Palestina), care au exprimat bnuieli asupra a trei locuri si n-au aderat dect n sedinta a patra (17 oct.), dup explicatiile date de legatii papei, v. Hefele-Leclercq, op.cit. t.II, partea II (1908), p. 687-690, 701-702, unde totusi nu se vorbeste de examenul la care sinodul a supus epistola lui Leon I. De vzut n schimb alte aclamatii analoage cu cele adresate acestuia, ce erau un lucru obisnuit n sinoade. La un rspuns al mpratului Marcian, care lsa n competenta sinodului IV o chestiune n care era ntrebat, printii au strigat: Aceasta este opera lui Dumnezeu (ibidem, p. 703). [115] , netradus la Dallas p. 52, Mansi 40, 404. [116] , netradus ibidem. [117] Dallas p. 52, Mansi 40, 404: par les venerables. [118] du venerable, ibidem. [119] Dallas p. 52, Mansi 40, 404: en la comparant aux dogmes des saints Conciles anterieurs. [120] , justete. [121] Dallas p. 52, Mansi 40, 404: si Elle nous envoie des pansees telles que, deux cents Peres, apres les avoir examinees, les trouvent en accord parfait avec les premiers Conciles. [122] Dallas p. 53, Mansi 40, 404: Pierre lui-meme a parle par sa bouche. [123] Dallas p. 53, Mansi 40, 404: et dautres louanges semblables. [124] Dallas p. 53-54, Mansi 40, 404: pour conserver intacte la Foi orthodoxe, fit graver sur les tables a lepreuve de toute atteinte. [125] . [126] Alturare de cuvinte inevitabil ( ); vezi nota urmtoare. [127] Enciclica vrea s spun c desi papa si episcopii romano-catolici au czut n erezie Biserica Ortodox nusi permite s fac numiri de titulari n scaunele lor, pe care le-ar putea considera vacante, pe cnd, din contra, papa trecnd peste canoane si jignind grav Biserica Ortodox, numeste episcopi ca simpli titulari la scaune din Orient, deci de pe teritoriul ortodox, pe care le consider astfel ca lipsite de pstori canonici, dnd ns titularilor alte nsrcinri, n legtur cu misiunea printre ortodocsi. (Un asemenea episcop titular, de Ilion, este si Mgr. DHerbigny, cunoscut emisar al romano-catolicismului printre ortodocsi, n special n Rusia). Aceast practic scandaloas a Biserici papale are la baz conceptia c Orientul ortodox este o simpl terra misionis rezervat pentru episcopi in partibus infidelium. [128] n Migne P.G. 32, 709-714, Epistola 197 din anul 375. 27

[129] Dallas p. 54, Mansi 40, 40: Sa Saintete si vantee pour sa sagesse, suivre lexemple de ses predecesseurs depuis la separation. [130] Ibidem: la langage de linnovation. [131] , ireprosabil. [132] Dallas p. 54, Mansi 40, 406: deja irrevocablement fixe par les Conciles oecumeniques. [133] Ibidem: qui frappa le Seigneur au visage. [134] Ibidem: dans quel inextricable labyrinthe derreurs, dans quel cercle vicieux. [135] Dallas p. 54, Mansi 40, 406: la primaute absolue. [136] Dallas p. 55, Mansi 40, 406: des liturgies. [137] Ibidem: jusque sur la celebration de la sante Cene. [138] Ibidem: dapres les paroles de Sa Saintete. [139] cuvinte ntlnite si mai sus; = vorbrie nseltoare, subtil. [140] Dallas p. 55, Mansi 40, 406: Vous navez pu conserver parmi vous lunte de lenseignement sacre et du gouvernement ecclesiastique. [141] Amintim c este vorba de sentinta de excomunicare depus de cardinalul Humbert pe Sfnta Mas n biserica Sfnta Sofia la 16 iulie 1054, n care erau acuzati ortodocsii, ntre altele, c au tiat pe Filoque din Simbol. De notat c si la sinodul de la Ferrara, n sedinta din 16 oct. 1438, latinii au pretins pe baza unui manuscris grec falsificat c Sinodul VII ecumenic (787) a ntrebuintat simbolul cu adaosul , pe care grecii apoi l-au nlturat. nvtatului Ghemist Pleton nu i-a fost greu s vdeasc neseriozitatea acestei afirmatii. [142] Dallas p. 56, Mansi 40, 408: magistrale. [143] , tradus le divin ca si mai nainte. [144] n text imperativ (). [145] , tradus la Dallas p. 56, Mansi 40, 408: pour ne pas entrer ici dans une dissertation inopportune. [146] Ibidem: contraires aux decrets des Conciles. [147] Dallas p. 56, Mansi 40, 408: pratiques sacrees. [148] Ibidem: salutaire et conforme a la religion. [149] Ibidem: dont la date dans les annales de lEglise romaine nous est parfaitement connue. [150] Dallas p. 57, Mansi 40, 408: Il existe encore dautres raisons qui militent en faveur des reformes indiquees et les prezentent a la Sa Saintete comme tres-admissibles. [151] Ibidem: les dogmes nouveaux. [152] : , Dallas p. 57, Mansi 40, 408. Aceast afirmatie a scandalizat pe romano-catolici ca un indiciu de protestantism n Biserica Ortodox. Enciclica nu vrea ns s spun c paza credintei o are poporul, ci c acesta tine att de mult la religia strmosilor, nct traditionalismul lui vine n aprarea ei, chiar dac ierarhia ar vrea s introduc inovatii. Poporul nu legifereaz n materie religioas, dar se opune la inovatii, ceea ce este firesc si adevrat. De altfel, dac romano-catolicilor le place s nteleag acest loc n sensul c poporul se impune ierarhiei, nu trebuie s uite c aceasta se ntmpl nu la ortodocsi, ci la ei nsisi. Filioque a fost o cerint popular; papalitatea l-a admis dup ce l-a admis poporul. Immaculata conceptio deasemenea: Constiinta crestin este gata s o primeasc si chiar o solicit cu strigte. La 8 decembre 1854 Pius IX i va da satisfactie. De notat: Este vorba de o dogm nou, solicitat chiar lui Pius IX! [153] : Quelques Patriarches sectateurs de la Papaute, Dallas p. 57, Mansi 40, 408. [154] de meme encore un Pape, cette fois par une mesure veritablement juste de menagement divin, ibidem. [155] , netradus la Dallas p. 58, Mansi 40, 408; n schimb: de linfaillibilite presumee. [156] Aceast indicatie de loc lipseste din Dallas p. 58, Mansi 40, 410, poate pentru c n textul grec este gresit (Isaia XL, 17). [157] : Souverain dans la paix et Pontife dans la justice, ibidem. [158] lsat afar de Dallas p. 58, Mansi 40, 410. [159] Dallas p. 59, Mansi 40, 410: cooperateurs de notre mediocrite. [160] sous peine de responsabilite patriarcale et collective, ibidem. [161] Textul si traducerea zic gresit: la Efes; adunarea a avut loc la Milet, comp. F. Apost. XX, 17. [162] Tradus dup nteles, cci cuvntul ntrebuintat este =sosire. [163] : falsificate, denaturate. [164] vers. 28-30. 28

[165] Dallas p. 59, Mansi 40, 410: celestes admonitions. [166] Dallas p. 59, Mansi 40, 410 adaug: a plusieurs reprises.: tradus la Dallas p. 60, Mansi 40, 410: societe. [167] Ibidem: dociles aux conseils de lApotre sanctifie par ses larmes. [168] Ibidem: par promesse formelle. [169] Dallas p. 60, Mansi 40, 410: de la voie trace par nos Peres. [170] Ibidem: Cest ainsi que nous meriterons dentendre de notre Matre ces paroles . [171] Ibidem: recevant le salaire de la Foi. [172] : tradus la Dallas p. 60, Mansi 40, 410: societe. [173] Epistola I, cap. V, 8-9. [174] Dallas p. 61, Mansi 40, 412: les doctes et grands Precepteurs de lunivers. [175] Ibidem: daussi grands hommes. [176] : incomplet, defectuoas, insuficient. [177] Dallas p. 61, Mansi 40, 412: la Foi proclamee orthodoxe. [178] Ibidem: ou premediter un pareil acte. [179] Ibidem: quil suppose avoir dogmatise dune maniere incomplete dans les Ecritures et par le ministere des Conciles Oecumeniques. [180] Ibidem: divins (greceste: ). [181] Ibidem: le front haut sans honte. [182] (=a curge pe alturi); Dallas p. 62, Mansi 40, 414: de peur que ne les laissons ecouler. [183] : tradus irreprehensible (ibidem). [184] : la longue succession de nos saints Peres (ibidem). [185] Dallas p. 63, Mansi 40, 414: faisant une chaine indissoluble. [186] Ibidem: les rites de la celebration des saints Mysteres. [187] n traducerea francez se adaug: davoir pour matres. [188] Ibidem: ont pris naissance dans notre Foi et dans nos pays. [189] Ibidem: canons, pentru , care ns nu nsemneaz canoane, ci hotrrile sinodale privitoare la erezii. [190] Ibidem: consservent cette antique et pure gravite des premiers siecles du Christianisme, et dans la graduation de leurs dignites, et dans leur existence collective, et jusque dans la simplicte de leurs vetements. [191] Ibidem: ravissants (pentru ). [192] Ibidem: penible. [193] Dallas p. 64, Mansi 40, 416: nous eleve prets a repondre sans rougir et avec une noble assurance. [194] Lsat afar, ibidem. [195] Ibidem: qui nous a purifies. [196] Ibidem: non par une aspersion nouvellement invitee. [197] Ibidem: mais par la divine immersion. [198] Ibidem: de lUnivers. [199] Dallas p. 65, Mansi 40, 416: attachons nos yeux et nos esprits sur sa vue divne, sur se beaute resplendissante. [200] Ibidem: lEpoux dune beaute accomple. [201] Ibidem: de lesclavage de lerreur. [202] Ibidem: dune mere tendre et tendres enfants. [203] Ibidem: aux coeurs. [204] Ibidem: singenient (pentru ambele verbe). [205] Unde enciclica papal asigur pe orientali c i va primi cu bunvoint printeasc, n loc s-i loveasc cu vreo prescriptie aspr! [206] Ibidem: saint. [207] naintea semnturilor, traducerea Dallas, p.66 adaog: Ont signe loriginal. [208] Antim al VI-lea a fost patriarh de trei ori: 1845-48, 1853-55, 1871-73. [209] La Dallas, p.66, Mansi 40, 416: frere en Jesus-Christ, fr cuvntul la toate cele patru semnturi patriarhale. [210] , nume dat Antiohiei dup refacerea ei de ctre Iustinian, n urma cutremurelor si incendiilor catastrofale de la 526 si 528, dup sfatul lui Simeon Stilitul cel nou (J. Card. Hergenroether, Antiochien I, n Wetzer und Weltes Kirchenlexcon, ed. 2, t. (1882), col. 941). 29

[211] La Dallas, p.66-67, Mansi 40, 416 adaog dup fecare nume: eveque de. [212] La Dallas, p.66: Sophie (n loc de Sophia sau Sofia). [213] La Dallas, p.66, Mansi 40, 418: Panteleon (citind probabil gresit numele prescurtat: ). [214] La Dallas, p.67, Mansi 40, 418: Petra en Arabie. [215] Ibidem: Naplouse. [216] Ibidem: Mont-Thabor.

CLUGRII SFNTULUI MUNTE ATHOS DESPRE DIALOGUL TEOLOGIC DINTRE ORTODOCSI SI NECALCEDONIENI

I. Dialogul dintre ortodocsi si monofiziti. Dialogul dintre ortodocsi si anticalcedonieni - adic membrii Bisericilor monofizite din Orient, coptii, armenii si etiopienii, ostili Sinodului al IV-lea ecumenic de la Calcedon care a stabilit dogma celor dou firi a lui Hristos - dialog dus de mai multi ani de Patriarhia Constantinopolului si de alte Biserici angajate n ecumenism, a strnit recent nelinistea clugrilor athoniti. " Memoriul" lor despre acest dialog a rezumat pertinent argumentele teologilor ortodocsi ale cror voci nbusite de mass- media ndrzniser s se ridice mpotriva metodelor antiecleziale ale acestui dialog si mpotriva presupozitiilor lui dogmatice, aflate la antipodul traditiei Apostolilor, Printilor Bisericii si Sinoadelor ecumenice. " Lumina Taborului" a prezentat n editorialul precedent principalele obiectii ale clugrilor athoniti. Acestei provocri, lansate de Sfntul Munte, i-a rspuns pe larg n paginile revistei " Episkepsis" ( nr. 521 din 31 august 1995), nalt Prea Sfintia Sa Damaskinos, Mitropolit al Elvetiei, din Patriarhia de la Constantinopol, si presedinte din partea ortodox al Comisiei nsrcinate cu acest dialog. II. Critica lui Damaskinos SOP (" Service Orthodoxe de Presse") a citat pe larg n nr. su din decembrie 1995 textul rspunsului I.P.S. Damaskinos, care este o critic a pozitiilor clugrilor athoniti. Rezumm mai jos principalele puncte abordate de Mitropolitul Elvetiei. 1. O hristologie ambigu? Athonitii critic cele dou "Declaratii comune" (1989-1990), spunnd c ele contin expresii ambigue, care permit o interpretare severian - conform, adic, " monofizismului moderat" a lui Sever. Aceast doctrin a fost la fel de vehement condamnat de Printi ca si " monofizismul extrem" al lui Eutihie. Rspuns: Mitropolitul Damaskinos rspunde c pasajele considerate ambigue sunt ortodoxe: - primul text: " Atunci cnd vorbim de ipostasul unul si compus (synthetos) al Mntuitorului Hristos, nu vrem s spunem, c n El se unesc un ipostas divin si un ipostas uman. Vrem s spunem c ipostasul unul si vesnic al Celei de a doua Persoane a Treimii Si-a asumat natura uman creat, unind-o cu propria Sa natur divin necreat pentru a alctui mpreun o Fiint divino - uman adevrat, unit fr desprtire si fr amestecare" (Prima Declaratie). Potrivit lui Damaskinos, dac s-ar fi spus de ctre Comisie: " O Natur divino - uman unit" i s-ar fi putu reprosa monofizismul; dar, de vreme ce s-a spus " o FIINT adevrat", vinovati sunt athonitii, care se poart de parc s-ar fi folosit cuvntul Natur. 30

- al doilea text: " naturile diferentiindu-se .doar n gndire" (A Doua Declaratie). Expresia " doar n gndire" (1) vine de la Sinodul al V - lea ecumenic ( 533) si deci este perfect ortodox, spune Damaskinos. Asadar athonitii se nseal nc o dat, fcnd astfel de reprosuri. 2. Dioscor, Iacob si Sever sunt ortodocsi? Comunitatea athonit nvinovteste Comisia interortodox de a fi cerut anticalcedonenilor s resping doar monofizismul extrem al lui Eutihie si nu si pe cel al lui Dioscor si Sever. La care Mitropolitul Elvetiei rspunde c cercetri recente au dovedit c Dioscor si Sever au rmas credinciosi nvtturii hristologice a Sfntului Chiril. Dioscor, Iacob si Sever au refuzat s recunoasc Sinodul IV ecumenic din Calcedon . Datorit acestui fapt au fost condamnati de Biseric. Potrivit Printilor Athoniti, asta nseamn c erau eretici. Nu, rspunde Damaskinos: " au respins terminologia definitiei Sinodului (<< n dou naturi>>)", dar " au fost condamnati pentru c s-au separat de trupul Bisericii si nu pentru erezie". 3. Se pot anula hotrrile unui Sinod ecumenic? Comisia a propus s fie ridicate anatemele mpotriva lui Dioscor si Sever date de Sinodul IV si confirmate de Sinoadele urmtoare (al VI- lea si al - VII- lea). Athonitii sustin c nu e permis revizuirea hotrrilor unui Sinod ecumenic. IPS Damaskinos rspunde c asa ceva s-a mai ntmplat si citeaz patru exemple: a. revizuirea hotrrilor Sinodului al III- lea ecumenic prin " Decretul de reconciliere" din 433, care a restabilit comuniunea dintre Antiohia si Alexandria; b. " nvttura hristologic a Sinodului al III -lea ecumenic a fost dezvoltat printr-un Horos (Decret, Definitie dogmatic) al Sinodului al -IV- lea ecumenic"; c. decretul acestui ultim Sinod a fost interpretat de Sinodul al - V- lea ecumenic n lumina celor " Dousprezece capitole contra lui Nestorie" ale Sf. Chiril si tinnd cont de terminologia lui hristologic; d. hotrrea Sinodului al- IV- lea ecumenic asupra ortodoxiei lui Teodoret al Cyrului si a lui Ibas al Edesei a fost interpretat diferit de Sinodul al - V- lea ecumenic. Pentru IPS Damaskinos exist toate conditiile necesare, deoarece " Sinodul panortodox ridic anatemele cu privire la Dioscor, Iacob si Sever." Autoritatea Sinoadelor ecumenice nu e pus n pericol, de vreme ce elementul esential al hotrrilor lor dogmatice (Horoi) nu e pus la ndoial", si, pe de alt parte, " Sinodul panortodox", " ntotdeauna aflat n armonie deplin cu constiinta trupului Bisericii Ortodoxe, prelungeste autoritatea Sinoadelor ecumenice istorice n viata Bisericii Ortodoxe si are puterea de a interpreta autentic duhul hotrrilor acestor Sinoade n marsul istoric al Bisericii." 4. Trebuie s li se impun Bisericilor anticalcedoniene acceptarea celor patru Sinoade ecumenice (IVVII) pe care le refuz pn n ziua de azi? Potrivit athonitilor, care nu fac aici dect s exprime constiinta Bisercii Ortodoxe n ntregimea ei, faptul c anticalcedonienii continu s nu accepte explicit dect primele trei Sinoade ecumenice dovedeste c nu s-a ajuns la nimic: a fi ortodox nseamn s accepti toate Sinoadele ecumenice ca avnd aceeasi valoare. n aceste conditii, a vorbi de comuniune ntre anticalcedonieni si ortodocsi este imposibil. " Calcedonul" rmne piatra de ncercare. IPS Damaskinos rspunde c "Bisericile orientale" (adic anticalcedoniene) accept credinta formulat n decretele celor sapte Sinoade (2), dar c, " n ciuda acestui fapt, problema enumerrii formale a acestor Sinoade printre Sinoadele ecumenice comune, desi puse de nenumrate ori si cu insistent de Comisia interortodox pe parcursul reuniunilor n plen ale Comisiei mixte - a fost socotit prematur si intempestiv de reprezentantii vechilor Biserici orientale, dat fiind faptul c presupune, pe de o parte, ridicarea anatemelor pronuntate de Bisericile noastre contra lui Nestor si Sever, si , pe de alt parte, studiul sistematic al actelor acestor Sinoade, care ar necesita un timp ndelungat." III. Rspunsul Printilor athoniti. Sfnta Comunitate a Sfntului Munte a rspuns criticii, pe care am rezumat-o, printr-o analiz detaliat de 31

102 pagini, din care ziarul " Orthodoxos Typos" si a publicat un rezumat n numerele 1169 si 1170 (din 12 si 26 aprilie 1996). Iat tradfucerea acestui text intitulat " Observatiile Sfintei Comunitti a Sfntului Munte. Dialogul teologic dintre ortodocsi si anticalcedonieni. Rspuns la critica Mitropolitului Damaskinos al Elvetiei." Introducere Buletinul ecleziastic " Episkepsis" (521, 31.08.1995) a publicat rspunsul IPS Mitropolit al Elvetiei, Damaskinos, Presedintele Comisiei interortodoxe pentru dialog ntre Biserica Ortodox si Bisericile anticalcedoniene la " Memoriul Sfintei Comunitti a SfntuluiMunte asupra dialogului dintre ortodocsi si anticalcedonieni", din 14/27 mai 1995. Clugrii athoniti constat c, rezultatele dialogului dintre ortodocsi si anticalcedonieni, asa cum au fost ele transcrise n Acordurile Conferintelor neoficiale (1964- 1941),si apoi n Declaratiile Comune ale ntlnirilor oficiale ale Comisiei mixte (1985- 1993), nu las loc unor sperante prea mari de a-i vedea pe anticalcedonieni revenind la Biserica de care s-au desprtit acum 1500 de ani ca eretici, deoarece teologia acestor " Declaratii Comune" nu se acord cu dogma ortodox . n 1992, dup ncheierea discutiilor teologice, am asteptat un examen critic sinodal si o judecat a diverselor Prea Sfinte Biserici Ortodoxe locale asupra concluziilor Dialogului teologic. Am sperat c va trece un timp suficient pentru ca s se maturizeze constiinta Bisericii si s accepta hotrrea unanim a ierarhilor Bisericii asupra problemei de a sti dac anticalcedonienii contemporani sunt sau nu ortodocsi. Din pcate, nainte de orice judecat sinodal, a fost fcut public afirmatia Comisiei mixte privind ridicarea din partea ortodocsilor a anatemelor asupra lui Dioscor si Sever (" Comunicatul de la a IV-a ntlnire", 1993). n urma anumitor afirmatii ale unor teologi particulari, Dioscor si Sever au fost socotiti ortodocsi n simtire si doctrin si, ca urmare, s-a considerat c ar fi posibil ca autoritatea sinodal actual a Bisericii s ridice anatemele care apas asupra lor. Ridicarea anatemelor realizat de cele dou prti aflate n dialog ar trebui s nsemne restabilirea deplinei comuniuni sacramentale. Diferitele obiectii si reactii ale credinciosilor Bisericii mpotriva acestui soi de unire pripit - de vreme ce anticalcedonienii n-au acceptat ctusi de putin credinta ortodox - n-au fost luate n considerare de principalii agenti ai acestei uniri. Sfnta Comunitate a Sfntului Munte, nelinistit si ngrijorat de cursul pe care l-a luat acest dialog teologic, a alctuit mai nti de toate un " Raport al Sfintei Comunitti a Sfntului Munte asupra dialogului dintre ortodocsi si anticalcedonieni", n care si-a exprimat rezervele asupra felului n care se desfsoar acest dialog. Dar deoarece IPS Mitropolit al Elvetiei, Damaskinos, n articolul su, " Dialogul teologic dintre Biserica Ortodox si Bisericile orientale. Reflectii si perspective", a prezentat concluziile Comisiei Mixte nu ca pe simple oferte prezentate acestor Biserici, ci ca pe texte tinnd de credinta si traditia ortodox, Sfnta Comunitate a publicat un " Memoriu" n care a dezvluit Bisericii deviatiile dogmatice (hristologice si ecleziologice) ale Coisiei interortodoxe. Scopul " Memoriului" a fost acela de a informa membrii Bisericii asupra caracterului non - ortodox al Declaratiilor Comune si de a ncerca s aseze dialogul pe baze ortodoxe astfel nct credinta Bisericii s rmn neschimbat si anticalcedonienii s realizeze c se afl n erezie, de la care trebuie s se ntoarc spre ortodoxie. n rspunsul su la " Memoriul" Sfintei Comunitti, Mitropolitul Elvetiei a reformulat teoriile neortodoxe ale Comisiei Mixte n materie de hristologie si ecleziologie. De asemenea, el acuz Sfnta Comunitate c vorbeste din propria sa autoritate, c nvinovteste, n mod arbitrar, teologii Comisiei interortodoxe, c pune n discutie ideea c Bisericile vor s accepte cu entuziasm concluziile Dialogului, n sfrsit, c ignor faptul c aceste concluzii sunt n deplin acord cu rezolutia celei de a treia Conferinte Panortodoxe Presinodale n ceea ce priveste progresul Dialogului. Sfnta Comunitate a cntrit bine aceste acuzatii ale mitropolitului si, considernd c afirmatiile sale se ndeprteaz n puncte esentiale de credinta ortodox si de Traditia Bisericii, a fcut urmtoarele remarci: 1) Pestele este necat nalt Prea sfintitul aminteste pozitia ostil a Sfintei Comunitti fat de acest dialog, apoi critic declaratiile acesteia ca "fcute din proprie autoritate" , ca si acuzatiile "arbitrare" aduse Comisiei interortodoxe , si n sfrsit, mpotrivirea sa la vointa celei de a treia Conferinte Presinodale. Aceste observatii nu vor, ns, dect s-l fac pe cititor s piard din vedere esenta problemei. Ele nu lmuresc pe nimeni dac nelinistile Sfintei Comunitti n legtur cu evolutia Dialogului sunt nejustificate sau gresite. 32

2) Constiinta eclezial Pozitia rezervat a Preafericirii Sale, Patriarhul Diodor al Ierusalimului , a attor alti ierarhi ai Bisericii , a Sfintei Comunitti a Sfntului Munte, a numerosilor profesori de la scolile teologice si a unei mari prti a credinciosilor Bisericii dovedeste c, n realitate, constiinta Bisericii n-a fost multumit de rezultatele Dialogului si cere o nou fixare a directiilor n care trebuie s se desfsoare. 3) Texte n mod deliberat ambigue Afirmatia Mitropolitului Elvetiei c solutiile aduse problemelor teologice sunt conforme nvtturii Sfintelor Sinoade ecumenice este total nefondat. Acordul comun care s-a semnat n cadrul Dialogului nu reprezint credinta Sfintilor Printi ai Sinoadelor ecumenice, ci texte artistic fabricate astfel nct s cuprind n acelasi timp teologia ortodox si cea severian. Aceste documente nu folosesc terminologia Hotrrilor Sinoadelor ecumenice dect pentru a ascunde compromisul dogmatic astfel obtinut. Cu voie sau fr de voie, delegatia ortodox a fcut concesii dogmatice anticalcedonienilor. Iat-le: a) introducerea unor formule monofizite n " Declaratiile Comune" ca de ex.: " Ipostasul ( ca distingere) NATURII Cuvntului ntrupat". Termenul " physis", natur, care nu poate nsemna ipostas, este folosit strmb, ntr-o manier kakodox n locul formulrii ortodoxe care ar fi " NATURILOR Cuvntului ntrupat". b) acceptarea c naturile lui Hristos se disting numai n gndire, expresie care, n contextul Declaratiilor comune, este susceptibil de o interpretare severian si ascunde n ea monofizismul si monoenergetismul. Pretentia mitropolitului Elvetiei, care sustine c expresia " doar n gndire" vine de la hotrrea Sinodului al Vlea ecumenic, n-are nici o relevant de vreme ce continutul expresiei ( n contextul si n forma existent n document: " naturile se disting numai n gndire") este radical diferit de continutul dogmatic al formulei Sinodului al V-lea : " Dac cineva mrturiseste cele dou naturi ale Singurului Domn Iisus Hristos, Cuvntul lui Dumnezeu ntrupat, dar fr s se nteleag diferenta doar n gndire.si se foloseste de numrul lor pentru a arta c Mntuitorul are naturi separate si idioipostatice (avnd fiecare ipostasul propriu), s fie anatema". A doua formulare mrturiseste diferenta naturilor care exist n mod esential n Hristos si respinge separarea naturilor, dar insinueaz ideea unei naturi compuse. c) Folosirea expresiei "ca s formeze (Cuvntul) o singur si real FIINT (hyparxis, fiint sau subzistent) divino-uman", expresie specific traditiei teologice severiene pentru care Hristos nu este asemenea ca ipostas Ipostasului lui Dumnezeu Cuvntul. Consecintele acestei teze, att pe planul teologiei treimice, ct si pentru doctrina mntuirii, sunt extrem de grave. d) Concesia fcut opiniei c Sfintii Printi ar fi folosit termenii natur si ipostas unul n locul altuia si cu aceeasi semnificatie. Astfel se d posibilitatea anticalcedonienilor s citeasc "Declaratiile comune" asa cum vor, dup propria lor credint, care e monofizismul severian, fr s-si dea seama de eroarea teologic n care se afl. e) Formularea nesatisfctoare a dogmei ortodoxe despre cele dou vointe si cele dou energii n Hristos, formulare care face imposibil excluderea ereziei monoenergetismului. Afirmatia mitropolitului Elvetiei c, n ceea ce priveste aceast problem, "Declaratiile Comune" reproduc cu fidelitate Definitia Sinodului VI ecumenic, este total nefondat. f) Acceptarea neortodox a ideii ca anticalcedonienii pot mrturisi o singur natur divino-uman, atta timp ct nu neag prezenta dinamic si constant (suneche) a divinului si a umanului n Hristos. Printr-o astfel de mrturisire, anticalcedonienii nu recunosc ca ipostas, ceea ce este ipostatic n Hristos ci ca o natur divinouman compus. De asemenea, n locul unei existente (hyparxis, subzistent) esentiale a naturilor n Hristos, este mrturisit doar prezenta propriettilor (idiotetes) divine si umane n El. Asadar, prin toate acestea e mrturisit tocmai natura compus a traditiei severiene pe care au condamnat-o Sfintii Printi. g) Concesia fcut anticalcedonienilor, prin folosirea denumirilor de "precalcedonieni", "necalcedonieni" si "ortodocsi orientali" nu ca simpli termeni tehnici n desfsurarea Dialogului, ci ntelesi n continutul lor teologic, asa cum se poate constata cu usurint, examinnd rezultatele dialogului. h) Recunoasterea c monofizismul asa-zis moderat al lui Dioscor si Sever nu este o erezie si c anatema lansat mpotriva lor de Sinoadele VI si al VII-lea ecumenice nu s-a datorat nvtturii lor eretice, ci doar faptului c divizaser Biserica. Toate aceste lucruri pe care le sustine, de asemenea, Mitropolitul Elvetiei, se dovedesc eronate n baza Actelor Sinoadelor ecumenice al V- lea, al- VI- lea si al- saptelea locale, din Constantinopol (536) si Lateran (649), precum si n baza scrisorilor si operelor dogmatice ale marilor nvttori si Printi ai Bisericii: Maxim Mrturisitorul, Sofronie al Ierusalimului, Ioan Damaschin, Fotie cel mare, etc. Potrivit traditiei Sfintilor Printi, 33

Dioscor si Sever sunt eretici n toat puterea cuvntului. Cunoscnd toate aceste lucruri, Comisia interortodox a comis o grav eroare nepretinznd anticalcedonienilor s accepte pur si simplu anatema asupra pretinsilor " nvttori" Dioscor, Sever, Filoxenie, Iacob si altii, ca o conditie indispensabil unirii. i) Formula "naturile sunt unite ipostatic si natural " (3), n care adugarea adverbului "natural" (care pentru ortodocsi nu nseamn nimic altceva dect unirea dup ipostas) nseamn pentru anticalcedonieni unirea naturilor ca atare (luate n ele nsele) ntr-o unic natur compus. Teza severian mrturisit de anticalcedonieni produce o confuzie complet n taina Iconomiei divine. j) Acordul pentru o respingere general si neconditionat a interpretrii sinoadelor, ceea ce nu se potriveste cu hotrrea Sinodului al III-lea ecumenic si cu "Reconcilierea" din 433 (4). Aceast indeterminare ne las n incertitudine: anticalcedonienii accept Sinodul al IV-lea ecumenic si Sinoadele ecumenice urmtoare ale ortodocsilor, or, dac resping sinodul tlhresc de la Efes si celelalte nenumrate sinoade ntrunite de nelegiuiti mpotriva Sfntului Sinod al IV-lea ecumenic.

4)Ridicarea anatemelor? IPS Damaskinos este de acord cu prerea comisiei mixte c e posibil ridicarea anatemelor pronuntate mpotriva lui Dioscor si Sever de ctre Sinoadele ecumenice. Pentru a sustine acest lucru, mitropolitul foloseste argumente imposibil de acceptat din punct de vedere istoric si teologic. Iat-le: a) "Hotrrile Sinodului al III-lea ecumenic au fost revizuite prin Decretul de Reconciliere, ca atare ar fi posibil astzi ca un act de aceeasi valoare al Bisericii s revizuiasc anatemele mpotriva lui Dioscor si Sever." Acest argument este clar respins de scrisorile Sfntului Chiril. Biserica admite completarea, dezvoltarea si explicarea hotrrilor dogmatice ale Sinoadelor ecumenice, dar niciodat revizuirea lor. b) "Sfntul Chiril n-a pretins adoptarea celor Dousprezece capitole ale sale n Decretul Reconcilierilor ci s-a multumit cu o condamnare general a nestorianismului. Tot astfel, noi, ortodocsii, trebuie s ne multumim cu o condamnare general a eutihianismului pe care o produc anticalcedonienii ca suficient pentru a-i putea defini ca avnd un sentiment ortodox." Acest argument se dovedeste de asemenea nseltor, pentru c Sfntul Chiril a cerut recunoasterea celei de-a IV-a anateme ndreptate mpotriva celor care spun c prin Reconciliere el se contrazice. n plus, toat traditia ulterioar a Printilor cere o mrturisire exact si detaliat a credintei, nu doar declaratii generale. c) "Reabilitarea lui Teodoret si a lui Ibas de ctre Sinodul al IV-lea ecumenic ti condamnarea operelor lor gresite n credint de ctre Sinodul al IV-lea ecumenic au servit unittii Bisericii. Tot astfel reabilitarea lui Dioscor si Sever ar servi astzi acestei uniri". Rationamentul este gresit. Reabilitarea lui Teodoret si Ibas nu s-a fcut prin revizuirea unui Sinod ecumenic cu autoritate de lege n Biseric, ci prin revizuirea unui fals sinod, un sinod eretic (asa numit "tlhresc"). Nici o decizie dogmatic luat de sinoadele anterioare n-a fost nclcat prin aceast reabilitare, care n-a avut loc dect dup ce Nestorie a fost anatemizat n fata sinodului. Tot astfel, condamnarea scrierilor lor eretice de ctre Sinodul al V-lea nu a contrazis vreo acceptare a lor anterioar, fcut de vreun Sinod ecumenic. n concluzie, aceste dou acte ale Bisericii au servit unitatea ei, pentru c ceea ce s-a cutat att ntr-unul, ct si n altul, a fost integritatea credintei ortodoxe. Dimpotriv, reabilitarea lui Dioscor si Sever, care se ncearc a se face astzi, vrea s accepte drept ortodox, nvttura eretic a lui Sever. nvttura constant a Bisericii referitoare la Sinoade este astfel complet rsturnat, iar unitatea Bisericii nc o dat sfsiat. d) "Sinodul al III-lea ecumenic nu l-a anatemizat pe Teodor de Mopsuestia din iconomie, pentru a salva unitatea Bisericii. Din acelasi motiv ar fi bine s practicm azi nc o dat iconomia si s-i reabilitm pe Dioscor si Sever." Desi faptul istoric relatat aici este exact, concluzia este gresit. Iconomia practicat de Sfntul Chiril nu implica sub nici o form acceptarea doctrine lui Teodoret. Reabilitarea lui Dioscor si Sever care se propune astzi se bazeaz explicit pe recunoasterea si acceptarea ereziei lor. e) " Sfntul Vasile cel Mare sugera restabilirea comuniunii ecleziale cu monofizitii care, printr-o ndelungat comuniune de viat cu ortodocsii s-ar maturiza si ei n credinta ortodox. Restabilirea comuniunii cu anticalcedonienii ar putea avea loc ntr-o manier asemntoare". Cu toate acestea exemplul Sfntului Vasile cel Mare nu e tocmai potrivit ca solutie astzi, pentru c Sfntul Pasile a cerut homeousienilor s accepte fiecare liter a mrturisirii de credint de la Niceea, s accepte c nu trebuie socotit Sfntul Duh o creatur si s 34

refuze comuniunea cu cei care-L socotesc astfel. Astzi, dimpotriv, nu li se cere anticalcedonienilor nici s accepte credinta Calcedonului, deci si expresia " n dou naturi", nici s-i renege pe nvttorii lor, Dioscor, Sever si altii, care nu mrturisesc cele dou naturi. 5) Nerecunoasterea Sinoadelor Mitropolitul Evetiei sustine c recunoasterea formal a Sinoadelor ecumenice (IV - VII) prin adugarea lor la lista celor deja acceptate - se poate face dup restabilirea comuniunii ecleziastice. Este nclcat astfel actul fundamental care asigur unitatea Bisericii, si anume, mrturisirea comun de credint fcut de toti episcopii Bisericii Ortodoxe n momentul sfintirii lor. 6) Pot fi modificate textele liturgice? Propunerea de a scoate din textele liturgice ale Bisericii expresiile care pun probleme - evident n ochii anticalcedonienilor, si s li se cear s renunte la erorile dogmatice continute n aceste forme pentru a putea reveni n snul Bisericii. 7) Trebuie rescrise istoriile bisericesti? Editarea de crti teologice si de popularizare, destinate s-i informeze pe teologi si pe restul oamenilor despre identitatea dogmatic descoperit ntre ortodocsi si anticalcedonieni, precum si organizarea de ntlniri ntre culte pe baza schimburilor reciproce (5) sunt acte imposibil de acceptat de pstorii Bisericii care nc mai au constiinta responsabilittii preotesti n Biseric. Pentru toate aceste motive, Sfnta Comunitate astept rspunsul succint al ntregului corp al Bisericii si asezarea ct mai rapid posibil pe baze ortodoxe a dialogului teologic. Numai astfel unirea cu anticalcedonienii ar avea loc n adevr si n dreapta credint. IV. Istoria se repet Acesta este textul athonitilor. n timpul Sfntului Atanasie al Alexandriei, un pseudosinod socotise rezolvat nentelegerea dintre ortodocsi, care mrturisesc c Fiul este deofiint cu Tatl (homoousios), si, arieni, care-L consider o creatur a Tatlui. Acel Sinod folosea expresia de o natur asemntoare (homoiousios), care prea s mpace att dogma ortodox, ct si erezia. Sfntul Grigorie de Nazians a asemnat aceast nscocire de cuvinte unui pantof bun pentru amndou picioarele si unei momeli care ascunde crligul ucigas al nelegiuirii (" Omilia despre Sfntul Atanasie") Tot astfel, n loc de a spune ortodox " dou naturi ntr-un singur ipostas" sau de a mrturisi ca Sever " o singur natur divino - uman", " Declaratiile " se joac cu cuvintele, vorbind de " o singur si real fiint divino - uman" si menajnd astfel cele dou opinii contrare printr-un termen foarte vag : hyparxis (fiint real). Aceast gselnit nu uneste n aceeasi credint, ci las pe fiecare s si pstreze convingerile sale. n plus, se contureaz o opozitie la unirea de la Chambsy chiar din partea necalcedonienilor. Ziarul " Lumea copt" a oferit deja n rezumat obiectiile profesorului Rachad MounirnShoucri fat de " Declaratia comun". Iat cteva din ele: " n ceea ce priveste evenimentele de la Sinodul de la Calcedon (451) si, n particular, pozitia clugrului Eutihie, se poate stabili categoric, prin documente istorice, c acesta si-a mentinut o pozitie contrar definitiei de credint a Sfntului Chiril n legtur cu natura lui Hristos? Exist de fapt documente care contrazic aceast interpretare. (Autorul indic mai multe.)Aceste documente l arat pe Eutihie mai ortodox dect Flaviu din ConstantinopolContradictiile dintre Sinodul al - II- lea de la Efes (449) si Sinodul de la Calcedon (451) nu sunt rezolvate; nu e oare necesar s se clarifice aceast problem nainte de a merge mai departe?Credinta comun a ortodocsilor calcedonieni si necalcedonieni n-ar putea oare s se ntemeieze doar pe primele trei sinoade ecumenice si pe diferentele de credint formulate de Sf'ntul Chiril, rmnnd apoi ca fiecare Biseric s fie liber n a-si stabili propria traditie, respectnd-o pe cea a celorlalte Biserici? (" Lumea copt", nr. 19, iulie 1991, pg. 141) Referindu-ne la unirea de la Florenta si la o alt formul cu dublu nteles, Sfntul Narcu al Efesului spunea : 35

" Acest soi de formul ne va uni? Si ce vom face cnd vom ncepe s ne analizm reciproc dogmele si prerile?" Nu tocmai acest lucru e pe cale s se produc acum ntre necalcedonieni si ortodocsi? Se pare c ignoranta mpreun cu dezinformarea (care dispune de mijloace materiale tot mai mari) fac s se prind n capcan un mare numr de oameni. Dar orict de multi ar fi pestii care musc din momeal, ortodocsii vor sta deoparte de aceasta. Deja episcopii rusi au respins acest acord pregtit la Chambsy, pe care Istoria l va nregistra ca " ntlnirea tlhreasc de la Chambsy". Note: 1. " Cele dou familii accept c naturile, cu propriile lor energii si vointe, sunt unite ipostatic si natural, neamestecat, neschimbat, nemprtit si nedesprtit, si c sunt distinse doar n gndireOrtodocsii orientali accept c ortodocsii folosesc pe bun dreptate formula celor dou naturi, deoarece recunosc c distinctia este doar n gndire" (A doua declaratie comun). 2. El spune c si acceptarea credintei Sinoadelor a fost proclamat explicit n cele dou "Declaratii comune" si chiar referindu-se mod repetat, pn la limitele suportabilului, la Horoi ale Sinoadelor ecumenice al IV-lea, al V-lea, al VI-lea si al - VII-lea. Ce ortodocsi! Nu-si suport s-si aud credinta! 3. Punctul 4 din "A doua declaratie comun". 4. Punctul 6 din "A doua declaratie comun". 5. Recomandarea nr. 4 care a urmat dup "A doua declaratie ": " n localittile n care coexist cele dou Biserici, comunittile ar trebui s organizeze participarea brbatilor, femeilor, tinerilor, copiilor si, dac se poate, a preotilor unei comunitti la viata celeilalte, asistnd la jertfa euharistic duminicile si n zilele de srbtoare". Din vol. " La lumire du Thabor" Nr. 47- 48/1996 Paris Traducere de Ileana Netoiu

HOTARREA SFNTULUI SINOD al Bisericii Ortodoxe a Georgiei

8 octombrie 1998, Srbtoarea Sfntului Arsenie cel Mare, Catolicos al Georgiei ( + 887)

Sfntul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Georgiei s-a ntlnit pentru sesiunea din 8 octombrie n sala de conferinte a Resedintei Patriarhale.La sesiune au fost prezenti toti cei 24 de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe a Georgiei. Sfntul Sinod a fost prezidat de Sanctitatea Sa Ilia II, Patriarh-Catolicos a Toat Georgia. Sfntul Sinod a adoptat, alturi de alte decizii de ordin administrativ si ierarhic, o hotrre eclesiastic nsemnat.mpreun cu Hotrrea se aflau concluziile Comisiei Teologice care au constituit partea canonic a Hotrrii Sinodale. Chestiunile la care se refer Hotrrea sunt: 1. Documentele adoptate de Comisiile Teologice ortodoxe si ne-ortodoxe a) asa-numita Declaratie de la Balamand (ntre ortodocsi si catolici) b) asa-numita Declaratie de la Chambesy (ntre ortodocsi si ne-calcedoneni) c) asa-numitul Acord Antiohian (ntre Patriarhia Ortodox a Antiohiei si monofizitii sirieni) 2.Srbtorirea nvierii Domnului pe stil nou de ctre Biserica Ortodox Autonom a Finlandei 36

3. Noua nvttur eclesiologic eretic - despre existenta Harului Mntuitor n afara granitelor canonice ale Bisericii - asa-numita "Teorie a Ramificatiilor". 4. Svrsirea de rugciuni comune si unele cazuri de Comuniune cu ereticii. Documentul ce urmeaz denunt erezia ecleziologic - asa-numita "Teorie a Ramificatiilor " aprut n mediile teologiei moderniste. n aceste conditii s-a luat n considerare nvttura Sfintilor Printi si Canoanele Bisericii. nvtturile reprezint mrturisirea eclesiologiei ortodoxe. Sfntul Sinod a aflat informatia potrivit creia Comisia Teologic nfiintat n iulie 197 sub binecuvntarea Patriarhului-Catolicos a Toat Georgia, Sanctitatea Sa Ilia II a studiat poblemele carea au cauzat poticneal pentru unele Biserici n ultima vreme. Comisia Teologic a discutat documentele de la Chambesy (Elvetia) si Balamand (Liban), acordul ntre Biserica Ortodox a Antiohiei si bisericile antiohiene ne-calcedoniene (orientale) ncheiat n 1991, srbtorirea nverii n Biserica Ortodox Autonom a Finlandei dup Pascalia Gregorian si nvttura despre existenta Harului Mntuitor n afara granitelor canonice ale Bisericii, asa-numita "Teorie a Ramificatiilor". Comisia Teologic a contactat Patriarhiile de Constantinopol, Antiohia si Rusia si a primit informatii asupra pozitiilor diferitelor Biserici asupra problemelor mai sus numite. Trebuie subliniat c un numr de Biserici Autocefale, inclusiv Biserica Georgiei, nu au dat vreodat acordul sinodal asupra problemelor aduse n discitie mai sus. Lund n considerare c aceste probleme au dat nastere la anumite tulburri printre credinciosii nostri, Comisia Teologic a Patriarhiei Georgiei a studiat aceste materiale si a publicat concluziile n tri numere ale Buletinului informativ al Patriarhiei.Sfntul Sinod a luatla cunostint si a fost de acord cu concluziile Comisiei Teologice ale Patriarhie Georgiei. Documentul de mai jos reprezint pozitia Bisericii Ortodoxe a Georgiei care a urmat-o ntotdeauna, pe care o declarm si o reafirmm cu putere.

SFNTUL SINOD AL BISERICII ORTODOXE A GEORGIEI A HOTRT I. Documentul (asa-zisa Declaratie de la Chambesy) Comisiei Teologice pentru dialog teologic ntre Biserica Ortodox si bisericile ne-ortodoxe (orientale), ale cror lucrri s-au tinut la Chambesy, este de neacceptat. II. Acordul preliminar ntre Biserica Ortodox a Antiohiei si bisericile ne-calcedoniene (orientale) antiohiene din 1991 este de neacceptat. III. Documentul adoptat de Comisia International pentru dialog ntre catolici si Biserica Ortodox din 23 iunie 1993 la Balamand (Liban) : "Uniatismul metod de unire n trecut, si cutarea actual a deplinei comuniuni" (asa-numita Declaratie de la Balamand ) este de neacceptat. IV. Srbtorirea nvierii Domnului n Biserica Autonom a Finlandei dup Pascalia Gregorian care este mpotriva hotrrii Sinodului nti Ecumenic de la Niceea despre "Srbtorirea nvierii"este de neacceptat. Despre aceast trebuie spus cdin punct de vedere ortodox este considerat drept nclcare a canoanelor si nu erezie. Este deasemenea important de artat c Patriarhia de Constantinopol ( sub a crei jurisdictie se afl Biserica Ortodox Autonom a Finlandei ) a avut o reactie negativ fat de aceast nclcare a canoanelor si a sugerat c nvierea trebuie srbtorit n concordant cu Decizia Primului Sinod Ecumenic de la Niceea. ( vezi scrisoarea Patriarhului de Constantinopol # 1214/1997 ) V. Doctrina despre existenta Harului Mntuitor n afara granitelor canonice ale Bisericii si manifestarea ei extrem - " Teoria Ramificatiilor ", care recunoaste n toate denominatiunile crestine contemporane prti egale ale adevratei Biserici a lui Hristos detinnd Harul lui Dumnezeu si Adevrul n egal msur - este de neaceptat. VI. Rugciunile comune si Comuniunea cu ne-ortodocsii sunt de neacceptat cum de altfel a mai fost afirmat n documentul final al ntlnirii inter-ortodoxe de la Tesalonic ( 29.04 - 02.05.1998, paragraful 13, punctul b ) "Delegatii ortodocsi nu vor participa la slujbele ecumenice, rugciunile n comun, slujire si alte ceremonii religioase la adunri." 37

Analiza pe larg a mai sus mentionatelor probleme a aprut n Buletinul Informativ (#1,2,3) al Patriarhiei Georgiei.

DECLARATIA OFICIAL a Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare

n legtur cu participarea ei la miscarea ecumenic

Dup un veac ntreg de participare a ortodoxiei la miscarea ecumenic si o jumtate de secol de participare activ a ei la Consiliul Mondial al Bisericilor nu se observ o dezvoltare pozitiv n dialogul multilateral ntre crestini. Dimpotriv - distantarea dintre ortodocsi si protestanti apare din ce in ce mai pronuntata, avnd n vedere nmultirea cu zecile a sectelor n snul bisericilor protestante care perturb constiinta ortodox a crestinilor nu numai la noi ci si n toate trile ortodoxe, aprnd si multe devieri fat de conceptiile initiale ale Consiliului Mondial al Bisericilor. Avnd n vedere cele sus-mentionate, Sfntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare la sedinta sa plenar din 9 IV 1998 a hotrt s ntrerup participarea sa viitoare la CMB, avnd n vedere devierile Consiliului Mondial al Bisericilor ca si faptul c in ultimii ani Biserica Ortodox Bulgar intentionat nu a mai contribuit la cotizatiile CMB si nu a participat la conferintele organizate de CMB si a suspendat participarea sa la acest Consiliu. Cu aceast ocazie n perioada 29 IV 1998 - 3 V 1998, la Salonic, capitala cultural a anului 1997, a fost organizat o ntlnire a reprezentantilor tuturor Bisericilor Ortodoxe la invitatia Sanctittii Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, la cererea bisericilor ortodoxe ale Rusiei si Serbiei, si cu ocazia iesirii bisericii Georgiei din CMB. La aceast ntlnire panortodox a fost discutat problema participrii Bisericilor Ortodoxe la miscarea ecumenic ca si nemultumirea legat de ignorarea sistematic a trilor ortodoxe n hotrrile luate la adunrile organizate de CMB. Sfntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare declar c va chibzui dac va trimite un reprezentant la Harare, Zimbabwe, unde va avea loc a VIII-a adunare a CMB, n luna decembrie 1998, sau va anunta scris c va ntrerupe n viitor activitatea sa n cadrul CMB . Din partea cancelariei Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare 27 V 1998, Sofia (n.n.) In prezent, Biserica Ortodoxa Bulgara este in afara CMB!

38

ECUMENISM SI ORTODOXIE ECUMENIC

Interviu cu Prea Cuviosul Arhimandit Dr. Gheorghios Capsanis, Egumenul Sfintei Mnstiri Grigoriu din Sfntul Munte Athos

ntrebare: Prea Cuvioase Printe Egumen, cum priviti Sfintia Voastr miscarea de apropiere interreligioas la care iau parte si reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe ? Rspuns: Din capul locului se vede c aceast miscare este dirijat de romano-catolici. ncepe cu declaratiile de la Assisi si se sfrseste la Roma. ntrevd aici o ncercare a Papei de a se impune nu numai ca si conductor al tuturor crestinilor, ci si al tuturor religiilor. Aceast afirmatie a mea este ntrit dac lum n considerare si alte actiuni asemntoare ale Vaticanului cum ar fi pozitia dominant pe care si-o asum Papa n negocierile crestinilor cu Vaticanul, sau n cele cu evreii legate de situatia Locurilor Sfinte. Este clar c Papa ncearc s preia conducerea spiritual a Europei Unite, nu doar a tuturor "bisericilor si confesiunilor crestine" (lucru cu neputint deocamdat astzi), s-si asigure primatul ntr-o Europ polimorf religios. Sunt caracteristice n acest sens si declaratiile pe care le-au fcut conductorii Uniunii Europene, Jaques Santer si Romano Prodi, vorbind despre "un cmp comun de colaborare al cultelor cu societatea civil" pentru ntruparea ideilor unei Europe noi "att n viata politic ct si n laturile ei religioase". Vaticanul ncearc s cstige de fiecare dat ct poate mai mult: prin uniatie: atragerea nemijlocit a ortodocsilor si a altor crestini rsriteni (monofiziti, anticalcedonieni); prin dialogul cu ortodocsii: recunoasterea Bisericii Romano-Catolice de ctre ortodocsi drept Biseric sor avnd credint apostolic, Taine valide si succesiune apostolic; prin participarea si organizarea, la Vatican, a declaratiilor si rugciunilor interreligioase pentru pace: urmreste primatul ntre toate religiile. Roma ntrevede c, datorit nfrumusetrii si aggiornament-ului crestinismului apusean, romano-catolicismul poate iesi din dificulttile n care se afl, instituind un soi de ideologie panreligioas cu colorit crestin. n acest scop papa ncearc s se impun ca si conductor al noilor structuri politico-religioase ale Europei. Aceasta este n conformitate cu pozitia teologic a Vaticanului conform creia "orice bun care exist n afara Bisericii Romano-Catolice i apartine virtual". ntrebare: Nu credeti c n aceast miscare general este necesar si prezenta Ortodoxiei, astfel nct evolutia aceasta s nu fie monopolizat de romano-catolici? Rspuns: Biserica nu este un sistem ideologico-politic. Mai cu seam Biserica noastr Ortodox care niciodat nu nceteaz a fi una, sfnt, soborniceasc (adic universal, ecumenic, n.n.) si apostoleasc, singura cale sigur spre mntuire. Din aceast cauz astfel de "necesitti" sunt de nenteles. Credinta noastr pur se nstrineaz atunci cnd este folosit n spatele acestor declaratii pe care conductorii ortodocsi n-ar trebui s le sustin nici mcar cu prezenta lor. ntrebare: Sfintia Voastr, n special, ca si cleric ortodox si cunosctor al Dreptului Canonic, cum vedeti mpreun-rugciunea cu reprezentantii altor religii? Este permis de ctre Sfintele Canoane si de traditia Bisericii noastre? Rspuns: n cazul acesta nu avem de-a face cu o mpreun-rugciune n sensul participrii tuturor la o rugciune comun, deoarece fiecare reprezentant religios se roag pe rnd la Dumnezeul su. mpreunrugciune svrsesc ierarhii ortodocsi cu romano-catolicii si cu alti crestini eterodocsi. Desigur c si aceast mpreun-rugciune este interzis de ctre Sfintele Canoane din motive ecleziologice serioase. Dar nici rugciunea reprezentantilor diferitelor religii n acelasi loc, cu rndul si pentru acelasi scop nu poate fi acceptat 39

de ctre constiinta crestin ortodox din mai multe motive: Deoarece dumnezeii ctre care se roag reprezentantii celorlalte religii sunt mincinosi. Profetul David spune c "toti dumnezeii neamurilor sunt draci" (Psalm 95, 5 traducere dup Septuaginta) si c "urechi au si nu vor auzi" (Psalm 113, 14). Hindusii, de exemplu, cred ntr-o sumedenie de zeitti. Sintoistii cred n sufletele naintasilor si cinstesc zidirea n locul Ziditorului (soarele, luna, etc). Budistii au un dumnezeu impersonal. Iudeii si musulmanii cred ntr-un dumnezeu monopersonal, considernd ca blasfemie credinta n Dumnezeul Treime si n dumnezeirea lui Hristos. Cum putem noi, crestinii ortodocsi, s lum parte la rugciuni acolo unde nu se d nici o important Celui ctre care se ndreapt rugciunea, considerndu-se suficient faptul c te rogi la un oarecare dumnezeu? Astfel de situatii amintesc de "New Age" si de duhul masonic sincretist. Iar aceast situatie nu este numai mpotriva Sfintelor Canoane, ci si a Vechiului Testament. Ar fi acceptat vreodat profetul Ilie sau altul dintre profeti s ia parte la asa ceva? Este cunoscut faptul c profetii au propovduit lupta nencetat mpotriva oricrui fel de sincretism religios si cei mai multi dintre acestia au fost alungati si ucisi din acest motiv. Ar fi acceptat vreodat Sfintii Apostoli si nenumratii Sfinti Martiri si Mrturisitori ai credintei noastre o astfel de participare? Cum ndrznim noi astzi s actionm mpotriva lor, a Profetilor, a Apostolilor, a Martirilor si a Sfintilor nostri Printi? ntrebare: Multi teologi accentueaz c Ortodoxia este ecumenic (i.e. universal). Nu credeti c a sosit timpul ca n zilele noastre s se impun aceast dimensiune a Ortodoxiei? Rspuns: Cu certitudine, Biserica Ortodox este ecumenic (i.e. universal). Una este, ns, ecumenicitatea (i.e. universalismul, sobornicitatea) si alta este ecumenismul. Biserica Ortodox este ecumenic, dar nu ecumenist. Si rmne ecumenic, ct vreme nu cade n ispita ecumenismului. Ecumenicitatea constituie expresia deplinttii Bisericii si se propune si celorlalti, fr s se mpart sau s se ajusteze dup conceptiile omenesti. Deoarece, asadar, Biserica noastr Ortodox este ecumenic si deoarece ntreaga lume are cu adevrat nevoie de ecumenicitatea ei, este necesar ca ea s se mentin ecumenic si s nu cad n ecumenism. Iar aceasta nu numai pentru a-si pstra identitatea ei, ci si pentru a ajuta cu adevrat lumea. ntrebare: Care credeti c sunt consecintele probabile ale ecumenismului n snul poporului credincios? Rspuns: Consecintele unor astfel de manifestri si declaratii sunt numeroase si neplcute, nu numai pentru credinciosii Bisericii ci si pentru ai celorlalte culte. Astzi, prin folosirea mijloacelor de informare n mas toate informatiile din lume pot ajunge si n cel mai ndeprtat colt, Credinciosii ortodocsi practicanti si cu cunostint bisericeasc vie care urmeaz hotrt "credinta ncredintat odat pentru totdeauna sfintilor" (Iuda 3), aceste manifestri si declaratii le produc indignare, ntristare si gnduri de a prsi o Biseric ce ngduie asa ceva, cu intentia de a mri numrul credinciosilor schismatici zelotisti si s loveasc astfel si mai mult Sfnta noastr Biseric Ortodox. Celor credinciosi doar cu numele, ecumenismul le produce slbirea si diluarea constiintei dogmatice si un si mai mare dezinteres pentru credinta si viata ortodox, ct vreme toate religiile sunt la fel. n plus, pe cei care nu cunosc Ortodoxia, dar caut un rspuns la diferite probleme, i ncurajeaz s accepte solutii de la diferite eresuri si religii. Se stie c n Grecia exist mai mult de 500 de astfel de miscri religioase si crestine si c tot mai multi ortodocsi le devin adepti. Ca s nu amintesc dect de miscrile religioase extrem orientale si de penticostalii la a cror adunare n Atena vin pentru a asculta predica cam 500-600 de ortodocsi sau fost-ortodocsi. Cum vor putea duhovnicii si preotii s interzic credinciosilor ortodocsi s mearg la astfel de adunri ct vreme ierarhi ortodocsi iau parte nu doar la rugciuni intercrestine, ci si interreligioase? Un cunoscut profesor universitar de la Universitatea din Atena, arat n articolul su "Liturghia comun ecumenist" din ziarul "Elefhterotupia" (25.X.1995) c aceste miscri ridic o serioas problem pastoral. Aceast parodie de liturghie a avut loc n insula Sinos, la biserica episcopiei romano-catolice unde au cntat ortodocsii, au slujit latinii, si au fost mprtsiti toti, inclusiv protestantii prezenti, cu ostia de ctre episcopul romano-catolic al Sinos-ului. S v mai citez si un pasaj care vizeaz direct subiectul nostru: "Cu evlavie treceau prin fata icoanei Maicii Domnului, multi aprinznd chiar lumnri: ortodocsi, catolici, protestanti, musulmani, budisti, sintoisti, ctiva cu religie nedeclarat, dup cum si atei convinsi.(...) Atmosfera din biseric era "ca un pod ce ducea de la pmnt la cer" desi unul se nchina la Hristos, alul la Mahomed, altul la Buda s.a.m.d.(...) 40

Aceeasi senzatie am mai avut-o acum trei ani nainte, ntr-un centru budist din Kioto... Tot asa si acolo, budistii, localnicii se prosternau n fata unei statui, aprindeau tmie, identic cu cea folosit de cresinii apuseni, ardeau lumnri fiecare la Dumnezeul su...." ncheind rspunsul meu vreau s subliniez faptul c prin astfel de actiuni, dm senzatia necrestinilor c suntem unul si acelasi lucru cu ei, c nu are important c ei nu sunt crestini si c mntuirea se afl si n alte religii. Cum vor mai cuta credinciosii altor religii mntuirea n Hristos sau ce nteles va mai avea pentru ei propovduirea ortodox a Evangheliei? ntrebare: ntr-un text al P.S.Damaschin al Elvetiei se face referint la dialogul ortodocsi-musulmani. Citez: "O biseric sau o moschee locul n care omul si cunoaste nimicnicia sa - tintesc ambele spre aceeasi valorizare spiritual a omului" (Epistepsis, m.494, p.23). Aceast fraz ne-a socat si ne intereseaz opinia Sfintiei Voastre. Rspuns: Din pcate, aceast fraz, ca si altele de altfel ale P.S. Damaschinos sau ale altor teologi ortodocsi si eterodocsi care se ocup cu musulmanii, exprim spiritul sincretist n care se tine dialogul. Eu personal m ndoiesc profund c o biseric si o geamie (sau o sinagog sau orice alt locas religios monoteist) pot conduce pe om la aceeasi stare duhovniceasc. Vreau s cred c astfel de fraze s-au rostit din greseal si c nu exprim convingerile profunde ale acestor teologi, deoarece dac ar exprima credinta celor care le public, mi pare ru s o spun, au czut din credinta crestin. Dar este nepermis s fie rostite astfel de cuvinte chiar din greseal. Cu credinta Bisericii nu ne jucm. Cum este posibil ca ntr-o geamie unde se propovduieste Coranul cu toate rtcirile lui, unde nu se cinsteste si nu se propovduieste credinta n Dumnezeu Treimic, unde "credinciosii" nu se mprtsesc cu Sfintele Taine si nu primesc harul dumnezeiesc prin ele si nu devin mdulare ale trupului lui Hristos, cum pot ei s aib aceeasi stare duhovniceasc cu ortodocsii dintr-o biseric n care se cinsteste Sfnta Treime? Dac am lua n serios chiar si numai cuvintele slujbei ce se zice la nnoirea unei biserici ortodoxe n-am putea s mai spunem asa ceva. Deoarece problema dialogului acestuia este grav trebuie s ne strduim s pzim sistematic si cu grij credinta noastr. Dac astfel de conceptii domnesc nseamn c se propovduieste "o alt evanghelie", deoarece n Evanghelia lui Hristos se spune c "cel ce va crede si se va boteza se va mntui iar cel ce nu va crede se va osndi" (Marcu 16,16) si c "nu este n altcineva mntuirea (dect n Iisus Hristos) cci nu este sub cer nici un alt nume, dat ntre oameni, n care trebuie s ne mntuim noi" (Fapte 4,12). ntrebare: Ati atins deja tema dialogului si as vrea s v ntreb ce credeti despre dialogurile intercrestine? Rspuns: Tema este foarte larg iar rspunsul ar trebui s fie o carte ntreag. Pe scurt v rspund c nu putem, ca ortodocsi, s acceptm concluziile dialogului cu romano-catolicii deoarece documentul de la Balamand, care deocamdat este considerat "de lucru", e utilizat n practic drept ntelegere ncheiat, si care recunoaste Biserica Romano-Catolic ca avnd credint apostolic, participare la aceleasi taine cu ortodocsii, aceeasi preotie si succesiune apostolic a episcopilor. Nu putem accepta nici concluziile dialogului cu anticalcedonienii deoarece asa cum s-a artat n lucrarea Observatii cu privire la dialogul Ortodocsilor cu Anticalcedonienii al Sfintei Comunitti a Sfntului Munte Athos, ortodocsii au acceptat abia acum pentru prima dat n istorie faptul c anticalcedonienii au hristologie ortodox n ciuda hotrrilor sinoadelor IV, V, VI si VII Ecumenice si a scrierilor celor mai mari de Dumnezeu purttori Printi ai Bisericii: Fotie, Ioan Damaschin, Maxim Mrturisitorul, Sofronie al Ierusalimului s.a. ntre altele: ce noim mai poate avea dialogul cu anglicanii, cnd pe lng celelalte rtciri hirotonesc femei ca episcop si preot? Sau cnd binecuvnteaz cstorii homosexuale si alte fapte imorale? Dup cum se stie, chiar n snul cercurilor anglicane aceste situatii au declansat miscri si nemultumiri. ntrebare: Nu credeti c ar fi bine s se fac concesii acolo unde exist diferente mari? Rspuns: Dintru nceput n domeniul credintei chiar si diferentele mici sunt mari. Concesiile amintite mai sus fat de catolici si fat de anticalcedonieni, nu reprezint oare un minimalism dogmatic? M tem c cea mai mare concesie a ortodocsilor fcut n aceste dialoguri este recunoasterea fie direct, fie implicit a faptului c nu doar Biserica Ortodox este una sfnt, soborniceasc si apostoleasc, ci ea constituie o astfel de biseric mpreun cu catolicii, protestantii si anticalcedonienii. M tem c pe aceast erezie eclesiologic se bazeaz dialogurile. 41

Nu e lipsit de important faptul c anticalcedonienii au ncetat s mai fie caracterizati drept monofiziti, sau anticalcedonieni sau precalcedonieni sau crestini vechi-orientali ci sunt recunoscuti ca si ortodocsi orientali, iar Biserica noastr drept una din cele dou familii de ortodocsi, cealalt familie fiind anticalcedonienii. Cu smerenie considerm c aceast erezie eclesiologic trebuie s fie condamnat sinodal pentru ca mireasa lui Hristos s rmn neatins si fr pat, Una, Sfnt, Soborniceasc si Apostoleasc. Noi rmnem mereu credinciosi hotrrilor sinodalilor din Constantinopol care n 1895 au declarat c Biserica Papal a czut din credinta evanghelic pe care o pstrez Biserica Ortodox care singur este Una, Sfnt, Soborniceasc si Apostolic. ntrebare: Nu cumva acesta este doar punctul dumneavoastr de vedere? Rspuns: Critica fcut de Biserica Greciei documentului de la Balamand (vezi Ekklisastiki Alitheia, 16-011995) si observatiile Sfntului Sinod legate de dialogul cu anticalcedonienii ca si alte texte ale ierarhilor si profesorilor de teologie m ndrepttesc s spun c acest punct de vedere nu este numai al meu sau al clugrilor atoniti. ntrebare: O alt tem grav care intereseaz pe multi ortodocsi este participarea ortodocsilor la Consiliul Mondial al Bisericilor. Ce credeti despre aceasta? Rspuns: Pe drept cuvnt aceast tem nelinisteste pe multi ortodocsi. Consiliul Mondial al Bisericilor este condus, cum se stie, dup conceptii necrestine, chiar pgne, cum s-a vzut si la Adunarea General de la Cambera, unde Duhul Sfnt a fost nftisat ntr-un chip animist idolatru. Ortodocsii nu au posibilitatea s-si fac cunoscut pozitia, asa cum au fcut-o pn la Adunarea General de la Delhi din 1961, unde din nefericire au renuntat la acest drept pentru c ecumenistii ortodocsi s fie mai plcuti protestantilor. Pn n 1961 a avut sens participarea ortodocsilor la C.M.B., ct vreme au vorbit acolo nu ca reprezentanti ai unei fractiuni a crestinismului divizat, ci ca reprezentanti ai Bisericii celei Una, Sfnt, Soborniceasc si Apostoleasc. Textele reprezentantei ortodoxe, alctuite de venerabilul teolog George Florovski, citite si publicate la aceste adunri, exprimau constiinta de sine ortodox. Astzi vocea ortodocsilor se pierde n ghiveciul protestant. Protestantii, consecventi eclesiologiei lor, conform creia exist Biserica vzut (nedesvrsit si fragmentat) si cea nevzut (unit si desvrsit), vin la C.M.B. pentru a-si aduce fiecare prticica lui de adevr, astfel nct toti la un loc s desvrseasc Biserica cea nevzut. Ce sens are participarea ortodocsilor la acest Consiliu aproape exclusiv protestant, unde glasul nostru rsun ca ntr-un Babel al ereziilor protestante, ct vreme eclesiologia noastr este radical diferit? Nu cumva acceptnd participarea la C.M.B. cdem indirect de la eclesiologia noastr ortodox? Multi ecumenisti ortodocsi cred c dac creste numrul reprezentantilor ortodocsi n Birourile C.M.B., hotrrile si textele sale ar fi mai ortodoxe. Cunoscnd ns marea criz a credintei prin care trece ntreg protestantismul, criz care conduce tot mai mult spre liber cugetare si necredint, o astfel de supozitie mi se pare absolut nefondat. Dac vrem s fim consecventi cu credinta si cu eclesiologia noastr si s nu scandalizm poporul credincios ortodox, consider c Biserica Ortodox poate participa la C.M.B. doar dac vorbeste ca Una Sfnt Soborniceasc si Apostoleasc Biseric si cu conditia ca ierarhii si ceilalti clerici s nu se roage mpreun cu protestantii de diferite nuante (ntre care destui neag toate elementele Traditiei Bisericii noastre) si mai ales cu femei episcop sau preot. ntrebare: Unii ortodocsi sustin c Traditia moare si omoar dac nu se nnoieste si c traditia pur nu se concepe fr nnoire. Ce credeti? Rspuns: Exist diferente ntre nnoire si nnoire. nnoirea autentic a Traditiei s-a fcut de ctre sfinti, de ctre de Dumnezeu insuflatii Printi ai Bisericii noastre si de ctre sfintele ei Sinoade Ecumenice si locale. Toti acestia rmnnd nrdcinati n Adevrul Evangheliei au purces la tlcuirea lui n limba accesibil si nteleas de oamenii epocii lor. Nu au alterat deloc esenta Evangheliei si a nvtturii apostolice ci au mbinat-o organic n epoca lor. ncercri de nnoire au fcut si ereticii care ns, dezlipiti de Trupul Bisericii si lipsiti de dumnezeiescul har s-au rtcit de la Adevrul credintei. Acest tip de "nnoire" Biserica l-a ndeprtat ca pe un cancer de pe trupul ei sfnt si sntos. 42

V dau un exemplu: folosirea termenului filosofic "de o fiint" de ctre Sfintii Printi ai primului Sinod Ecumenic a fost primit de ctre Biseric, ca exprimnd adevrul vesnic si ca o nnoire pozitiv. Pe de alt parte, nnoirile filosofice necrestine ale lui Arie au fost condamnate si ndeprtate ca neconforme cu credinta Bisericii si ca o nnoire rea. Judecnd dup ceea ce se ntelege astzi prin nnoire, considerm c aceasta vizeaz elementele esentiale ale Traditiei si alterarea lor. mi amintesc o fraz scris de cuviosul, nteleptul si sfntul arhimandrit Iustin Popovici ctre ucenicii si care studiau n Atena (ajunsi acum episcopi ai Bisericii Srbe): "Orice v scriu s judecati si s analizati n functie de ceea ce spun Sfintii Printi si dac concord atunci s-mi primiti ndrumrile; aceasta este mucenicia ortodox care atrage harul lui Dumnezeu si care-i deosebeste pe martirii sfintei noastre credinte si Traditii". ntrebare: Cei mai multi dintre crestini asteapt mrturia Sfntului Munte si a monahilor si o primesc cu bucurie. Sunt ns unii (putini) care spun c atonitii si n genere, monahii, trebuie s se ocupe doar de rugciune si nu de chestiuni de credint. Nu cumva au dreptate? Rspuns: Binenteles c principala ocupatie a monahului este rugciunea. Dar cnd credinta este pus n pericol, monahii trebuie s se implice n problemele bisericesti, mai ales cei instruiti pentru dreapta ndrumare a credinciosilor att n viata duhovniceasc ct si n problemele dogmatice si e de folos ca ei s vorbeasc, nu ca s nvete Biserica, ci ca s mrturiseasc credinta lor dup porunca Domnului: "cine va mrturisi ntru Mine naintea oamenilor, mrturisi-voi si Eu pentru el naintea Tatlui Meu Care este n ceruri"(Matei 10,32). Mrturisirea lui Hristos nu este o obligatie de seviciu, ci o expresie a vietii. Mai precis este expresia participrii la viata lui Hristos. Hristos nu spune "oricine M va mrturisi" ci "oricine va mrturisi ntru Mine". Mrturisirea lui Hristos este deci expresie a mprtsirii cu Hristos sau a vietii n Hristos. Viata n Hristos are ca si urmare fireasc mrturisirea lui Hristos. Monahii trind n Hristos mrturisesc si astfel i nvat pe crestini. O fac smerit, nu ca s nvete, ci pentru a mrturisi. Aceasta este traditia n monahismul ortodox si aghioritic. Astzi (21 ianuarie) srbtorim doi sfinti clugri, dascli si mrturisitori. Pe Sf. Maxim Mrturisitorul si pe Sf. Maxim Grecul, lumintorul Rusiei. Ce ar fi fost rsritul ortodox si universal fr mrturisirea si nvttura Sf. Maxim Mrturisitorul? Si ce ar fi ajuns Rusia ortodox fr nvttura Sf. Maxim Grecul? Nu cumva au gresit n aceast privint toti sfintii aghioriti printre care Sf. Grigorie Palama si cei mpreun cu el semnatari ai Tomului Aghioritic n care sunt condamnate erori catolice, sau sfinti ca Nicodim Aghioritul sau Cosma Etolianul si attia altii? n fiecare zi citim si auzim vietile sfintilor si ale mrturisitorilor credintei. Putem oare s ne astupm urechile? Putem s spunem c credem cele contrare Traditiei Bisericii noastre? O asemenea pozitie ar nsemna un soi de schizofrenie duhovniceasc. ntrebare: Nu cumva mentiunea acestor elemente traditionale poate fi privit astzi ca o ncremenire n niste extreme nvechite? Rspuns: Hristos "ieri, azi si n veci este acelasi" iar mntuirea pe care o aduce Biserica Lui este aceeasi de-a lungul secolelor. Constiinta noastr ortodox este modelat de cele nvtate de la printii credinciosi, duhovnici, din scrierile Apostolilor, ale Printilor, Martirilor, Mrturisitorilor, Cuviosilor. Dac credem c toate cte le-am primit si le-am nvtat sunt drepte si plcute lui Dumnezeu, atunci trebuie s avem curajul s le si mrturisim, chiar dac ne-am pune n pericol viata sau am fi batjocoriti pentru aceasta. Nu se potriveste crestinilor si clugrilor s-si subordoneze credinta si teologia ideilor practice sau altor interese lumesti de moment. Pentru noi au putere nepieritoare cuvintele Domnului:"veti cunoaste adevrul si adevrul v va face liberi"(Ioan 9,32). De aceea ne este de folos s "tinem adevrul n iubire"(Efeseni 4,15) adic cu ndrzneal si discernmnt. Aceast nevoie o mplinim fat de toti fratii nostri, mai cu seam fat de toti cei ce se scandalizeaz si caut de la noi cuvinte de mngiere si de ntrire n credinta ortodox ntr-o epoc a ereziilor si de trdare a Sfintei noatre Traditii Ortodoxe. V multumesc. Aprut n periodicul Hristianike, 6 martie 1997, p. 1-4. Traducere si prezentare Ieroschimonah Agapie Corbu. 43

HOTRREA COMISIEI TEOLOGICE A SFNTULUI SINOD GEORGIAN

Materialul studiat de Comisia Teologic - documentele comisiei mixte internationale: asa zisa Declaratie de la Chambessy (ntre ortodocsi si monofiziti), de la Balmand (ntre ortodocsi si catolici) si documentele semnate ntre Biserica Ortodox a Antiohiei si monofizitii sirieni n anul 1991, ne-au artat c acestea toate au la baza lor aceeasi nvttur eretic. Aceast nvttur eretic a aprut din zorii veacului XX n principal n spatiul eterodox fiind promovat adesea de asa zisa teologie modernist . I. Noua teologie mentionat mai sus se refer nti de toate la existenta Sfintelor Taine mntuitoare si n afara granitelor Bisericii Ortodoxe. Conform acestei teologii este cosiderat c gruprile eretice si schismatice nu sunt complet rupte de trupul Bisericii. De aceea n tainele (botez, mirungere, hirotonie si altele) svrsite n cadrul acestor grupri lucreaz acelasi har mntuitor al Sfntului Duh. II. O form extrem a acestei nvataturi eretice asa zisa "Teorie a Ramificatiilor" a crei esent este c toate confesiunile crestine existente n momentul actual sunt vzute ca ramuri egale ale unei singure Biserici a lui Hristos si care detin n mod egal harul Sfntului Duh si adevrul divin. La baza acestei nvtturi eretice st interpretarea incorect a procedurilor canonice privind primirea n Biseric a ereticilor si schismaticilor. n cadrul miscrii ecumenice s-a ajuns astfel la motivatia perfect a rugciunilor n comun iar uneori chiar si a svrsirii Euharistiei n comun precum si a altor slujbe religioase. De aceea la Tesalonic n perioada 29 aprilie - 2 mai 1998 la reuniunea Panortodox s-a adoptat documentul final n care la paragraful 13b se fixeaz pozitia tuturor bisericlor locale: "Delegatii ortodocsi nu vor putea lua parte la slujbe ecumneice,la rugciunile n comun si la alte ceremonii religioase n cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor (C.E.B.)" . nainte de a ncepe analiza critic a acestor nvtturi eretice , s ne amintim de regulile si practica primirii n snul Bisericii Ortodoxe a ereticilor si a schismaticilor. Despre regulile privind primirea n Biseric a ereticilor si schismaticilor (dup I Epistol a Sfntului Vasile cel Mare) Dincolo de granitele Bisericii Ortodoxe, svrsirea Sfintelor Taine se limiteaz doar la ndeplinirea formelor lor exterioare - ns svrsirea lor devine real doar dup ntoarcera ereticilor n snul Bisericii. Doar Biserica are puterea si dreptul de a lega si dezlega. De aceea Biserica Ortodox, cu puterea sa divin, are dreptul s primeasc n snul su pe eterodocsi fr repetarea formei exterioare a Tainelor svrsite la alte confesiuni crestine (Botez , Mirungere, Cununie , Hirotonie). ntoarcerea eterodocsilor la Biserica mam se poate realiza n trei feluri : 1. rebotezare 2. Mirungere 3. Pocint. Prin svrsirea uneia din aceste trei Sfinte Taine mentionate se ndeplineste lucrarea harului sfintilor acolo unde nici nu nu era prezent. Pentru c "toate acestea le lucreaz unul si acelasi Duh" (I Cor. 12, 11) si "Darurile sunt felurite dar acelasi Duh " (I Cor. 12, 4). n legtur cu acest lucru Sfntul Vasile cel Mare n a sa I Epistol canonic scrie urmtoarele: "nceputul separrii a fost schisma, iar prin aceast despartire ei nu mai au harul Sfntul Duh care nu li se mai d din momentul despartirii lor. La nceputuri, nnainte de desprtire, acestia aveau harul preotiei si prin punerea minilor transiteau acest har, sfintilor, iar dup schism au devenit laici nct nu mai aveau puterea 44

harului nici pentru a boteza, nici pentru a hirotoni: cei rupti de Biseric au devenit astfel incapabili de a transmite si altora harul Sfntului Duh. De aceea cei botezati de ctre ei sunt socotiti ca si botezati de ctre laici iar dac revin la Biserica mam trebuiesc primiti prin rebotezare". Tot aici acest sfnt printe explic cum si de ce de la acest principiu pot apare derogri: " Iar ntruct cei din Asia au fost primiti fr s fie rebotzati, s fie asa." Acest lucru este artat mai clar n referirile la encratiti .Sfntul Vasile cel Mare este de prere c trebuie rebotezati : "Dac cineva a fost botezat la ei (encratiti), el trebuie rebotezat n cazul n care doreste ntoarcerea la Biseric: dac totusi prin iconomia printilor s-ar socoti altfel, s fie asa .() m tem s nu smintesc la mntuire prin ncredintarea noastr prea sever." Prin urmare este preferabil rebotezarea pentru cei care vin la Biserica Ortodox din alte grupri religioase crestine, dar dac se iau n consideratie anumite situatii concrete, functioneaza principiul iconomiei prin care pot fi primiti n Biseric si prin mirungere si pocint. Reamintim c astfel n toate cele trei situatii persoana primeste harul mntuitor. Este de subliniat faptul c dac cei care revin la Biserica Ortodox nu fuseser botezati nnainte prin ntreita cufundare (sau turnare) si cu rostirea formulei "n numele Tatlui si al Fiului s al Sfntului Duh " n Biserica ortodox i primeste prin mirungere sau pocint, ci numai prin rebotezare. Totodat pentru cei care se pot primi n Biseric prin mirungere sau pocinta, Biserica are dreptul de a face mai aspr primirea lor n snul ei - adic prin rebotezare. Concluzii : Astfel chiar din I Epistol canonic a Sfntului Vasile cel Mare reies clar urmtoarele: - Afar de granitele Bisericii dreptmritoare nu exist har mntuitor. Alte grupri religioase sunt lipsite de el. Biserica recunoaste printre eretici diferite grade de rtcire. De aceea nnainte de a primi n snul ei pe cei rtciti, Biserica cerceteaz eroarea fiecruia prevznd pentru fiecare caz modalitatea de a reveni la trupul Bisericii . - Modalittile de a-i primi pe eretici si schismatici sunt bazate exclusiv pe principiul iconomiei Bisericii si nici de cum presupune c ntr-o grupare religioas sau alta lucreaz harul mntuitor al Botezului al Mirungerii sau al Hirotoniei. Detinatoare a harului este numai una, sfnt, soborniceasc si apostoleasc Biseric ortodox. Privire istoric Privind la izvoarele istorice ne ncredintm c n toat lumea crestin, totdeauna si de ctre toti a fost mrturisit existenta unei singure sfinte, sobornicesti si apostolesti Biserici, care este constituit pe pmnt sub forma vizibil a comunittii de credincisi crestini, cu ierarhia si cu administratia sa proprie. Aceast ncredintare privind unicitatea Bisericii adevrate a fost ntotdeauna prezent la ortodocsi si respectiv la eterodocsi; disputele se purtau doar n jurul problemei privind care este Biserica cea adevrat. Iar convingerea c statutul si cinstea de a fi Biserica cea adevrat a lui Hristos poate apartine doar uneia singure, nici nu se punea n discutie. n acel timpuri nimeni nu vorbea - asa cum se face astzi de ctre teologii eterodocsi - c diversele confesiuni crestine sunt de fapt ramuri ale unei singure Biserici a lui Hristos: toate aceste grupri neortodoxe fiind considerate ca schismatice si-au pierdut prezenta harului mntuitor n Tainele lor odat cu separarea de trupul Bisericii ortodoxe . Asa vd problema din punct de vedere eclesiologic cele sapte Sinoade Ecumenice. Biserica ortodox mrturiseste despre sine exclusiv ca fiind cea adevrat prcum si prezenta numai n Tainele sale a harului sfintitor si mntuitor; numai ierarhia acesteia este purttoare a harului apostolic prin care are dreptul de a lega si deslega. Fericitul Augustin spune c :" Ei (ereticii) primesc harul botezului numai dup revenirea lor n snul bisericii. Afar de granitele Bisericii poti avea orice, cu exceptia mntuirii. n afara se poate s ai trepte ierarhice, taine, Aliluia si Amin (liturghie), Evanghelie, credint si s propovduiesti pe Dumnezeu n trei ipostasuri, dar mntuire poti s ai exclusiv n Biserica universal dreptmritoare". 45

n afara Bisericii dreptmritoare, svrsirea Tainelor chiar n cele mai mici amnunte nu se poate ntelege dect ca form exterioar lipsit de harul sfintilor si mntutor. Aceste fore exterioare, golite ns de har, si recapt valabilitatea numai dup ntoarcerea n Biserica ortodox. S notm c atitutdinea fat de primirea n Biseric a eterodocsilor de-a lungul veacurilor n diferite Biserici locale a fost variabil. Dar acele persoane care nu primiser Botezul dup formula corect (scufundare sau turnare ntreit n numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh) obligatoriu, n toate Bisericile si ntotdeauna au fost primiti prin rebotezare. In toate celelalte cazuri, fiecare Biseric local primea pe fostii eterodocti coform iconomiei sale. V prezentm mai jos cum s-a concretizat acest principiu al iconomiei divine n diversele Biserici locale: Despre episcopii nestorieni, Sinodul III Ecumenic precizeaz c ei sunt " strini de harul preotiei si sunt depusi din treapta de episcopi"(canoanele 1 si 2); ns sinodul Trulan n canonul 95 statuteaz c nestorienii sunt primiti n Biseric prin taina Pocintei, adic nici Hirotonia lor si nici Mirungerea lor nu se repet. Arienii (Sinodul II Ecumenic, canonul 8; Sinodul IV Ecumenic, canonul 94, s.a.) sunt primiti prin Mirungere - fr rebotezare. La Sinodul Cartagena din 419 si la dou sinoade de la Constantinopol a fost stabilit despre copii botezati la donatisti s fie primiti n Biseric prin Mirungere. Sinodul VI Ecumenic prin canonul 95 statuteaz c arienii sunt primiti prin Mirungere iar nestorienii si monofizitii prin Taina Pocintei (prin lepdare n public de eresul lor). Arienii, macedonenii, novatienii .... si apolinaristii sunt primiti prin Mirungere. Altii - pavlichienii, evdomienii, montanistii si sabelienii - -sunt primiti prin rebotezare. 1484 - un Sinod Panortodox a hotrt primirea romano-catolicibor prin Mirungere; 1620 - un sinod local din Moscova a hotrt primirea romano-catolicibor prin rebotezare; 1646 - mitropolitul Kievului Petru Movil primea pe romano-catolici prin Taina Pocintei; 1667 - n timpul patriarhubui Nicon al Rusiei, un sinod local a aprobat primirea romano-catolicilor conform procedurii de la 1484, cu acordul patriarhilor Alexandriei -- Paisios si al Antiohiei - - Macarios; 1672 - un sinod local din Ierusalim a hotrt primirea romano-catolicilor si a protestantilor prin Mirungere (fr rebotezare); 1718 - dup ndemnul patriarhului Constantinopolului, Biserica Rusiei reafirm primirea romano-catolicilor si lutheranilor prin Mirungere; 1755 - patriarhul Constantinopolului Chiril V a promulgat "Orosul" (semnat si de patriarhul Alexandriei -Matei si al Ierusalimului -- Partenie) prin care se stabilea primirea ereticibor (intre acestia si a romanocatolicilor) prin rebotezare. 1757 - Biserica Rusiei primeste pe romano-catolici prin Taina Pocintei; 1888 - Patriarhia Constantinopolului a promulgat hotrrea pentru primirea prin Mirungere a romanocatolicilor; sec XIX - n Rusia n timpul mitropolitului Filaret, Biserica primea n snul su pe toti crestinii apuseni prin rebotezare, iar acum pe protestanti i primeste prin Mirungere si pe catolici prin Pocint. n ceea ce priveste primirea n Biseric a ierarhilor - pentru cazul n care confesiunile din care provin ei exist succesiunea apostolic si se svrseste exact ritualul Hirotoniei - este posibil primirea lor (a ierarhilor, n.n.) prin Mirungere sau Pocint. Acestor persoane li se pstreaz aceeasi treapt ierarhic n care se aflau 46

inainte de revenirea lor la trupul Bisericii celei adevrate. Dup cum putem vedea si n "Pidalion", doi schismatici Zonie si Saturmin au fost primti n Biserica mama, pstrndu-si rangul lor de episcopi: "S stitii c pe fratii nostri Zonie si Saturnin care au fost schismatici i-am primit n scaunele lor episcopale" (Sfntul Vasile cel Mare, I Epistol canonic). Este foarte important n istoria Bisericii universale de cunoscut faptul c n paralel cu diversele Biserici locale existau si exist diferite practici de a primi pe eterodocsi, dar aceasta n-au fost niciodat motiv pentru dispute ntre ele. Astfel, Sinodul din Cartagina hotrste urmtoarele: "n legtur cu aceasta (primirea ereticior) fiecare dintre noi trebuie s spun ceea ce gndeste, dar nimeni nu trebuie s judece pe altul si s resping unitatea (euharistic) cu cci care gndesc altfel." Bazndu-se pe hotrrea Sinodului IV Ecumenic aproape toate Bisericile locale primesc pe monofiziti prin Mirungere; Biserica Ortodox a Georgiei, prin hotarrea unui Sinod local de la Ruis-Urbnisi (anul 1103) practic deja de nou veacuri primirea monofizitilor prin rebotezare. Faptul c n afara Bisericii se pot svrsi doar formele exterioare ale Tainelor se confirm prin aceea c n diferitele Biserici locale exist mai multe practici de primire a eterodocsilor, jar aceasta niciodat n-a strnit controverse; pentru c dac ntr-o Biseric local se primesc ereticii prin rebotezare n timp ce intr-alta aceeasi sunt primiti prin Mirungere sau Pocint, este clar c pe aceste persoane ambele Biserici locale le consider nebotezate. n prima situatie, Biserica foloseste o practic mai aspr (acrivie), iar n cea de a doua, o alt Biseric local uzeaz de iconomie (nerepetnd asupra persoanei primite forma exterioara a Tainei) si, svrsind n mod real si deplin cu puterea harului mntuitor Taina Mirungerii sau Pocintei, realizeaz n fapt plinirea Botezului svrsit inainte de primirea n Biserica adevrat doar sub aspectul su exterior. Concluzii: Din aceast prezentare istoric reies urmtoarele: - Dac n gruprile eterodoxe aspectul Tainelor svrsite ar fi mai mult dect cel exterior, atunci Bisericile Ortodoxe locale n-ar fi att de riguroase privind primirea eterodocsilor la dreapta credint; - n afara granitelor Bisericii Ortodoxe exist numai forma exterioar a tainelor, golit de harul divin cel de viat fctor si mntuitor. Aceste forme exterioare primesc continutul harului doar dup revenirea persoanelor la Biserica mam. Consideratii de drept canonic Canonul apostolic 46 Episcopul ori presbiterul dac va admite botezul sau jertfa ereticilor, poruncim s se cateriseasc. Cci ce prtsie are Hristos cu Veliar; iar ce parte are credinciosul cu necredinciosul. Dup nvttura Bisericii oricare eretic este n afar de Biseric, iar afar de Biseric nu poate fi adevrat botez crestin nici adevrat jertf euharistic, precum nici o alt adevrat sfnt tain. Aceast nvttur a Bisericii se expune de canonul apostolic prezent cu referire la Sfnta Scriptur, care nu permite nici un fel de comuniune ntre cele ce mrturiseste credinta ortodox si cele ce nvat mpotriva credintei ortodoxe desi citim si n Constitutiunile Apostolice (IV, 15) si tot astfel nvat si printii si nvttorii bisericesti ncepnd de la ntemeierea Bisericii. Prin urmare ereticii nu au botez adevrat sau alt functiune preoteasc adevrat si episcopul sau prezbiterul ortodox care recunoaste de corect botezul svrsit de preoti eretici sau alt functiune preoteasc, acel episcop sau prezbiter, dup canonul acesta, este a se caterisii din tagma preoteasc, deoarece prin aceasta arat, sau c nu cunoaste esenta credintei sale, sau c nsusi nclin spre eres si cert este c n ambele cazuri este nevrednic de chemarea preoteasc. Consideratii dogmatice 47

Una din dogmele centrale ale Bisericii este unitatea acesteia. Temelia acestei unitti este regasit n al IX-lea paragraf al simbolului de credint: "Cred ntru una, sfnt, sobomiceasc si apostoleasc Biseric". Aceast dogm se bazeaz si pe cuvintele scripturistice: "Pe aceast piatr voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui" (Mt. 16,18). Din aceste cuvinte reiese clar c Iisus Hristos ntemeiaz o singur Biseric si de aceea o aminteste la singular. Sfntul Apostol Pavel vorbeste astfel despre Mntuitorul Iisus Hristos: "El este capul trupului, al Bisericii." (I Col. 1,18), "Care (Biserica) este trupul Lui, plinirea Celui ce plineste toate ntru toti" (Efeseni 1,23) si iarsi: "Caci nimeni vreodat nu si-a urt tnupul su, ci fiecare l hrneste si l inclzeste, precurn si .Hristos Biserica." (Efeseni 5,29). Granitele Bisericii lui Hristos sunt caracterizate prin dou conditii esentiale: a. credinta adevrat; b. unitatea euharistic (liturgic,). Sfntul Maxim Mrturisitorul vorbeste astfel despre dreapta credint "Mntuitorul si-a numit Biserica Sa soborniceasc, dreptmritoare." Despre umtatea euharistic, Sfntul Ciprian al Cartaginei scrie urmtoarele: "Trebuie s stii c episcopul este n Biseric si Biserica n episcop, iar cel care nu este n comuniune (euharistic) cu episcopul, acela nici nu este n Biseric si se nsal cci care nu sunt irnpcati cu ierarhia instituit de Durnnezeu avnd ndejdea s-si gseasc unitatea (liturgic) pierdut, aflnd-o la cci rtciti. Cnd de fapt Biserica este una, soborniceasc si nedesprtibil si pestc toate unit si ntrit prin comuniunea (euharistic) a ierarhior." De aici rezult dar c unitatea de credint si liturgic a episcopilor formeaz Biserica adevrat a lui Hristos. Prin Sfnta Imprtsanie, fiecare om se uneste cu trupul mistic al lui Hristos iar aceast unire constituie Biserica lui Hristos al crei cap este Mntuitorul Insusi ("Ca o pine, un trup suntern cci rnulti, caci toti ne irnprtsim dintr-o pine." - I Cor. 10,17; "Pentru c suntern rndulare ale trupului Lui, din carnea Lui si din oasele Lui" - Efeseni 5,30). Despre unitatea Bisericii ca trstur fundamental a acesteia, vorbesc toti Sfintii Printi. Sfntul loan Gur de Aur scrie urmtoarele: " (...) astfel, cum ne nvat Scriptura si Sfintii Printi, Biserica adevrat a lui Hristos este una singur din care n diferite timpuri s-au desprtit diverse adunri eretice si grupuri schismatice." n ace1asi timp, dogma ortodox despre Biseric ne invat c Biserica lui Hristos este singurul loc unde lucreaz harul sfintitor si mntuitor, adic unde sunt valabile cele Sapte Taine ale Bisericii. Biserica este trupul mistic al lui Hristos si numai n ea se poate plini ndumnezeirea omului. Sfntul Antonie cel Mare spunea urmtoarele cuvinte: "Dumnezeu s-a fcut om pentru ca omul s devin dumnezeu." Pentru aceasta Mntuitorul a intemeiat Biserica Sa n care ncepnd cu ziua Cinzecimii lucreaz Duhul Sfnt si se svrsesc Sfintele Taine. Vrjmasu1 omenirii din ziua infiintrii Bisericii a nceput lupta mpotriva ei prin nvtturi gresite si prin sciziunea Bisericii. nca din perioada apostolic au aprut primele erezii care prin rspndirea invtturilor gresite si nselare luptau impotriva Bisericii dreptmritoare. Despre ei, Sfntul Apostol si Evanghelist Ioan spune: "Iar acum multi antihristi s-au artat; de aici cunoastem noi c este ceasul de pe urm. Dintre noi au iesit, dar nu erau de-ai nostri, caci de ar fi fost de ai nostri, ar fi rmas cu noi, ci ca s ne arate c nu sunt toti de ai nostri, de aceea au iesit." (I loan 2,18-19). Sfntul Apostol Pavel anatematizeaz pe toti ereticii din toate timpurile: "Dar chiar dac noi sau un nger din cer v-ar vesti alt Evanghelie dect aceea pe care v-am vestit-o - s fie anatema! Precum v-am spus mai inainte si acum v spun iarsi: Dac v propovduieste cineva altceva dect ati primit - s fie anatema!" Pe eretici si adunrile lor i anatematizeaz si sinoadele ecumenice. Sfintii Printi demascau si nfierau 48

aceste invtturi gresite, ucigtoare de suflet iar pe cei care le imbrtisau i numeau urtori de Hristos si antihristi. La fel de vinovati sunt si schismatici al cror pcat, dup cum scrie Sfntul Ciprian al Cartaginei "nu se spal nici cu mucenicie, adic bineinteles dac nu s-au pocit si nu s-au ntors la Biserica mam.

Concluzii: Din perspectiv dogmatic reies urmtoarele: - Biserica adevrat este una singur. Membrii ei sunt toti cei ce mrturisesc invttura ei si particip la viata Bisericii prin comuniunea euharistic. - Biserica este singurul loc al mntuirii n care se realizeaz ndumnezeirea omului si unde se infptuieste unitatea cu trupul mistic al Mntuitorului. - Toti ereticii si schismaticii se afl afar de granitele Bisericii si sunt lipsiti prin aceasta de harul mntuitor al Sfntului Duh pe care l primesc credinciosii prin Sfintele Taine. Consideratii de teologie mistic V. Lossky scrie urmtoarele: Din cuvintele Sfintei Scripturi "Cci nc nu era dat Duhul, pentru c lisus nc nu fusese preaslvit" (loan 7,39) se vede clar c lucrarea Sfntului Duh nainte de nfiintarea Bisericii si n afara Bisericii nu se face asa cum se ntmpl n cadrul Bisericii dup Cinzecime. Mntuitorul spune "iar cnd va veni Acela, Duhul Adevrului (...) Acela M va slvi pentru c din al Meu va lua si v va vesti. Toate cte are Tatl ale Mele sunt; de aceea am zis c din al Meu ia si v vesteste vou." (loan 16, 14-15). Dumnezeirea comun a Tatlui si Fiului se druieste n Biseric prin Duhul Sfnt credinciosilor iar prin aceasta ei se fac prtasi dumnezeirii. Duhul Sfnt druieste credinciosilor focul dumnezeiesc - harul necreat, prin aceasta ei devenind mdulare ale aceluiasi trup -cel al lui Hristos. Trebuie neaprat s purtm numele Fiului (al lui Iisus Hristos) si s fim mdulare ale trupului Lui (adic ale Bisericii) ca s primim Duhul Sfnt Sfntul Irineu de Lungdunum (Lyon) scrie: "Unde este Biserica acolo este si Duhul Sfnt; iar unde este Duhul Sfnt acolo este Biserica si tot harul, iar Duhul Sfnt este Adevrul. Harul mntuitor al Sfntului Duh lucreaz n Tainele Bisericii, adic exclusiv n Biseric, aceasta avnd granite canonice bine delimitate, vizibile. Prin Botez omul devine mdular al trupului mistic al lui Hristos, adic membru al Bisericii. De aici reiese clar c Botezul (la fel si celelalte Taine bisericesti) nu pot s existe independent de Biseric (adic n afara granitelor acesteia). Dincolo de granite1e Bisericii lui Hristos, adic la eterodocsi, "Tainele" svrsite de acestia nu pot s uneasc n mod real pe primitori cu Biserica lui Hristos cea adevrat (ortodox). Este cu neputint ca prin Botezul svrsit la romano-catolici, monofiziti sau protestanti, omul s devin ortodox, adic membru al unei singure adevrate Biserici a lui Hristos. La fel este cu neputint ca prin Hirotonia svrsit dincolo de granitele Bisericii, omul s primeasc harul preotiei. Sfintii Printi despre Biseric Toate cele spuse mai sus au fost din totdeauna sustinute de ctre Sfintii Printi. Sfntul Ciprian al Cartaginei: n afara Bisericii nu exist mntuire: casa lui Dumnezeu este una singur si este cu neputint s se mntuiasc cineva n alt parte dect n Biseric (...) oricine se deprteaz de Biseric devine strin de testamentul Bisericii. 49

Cel care stric pacea si unitatea n Hristos lucreaz mpotriva lui Hristos." "Episcopia este unitatea n care toti si fiecare n parte slujesc, la fel si Biserica este una." "Biserica soborniceasc este una singur s nedesprtit; de aici unitatea ierarhior." Sfntul Irineu de Lungdunum (Lyon): "Cci care se deprteaz de la Biseric(...) ei se pedepsesc pe sine insisi, tocmai despre ei spune Sfntl Apostol Pavel c dup prima si a doua mustrare, indeprteaz-te de la ei." "Unde este Biserica acolo este si Duhul Sfnt. Dc aceea cei care nu au prtsie cu ea nu au parte nici de trupul lul Hristos din care izvorste apa vietii." Fericitul Teodorit: "Unul singur este trupul plmdit din mai multe mdulare. Trupul unic al Bisericii dup spusa Apostolului este al lui Hristos ntruct capul acestui trup este Hristos nsusi." Sfntul Chiril al Ierusalimului: "Mrturisirea credintei ne nvat despre una, sfnt, soborniceasc si apostoleasc Biseric pentru ca s te pzesti de stricciunea adunrilor eretice si s fi totdeauna in sfnta soborniceasc Biseric." Cuviosul Teodor Studitul: "Din timpurile apostolice si pn acum n Biseric au ptruns mal multe erezii (...). Dar Biserica a rmas nemprtit si neclintit si asa va rmne in vecii vecilor desi fctorii de stricciune s-au smuls din ea." "Mrturisesc in fata lui Dumnezeu si a norodului: ei (ereticii, nn) singuri s-au rupt de trupul lui Hristos -Biserica- ale crei chei sunt credinta si pe care n-au inghitit-o pn acum si nici nu o vor face n veci portile iadului, adic gurile ereticilor." Concluzii: Din toate cele spuse mai sus, Comisia Teologic a Patriarhiei Georgiei a stabilit c la nceputul secolului XX, n cercul teologilor modernisti s-au formulat urmtoarele nvtturi eretice: - Valabilitatea Sfintelor Taine si n afara granite1or canonice ale Bisericii lui Hristos celei adevrate. - Asa zisa "Teorie a ramificatiilor". Toate aceste nvtturi contrazic radical eclesiologia ortodox si sunt absolut inacceptabile pentru ortodoxie. Comisia noastr condamn categoric ereziile amintite mai sus si decurgnd din aceasta respinge practicarea rugciunilor in comun si - n unele situatii - chiar a mprtsaniei comune. Prin pozitia noastr suntem de acord cu documentul adoptat la Sinodul Panortodox de la Tesalonic (29 aprilie 2 mai 1998) anume cu alineatul 13b in care se spune: "Delegatii ortodocsi nu vor lua parte la slujbele ecumenice, la rugciunile n comun, la proslvirea lui Dumnezeu si la orice ceremonie religioas din cadrul C.M.B. Iar n ceea ce priveste primirea ereticilor si a schismaticilor in Biserica Ortodox procedura recomandat se bazeaz pe principiului iconomiei si nicidecum nu nseamn c ntr-o oarecare grupare din afara Bisericii lucreaz harul Sfntului Duh -- al Botezului, al Mirungerii sau al Hirotoniei. 50

Detintoarea harului este exclusiv una, sfnt, soborniceasc si apostoleasc Biseric Ortodox. Amin. Not: 1. Ereticii sunt cei care mrturisesc nvttur gresit si n ace1asi timp nu sunt n legtur euharistic cu Biserica dreptmritoare. 2. Schismaticii sunt cei care n-au nvttur gresit dar nu sunt n legtur euharistic cu Biserica.

SFINTII PRINTI SI CANOANELE APOSTOLICE ZIDUL NECLINTIT DIN CALEA EREZIARHILOR

de Ieromonah Iosif Pasca

Privind la izvoarele istorice ne ncredintm c n toat lumea crestin, totdeauna si de ctre toti a fost mrturisit existenta unei singure sfinte, sobornicesti si apostolesti Biserici, care este constituit pe pmnt sub forma vizibil a comunittii de credinciosi crestini, cu ierarhia si cu administratia sa proprie. Aceast ncredintare privind unicitatea Bisericii adevrate a fost ntotdeauna prezent la ortodocsi si respectiv la eterodocsi; disputele se purtau doare n jurul problemei privind care este Biserica cea adevrat. Iar convingerea c statutul si cinstea de a fi Biserica cea adevrat a lui Hristos poate apartine doar uneia singure, nici nu se punea n discutie. n acele timpuri nimeni nu vorbea - asa cum se face astzi de ctre teologii eterodocsi - c diversele confesiuni crestine sunt de fapt ramuri ale unei singure Biserici a lui Hristos; toate aceste grupri neortodoxe fiind considerate ca schismatice si-au pierdut prezenta harului mntuitor n Tainele lor odat cu separarea de trupul Bisericii ortodoxe. Asa vd problema din punct de vedere eclesiologic cele sapte Sinoade Ecumenice. Biserica ortodox mrturiseste despre sine exclusiv ca fiind cea adevrat precum si prezenta numai n Tainele sale a harului sfintitor si mntuitor; numai ierarhia acesteia este purttoare a harului apostolic prin care are dreptul de a lega si dezlega. Fericitul Augustin spune c: "Ei (ereticii) primesc harul botezului numai dup revenirea lor n snul Bisericii. Afar de granitele Bisericii poti avea orice, cu exceptia mntuirii. n afara Bisericii se poate s ai trepte ierarhice, taine, Aliluia si Amin (Liturghie), Evanghelie, credint si s propovduiesti pe Dumnezeu n trei ipostasuri, dar mntuire poti s ai exclusiv n Biserica universal dreptmritoare." n afara Bisericii dreptmritoare, svrsirea Tainelor chiar n cele mai mici amnunte nu se pot ntelege de ct ca form exterioar lipsit de harul sfintitor si mntuitor. Aceste forme exterioare, golite ns de har, si recapt valabilitatea numai dup ntoarcerea n Biserica Ortodox. Dincolo de granitele Bisericii Ortodoxe, svrsirea Sfintelor Taine se limiteaz doar la ndeplinirea formelor lor exterioare - ns svrsirea si validitatea lor devine real doar dup ntoarcerea ereticilor n snul Bisericii. Doar Biserica are puterea si dreptul de a lega si dezlega. De aceea Biserica Ortodox, cu puterea sa divin, are dreptul s primeasc n snul su pe eterodocsi fr repetarea formei exterioare a Tainelor svrsite la alte confesiuni crestine (Botez, Mirungere, Cununie, Hirotonie). S notm c atitudinea fat de primirea n Biseric a eterodocsilor de-a lungul veacurilor n diferite Biserici locale a fost variabil. Dar acele persoane care nu primiser Botezul dup formula corect (scufundare sau 51

turnare ntreit n numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh) obligatoriu, n toate Bisericile si totdeauna au fost primiti prin rebotezare. n toate celelalte cazuri, fiecare Biseric local primea pe fostii eterodocsi conform iconomiei sale. V prezentm mai jos cum s-a concretizat acest principiu al iconomiei divine n diversele Biserici locale: Despre episcopii nestorieni, Sinodul III Ecumenic precizeaz c ei sunt "strini de harul preotiei si sunt depusi din treapta de episcop" (canoanele 1 si 2); ns Sinodul Trulan n canonul 95 statueaz c nestorieni sunt primiti n Biseric prin Taina Pocintei, adic nici Hirotonia lor si nici Mirungerea lor nu se repet. Arienii (Sinodul II Ecumenic, canonul 8; Sinodul IV Ecumenic, canonul 95, s.a.) sunt primiti prin Mirungere - fr rebotezare. La Sinodul din Cartagina din 419 si la dou sinoade de la Constantinopol a fost stabilit despre copiii botezati la donatisti s fie primiti n Biseric prin Mirungere. Sinodul VI Ecumenic prin canonul 95 statuteaz c arienii sunt primiti prin Mirungere iar nestorienii si monofizitii prin Taina Pocintei (prin lepdare n public de eresul lor). Arienii, macedonienii, novatienii ... si apolinaristii sunt primiti prin Mirungere. Altii - pavlichienii, evdomienii, montanistii si sabelienii - sunt primiti prin rebotezare. Este foarte important n istoria Bisericii universale de cunoscut faptul c n paralel cu diversele Biserici locale existau si exist diferite practici de a primi pe eterodocsi, dar aceasta n-a fost niciodat motiv pentru dipute ntre ele. Astfel, Sinodul din Cartagina hotrste urmtoarele: "n legtur cu aceasta (primirea ereticilor) fiecare dintre noi trebuie s spun ceea ce gndeste, dar nimeni nu trebuie s judece pe altul si s resping unitatea (euharistic) cu cei care gndesc altfel." Bazndu-se pe hotrrea Sinodului IV Ecumenic aproape toate Bisericile locale primesc pe monofiziti prin Mirungere; Biserica Ortodox a Georgiei, prin hotrrea unui Sinod local de la Ruis-Urbnisi (anul 1103) practic deja de nou veacuri primirea monofizitilor prin rebotezare. Faptul c n afara Bisericii se pot svrsi doar formele exterioare ale Tainelor se confirm prin aceea c n diferite Biserici locale exist mai multe practici de primire a eterodocsilor, iar aceasta niciodat n-a strnit controverse; pentru c dac ntr-o Biseric local se primesc ereticii prin rebotezare n timp ce ntr-alta aceeasi sunt primiti prin Mirungere sau Pocint, este clar c pe aceste persoane ambele Biserici locale le consider nebotezate. n prima situatie, Biserica foloseste o practic mai aspr (acrivie), iar n cea de a doua, o alt Biseric local uzeaz de iconomie (nerepetnd asupra persoanei primite forma exterioara a Tainei) si, svrsind n mod real si deplin cu puterea harului mntuitor Taina Mirungerii sau Pocintei, realizeaz n fapt plinirea Botezului svrsit nainte de primirea n Biserica adevrat doar sub aspectul su exterior. * Una din dogmele centrale ale Bisericii este unitatea acesteia. Temelia acestei unitti este regsit n al IX-lea paragraf al simbolului de credint: "Cred ntru una, sfnt, soborniceasc si apostoleasc Biseric". Aceast dogm se bazeaz si pe cuvintele scripturistice: "Pe aceast piatr voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui" (Mt. 16,18). Din aceste cuvinte reiese clar c Iisus Hristos ntemeiaz o singur Biseric si de aceea o aminteste la singular. Sfntul Apostol Pavel vorbeste astfel despre Mntuitorul Iisus Hristos: "El este capul trupului, al Bisericii." (I Col. 1,18), "Care (Biserica) este trupul Lui, plinirea Celui ce plineste toate ntru toti" (Efeseni 1,23) si iarsi: "Cci nimeni vreodat nu si-a urt trupul su, ci fiecare l hrneste si l nclzeste, precum si Hristos Biserica." (Efeseni 5,29). Sfntul Chiril al Alexandriei, participant la Sinodul III Ecumenic, n scrisoarea 39 ctre Ioan al Antiohiei afirm: "Nu acceptm sub nici un chip s vedem schimbat credinta, adic Simbolul Credintei pe care l-au expus Printii nostri si nu ngduim ca noi sau altcineva s schimbe vreun cuvnt din ceea ce se afl aici, nici chiar s lase s cad vreo silab, amintindu-ne de Cel ce a spus: <<Nu muta hotarele vesniciei pe care le-au asezat printii ti>> (Deut.191,14) . Cci nu ei au vorbit, ci Duhul lui Dumnezeu Tatl care de la El purcede si care nu este strin de Fiul dup fiint" [1] 52

Granitele Bisericii lui Hristos sunt caracterizate prin dou conditii esentiale: a. credinta adevrat; b. unitatea euharistic (liturgic). Sfntul Maxim Mrturisitorul vorbeste astfel despre dreapta credint: "Mntuitorul si-a numit Biserica Sa soborniceasc, dreptmritoare." Despre unitatea euharistic, Sfntul Ciprian al Cartaginei scrie urmtoarele: "Trebuie s stii c episcopul este n Biseric si Biserica n episcop, iar cel care nu este n comuniune (euharistic) cu episcopul acela nici nu este n Biseric si se nsal cei care nu sunt mpcati cu ierarhia instituit de Dumnezeu avnd ndejdea s-si gseasc unitatea (liturgic) pierdut, aflnd-o la cei rrciti. Cnd de fapt Biserica este una, soborniceasc si nedesprtibil si peste toate unit si ntrit prin comuniunea (euharistic) a ierarhilor." De aici rezult dar c unitatea de credint si liturgic a episcopilor formeaz Biserica adevrat a lui Hristos. Prin Sfnta mprtasanie, fiecare om se uneste cu trupul mistic al lui Hristos iar aceast unire constituie Biserica lui Hristos al crei cap este Mntuitorul nsusi ("C o pine, un trup suntem cei multi; cci toti ne mprtsim dintr-o pine." - I Cor. 10,17; "Pentru c suntem mdulare ale trupului Lui, din carnea Lui si din oasele Lui" - Efeseni 5,30). Despre unitatea Bisericii ca trstur fundamental a acesteia, vorbesc toti Sfintii Printi. Sfntul Ioan Gur de Aur scrie urmtoarele: " (...) astfel, cum ne nvat Scriptura si Sfintii Printi, Biserica adevrat a lui Hristos este una singur din care n diferite timpuri s-au desprtit diverse adunri eretice si grupri schismatice." n acelasi timp, dogma ortodox despre Biseric ne nvat c Biserica lui Hristos este singurul loc unde lucreaz harul sfintitor si mntuitor, adic unde sunt valabile cele Sapte Taine ale Bisericii. Biserica este trupul mistic al lui Hristos si numai n ea se poate plini ndumnezeirea omului. Sfntul Antonie cel Mare spunea urmtoarele cuvinte: "Dumnezeu s-a fcut om pentru ca omul s devin dumnezeu." Pentru aceasta Mntuitorul a ntemeiat Biserica Sa n care ncepnd cu din ziua Cinzecimii lucreaz Duhul Sfnt si se svrsesc Sfintele Taine. Vrjmasul omenirii din ziua nfiintrii Bisericii a nceput lupta mpotriva ei prin nvtturi gresite si prin sciziunea Bisericii. nc n perioada apostolic au aprut primele erezii care prin rspndirea nvtturilor gresite si nselare luptau mpotriva Bisericii dreptmritoare. Despre ei, Sfntul Apostol si Evanghelist Ioan spune: "Iar acum multi antihristi s-au artat; de aici cunoastem noi c este ceasul de pe urm. Dintre noi au iesit, dar nu erau de-ai nostri, cci de ar fi fost de ai nostri, ar fi rmas cu noi; ci ca s ne arate c nu sunt toti de ai nostri, de aceea au iesit." (I Ioan 2,18-19). Sfntul Apostol Pavel anatematizeaz pe toti ereticii din toate timpurile: "Dar chiar dac noi sau un nger din cer v-ar vesti alt Evanghelie dect aceea pe care v-am vestit-o - s fie anatema! Precum v-am spus mai nainte si acum v spun iarsi: Dac v propovduieste cineva altceva dect ati primit - s fie anatema!" Pe eretici si adunrile lor i anatematizeaz si sinoadele ecumenice. Sfintii Printi demascau si nfierau aceste nvtturi gresite, ucigtoare de suflet iar pe cei care le mbrtisau i numeau urtori de Hristos si antihristi. La fel de vinovati sunt si schismatici al cror pcat, dup cum scrie Sfntul Ciprian al Cartaginei "nu se spal nici cu mucenicie", adic binenteles nu s-au pocit si nu s-au ntors la Biserica mam. * V.Lossky scrie urmtoarele:<< Din cuvintele Sfintei Scripturi "Cci nc nu era dat Duhul, pentru c Iisus nc nu fusese preaslvit" (Ioan 7,39) se vede clar c lucrarea Sfntului Duh nainte de nfiintarea Bisericii si n afara Bisericii nu se face asa cum se ntmpl n cadrul Bisericii dup Cinzecime. Mntuitorul spune "Iar cnd va veni Acela, Duhul Adevrului (...) Acela M va slvi pentru c din al Meu va lua si v va vesti. Toate cte are Tatl ale Mele sunt; de aceea am zis c din al Meu ia si v vesteste vou." (Ioan 16, 14-15). Dumnezeirea comun a Tatlui si Fiului se druieste n Biseric prin Duhul Sfnt credinciosilor iar aceasta ei se fac prtasi dumnezeirii. Duhul Sfnt druieste credinciosilor focul dumnezeiesc - harul necreat, prin aceasta ei devenind mdulare ale aceluiasi trup - cel al lui Hristos. Trebuie neaprat s purtm numele Fiului (al Iisus Hristos) si s fim mdulare ale trupului Lui (adic ale Bisericii) ca s primim Duhul Sfnt >>. 53

Sfntul Irineu de Lungdunum (Lyon) scrie: "Unde este Biserica acolo este si Duhul Sfnt; iar unde este Duhul Sfnt acolo este Biserica si tot harul, iar Duhul Sfnt este Adevrul". Harul mntuitor al Sfntului Duh lucreaz n Tainele Bisericii, adic exclusiv n Biseric, aceasta avnd granite canonice bine delimitate, vizibile. Prin Botez omul devine mdular al trupului mistic al lui Hristos, adic membru al Bisericii. De aici reiese clar c Botezul (la fel si celelalte Taine bisericesti) nu pot s existe independent de Biseric (adic n afara granitelor acesteia). Dincolo de granitele Bisericii lui Hristos, adic la eterodocsi, "Tainele" svrsite de acestia nu pot s uneasc n mod real pe primitori cu Biserica lui Hristos cea adevrat (ortodox). Este cu neputint ca prin Botezul svrsit la romano-catolici, monofiziti sau protestanti, omul s devin ortodox, adic membru al unei singure adevrate Biserici a lui Hristos. La fel este cu neputint ca prin Hirotonia svrsit dincolo de granitele Bisericii, omul s primeasc harul preotiei. * De-a lungul veacurilor apostolii si sfintii au mrturisit ntr-un glas: Unul este Dumnezeu si Una este Calea, Unul este Duhul si Una este Biserica, Unul este Cuvntul lui Dumnezeu n Sfnta Scriptur si Una este Sfnta Traditie. Sfntul Vasile cel Mare spunea ntr-una din scrisorile sale: "Noi nu acceptm nici o credint nou care ne-ar fi prescris de altii si nu cutezm s predicm nici mcar rezultatele propriei noastre reflectii, pentru a nu prezenta ntelepciunea lumii drept dogm a religie, ci acelora care ne ntreab le comunicm ce ne-au nvtat Sfintii Printi"[2], iar Sfntul Grigore de Nazianz declar c a pstrat neschimbat si fr acomodri la mprejurrile vremii nvttura care a primit-o din Sfnta Scriptur si de la Sfintii Printi [3], alturi de Sfntul Ioan Casian care mrturisea c nu ncape nici o ndoial c cel care nu mrturiseste credinta Bisericii se afl n afara Bisericii. Fr tgad, Canoanele Sfintilor Apostoli [4] sunt mrturiile contemporane ce tin verticalitatea mrturiilor de credint si osndesc pe cei ce se abat ctusi de putin de la ele. Canonul 10. Osndirea comuniunii cu cei afurisiti Dac cineva s-ar ruga, chiar n cas, mpreun cu cel afurisit (scos din comuniune, acela s se afuriseasc. Canonul 45. Oprirea comuniunii cu ereticii (p.31) Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dac numai s-a rugat mpreun cu ereticii, s se afuriseasc, iar dac lea perms acestora s svrseasc ceva ca clerici (s svrseasc cele sfinte), s se cateriseasc. Canonul 46. Tainele ereticilor nu sunt taine. (p.31) Poruncim s se cateriseasc episcopul sau presbiterul care au primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Cci ce fel de mprtsire are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul? (II Cor.6,15) Canonul 64. Oprirea comuniunii cu necrestinii si ereticii Dac vreun cleric sau laic ar intra n sinagoga (adunarea iudeilor sau ereticilor) spre a se fura, s se si cateriseasc si s se si afuriseasc. Toate cele spuse mai sus au fost din totdeauna sustinute de ctre Sfintii Printi. Sfntul Ciprian al Cartaginei: "n afara Bisericii nu exist mntuire: casa lui Dumnezeu este una singur si este cu neputint s se mntuiasc cineva n alt parte dect n Biseric (...) oricine se deprteaz de Biseric devine strin de testamentul Bisericii. Cel care stric pacea si unitatea n Hristos lucreaz mpotriva lui Hristos." "Episcopia este unitatea n care toti si fiecare n parte slujesc, la fel si Biserica este una." "Biserica soborniceasc este una singur si nedesprtit; de aici unitatea ierarhilor." Sfntul Irineu de Lungdunum (Lyon): 54

"Cei care se deprteaz de la Biseric (...) ei se pedepsesc pe sine nsisi, tocmai despre ei spune Sfntul Apostol Pavel c dup prima si a doua mustrare, ndeprteaz-te de la ei." "Unde este Biserica acolo este si Duhul Sfnt. De aceea cei care nu au prtsie cu ea nu au parte nici de trupul lui Hristos din care izvorste apa vietii." Fericitul Teodorit: "Unul singur este trupul plmdit din mai multe mdulare. Trupul unic al Bisericii dup spusa Apostolului este al lui Hristos ntruct capul acestui trup este Hristos nsusi." Sfntul Chiril al Ierusalimului: "Mrturisirea credintei ne nvat despre una, sfnt, soborniceasc si apostoleasc Biseric pentru ca s te pzesti de stricciunea adunrilor eretice si s fi totdeauna n sfnta soborniceasc Biseric." Cuviosul Teodor Studitul: "Din timpurile apostolice si pn acum n Biseric au ptruns mai multe erezii (...). Dar Biserica a rmas nemprtit si necltit si asa va rmne n vecii vecilor desi fctorii de stricciune s-au smuls din ea." "Mrturisesc n fata lui Dumnezeu si a norodului: ei (ereticii, n.n.) singuri s-au rupt de trupul lui Hristos Biserica - ale crei chei sunt credinta si pe care n-au nghitit-o pn acum si nici nu o vor face n veci portile iadului, adic gurile ereticilor." Sfntul Paisie de la Neamt: "Un asemenea jurmnt, adic anatema, asupra celor ce se mpotrivesc si nu se supun Sobornicestii Biserici, este pus de patriarhii Rsritului soborniceste nu doar pentru o oarecare vreme, ci pn la sfrsitul lumii va rmne tare si necltit si nedezlegat cu darul lui Hristos." [5] n urma participrii Bisericilor Ortodoxe la miscarea ecumenic s-a constatat o si mai mare ndeprtare a eterortodocsilor de credinta dreptmritoare pe care o avem de la Hristos. O form extrem a acestei nvtturi eretice aste asa zisa "Teoria ramificatiilor" a crei esent este c toate confesiunile crestine existente n momentul actual sunt vzute ca ramuri egale ale unei singure Biserici a lui Hristos si care detin n mod egal harul Sfntului Duh si Adevrul Divin. La baza acestei nvtturi eretice st interpretarea incorect a procedurilor canonice privind primirea n Biseric a ereticilor si schismaticilor, iar pe temeiuri ecumenice s-a ajuns astfel la motivatia perfect a rugciunilor n comun iar uneori chiar si a svrsirii Euharistiei n comun precum si a altor slujbe religioase. Sfntul Ioan Iacob Hozevitul (1913-1960), parc prevestind aceste vremuri, atentiona: "Iar ctiva din slujitorii Sfntului Altar din ziua de azi, defaim aceste Sfinte Canoane, numind "baiere ruginite" Canoanele insuflate de Duhul Sfnt prin Sfintii Apostoli si prin Sfintii Printi ai celor sapte Sfinte Soboare Ecumenice si zic: Canoanele de mult vechime pe care o au, au ruginit. Nu zic c ei de mult grsime si nefric de Dumnezeu li s-a ntunecat mintea si au nprlit, czndu-le si prul si barba si mustata, fcndu-se ca femeile. Cum e chipul Domnului si al Sfintilor si cum e chipul lor? De aceea Sfintele Canoane ale Sfintilor ei le calc n picioare, dar predic sus si tare c sunt ortodocsi". [6] Incontestabil, rmnerea Bisericii Ortodoxe Romne n miscarea ecumenic este posibil doar prin nclcri de ordin dogmatic, canonic si liturgic, validnd doctrina eclesiologic eretic a miscrii si ndeprtndu-i pe credinciosii ortodocsi de Hristos, cu pericolul inevitabil al nmultirii rndurilor schismaticilor. Calea cea dreapt spre restabilirea adevratei unitti bisericesti este cea a revenirii la nvttura Bisericii nescindate, singura din aceast lume pstrtoare cu fidelitate a adevrurilor de credint.
Note bibliografice 1 PG 77, 180dc 2 Scrisoarea 140,2, Migne, P.G.32, col.588b 3 Cuv.33,15, Migne PG 36, col.233b 4 Canoanele Bisericii Ortodoxe, arhidiac.prof.dr.Ioan Floca, Sibiu, 1991

55

5 Cuvinte si scrisori duhovnicesti, Sf.Paisie de la Neamt, Ed.Tipografia central, 1998, p.117 6 Din Ierihon ctre Sion, Sfntul Ioan Iacob Hozevitul, vol.I, Ed.Gordian, Timisoara, 1996, p.172

UNITATEA BISERICII DUP CHIPUL SFINTEI TREIMI

Arhim. Vasilios Gondikakis

Cu mult timp n urm Muntele Athos si-a exprimat pozitia referitor la miscarea ecumenic, pozitie pe care si-o mentine n continuare. V prezentm, n acest sens, scrierile si mrturiile unor printi, precum arhimandritul Vasilios[1] si printele Capsanis, glasuri cu adevrat profetice n ceea ce priveste efectele miscrii ecumenice asupra Ortodoxiei. Episcopul Kallistos al Diokleiei n "Cuvnt nainte" al crtii arhimandritului Vasilios ne spune: "Dup cum bine se stie Sfntul Munte a artat ntotdeauna o clar rezerv fat de ecumenism si n special fat de dialogul ntre Biserica Ortodox si Roma. Purttorilor de cuvnt athoniti li s-au cerut acum ctiva ani s li se explice aceast atitudine si tocmai aceasta caut s arate cartea de fat. (...) Arhimandritul Vasilios, una dintre cele mai autorizate voci ale Ortodoxiei contemporane aduce mesajul duhovnicesc si teologic al Sfntului Munte Athos n societatea actual: dincolo de orice confiscri ideologice, servituti istorice, Ortodoxia continu s rmn, prin miezul ei mistic, locul privilegiat de intrare a omului n mprtia eshatologic a Sfintei Treimi." Despre adevrata iubire si despre cum se deosebeste de falsele iubiri, arhim. Vasilios prezint n repetate rnduri pe parcursul crtii sale, din care citm urmtorul fragment: "Erezia n spatiul credintei este un pcat si pcatul n viata duhovniceasc este o minciun (o boal si o stare contra firii) si asa cum nu putem s trim, nu putem s ntelegem sntatea vietii, fr Adevrul credintei, asa nu exist teologie n boala ereziei, n erezia care este rod al pcatului prerii de sine. Astfel credinta si iubirea sunt recunoscute n Biseric ca dou realitti ce se ntreptrund n mod neamestecat si nedesprtit. Nu putem s vorbim sau s o cunoastem pe una fr cealalt. De aceea, multe eforturi si articole din urm ale Romano-Catolicilor contrariza aceast sensibilitate liturgic, deoarece contin n ele dou elemente separate. Pe de o parte se afiseaz din partea Occidentului o afectiune fat de rsriteni, dar n continuare, independent de simpatia artat e mrturisit credinta c Vaticanul detine adevrul si c abia uniti cu Roma ne gsim plenitudinea. Faptul c practica iubirii tale s fie una, iar grija de a-ti apra adevrul tu s fie altceva, c adevrul ntreg s nu poat fi gsit n practica iubirii, si ntreaga iubire s nu se descopere n propovduirea adevrului este ns o dram a unei dezbinri luntrice. Dar dac Adevrul nu ni se descoper n iubire, el este mincinos. Si dac iubirea nu decurge din Adevr, este efemer. Nici afectiunea, nici mrturisirea aceasta nu au elemente sobornicesti profund convingtoare si mntuitoare, nrdcinate n fiinta sobornicittii. Acest lucru l are Ortodoxia care este soborniceasc: "ea face adevrul n iubire (Efes. 4,15). Iar "iubirea ei se bucur de adevr" (I Cor. 13,6). n acelasi act ea iubeste si si mrturiseste credinta ei, si nu are alt mod mai autentic de iubire dect descoperirea Adevrului pe care-l trieste." Odat cu ntruparea Cuvntului se deschide calea mpcrii. Odat cu creatia Bisericii avem "cortul lui Dumnezeu mpreun cu oamenii" (Apoc. 21,3). (...) Dac putem s ne exprimm astfel, Dumnezeu nu s-a gndit s creeze Biserica unit. El a creat-o dup chipul Su. Unitatea Bisericii nu este o consecint a gndirii, ci un reflex al unittii mistice a Sfintei Treimi. Ceea ce exist vesnic prin fire n relatiile celor Trei Persoane se d prin har n viata oamenilor. "Sfnta Biseric este o icoan a lui Dumnezeu ca una ce lucreaz printre credinciosi acceasi unire care este n Dumnezeu"[2] Domnul ... n-a venit s-i uneasc pe oameni ntre ei depreciind diferentele lor. N-a venit s ndemne la o simpl "coexistent pasnic". A venit s ne uneasc cu Tatl Su si Tatl nostru. "Cci prin El si unii pe altii avem apropierea de Tatl ntr-un singur Duh" (Efes. 2,18). N-a avut drept scop s lase n urma Lui un grup de indivizi care s conlucreze bine ntre ei, pentru c si 56

pctosii fac acest lucru, si pctosii conlucreaz ntre ei (cf. Matei 5,47). A venit s ne nasc din nou. S aduc o unitate nou, treimic... Lucrul de care avea nevoie lumea e turma treimic, indiferent dac ea este mic sau mare. Mretia ei se gseste n treimicitatea ei.(...) De aceea si n rugciunea Sa arhiereasc Domnul revine mereu si mereu la aceeasi cerere. Se sfinteste pe Sine nsusi, ca s fie sfintiti ntru adevr cei Doisprezece - Biserica. Se sfinteste pe Sine nsusi, pentru ca s poat exista n lume, n istorie, un mod de viat mai presus de lume. Pentru ca treimicul "dup cum" s poat mprti precum n cer asa si pe pmnt; "Ca toti s fie una, dup cum Tu Printe n Mine si Eu ntru Tine" (Ioan 17,21) "Ca si ei s fie ntru noi una" (Ioan 17,21) Una este centrul si obrsia lumii, vzute si nevzute. Unul este modul adevratei unitti si existente; modul de viat al Sfintei Treimi. Si acest lucru l cere Hristos de la Tatl: credinciosii s fie uniti, "dup cum suntem noi". S fie uniti pentru c Noi suntem uniti, si nu exist un alt mod de viat si rodire autentic. Acest sfnt "dup cum" treimic valoreaz mai mult dect unitatea. Este acel "singur lucru" de care e nevoie (cf. Luca 10,42). Si dac iubim cu adevrat unitatea, trebuie s avem dispozitia si puterea de a o sacrifica, de a o pierde pentru El. Numai atunci o vom gsi si ne vom bucura de ea nevtmat, druit nencetat de El nsusi. Dac dimpotriv, suntem dispusi s sacrificm toate, pn si baza eclesiologic treimic, de dragul unei unitti inventate de noi nsine, atunci ne luptm de fapt ca s mentinem "ntunericul" schismelor si s prelungim confuzia. Sau, mai exact, atunci mrturisim prin comportarea noastr c n-am cunoscut niciodat cu adevrat Biserica si unitatea ei indestructibil, care se ntemeiaz pe Domnul "Cel Care Se frnge dar nu se mparte"[3] si pe Duhul Sfnt "Cel care se mparte fr s sufere patim si se mprtseste ntreg"[4]. Dac aceast unitate s-ar distruge, chiar si numai o singur dat, faptul acesta ar arta c ea era ntotdeauna nepotrivit si nedemn de asteptrile omului si de darul lui Dumnezeu. Ar nsemna c niciodat ea nu ne-ar face prtasi, prin har, la viata fericit a Treimii Celei neamestecate si nedesprtite. (...) Biserica nu va fi unit n orice mod si pentru orice scop, ci va fi unit (adic este si rmne unit) fiindc nu exist un alt mod de existent pentru ea. Pierderea cunostintei treimice nseamn cderea din Biseric. (...) Biserica are o singur misiune: s existe n lume. Si prin prezenta si modul ei de existent s mrturiseasc: Nu mai triesc eu, ci Sfnta Treime trieste n mine. Ea nu improvizeaz. Nu-si face voia ei. Precum aude, judec (cf. Ioan 5, 30). (...) ntelegem astfel c unirea adevrat se va face ntr-un spatiu eshatologic. Dar aceasta nu este ceva care ne plaseaz din punct de vedere temporal departe de unitate. (...) Unitatea Bisericii nu este un sistem administrativ sau o procedur care pot fi vzute cu ochiul "liber", si dirijate ntr-un mod omenesc. E o tain divino-uman cunoscut n Duhul, Care "alctuieste ntreaga asezare a Bisericii". E o realitate din afara lumii, care d viat Bisericii, desi se gseste n lume. E libertatea eshatologic de care se bucur Biserica, desi exist n istorie. E adunarea ["sinodul"] cerului si al pmntului. "Dac Domnul ar fi avut o simpl unitate administrativ (fr nici o prelungire de viat si de tain), ar fi putut da ca imagine a unittii Bisericii Imperiul roman, zicnd: "Printe, voiesc ca toti credinciosii s fie uniti, asa cum e unit Imperiul roman". ns el n-a fcut asa ceva, ci a cerut ca treimicul "dup cum" s ritmeze n viata Bisericii toate. (...) Mrturia harului unittii treimice e dat de ntreg trupul Bisericii: de structura ei administrativ, de viata ei liturgic si de creatia ei teologic. Biserica nu este o organizare de oameni "piosi" dispunnd de oportunitti liturgice, pentru a satisface nevoile psihologice ale credinciosilor si, sau de teologie, ca s rezolve mpreun probleme si rebusuri metafizice. Ea este "cortul lui Dumnezeu mpreun cu oamenii" (Apoc. 21,3). E "urma cea mic", si n acelasi timp mai larg dect cerurile, si ca atare nu este continut, ci contine ea istoria si ntreag creatia. (...) "Unirea tuturor", pentru care se roag Biserica, nu se ntelege nici ca o asamblare a unor fragmente de "comunitti crestine", ci ca o extindere a unittii treimice care se lucreaz sfnt n trupul ei liturgic. "Reunirea Bisericii" e o expresie cu totul neprobat si care ntunec chestiunea. Ea nu provine din constiinta teologic ortodox, ci dintr-o viziune lumeasc. Realizarea propriilor noastre planuri si confederatii (ca substitut al unittii sacramentale treimice) e o nenorocire si o condamnare pentru omul plsmuit dup chipul lui Dumnezeu. 57

Taina unittii Trupului lui Hristos nu se defineste n categorii filozofice. Nu se limiteaz la vointele create. Nu este nctusat de amenintrile unei infailibilitti personale, nici nu este pus n miscare de afirmarea unei "pietti" individuale. Le ncearc, le clatin si le face noi pe toate, druindu-le tuturor luminate de strlucirea luminii necreate: transparente, vii, ntreptrunse. Taina unittii, asa cum o trieste si o ntelege Biserica, este mprtia Tatlui si a Fiului si a Duhului Sfnt "prin care suntem uniti ca dintr-o putere unificatoare, iar diferentele noastre partiale contopindu-se ntru-un chip mai presus de lume, suntem adunati mpreun ntr-o lume deiform si ntr-o unire ce imit pe Dumnezeu"[5] Trirea adevrului de ctre poporul ntreg Duhul Sfnt cluzeste Biserica spre tot Adevrul, nu i-l impune, nici nu-l dogmatizeaz fr consimtmntul ei - "Prutu-S-a Duhului Sfnt si nou" (Fapte 15,28) - pentru c atunci el ar nceta s fie un adevr care elibereaz si ar deveni o tiranie care ucide. Fr consimtmntul omului, Dumnezeu nu d nici mntuirea. Domnul nu l-a mntuit pe Iuda cu forta: "El avea puterea de a atrage pe ucenic, dar n-a vrut s fac binele prin constrngere, nici s-l atrag la Sine cu forta"[6]. Tot ceea ce exist n afara Liberttii este osnd si moarte. Credinciosii sunt copii ai liberttii. Ierusalimul de sus, care este mama noastr a tuturor, este liber. Matricea n care ne formm este taina Liberttii pentru care ne-a eliberat Hristos. "Cci dac se ia de la noi libertatea de a alege, nu mai suntem nici un chip al lui Dumnezeu, nici suflet rational si mintal si firea noastr se va strica cu adevrat nemaifiind ceea ce trebuie s fie"[7]. Iar adevrul care elibereaz poate fi nteles, cunoscut, ntrupat, numai n spatiul Liberttii. Adevrul trieste n trupul Bisericii ca o "liturghie" dinamic a "credintei", care schimb si transfigureaz creatia. Primatul apartine acestei ntelepciuni si puteri a lui Dumnezeu care tine toate. Si pentru c Adevrul se gseste n Biseric, el este trit si formulat de ntreg trupul ei. El este exprimat de Sinoadele ecumenice si locale si este acceptat si se odihneste n plintatea Bisericii, cu care sinodul episcopilor se gseste n contact canonic si sacramental al iubirii. Sinodul este gura Bisericii, a constiintei sale infailibile. Putem astfel vedea cum toate dogmele Credintei Ortodoxe (expresie a unei experiente liturgico-sinodale) se gsesc n cult si conduc pe cile vietii. (...) Dac presupunem c avem un centru care nu greseste, lucrurile se schimb radical n Biseric; totul se degradeaz si decade la nivelul existentei pmntesti. Lucrurile sunt puse n miscare mecanic, reglate din afar. Ne ntoarcem napoi la blestemul legii. Se deformeaz ntreaga arhitectonic a Bisericii (apostolii sunt cei ce "zidesc Biserica prin arhitectura Duhului", se spune n Octoih). Responsabilitatea poporului e diminuat sau desfiintat. Din "tain" predat limpede Bisericii,[8] teologia devine o preocupare intelectual individual. Nici dogma nu mai exist ca o cluz a vietii, nici viata nu mai duce spre usa deschis a Adevrului care elibereaz. Suferinta si lupta responsabilittii sobornicesti a poporului e ceva care a costat si cost mult. E ceva dureros pentru ntreg trupul Bisericii, si tocmai de aceea e ceva mntuitor. Pentru c ea cluzeste constient si n cunostint de cauz pe toti, comunitti si persoane, spre maturitatea duhovniceasc si majoratul n Hristos. n acest spirit de responsabilitate se maturizeaz credinta si se naste teologia. Adevrul, "Un trup si un duh suntem toti" (I Cor. 10,17) se ntrupeaz n noi ca libertate tangibil. (...) Fiecare credincios este chemat s triasc n mod teologic. Si ntreg trupul Bisericilor teologhiseste prin viata si lupta lui. Astfel, acel "ex cathedra" al Ortodoxei, de unde ea se proclam n mod infailibil, este de fapt "de pe cruce". Responsabilitatea ce se ntinde la ntreg trupul poporului, este o cruce. Teologia apofatic este un urcus spre Golgota. Viata duhovniceasc a fiecrui credincios care ofer echilibrul sobornicesc, este o cruce. Pe cruce Domnul "si-a ntins minile si a unit cele ce mai nainte erau deprtate"[9] Din toate acestea vedem pentru ce n gura unui ortodox fiecare termen are un alt continut, o alt greutate si 58

putere. Pentru c el se naste si trieste ntr-o alt lume. Ceea ce-l entuziasmeaz pe ortodox n tot ceea ce l preocup, e ceva mult prea relativ si neimportant pentru veacul acesta care, venind si vzndu-l, trece mai departe. Ceea ce constituie viata, bucuria si certitudinea Ortodoxiei e ceva inexistent pentru lume: "Lumea nu M va vedea, voi ns M veti vedea" (Ioan 14,19). Acea infailibilitate cu care se mndreste Vaticanul, constituie, n eclesiologie si spiritualitate, o dezarticulare a structurii ei treimice, o nenorocire pentru Biseric, o boal spre moarte. Ortodoxia nu poate accepta dogma infailibilittii Romei fr a se nega pe ea nssi. Nu poate s-o accepte si s n-o triasc (toate dogmele au fost ncorporate n cultul Bisericii, au modelat si pecetluit viata ei). Presupunnd c Biserica ar accepta-o si, n consecint, ar tri-o ca pe toate celelalte dogme, atunci ea ar nceta s mai existe. Ar nceta s mai triasc ea nssi. Biserica occidental a confectionat aceast dogm n modul ei propriu. A formulat-o n modul ei propriu. Si o trieste n modul ei propriu. Aceast dogm nu poate fi trit n mod ortodox de nici o Biseric: ea aduce paralizia eclesiologic a ntregului ei trup. Centrul Bisericii nu se gseste ntr-un "undeva" geografic sau administrativ, ci ntr-un "dup cum" treimic (Ioan 17,11). Acest lucru ar aduce cu sine n mod nemijlocit o "schimbare neobisnuit de preacuvenit", ar pogor n Biseric vietuirea din ceruri si ar nlta ndejdea, credinta si dragostea noastr la cer. Toate exist n mod divino-uman, treimic. O constitutie sinodal nseamn una treimic: nseamn un mod de existent si lucrare treimic. (...) Aceast unitate care leag dup fiint cele Trei Persoane de-o-fiint si mai-nainte-de-veci ale Dumnezeirii Celei Una, vrea Dumnezeu s-o acorde prin har fpturii Lui. Acest lucru constituie baza ontologic a chipului lui Dumnezeu n om si a posibilittii dobndirii asemnrii cu El. Acel "sine consensu Ecclesiae", faptul c "definitiile dogmatice ale pontifului roman sunt ireformabile prin ele nsele si nu prin consensul Bisericii"[10] constituie antipodul acelui "dup cum" treimic al modului de vietuire nou si unic al Bisericii. Nu este vorba de a constrnge Vaticanul cu amenintri sau cu ndemnuri. Acest lucru l arat limpede att timpurile mai vechi cu multe atacuri tioase, ct si complimentele reciproce de astzi. Att primele ct si ultimile sunt de prisos, pentru c n fond Vaticanul nu poate s actioneze diferit. S-a autocondamnat si s-a nlntuit de eroarea "infailibilittii", de legturile unei constitutii dup om, dup trup. Aici se afl neputinta. "Cugetul trupului este vrjmsie fat de Dumnezeu, cci nu se supune legii lui Dumnezeu, cci nici nu poate" (Rom. 8,7). Este de alt natur. Astfel reactia natural a Vaticanului nu e cedarea sau discutia pe tema aceasta, ci nsprirea si insistenta. Acest lucru s-a ntmplat la Conciliul Vatican II. n ciuda tuturor aranjamentelor recente si a schimbrilor n comportamentul romano-catolic, infailibilitatea a rmas pe de-a ntregul neatins, ba mai mult ea a fost consolidat printr-o extindere practic a ei si la declaratiile Pontifului care nu sunt "ex cathedra". Instinctiv, Vaticanul si concentreaz aici ntreaga aprare, fiindc tocmai aici se gseste clciul lui Ahile, inima maladiei. Dar si aceast extindere si consolidare a infailibilittii constituie un progres. (...) n timp ce discutiile teologice si congresele se cheltuiesc bucuros n mii de teme anodine iar teologia romano-catolic se prezint n dialogul ecumenic cu o bogat productie de schimbri la nivel de expresie ntr-o nesfrsit reluare n cerc, boala rmne. Simptomele sunt evidente. Lupta se duce n alt parte. Lucrurile avanseaz prin ele nsele, indiferent de congrese. (...) Dincolo de amabilittile ecumenice la un nivel pur lumesc si filozofic, si de contactul "pe picior de egalitate" mult dorit si pregtit dintre Papism si Ortodoxie, ceea ce ne intereseaz pe toti, att din punct de vedere ortodox, ct si catolic, este necesitatea inevitabil (dureroas si mntuitoare) care se iveste de la sine, de a cntri n termeni diferiti acel "nu poate" al Papismului[11] cu acel "nu poate" al Ortodoxiei.[12] Iar aceast 59

cntrire, confruntare, si rezultatele nu sunt reglate de vointe omenesti: "nfricostor lucru e s cazi n minile Dumnezeului Celui Viu" (Evrei 10,31). Astfel, de la Sfntul Vasile cel Mare care a vzut rdcinile rului si a vorbit de mndria apusean[13], pn la Fotie cel Mare, Marcu Eugenicul si Sfntul Nicodim Aghioritul, exist o continuitate nentrerupt, care exprim singurul si unicul lucru asupra temei n chestiune. (...) Romano-catolicii de astzi sunt extrem de demni de simpatie pentru c sufer si lupt. Sunt printre fratii aflati n nevoi. ntreg trupul lumii occidentale, n toate straturile vietii ei, prezint o misctoare maturizare si sete - rezultat dureros al vremurilor grele - de a asculta glasul ortodocsilor si de a-l primi, dup putere, ca pe o mngiere si Evanghelie a Liberttii. Dac si n ce msur se va ntmpla aceasta, apas mai mult asupra noastr.
Note bibliografice 1 "Vreme de douzeci de ani egumen al mnstirii Stavronikita, iar din 1990 al mnstirii Iviron, arhim. Vasilios Gondikakis a fost recunoscut drept vocea cea mai reprezentativ n exterior a nnoirii monahismului athonit din ultimile decenii." - Christos Yannaras. 2 Sf.Maxim Mrturisitorul, Mystagogia, capI; PG 90, col 668 B 3 Liturghia Sfntului Ioan Gur de Aur. 4 Sf.Vasile cel Mare, Despre Duhul Sfnt, 9; PG 32, col.108 C 5 Sf.Dionisie Areopagitul, Despre numirile dumnezeiesti, 1, 4; PG 3, col. 584. 6 Sf.Ioan Gur de Aur, Despre trdarea lui Iuda, omilia I; PG 49, col.375. 7 Sf.Maxim Mrturisitorul, Scolii la Dionisie Areopagitul. Despre numirile dumnezeiesti, PG 4, col.308 A. 8 "Slav" la Laude. Utrenia Diminicii Sfintilor Printi de la Sinodul I Ecumenic. Penticostar. 9 Canonul Utreniei din Smbta Mare. Triod. 10 Constitutia dogmatic despre Biseric "Lumen Gentium" III, 25. 11 "Pentru c cugetul trupului este vrjmsie fat de Dumnezeu, cci nu i se supune legii lui Dumnezeu, cci nici nu poate" (Rom 8,7). 12 "Adevr, adevr v spun: Fiul nu poate s fac nimic de la Sine, dac nu-L va vedea pe Tatl fcnd, cci pe cele ce le face El, pe acestea si Fiul asemenea le face" (Ioan 5,19). 13 Sf. Vasile cel Mare, Scrisoarea 239, 2, PG 32, col.893 B

MANIFESTRI SI FAPTE ANTIORTODOXE ORGANIZATE ORI NGDUITE DE IERARHII SI PREOTII BISERICII

(ludate n publicatiile bisericesti si nebisericesti, dar condamnate ns de sfintii si mucenicii bisericii) de Ieromonah Spiridon Lungu

Din dragoste de Hristos si a Lui turm, voim a face o nsiruire de capete de acuzare ce arat drept antiortodocsi pe cei ce le propovduiesc. Sub diverse chipuri, aceste viclesuguri au intrat pe nesimtite n viata crestinului, nct au ajuns s se manifeste ca firesc n viata acestuia. Lista din pcate este mult mai lung, dar ne limitm la a prezenta semintele ce de vor ajunge s rodeasc, vor prinde mai pe urm multe suflete n jungla lepdrii de Hristos.

1.

Fortarea mnstirilor de a gzdui tabere ecumenice. 60

2. Impunerea de ctre ierarhia BOR a noului regulament zis "bisericesc" de tip comunist si lumesc prin care candidatul la preotie va fi supus unor teste de cenzur si autodemascare numite "examene", nu fr a fi recomandat de o inchizitie teologic poreclit consiliu profesoral si ajutat de vntori de recompense deghizati n preoti parohi si protopopi. 3. Candidatul la treapta de duhovnic va fi anchetat de un alt comisariat al poporului format din sase entitti corecte - tovarsi reeducati (5 preoti si un laic) din care unul este medic psihiatru (nu se specific dac trebuie s fie botezat si spovedit, ori dac poate fi comunist, sionist, mason, pastor, rabin, homosexual, pedofil, zoofil, apostat, ateu etc.) 4. Se interzice oricrui clugr si preot scriitor de a publica articole si crti la alte edituri dect cele din propria eparhie, ori de a scrie n ziare si reviste apartinnd altei eparhii, cu binecuvntarea altui arhiereu dect cel sub care se afl. 5. Fortarea preotilor de a participa la tabere si ntruniri ecumeniste ori de a le organiza si gzdui.

6. Initiative si demersuri ale unor ierarhi pentru desfiintarea unor reviste si ziare bisericesti ce prezint si ncurajeaz atitudini ortodoxe romnesti si antiecumeniste, catalogndu-le drept xenofobe, sovine, extremiste etc. (vezi "Credinta ortodox" din cadrul Episcopiei Romanului). 7. Pagini ntregi n revistele eparhiale n care sunt prezentate vizitele de lucru si tovrsestile ntruniri la nivel nalt ale iubitilor nostri conductori ierarhi BOR, multe iesiri n decor care nu tin seama de smerenia faptei fcute n ascuns, altele sunt deghizate manevre de campane politic, si unele ce nu prezint interes duhovnicesc pentru crestinii de rnd (vezi "Candela Moldovei"). 8. Lipsa unor atitudini si lmuriri oficiale ale ierarhilor BOR fat de hotrrile de guvern privind noile buletine (cu cip si fr), crtile de credit electronice, primul pas de colectivizare electronic cu ajutorul cipurilor a cailor si mgarilor gospodarilor si tranilor (mai ales ortodocsi, deci fii ai Bisericii, fapt ce oblig pe ierarhi si preoti s-si apere turma de orice abuzuri orict de legale, oficiale sau guvernamentale), lucruri ce las loc interpretrilor tendentioase. 9. Lipsa unei opozitii ortodoxe (oficiale si neoficiale) din partea ierarhilor si preotilor BOR fat de hotrri de guvern ce ncalc libertatea ortodox a romanului, dreptul la autodeterminare a crestinului, siguranta si viitorul familiei ortodoxe, proprietatea privat a crestinului ortodox, trecerea sub tcere a noilor prevederi ale Constitutiei ce lezeaz Romania ca tar, pe romani ca natie, dar mai ales Biserica Ortodox ca pzitoare a celor dou. 10. Punerea n urmrire, prin circulare politienesti, a monahilor si preotilor ce nu se aliniaz prevederilor totalitariste si ecumeniste - hotrte cu usile nchise n consistorii si sedinte de tip comunist -, sub acuzatia de indisciplin si abatere de la regulile vietii monahale, acestia fiind pasibili, pentru "nclcrile" de mai sus, cu osnde penale. 11. nfiintarea de consistorii monahale (tribunale n care dreptatea o face Ana si Caiafa) pentru hrtuirea si judecarea monahilor antiecumenisti, adic iubitori de dreapta credint a Sfintei Biserici si dusmani ai trdrii ortodoxiei de ctre ierarhii iubitori de Noul Babilon religios numit ecumenism - ce ca o nou religie mondial se transform ntr-o matc spiritual desvrsit pentru ntronarea celui ce va aduna ntr-o unic putere mondial cele dou investituri pn acum desprtite: cea religioas si cea pmnteasc, adic patriarh al ntregii lumi si presedinte al tuturor oamenilor, puteri care vor fi date unui singur om: Antihristul. 12. Hotrrea abuziv prin care se interzice preotilor si monahilor plecarea dintr-o eparhie n alta (ca cel prigonit de staret s nu poat evada de sub tutela lui, nici de a se refugia sub oblduirea altuia mai ierttor) sub amenintarea excluderii din cler si din monahism (adic aruncarea n strad, santaj tipic al ierarhilor comunisti, mercenari ai ortodoxiei). 13. Evitarea condamnrii oficiale (de ctre ierarhii BOR) n adunri sinodale, predici, conferinte, crti, 61

reviste, ziare, a hotrrilor de guvern precum si a responsabililor politiei care au legalizat, sustinut si ncurajat ntemeierea si stabilirea sectelor n Romnia ortodox , numite de sfinti erezii, nselri, rtciri, iar de actualii ierarhi - culte, confesiuni, ba chiar "biserici". 14. Evitarea adunrii ierarhilor ntr-un sinod ortodox national care s condamne oficial si public: - pe toti sectarii si ereticii ce rtcesc pe romni de la singura credint adevrat si mntuitoare: credinta ortodox; - pe toti masonii, sionistii strecurati n ierarhia bisericii si conducerea trii (parlamentari, ministri, deputati, senatori, guvernanti, reprezentanti ai cultelor si artelor etc.) ce lupt mpotriva ortodoxiei si neamului romnesc; - pe toti ocultistii (yoghini, budisti, hindusi, radiestezisti si bioenergeticieni alchimisti, ufologi, practicanti ai oricror terapii mistice, astrologi, spiritisti si vrjitori mediatizati) - pe toti productorii, comerciantii si furnizorii de materiale pornografice (ziare, reviste, casete, imprimeuri si obiecte erotice aflate n fabrici, tipografii, chioscuri, magazine) si anticonceptionale (sterilete, pastile, prezervative si tot instrumentarul adecvat crimelor medicale) ce desfiinteaz duhovniceste, moral, demografic un neam ortodox; - pe toti patronii caselor de tolerant si organizatorii industriei de streeptease si spectacole gen Chippendales (streeptease masculin) 15. S condamne oficial si public: - pe toti patronii, productorii, comerciantii si distribuitorii de cosmetice (aflate n fabrici, magazine, chioscuri etc.) prin care crestinii ortodocsi pctuiesc mpotriva smereniei, simplittii, dreptei socoteli, a nfrnrii si cumptrii, mpotriva lepdrii de poftele si dulcetile lumesti, fcndu-se astfel vrjmasi ai rstignirii pe crucea nfrnrii si a muceniciei ortodoxe; - pe toti guvernantii responsabili de oficializarea si legalizarea vrjitoriei n Romnia si pe toti edilii de orase si sate care ofer spatii pentru nfiintarea de biroruri, cabinete si sli de radiestezie, bioenergie, ayur-veda, quikong, dianetic, spiritism, yoga, shiatsu, reiki etc., precum si vrjitorie traditional (tigneasc); - pe toti medicii (n frunte cu ministerul snttii) ce practic, ncurajeaz ori sustin avortul si/ori utilizarea metodelor anticonceptionale, fcndu-se astfel ei nsisi cli ai neamului romnesc si vrjmasi ai lui Hristos, Dttorul de viat; - pe toti ce au contribuit la disparitia unor industrii romnesti ce asigurau vietuirea neamului crestin romnesc, fapt ce pune n primejdie existenta duhovniceasc, moral si trupeasc a familiei ortodoxe (s ne gndim la marea migratiune a romnilor n Occident); - faptul c nu exist o hotrre legislativ n baza creia guvernul s fie obligat a se consulta cu Sfntul Sinod al BOR n privinta fiecrei decizii ce priveste viitorul ortodox (economic, politic, militar etc.) al trii; - faptul c nu exist o hotrre legislativ (bisericeasc si guvernamental n baza creia s se interzic profanarea trupului crestinului ortodox (si nu numai) botezat n Hristos si mprtsit cu trupul si sngele lui Dumnezeu, batjocur numit autopsie. 16. Gzduirea n episcopii, mnstiri si biserici a taberelor de catolici, protestanti evrei, musulmani, etc.

17. Rugciuni si slujbe ale ortodocsilor la un loc cu catolicii, anglicanii, protestantii, evreii etc., adic primirea pe picior de egalitate a "fratilor" ecumenisti n bisericile si mnstirile ortodoxe. 18. mprumuturi financiare solicitate catolicilor, protestantilor sau evreilor de ctre episcopi ortodocsi pentru ctitorirea de orfelinate, aziluri, pensioane, ospicii, spitale si fundatii filantropice, precum si centre si biblioteci ecumeniste. 19. Organizarea de pelerinaje la Vatican, la mnstiri si asezminte ale ereticilor catolici, protestanti (Taise, Lourdes, Fatima) pentru mprietenirea ortodocsilor cu ereticii. 20. "nfrtiri" ntre parohii, biserici, mnstiri, fundatii si asociatii ortodoxe cu cele catolice, anglicane, protestante etc., organizate de ierarhi si preoti ortodocsi n colaboare cu cpetenii ale ereticilor. 21. Expozitii de icoane si tablouri de grafic si pictur n biserici si mnstiri, manifestri ce au rolul de a seculariza Ortodoxia si de a profana sfintele lcase. 62

22. Amenajarea de muzee (de arheologie, geologie, istorie, art, etnografie si folclor etc.) si saloane literare n biserici si mnstiri. 23. Comemorri, serbri si colocvii cultural-artistice desfsurate n biserici si mnstiri, ntruniri ce nu-si au locul n aceste spatii sacre de rugciune si slujire divin. 24. Participri ale ierarhilor si preotilor la ntruniri (comemorri, simpozioane, rugciuni, slujbe, sfintiri) bisericesti, culturale, bancare, politice etc., alturi de rabini, cardinali, pastori, muftii, sionisti, masoni (comunisti, democrati etc.). 25. nscrierea ierarhilor si preotilor bisericii ortodoxe n organizatii, ligi, departamente si comitete ecumeniste, umaniste, ecologiste, pacifiste, bancare, masonice, adic profund eretice si total antiortodoxe. 26. nfiintarea, finantarea si publicarea de ziare, reviste, brosuri, pliante si crti ecumeniste de ctre ierarhi si preoti ai BOR. 27. Binecuvntri, medalii, titluri onorifice si burse acordate de ierarhi si preoti persoanelor ce sprijin ecumenismul prin publicatii, scrieri si participri la ntruniri ecumeniste si masonice. 28. Participri ale ierarhilor si preotilor la festivitti lumesti (spectacole, festivaluri, concerte, evenimente sportive, jocuri, concursuri etc.) ce nu pot avea nimic n comun cu vietuirea ortodox ntru nfrnare, nevoint si rstignire pe Crucea lui Hristos. 29. nfiintarea de noi discipline teologice ce propovduiesc ideile ecumeniste n faculttile de teologice, n metodica religioas pedagogic, precum si rescrierea unor manuale ce cenzureaz grosolan adevrurile istorice si de credint. 30. Fortarea dasclilor de religie din scoli la a participa "plenar" la manifestatii inter-religioase ecumeniste cu copii, pentru a le da acestora o ct mai desvrsit educatie n spirit euro-globalizant si pseudo-ortodox. Celor reticenti astfel de metodici li se aplic reduceri salariale si retrogadri considerabile, putndu-se ajunge chiar la temutele consistorii mai sus amintite. 31. nfiintarea de centre si fundatii misionar-ecumeniste (Duru, Vulcana Bi, M-rea Neamt, Schit Crbuna etc.) de ctre ierarhi ai bisericii. 32. Programe educationale importate din Occident si adaptate la "cerintele" copiilor ortodocsi romani, ce au la baza antroposofismul si teosofia. 33. Fortarea clugrilor de a primi legitimatii monahale.

63

ECUMENISMUL, PRO SAU CONTRA?

Printele Alexi Ksutasvili-Lenski

Secolul XX va rmne in istoria crestinismului marcat prin aparitia miscrii ecumenice si a unei noi ideologii care a devenit preocuparea si modul de gndire a multor teologi din toate confesiunile crestine. Pentru foarte multi oameni, Ecumenismul a nsemnat o punte pentru apropierea credinciosilor din diferite confesiuni, spre reconciliere si unitate. Bisericile Ortodoxe locale s-au angajat in aceasta miscare la nceput mai distantat, dar mai trziu, unele au devenit dintre cele mai active membre ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor (CEB). Astzi, aflndu-ne la nceputul primului deceniu al secolului XXI, noi asistam totusi la o criza in ecumenismul contemporan, criza care are mai multe motive-subiective si obiective. Bisericile Ortodoxe locale care, dup cum am mentionat, la nceput au fost foarte active in promovarea ideologiei ecumeniste, astzi deja manifest atitudine cu totul diferita fat de cum era ea in urm cu 15-20 de ani. Din momentul in care unele Biserici rmn fidele ideilor si scopurilor muscarii ecumenice, altele deja au prsit-o, considernd ca participarea ortodocsilor la aceasta miscare este incompatibila cu nvttura Evanghelica a Sfintilor Parinti. Si de aceea noi, teologii care ne formam acum, suntem obligati sa fim foarte bine informati si orientati, pentru ca de noi depinde viitorul Bisericii noastre. Orice pas eronat dogmatic fcut de noi poate fi dezastruos pentru biserica si pentru sufletele noastre. In aceasta lucrare, nu ne-am propus sa facem analiza istorica cum si cnd a aprut si s-a dezvoltat iscarea ecumenica si cum s-a concretizat in Organizatia Consiliului Ecumenic al Bisericilor, pentru ca aceste informatii sunt usor de gsit in publicatii teologice aprute recent. Dorinta noastr este in schimb sa artm care sunt scopurile acestei miscri, care sunt metodele si mijloacele folosite pentru atingerea scopurilor ei; in general ce nseamn ecumenismul in sensul modern al acestui cuvnt si in ce consta pozitivitatea sau negativitatea lui. Cum am observat noi, din pcate, de mai multe ori in disputele despre ecumenism, este trecuta cu vederea cea mai importanta ntrebare, anume: ideea in sine a ecumenismului, este adevrata sau nu. Ideologia, scopurile si metodele acestei miscri sunt in concordanta cu nvttura dogmatica, ascetico-mistica si canonica a Bisericii Ortodoxe? Dac da, atunci noi suntem chiar obligati s participm la ecumenism, dac nu, atunci din contra, suntem obligati s-l prsim. Morala ortodox, diferentiindu-se de cea romano-catolic, cere ca nu numai scopurile s fie curate, ci si metodele s fie conform poruncilor lui Dumnezeu. Compromisurile religioase nu trebuie s existe la noi. Aceasta ar nsemna intrarea n spatiul minciunii, ceea ce duce la deformarea gndirii teologice si trdarea ortodoxiei. Ca s ncepem s discutm la subiect, nti de toate, trebuie s precizm ce nseamn" miscarea ecumenic". n crtile cu continut teologic ecumenist gsim urmtoarea definitie:" Miscarea Ecumenic n sensul pe care l-a cptat n epoca modern, este ncercarea Confesiunilor si Bisericilor crestine de a se cunoaste, de a se apropia, de a se studia- direct sau prin dialog- n vederea unittii de credint si a unirii lor."(1) Scopul ecumenismului afirmat n definitia lui de mai sus, la prima vedere este bun si binecuvntat; ce poate fi mai ludabil dect revenirea la unitatea crestin a primelor veacuri , dup porunca Mntuitorului " ca toti s fie una". Dar nainte de a ne bucura, merit s ne gndim cum si n ce chip este posibil aceast apropiere si unire. Modurile pentru atingerea acestui scop pot fi urmtoarele: 64

1. Contopirea tuturor confesiunilor, precum componentele unui aliaj 2. Sincretismul religios ca unire a tuturor confesiunilor dup principiul pstrrii diversittii si specificului fiecreia cu o eventual baz dogmatic (principiul minimului dogmatic). 3. Al treilea fel de unire, care se propune de obicei de ctre teologii ortodocsi, este de a predica si de a face cunoscut Ortodoxia eterodocsilor, spre a-i aduce n snul Bisericii. Primele dou feluri de unire sunt de respins din start, pentru c presupun renuntarea la adevrul evanghelic exprimat n Sfnta Scriptur si n nvttura Sfintilor Printi care arat c adevrul este unic si nu multiplu si c renuntarea la "o iot sau o cirt" din nvttura apostolic, nseamn pierderea ntregului Hristos. Noi s ne oprim asupra celui de al treilea fel de unire propus adesea de noi ortodocsii, binecuvntat n sine, dar din pcate imposibil de realizat n cadrul miscrii ecumenice. Pentru c ecumenismul la ora actual reprezint o miscare avnd un program si o ideologie foarte bine precizat si formulat si care presupune tocmai primele dou feluri de unire. Ca s ne ncredintm de aceasta, este suficient s citim definitia Consiliului Ecumenic al Bisericilor. La cea de a treia Adunare General a CEB, care a avut loc n decembrie 1961 la New-Delhi, a fost adoptat urmtoarea definitie, constituind articolul II al Constitutiei CEB: "Consiliul Ecumenic al Bisericilor este o asociatie frteasc de Biserici, care mrturisesc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu si Mntuitor dup Scriptur si se strduiesc s rspund mpreun la chemarea lor comun, spre slava unui singur Dumnezeu: Tatl, Fiul si Duhul Sfnt."(2) Deci din aceast definitie se vede clar c toate confesiunile si gruprile eretice, din start sunt recunoscute drept Biserici:" Consiliul Ecumenic al Bisericilor este o asociatie frteasc de Biserici(...)" . Despre care misiune si predic a Ortodoxiei se poate vorbi, dac abia devenind membri ai CEB, noi deja i-am recunoscut pe eretici ca prtasi ai harului Sntului Duh pogort la Cincizecime si mdulare ale trupului unic al lui Hristos. La 3 Septembrie 1967, un ecumenist englez, Michael Moore, adjunct al secretarului general al CEB pentru relatii externe cu Biserica Anglican, la ntrebarea: " Cum ntelege unitatea Bisericii?", a rspuns asa: " ea este unitar ca Biseric nevzut". La alt ntrebare: "Cine face parte din aceast Biseric nevzut?", a urmat rspunsul: "Toti crestinii". Adic, n adevrata Biseric a lui Hristos sunt incluse toate denominatiunile, gruprile si sectele, care n trecutul nu prea ndeprtat au fost anatematizate de Biserica ortodox din pricina devierilor lor eretice de la adevrul lui Hristos. Michael Moore transfer eronat calittile Bisericii ceresti biruitoare, nevzut nou, asupra Bisericii pmntesti, lupttoare, care este vzut, incluznd n Biserica pmnteasc, numit de el " invizibil", pe toti ereticii, cu numele comun de "crestini". Ar fi fost oare cu putint n vremea Sfintilor printi, ca ereticii s se ntretin "de la egal la egal" cu crestinii ortodocsi si s caute o oarecare "unitate" a Bisericii prin intermediul unor hotrri si acorduri de compromis? Sfintii Printi nu ngduiau nici o gruprile eretice s se numeasc "biserici", dar mai ales egale ca valoare cu Biserica Ortodox! Astfel pentru noi este clar c nici o convertire la Ortodoxie nu este cu putint n cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor, pentru c ecumenismul promoveaz o eclesiologie cu totul diferit fat de cea ortodox exprimat n Sfnta Scriptur si nvttura Sfintilor Printi. Conform ideologiei ecumeniste, ca s ndeplinesti conditiile de a fi Biserica cea adevrat a lui Hristos, nu e nevoie nici de succesiunea apostolic, nici de succesiunea n adevr si sfintenie, nici de mprtsirea cu Hristosul euharistic cel adevrat, ci doar s mrturisesti" pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu si Mntuitor(...) si s te strduiesti s rspunzi la chemarea comun spre slava unui singur Dumnezeu: Tatl, Fiul si Duhul Sfnt"(3) Pentru noi, crestinii ortodocsi, aceast definitie a CEB care expune conditii pentru a deveni membru al acestei organizatii si care exprim toat eclesiologia ecumenist si baza de unire, nu poate fi acceptat, ntruct: 1) presupune existenta si lucrarea harului Sfntului Duh sfintitor si mntuitor si n afara Bisericii celei Una, Sfnt, Soborniceasc si Apostoleasc. 2) n acest temei al CEB se aminteste oarecum timid si doar spre sfrsit de credinta n treimea Dumnezeirii, 65

fr a se defini cum anume trebuie s crezi n Dumnezeul Cel Unul n Trei Ipostasuri si fr o legtur reciproc direct cu credinta n Domnul Iisus Hristos ca al doilea ipostas ntrupat al lui Dumnezeu Dup eforturi att de mari depuse pentru precizarea si dezvluirea credintei ortodoxe n Sfnta Treime, eforturi ndreptate mpotriva tuturor ereziilor antitrinitare si hristologice, ar fi trebuit s profesm nvttura Bisericii lui Hristos despre Sfnta Treime n mod clar, ndrznet si inspirat si nu att de confuz, plat si anemic. Acest temei nu contest ereziile antitrinitarilor, nestorienilor, apolinarienilor, subordinationistilor, monofizitilor, etc. si, fiind formulat vag si confuz, el poate fi contrasemnat oricnd de toti discipolii contemporani ai acestor erezii vechi. Ne dm seama foarte clar c acest principiu "triadologic" este formulat special ntr-att de confuz si vag, pentru a deveni o punte de legtur ntre adevr si minciun . De altfel, Philippe Potter, secretarul general al CEB, a declarat c pentru a fi admise n calitate de membri ai CEB, nu se cere "bisericilor" dect s accepte "baza" respectiv; alte conditii n acest sens nu se vor pune. Si de aceea, nici nu este de mirat c dup zeci de ani de existenta a CEB, nu s-a ajuns la nici un progres n ceea ce priveste ntoarcerea eterodocsilor spre crestinismul autentic, spre gndirea Sf. Printi, spre Biserica mam. Ci din contr, noi asistm la mai mult desacralizare si chiar profanare a celor sfinte n gndirea teologilor ecumenisti. Fr cluzirea dup Sfnta Traditie a Bisericii Ortodoxe si dup nvttura Sf. Printi, teologhisirea poate s ne duc la aberatiile scolasticismului apusean si la hula mpotriva lui Dumnezeu. De aceea este foarte de nteles regretul .P.S. Mitropolit Ioannis Zizioulas al Pergamului care spune:" Adunarea nu a oferit spatiul pentru dezbateri teologice. Teologia si morala, gndirea si ratiunea sunt nc separate de viziunea ecumenistilor(...) n curnd n CEB nimeni nu se va mai interesa de teologie(...). Duhul Sfnt pentru ecumenism este o tem, nicidecum o persoan a Sfintei Treimi de aceeasi fiint cu Tatl si cu Fiul(...). Dogma Sfintei Treimi este vital pentru Biseric si pentru fiecare crestin n parte. " (4) Din pcate, aceast ideologie neomodernist care nu mai vede granitele canonice ale Bisericii adevrate si nu poate da nici o important pentru mntuire faptului de a fi sau nu aderent al confesiunii crestin ortodoxe singura mntuitoare - aceast ideologie asadar a ptruns si n mintile mai multor teologi ortodocsi. Faptul e dovedit de aceea c la conferintele ecumeniste, mai degrab protestantii reusesc s fac propagand si misiune printre ortodocsi, dect ortodocsii printre protestanti. Iat cteva citate: "Se pune ntrebarea - Ce sunt celelalte confesiuni crestine (afar de cea ortodox, n.n.) (...) Socotim c ele sunt Biserici nedepline, unele mai aproape de deplintate, altele mai deprtate." (5) Sau nc : "Oare putem noi spune c imediat dincolo de granitele canonice ale jurisdictiilor ortodoxe, ncepe pustia lipsit de har? Sau putem noi nega oarecari prezente harice care au izvorul lor tocmai ntr-Una, Sfnt, Soborniceasc si Apostoleasc Biseric? - desi ceva mai slab, dar totusi hrnesc comunitti religioase aflate n afara Ortodoxiei" . (6) " (...) Exist nc foarte multi ortodocsi, mai cu seam printre cei ce au doar o brum de cultur teologic, ce calific de-a valma drept eretici pe protestanti, pe catolici, si chiar pe ortodocsii precalcedonieni." (7) Oare cum putem comenta citatele de mai sus? Cred c merit s ne felicitm unii pe altii c n sfrsit s-a descoperit nvttura ortodox adevrat de eclesiologie si soteriologie pe care pare-se c n-au cunoscut-o printii si Apostolii lui Hristos, ostenindu-se vaszic n zadar att de mult, ba chiar au fost prigoniti si omorti n lupta lor contra ereziilor. Si de acum cu ndrzneal si mndrie, putem s ne adresm tuturor pe care i-au anatematizat Sfintii Printi, spunndu-le: " Dragi eretici, dumneavoastr sunteti ai nostri, desi n-ati stiut si nici n-ati vrut aceasta. N-ati reusit s fugiti de la noi. Tot ceea ce aveti bun vi se d de la noi, c avnd noi ortodocsii plintatea harului, mai scap si ctre voi cte o luminit sau buctic de har." Faptul c Biserica ortodox care singur ndeplineste conditiile de Una, Sfnt, Soborniceasc si Apostoleasc este o singur mprtie a harului lui Dumnezeu pe pmnt, locul unde permanent este prezent si lucreaz Dumnezeul Cel n trei ipostasuri, trupul mistic al lui Hristos Mntuitorul si c in afara Bisericii nu exist mntuire, au spus-o toti Sf. Printi. Noi putem doar s repetm ceea ce avem descoperit n Sf. Scriptur si Sf. Traditie si n ceea ce dintotdeauna credea Sfnta Biseric. Sfntul Ciprian al Cartaginei spune :" n afara Bisericii nu exist mntuire: casa lui Dumnezeu este una singur si e cu neputint s se mntuiasc cineva n alt parte dect n Biseric(...) Oricine se deprteaz de Biseric, devine strin de testamentul Bisericii. Cel care stric pacea si unitatea n Hristos, lucreaz mpotriva lui Hristos." Sfntul Irineu de Lungdunum: " Unde este Biserica, acolo este si Duhul Sfnt. De aceea cei care nu au 66

prtsie cu ea, nu au parte nici de trupul lui Hristos, din care izvorste apa vietii." Fericitul Augustin:" Mntuirea ni se d prin Biseric, iar cei care sunt n afara Bisericii, ei nu vor primi viata vesnic." Sfntul Chiril al Ierusalimului:" Mrturisirea credintei ne nvat despre Una, Sfnt, Soborniceasc si Apostoleasc Biseric, pentru ca s te pzesti de stricciunea adunrilor eretice si s fii totdeauna n Sfnta Soborniceasc Biseric." Este foarte greu de nteles ce nseamn" biserici nedepline" (asa cum se exprim pr. Stniloae) precum si existenta harului njumttit, ndoit sau mptrit. Dac n gruprile eretice eterodoxe lucreaz harul sfintitor si mntuitor, nseamn c ele sunt nluntrul Bisericii celei Una, nseamn c de fapt sunt ortodoxe n sensul deplin al acestui cuvnt. Atunci Sfintii printi ai Bisericii Ortodoxe care au condamnat si au anatematizat ereziile si pe ereziarhii lor, ar trebui s fie socotiti ca niste rufctori si clctori ai celor mai mari porunci ale lui Dumnezeu: "ca toti s fie una" si s v iubiti unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voi." - porunci preluate strmb si scoase din contextul lor real mistico-dogmatic de ctre ecumenisti. Atunci ar trebui s scoatem din uzul Bisericesc ca pe ceva nvechit si lipsit de sens si Dogmatica si Dreptul Canonic si Patrologia si s excludem din Sfnta Scriptur Epistolele Sf. Evanghelist Ioan, ale Apostolului Iuda si n general s facem o cenzur radical a Evangheliei. Aceast teologie nou care nvat c n afara Bisericii Celei Una, harul Sf. Duh sfintitor si mntuitor, nu nceteaz s lucreze, ci doar si micsoreaz lucrarea, pe msura deprtrii de "sursa" ortodox , a fost elaborat si pus n circulatie de biserica Romano - Catolic la Conciliul II Vatican ( vezi schema final De Ecclesiis Orientalibus Catholicis) cu scopul de a absorbi si de a nghiti Biserica Ortodox. Aceast eclesiologie nou, n-are nimic comun cu cea ortodox, exprimat de Sf. Printi si confirmat de Sinoadele Ecumenice. Aici( n viziunea ecumenistilor, atunci cnd ei iau n discutie "micsorarea" harului, pe msura deprtrii de "sursa" ortodox), harul nu este privit n sensul ortodox, ca pe o comuniune nemijlocit cu Dumnezeu, prin participarea noastr la energiile Lui necreate, ci ca pe ceva separat de Dumnezeul Cel Viu.. Neoplatonismul lui Plotin a contribuit mult la elaborarea acestei teorii care privea lumea ca pe niste lumini, emanate de divinitate si care slbesc cu ct se deprteaz de izvorul lor; cel mai deprtat punct n care ajung aceste emanatii luminoase ar fi, conform lui Plotin, cosmosul material. Cea mai mare greseal a acestei teorii, const n faptul c Biserica nu este privit ca un organism integral si viu, ca trupul mistic al lui Hristos Mntuitorul. Un mdular tiat si separat de organism, nceteaz s mai fie un tesut viu, el imediat moare si ncepe s putrezeasc. Apropierea mortului de cel viu, nu-l face si pe mort ,viu , nici mcar pe jumtate. O asemnare aparent a unor grupri eterodoxe cu Biserica Ortodox, nu poate s fac din ele al doilea trup al Mntuitorului Hristos . Fer. Augustin spune:" n afara Bisericii Celei Una, poti s ai orice, afar de mntuire. Afara granitelor Bisericii poti s ai trepte ierarhice, "tainele", Aliluia si Amin, Evanghelie, credint si s mrturisesti pe Dumnezeu Cel n trei ipostasuri, dar mntuirea poti s-o gsesti exclusiv n Biserica Ortodox Soborniceasc." Harul divin este unit cu esenta lui Dumnezeu nemprtit, nedesprtit si neamestecat. Harul este etern si absolut, ca si nsusi Dumnezeu. ntre esenta lui Dumnezeu si har, nu exist nici o distant, nici fizic, nici geografic sau de alt fel. Si de aceea, nvttura despre harul micsorat sau despre fragmentele de har, ar avea asadar drept consecint micsorarea Dumnezeului nsusi, n nssi esenta Sa. Conform nvtturii Sfntului Grigorie Palama, trebuie fcut distinctie ntre esenta divin si energiile necreate divine care nu sunt totuna cu esenta, ns sunt ntr-o strns legtur cu esenta Dumnezeirii, sunt nedesprtite de aceasta. Dumnezeu lucreaz n lume prin energiile Sale necreate si atunci ntelegem ct de periculoas este pentru Ortodoxie promovarea teoriei despre existenta unor "fragmente" de har ntr-o anume biseric - aceasta nsemnnd c n acea biseric este manifest prin harul detinut astfel, numai o parte din Dumnezeire. Dar gndirea ortodocsilor ecumenisti nu se mrgineste la recunoasterea existentei harului micsorat la eterodocsi, ci ei se grbesc s recunoasc chiar si plintatea harului sfintitor si mntuitor la eretici. De foarte multe ori poti s auzi ntrebarea:" poate opri Ortodoxia Duhul lui Dumnezeu s sufle unde vrea, adic si dincolo de granitele trilor de traditie ortodox?" S analizm pe puncte aceast afirmatie. 67

1) nti de toate, granitele canonice ale Bisericii Ortodoxe si lucrarea Duhului Sfnt n Ea, nu sunt conditionate de frontierele politico-administrative ale trilor cu populatie majoritar ortodox; ci Biserica ortodox este pretutindeni unde se pstreaz dreapta credint si comuniunea euharistic. 2) Ortodoxia nu este doar "traditie" ci un singur adevr revelat omenirii de ctre Dumnezeu. Si erezia nu este o alt "traditie" - cu nuant de mostenire cultural, cum spun ecumenistii c e suficient pentru mntuire s mori n traditia strmoseasc n care au murit si naintasii ti - ci cu totul o alt credint, produsul patimilor omenesti si inspirat de primul teomah din lume, satana. Mntuitorul Hristos a ntemeiat o singur Biseric si a fi crestin nseamn a tri n Ea. 3) Cnd toti Sfintii Printi spun c harul Sf. Duh lucreaz exclusiv n Biserica Ortodox, aceasta nu nseamn c noi oamenii impunem conditii Sfntului Duh, unde s lucreze si unde nu, ci din contr, aceasta este conditia impus nou, oamenilor de ctre Dumnezeu, unde si cum putem participa la energiile Lui necreate. Astfel ,nou ni se arat calea ctre cer, pe unde trece ea, vorbind figurat, limanul mntuirii. Afirmatia c Sf. Duh sufl unde vrea, indiferent de esti ortodox, schismatic sau eretic, tocmai aceasta este o mare ndrzneal, chiar si hul, pentru c ncearc s subordoneze n fapt, lucrarea harului, vointei omului. Nu se mai caut adevrata cas a lui Dumnezeu, ci este suficient s crezi n persoana lui Hristos si dup aceea poti s stai linistit, c Duhul sufl unde vrea, asa c poate ajunge si la tine, indiferent de esti ortodox sau eretic. Aici se uit c Sf. Duh nu sufl aiurea, spontan si irational, precum vntul, ci El este Persoan divin, rational. E adevrat c noi nu ntelegem ratiunile lui Dumnezeu si nici putem pricepe judectile Lui, dar a spune c Duhul Sfnt Dumnezeu este prezent si altundeva dect n casa Sa, adic n Biseric este una din cele mai mari erezii pe care le-a auzit crestintatea. n plus, ecumenistii ne-ar putea contrazice cu urmtorul citat evanghelic: "n casa Tatlui Meu sunt multe locasuri". Dar s bage de seam cei rtciti care folosesc acest citat biblic scos din context, c este nti de toate vorba aici despre "CASA TATLUI MEU", adic despre BISERIC si nu despre capistile satanei, cci ce prtsie are Dumnezeu cu veliar? De ce numesc Sfintii Printi "capisti" locasurile de rugciune ale eterodocsilor? Pentru acelasi motiv pentru care si dumnezeiescul David spune "Dumnezeii neamurilor sunt draci."(Ps. 95.5). Iat o alt ntrebare care ar putea fi ridicat de ecumenisti: "Oare ajung granitele confesionale pn la cer?"(9) Rspunsul oricrui credincios ortodox fidel credintei sale este c tocmai dogmele reprezint ziduri de aprare ale Bisericii, ziduri care asigur garantia ajungerii n cer a sufletelor tuturor acelor credinciosi care rmn in interiorul acestor ziduri. Dogmele sunt "din cer" si nu produsul unei ratiuni umane, niste fapte inventate - asa cum se ntmpl n biserica romano-catolic unde "se fabric" dogme; n Ortodoxie, dogmele sunt revelate de la Duhul Sfnt si formulate cu cuvinte omenesti, pentru ntelesul credinciosilor, tocmai pentru a le garanta ajungerea "pn la cer". Ce dovad mai clar avem dect formularea dumnezeiestilor printi ai Sinoadelor Ecumenice: " Prutu-sa Duhului Sfnt si nou"? Acei care au adresat ntrebrile citate mai sus, desi poate au pretentia c sunt teologi ortodocsi versati, se pare c n-au nteles nimic nici mcar din axiomele teologiei ortodoxe, nednd nici o important adevratei Biserici a lui Hristos pentru mntuirea noastr si creznd c harul Sfntului Duh sfintitor si mntuitor sufl si dincolo de granitele canonice ale Bisericii Ortodoxe, ba chiar nsesi aceste granitele ar fi lipsite de obiectivitate si absurde. Dreptul canonic bisericesc ne spune:" (...) la eretici, unde nu este biseric, e cu neputint a primi iertarea pcatelor. Si prin urmare, aprtorii ereticilor sunt datori sau s schimbe ntrebarea( dac lucreaz sau nu Sf. Duh n tainele svrsite de eretici sau schismatici - N.N), sau s apere adevrul, dar nu cumva s le atribuie si biseric acelora despre care sustin c au Botez.(...). Fiindc nu poate fi valid n parte; dac a putut s boteze, a putut s dea si pe Duhul Sfnt; de n-a putut, din cauz c este n afar de Biseric, n-are pe Duhul Sfnt si nu poate boteza pe cel ce vine, deoarece botezul este unul, si unul este Duhul Sfnt si Una Biserica ntemeiat de Hristos Domul nostru(...)" - Canonul I, Sin. Cartagina , tinut pe timpul Sf. Ciprian al Cartaginei, 256. (10). Crezul ortodocsilor din miscarea ecumenic despre Biseric si lucrarea Sf. Duh n ea, n-are nimic comun cu cel al Sfintilor Printi exprimat n canonul citat mai sus, n schimb parc repet cuvnt cu cuvnt pe cel al fostului secretar general al Consiliului Ecumenic al bisericilor, Filipp Potter, care n ajunul celei de-a 5-a 68

Adunri de la Nairobi scria: " n sensul comunittii ecumenice, fiecare Biseric are puterea catolic si universal deplin si mrturiseste una si aceeasi credint apostolic. Fiecare din aceste Biserici, reciproc legate printr-un singur botez si o singur euharistie, recunoaste ierarhiile celorlalte" (11) Ca s ptrundem si mai bine n esenta ecumenismului, trebuie s vedem ce mijloace si metode ni se propun a accepta de dragul unirii cu eterodocsii. Pe lng CEB, de ani de zile functioneaz Comisia Credint si Organizare, n cadrul creia se caut si se elaboreaz "minimul dogmatic" sau mai bine zis "minimul comun", n baza creia se va putea purcede la unire. Ce reprezint dar acest minimum dogmatic? Potrivit expresiei lui A. Vedernikov, este " o diminuare a credintei, o reducere a plenitudinii ei, nftisat n Ortodoxie, pn la nivelul unui oarecare unitarism si modernism". Cu alte cuvinte, ni se propune o denaturare a credintei, interzis de Sinoadele Ecumenice si condamnat de Sf. Printi, stirbirea integrittii confesionale a unicii Biserici Sfinte Sobornicesti si Apostolicesti si rezumarea adevrurilor confesionale, obligatorii pentru crestinii ortodocsi, la cteva dogme esentiale, celelalte fiind subapreciate sau chiar neglijate.(12) nti de toate, aceast metod de unire cu ereticii care const n cutarea minimului dogmatic comun, nu este cea a Sfintilor Printi. Participantii la primul Sinod Ecumenic de la Niceea nu au cutat o formul de compromis dogmatic care s mpace ambele tabere si care s conduc la o mpciuire n dauna adevrului de credint. Pentru Sfintii Printi, unitatea bisericeasc, niciodat n-a fost un scop n sine ci telul suprem al lor era pstrarea adevrului dogmatic ferit de orice inovatie, adevr dogmatic ce este singurul garant pentru mntuire. ntreaga activitate a Primului Sinod Ecumenic a fost tocmai spre gsirea acelor formule de diferentiere care s deosebeasc dogma ortodox de erezie. La nceput pentru Simbolul de Credint era propus formula "Fiu din Dumnezeu" dar s-a aflat c si arienii sunt de acord cu ea, nct "toate sunt de la Dumnezeu"(2Cor.5.18) Alt formul" Fiu este Dumnezeu" iarsi era acceptat de arieni care spuneau c Fiu a devenit Dumnezeu. Dup aceea de ctre ortodocsi s-a propus formula "n Tatl, Fiul se slsluieste" si iarsi arienii au interpretat aceasta ca referitor la zidire, cci " n El trim si ne miscm si suntem" (Fapte 17.28). S-a mai propus. "Logosul ca adevrata putere a lui Dumnezeu" dar n Sfnta Scriptur si lcustele sunt numite ca puterea sau ostirea lui Dumnezeu, deci arianul poate s mrturiseasc pe Fiu c este "puterea lui Dumnezeu" dar n acelasi timp s vad n El doar zidirea. Au mai fost propuse si alte formule de definitie a firii lui Iisus Hristos Mntuitorul dar cu toate erau de acord si arienii, interpretndu-le n felul lor. Era nevoie de termenul care s fi separat adevrul de minciun. Si atunci a fost propus formula "deofiint cu Tatl" ("omousios") si abia atunci arienii au votat contra. Astfel era aprat si pstrat adevrul fr care este cu neputint mntuirea noastr. Teologia nseamn tocmai cutarea formulelor de exprimare a adevrului de credint ct mai exact. Pe cnd ecumenismul nu face altceva dect s caute formule ct mai acceptabile pentru toti. "Mai cedm noi, mai cedeaz ei, si asa ajungem la unire"- tot mai des poti s auzi asa n jurul tu si aceasta se numeste "progres" n dialogurile ecumenice. Istoria Bisericii ortodoxe ne arat c toate ncercrile de a rezolva nentelegerile cu ereticii, prin unele formule de compromis care cuprindeau doar ceea ce era comun la unii si la altii. De fiecare dat se terminau cu un esec, ba chiar duceau la eresuri si schisme noi. S ne amintim de "Henoticonul" promulgat n anul 482 de ctre mpratul Zenon si care a dus la prima schism ntre Apus si Rsrit. mpratul Iustinian n anul 533 promulg o nou formul de credint care avea ca scop s mpace pe ortodocsi cu monofizitii: ca rezultat multe mii de oameni au avut de ptimit. mpratul Heraclius si "Edictul" din 638, cunoscut sub numele de "Ecthesis" promulgat cu acelasi scop dar care a adus Bisericii o nou erezie - monoenergismul. Ideologia ecumenist insist tot mai energic asupra abaterii de la dogme ca necesitate ntru gsirea cu orice pret a unittii pierdute. n raportul prezentat la Consftuirea din 1948 de la Moscova "Miscarea ecumenica si Biserica Ortodox", Pr. prof. I.G.Coman a sesizat c la reuniunile ecumenice se subliniaz frecvent precum c " n crestinism exist o realitate esential n cadrul creia ne putem uni, si exist realitti secundare, care ne separ. Aceast realitate esential o constituie viata, devotamentul sufletesc fat de Hristos si ntrajutorarea frteasc. Iar realittile secundare sunt dogmele, slujba religioas si organizatiile bisericesti." (13) 69

Asadar noi am artat suficiente dovezi ca s ne convingem c miscarea ecumenic n esenta ei nu este cea care ar servi la aducerea eterodocsilor la snul Biserici Ortodoxe .Ecumenismul considernd dogmele drept ceva secundar si lipsit de important ncearc tocmai crearea unei noi credinte supraconfesionale, unde Bisericii Ortodoxe n cel mai bun caz i se va permite s-si pstreze unele forme exterioare cum ar fi de exemplu arhitectura si arta bisericeasc dar si aceasta doar ca simpl mostenire cultural. Acest duh de decdere moral ptrunde pe nesimtite n constiinta participantilor la miscarea ecumenic. S lum aminte nc o dat la ceea ce ne spun Sfintele canoane ale Bisericii Ortodoxe celei Una: "Iar dac cineva dintre toti, nu va pzi si nu va mbrtisa nvtturile despre buna cinstire de Dumnezeu artate mai sus si nu le va cinsti si propovdui asa, ci s-ar apuca s se mpotriveasc, s fie anatema, potrivit cu hotrrea statornicit de Sfintii si fericitii Printi artati mai nainte si s fie scos si czut din rndul crestinilor. Cci noi am socotit c nu se poate aduga sau scoate ceva din cele hotrte mai nainte. Aceasta deloc si sub nici un cuvnt."(VI.ec.1.) (14) Una din cele mai mari aberatii la care s-a ajuns n gndirea ortodocsilor ecumenisti este rugciunea comun cu ereticii si chiar cu pgnii si ceea ce este foarte interesant, se ncearc justificarea acestei practici chiar cu Sfnta Scriptur. Iat un citat: "Specificul moralei pus n circulatie de Hristos este iubirea care include si iubirea vrjmasului. Dac este asa ,cum pot spune c mplinesc invitatia lui Hristos s-mi iubesc aproapele (care poate fi chiar dusman) atta vreme ct nu pot accepta s m rog mpreun romano-catolicul sau cu protestantul? Precizez: una este s ne rugm mpreun, alt este s ne mprtsim din acelasi potir. Pn aici, din nefericire, mai avem multe de mplinit. Un bun nceput este rugciunea comun."(15) Fr ndoial ,autorul acestui citat se pare c n-a rsfoit niciodat Canoanele Bisericii Ortodoxe unde este foarte clar precizat interdictia de a se ruga mpreun cu ereticii si nu numai interdictia de mprtsire comun . Ca s ne ncredintm n aceasta s citim cteva din acele canoane referitoare la subiectul nostru: "Episcopul , presbiterul sau diaconul numai de se va ruga mpreun cu ereticii , s se afuriseasc , iar de le va da voie a lucra ca unor clerici ,s se cateriseasc" - Canon Apostolic 45 (16) Deci , acest canon precizeaz clar ce anume este interzis de fcut n comun cu eterodocsii c cuvintele "numai de se va ruga " nicidecum nu pot fi ntelese ca mprtsanie din acelasi potir. "Dac vreun cleric sau laic va intra n sinagoga iudeilor sau a ereticilor s se roage, s se cateriseasc si s se afuriseasc." - Can. Apost.64.(17) "Deoarece unii evrei s-au rtcit n credint, socotind c pot s amgeasc pe Hristos Dumnezeul nostru, se prefac a fi crestini, dar n ascuns l tgduiesc, n tain serbeaz smbta si fac si alte lucruri evreiesti. Hotrm ca acestia s nu se primeasc nici la mprtsanie, nici la rugciune, nici la Biseric (...)"- Sin.7 Ecumenic, Can.8 (18) "Nu este ngduit ereticilor s intre n casa lui Dumnezeu, dac struie n eres."- Sin.5 Local, Laodiceea, Can.6 (19) "Nu se cade a lua binecuvntri de la eretici, fiindc acestea sunt mai mult niste absurditti dect adevrate binecuvntri."- Laodiceea, Can.32 (20) "Nu se cuvine a se ruga mpreun cu ereticii sau schismaticii." -Laodiceea, Can.33 (21) Dac acordm credit autorului citatului de mai sus care ncearc s ne conving c a se ruga mpreun cu ereticii este datoria noastr moralo-crestin reiese c Sfintii Printi care au alctuit Canoanele Bisericesti au fost niste oameni cu totul lipsiti de moral crestin , cruzi si care nu stiau nimic despre iubirea fata de aproapele. Legea moral crestin ne oblig pe noi s ne rugm pentru ereticii ca Dumnezeu s i ntoarc la dreapta credinta , dar prin aceasta nicidecum nu se ntelege c trebuie s ne rugm mpreun cu ei . Pentru c rugciune este si un act de mrturisire si cnd ne rugm mpreun cu cineva aceasta nseamn recunoastere adevrului de 70

credint a celui cu care ne rugm mpreun. Dar cineva poate s spun c si romano-catolicii , protestantii si monofizitii mrturisesc pe acelasi Hristos si Dumnezeu n trei ipostasuri asa c putem s ne rugm mpreun cu ei . ca rspuns s aducem cuvintele sfntului Apostol Evanghelist Ioan care spune :" Oricine se abate si nu rmne n nvttura lui Hristos nu are pe Dumnezeu ."(2 Ioan 1,9) Mai departe pentru cei care si cred datoria moral s se roage mpreun cu ereticii Evanghelistul Ioan care este numit si "Apostolul Iubirii " spune urmtoarele :"Dac cineva vine la voi si nu aduce nvttura aceasta , s nu-l primiti n cas si s nu-i ziceti :Bun venit ! Cci cel ce-i zice : Bun venit ! se face prtas la faptele lui cele rele ."(2 Ioan1,10-11) La prima vedere , aceste cuvinte ar fi n contradictie cu spusele Mntuitorului din predica de pe munte :"Dac mbrtisati numai pe fratii , ce faceti mai mult ? Au nu fac si neamurile acelasi lucru ?"(Matei 5,47) , desi n fond nu exist nici o contradictie , cci Mntuitorul are n vedere dragostea crestinului fat de dusmanii nostri ("Iubiti pe vrjmasii vostri"-(Matei 5,44) , iar Sfntul Ioan Teologul se refer la eretici care sunt vrjmasii lui Dumnezeu , de aceea trebuie s ne ferim si s-i ocolim , pentru c "cel ce-i zice :Bun venit! se face prtas la faptele lui cele rele." Sfntul Apostol Pavel scrie si el : " n numele Domnului nostru Iisus Hristos, s v feriti de orice frate care umbl fr de rnduial si nu dup predania pe care ati primit-o de la noi." (2Tes.3,6) Dar pentru cei pentru care Sfnta Scriptur a rmas doar un obiect de studiu universitar si nicidecum cuvntul lui Dumnezeu, ct si pentru cei ce cred c toate Sfintele Canoane ale Bisericii ortodoxe alctuite n primele opt veacuri ale crestinismului s-au nvechit si numai sunt actuale, aducem la cunostint hotrrea Sinodului Panortodox tinut ntre 29 aprilie si 2 mai 1998, la Tesalonic care precizeaz: " Delegatiile ortodoxe nu vor participa la slujbele ecumenice, rugciuni comune, venerri si alt ceremonii religioase, mpreun cu eterodocsii." Unul din cele mai preferate argumente ale teologilor modernisti, deci ecumenisti, n sprijinul convingerilor lor este c si eterodocsii ar avea sfinti. Aceasta nseamn evident c lucrarea sfintitoare si mntuitoare a Sfntului Duh se ntinde si dincolo de granitele Bisericii Ortodoxe si c pentru sfintenie n-ar avea nici o important crei confesiuni apartii. Iat cteva citate n sprijinul acestei idei:" Sfntul este omul universal, omul total, care nu mai este separat de nimeni si de nimic. n el, toate frontierele, chiar si cele confesionale, sunt depsite."(22) "Pe culmile spiritualittii, pe culmile desvrsirii crestine, marile personalitti duhovnicesti se ntlnesc. " Confesiunile"- catolici, ortodocsi, vechi orientali, vechi catolici - rmn undeva sub norii deasupra crora se nalt sfintii, a cror rvn se dirijeaz mai mult spre desvrsirea moral si spre ntlnirea cu Dumnezeu prin ascez si prin rugciune, situndu-se n dreapta credint prin miracolul urcrii deasupra disputelor."(23) Ca rspuns la aceste afirmatii, mai bine s lsm s vorbeasc pe nsisi "sfintii" romano-catolici. Iat de exemplu: Angela (anul mortii 1309) la romano-catolici considerat ca "fericit", prin metodele ei de rugciune, a ajuns s vad pe Hristos cam prea simtitor. De exemplu, interlocutorul mistic al ei i spunea:" Am fost eu cu apostolii si m-au vzut ei cu ochii lor trupesti dar nu m-au simtit asa cum m simti tu." Angela considera c att de tare ptimeste si chiar trieste personal patimile lui Hristos, c cum credea ea nici Pre Sfnta Nsctoare de Dumnezeu Maria care a stat lng crucea Mntuitorului n-ar fi putut s le descrie att de clar ca Angela.(24) Unele stri spirituale la "sfinti" romano catolici sunt att de sensibile, c ne fac s ne ndoim serios de curtia lor. iat un exemplu foarte caracteristic pentru Tereza de Avilla :" adeseori Hristos mi spune: De acum Eu sunt al tu si tu a mea. Aceste mngieri ale Dumnezeului meu m fac s m rusinez nespus. n ele simt si durere si desftare, mpreun. Aceasta este o ran prea dulce(...).Eu am vzut un nger care tinea n mn o sulit lung de aur cu vrf de fier pe care ardea o mic limb de foc. Acest nger, din cnd n cnd mi nfingea sulita n inim si n alte organe ale trupului meu. Iar cnd o trgea napoi, atunci mi se prea c mi se scoate afar tot luntrul meu. Durerea din cauza acestor rni a fost att de puternic nct eu gemeam, dar si desftarea a fost att de mare nct nu puteam s-mi doresc s nceteze vreodat aceast stare. Cu ct de adnc mi intra n 71

mine sulita, cu att mai mult crestea durerea, dar si desftarea devenea mai puternic, mai dulce." (25) Un teolog rus D.Merejkovski comenteaz astfel aceste stri spirituale ale Terezei:" Dac o femeie stricat cu o mare experient n viat trupeasc n acel moment ar fi vzut-o pe Tereza ea foarte bine ar fi nteles-o ce simte ea, doar c s-ar fi mirat nevznd pe lng Tereza nici-un brbat."(26) Nici nu este de mirat c Tereza tot timpul avea probleme cu duhovnicii ei -" Pentru duhovnici nu e cu putint s nteleag toate acestea"- spunea adeseori ea. Aici ar merita s mentionm c Papa Paul VI a ridicat pe Tereza la unul din cele mai nalte ranguri de sfintenie cu titlul "Doctorita Bisericii." n metodele de ascez si rugciune sus amintite se vede cel mai clar toat minciuna catolicismului. Rugciunea ortodox totdeauna este asezat n partea de sus a inimii, n nici-un caz mai jos. Prin multa experient s-a dovedit c dac rugciunea se aseaz undeva n alt loc aceasta de fiecare data este rezultat al nselrii duhovnicesti. Erotomania catolic se pare c este rezultatul asezrii rugciunii n partea de jos a inimii care din cauza apropierii de pntece provoac stri de nclzire si ardere trupeasc. S mai citm cteva pasaje din mrturisirile Angelei ca s ne dm seama mai bine de "misticismul" romano-catolic: "Cnd m apropii de ostie ea mi d un sentiment de mare mngiere. Dar tot corpul meu ncepe s se cutremure foarte tare asa c cu mare greutate reusesc s m mprtsesc." "Si strigam eu fr nici-o rusine: Dragostea mea, eu nc nu Te-am cunoscut! De ce asa m lasi pe mine? Si nu puteam s mai zic altceva c tiptul m mpiedica s rostesc altceva. S-a ntmplat pe cnd intram n biserica sfntului Francisc si cnd am simtit c Dumnezeu s-a deprtat de mine; stnd asezat jos, strigam n prezenta tuturor oamenilor nct cunoscutii mei care veniser cu mine, rusinndu-se, s-au deprtat de mine. Dar eu din cauza dulcetii Lui, si din faptul c m-a prsit pe mine tipam asa si vroiam s mor. Toate legturile trupului meu se desprindeau atunci. " (27) "Fericita" Angela si-a dorit s-L vad pe Mntuitorul trupeste, si -"Am vzut pe Hristos aplecndu-si capul n minile mele. Si atunci El mi-a descoperit gtul si minile Sale, iar gtul lui avea o frumusete de nespus." Este de mentionat aici c Angela vedea n Sfnta Cruce patul de nunt(!). nsusi Hristos i face mrturisiri: "Eu nu n glum m-am ndrgostit de tine". Un teolog rus, Lev Karsavin, care toat viata sa a studiat teologia apusean din Evul Mediu, n lucrrile sale nu poate s ocoleasc manifestrile trupesti care se petrec n timpul asa zisei "iubiri mistice" a catolicilor fat de Dumnezeu; el arat c aceast "iubire mistic" de regul este nsotit de exacerbarea simtirilor trupesti (28). El trage concluzia c, "catolicismul este o religie carnal, chiar foarte carnal" si de aceea mistica apusean introduce n relatiile cu Dumnezeu un simtmnt cu totul trupesc, o nselare spiritual profund (29). Ni se atrage atentia si asupra faptului c, dup vedeniile sale, si Mathilda si Gertruda si Angela sunt att de convinse de mntuirea lor, c nici nu mai consider necesar spovedania nainte de moarte.(30) Noi ortodocsii, adeseori vorbim despre un teribil duh de mndrie care a contribuit la proclamarea dogmei infailibilittii papale. Dar acest exemplu nu este de loc singular cnd mndria domneste n teologia si mistica apusean. Noi putem vedea c tocmai ascetii romano-catolici ncep deodat s se simt ca dumnezei ntrupati. Francisc de Assisi - un "sfnt" celebru al romano-catolicilor n timpul captivittii sale la Perugia, cnd prima dat a nceput s mediteze la viata de srcie pentru Dumnezeu spunea tovarsilor si de arme: "S stiti ns c, acela care ca si voi, este nctusat n fiare, va fi ntr-o zi omul cel mai slvit de lume"(31). Omul nc nici n-a nceput viata de ascez si deja se vede pe sine ca "cel mai slvit de lume" fiind asadar prea ncredintat de sine. Si atunci devine explicabil vedenia lui Francisc cnd ajunge, cum crede el, la un nivel nalt de spiritualitate:" n timpul rugciunii mele, n fata mea au aprut doi stlpi de lumin- ntr-unul din ei am recunoscut pe Creatorul tuturor, dar n cellalt pe mine nsumi"- ne relateaz nsusi Francisc. A deveni omul cel mai slvit de lume nu este att de greu de realizat, dar s ajungi la adncul smereniei, ntr-adevr, cere mult nevoint duhovniceasc. Aici este usor de observat c nvttura romano-catolic despre meritele supraprisositoare, face cu neputint existenta adevratei smerenii. 72

Toma de Aquino-un alt "sfnt" romano-catolic, explicnd politica bisericii sale, spunea: " Erezia este pcat, pentru care vinovatul trebuie nu numai s fie excomunicat din biseric dar si s fie scos din rndul celor vii. Dac ereticul struie n rtcirea lui, atunci biserica, pierznd orice ndejde pentru mntuirea lui, trebuie s aib grij de mntuirea celorlalti oameni, izgonindu-l pe acest eretic prin excomunicare. Dar dup aceea, biserica l pred puterii laice ca prin moarte s-l scoat din lumea aceasta."(32) Desigur, este mai mult dect suficient ca s ne dm seama ct de curati n simturi, ct de smeriti, ct de milosi si drepti sunt "sfintii" catolici. Ar merita sa mai facem o parantez si s lum aminte asupra faptului c atunci cnd Sfintii printi interzic rugciunile n comun cu ereticii, n afara motivului pe care deja l-am mentionat mai sus, exist si un altul ,anume: rugndu-ne mpreun cu cineva, chiar inconstient ne mprtsim si de duhul cu care se roag acest om , de experienta si metoda lui de a se ruga si astfel ne punem ntr-un mare pericol, ca ncetul cu ncetul, noi nsine s devenim prtasii acelorasi metode de rugciune, aceluiasi duh care nu este deloc duhul smereniei, al pocintei si al iubirii si de asemenea prtasi acelorasi patimi care sunt roade ale nselrii duhovnicesti si prerii de sine. Un alt argument pentru sprijinul ideii Miscrii Ecumenice foarte des folosit de ctre ecumenistii ortodocsi sun cam asa: "Dup o sut de ani de cnd au nceput dialoguri ecumenice radical s-a schimbat atitudine teologilor occidentali fat de Ortodoxie n general" ; "astzi n Europa Occidental despre teologie si spiritualitatea ortodox deja se vorbeste cu mare respect"(33). nainte se obisnuia a vorbi direct - poate cam dur dar n schimb se stia cu cine ai de a face, ce gndeste si ce vrea de la tine interlocutorul tu. Acum au nceput s vorbeasc ceva mai respectuos dar cu aceasta oare sa schimbat ceva? Desi teologii romano-catolici si protestanti la ntlnirile ecumenice laud nu numai unii pe altii si pe ortodocsi, ci si pe mahomedanii pentru credinta lor ntr-Unul Dumnezeu, pe iudeii pentru c cinstesc pe "printele comun" al tuturor credinciosilor - Avraam, pe pgnii pentru cutarea lor unui Dumnezeu necunoscut etc., dar s ntrebm de adevratul respect fata de Ortodoxie pe acei crestini ortodocsi care triesc n vecintate cu lumea protestant si romano-catolic. S ntrebm pe romnii ardeleni , pe ucraineni, pe srbi; s ne interesm cte biserici ortodoxe au fost drmate n Polonia n perioada interbelic. De asemenea, n Biserica Srb a sec. XX au exitat nenumrati martiri, majoritatea fiind ucisi n al doilea rzboi mondial, de infamul stat fascist al Croatiei, sub conducerea liderului ustas Ante Pavlici, care justifica toate actiunile sale, ca avnd binecuvntarea Bisericii Romano-Catolice. n Croatia si n restul Yugoslaviei, din cei douzeci si unu de episcopi ortodocsi, cinci au fost asasasinati, doi au fost omorti n btaie, doi au pierit n nchisoare, iar alti cinci au fost nchisi sau izgoniti din diocezele lor; un sfert din preotii ortodocsi au fost ucisi si o jumtate ntemnitati. n Croatia, jumtate din populatia srb a pierit si multi ortodocsi sau convertit la romanocatolicism sub amenintarea pistolului (34). Este foarte interesant faptul c seful lagrului de concentrare Iasenovatz unde au fost ucisi 600.000 de srbi ortodocsi, era un monah franciscan. n acest lagr existau si cutite speciale care se numeau "serbosek"(tietor de srbi)(35). Foarte des se aduce obiectia c dialognd cu romano-catolicii, nu trebuie s fie amintit trecutul dureros, pentru c aceasta, din start va stopa orice ntelegere si apropiere. Adevrat, este o obiectie nelipsit de ratiune. Dar, din pcate spre marea dezamgire a noastr, a ortodocsilor, prezentul nu ne als nici o sperant, c n spatele declaratiilor de pace a Vaticanului ar sta mcar o und de sinceritate. n anul 1991 a nceput dezmembrarea Yugoslaviei, cnd Slovenia si Croatia si-au declarat independenta si au cerut sprijin puterilor din vestul Europei. Replica Occidentului a fost definit de ctre Germania, iar rreplica Germaniei a fost n mare parte definit de ctre conexiunea catolic. Guvernul de la Bonn a fost presat s actioneze de ctre ierarhia catolic german. Germania la rndul su a presat Uniunea European pentru ca s recunoasc independenta Sloveniei si Croatiei si apoi, dup ce s-a asigurat de acest lucru, a insistat ca recunoasterea oficial a U.E. s aib loc n decembrie 1991. Vaticanul a jucat un loc central. Papa a declarat c Croatia este bastionul crestinttii (catolice) si s-a grbit s recunoasc diplomatic cele dou state nainte ca U.E. s o fac. Vaticanul a devenit astfel un partizan n conflict, ceea ce a avut consecint n 1994, cnd Papa si-a planificat vizite n cele trei republici. Opozitia Bisericii Ortodoxe Srbe a mpiedicat venirea Sa la Belgrad, iar refuzul srbilor de a-i gatranta securitatea, a 73

dus la anularea vizitei Sale la Sarajevo. Cu toate acestea, papa s-a dus la Zagreb, unde l-a cinstit (dup alte surse chiar a beatificat ) pe cardinalul Alojzieje Septinac, care a fost asociat cu regimul fascist croat din timpul celui de-al doilea rzboi mondial si cu binecuvntarea cruia au fost svrsite toate acele crime asupra srbilor ortodocsi, despre care am mentionat mai sus (36). Binenteles c toat aceast politic a Omului Pcii, cum de obicei este supranumit Papa Ioan Paul al IIlea, deloc nu a contribuit la stabilirea pcii n fosta Yugoslavie ci din contra, a accentuat profund caracterul religios al acestui rzboi. Asadar, din nefericire, de foarte multe ori, prezentul ne forteaz s ne aduvcem aminzte de trecut si s ntelegem c istoria cruciadelor nc nu s-a ncheiat. S nu uitm de asemenea, nici de puternicul prozelitism protestant si romano-catolic care se desfsoar n toate trile ortodoxe si lund aminte la toate aceste fapte ni se va nftisa adevratul chip al acestui "respect" romano-catolic si protestant fat de Ortodoxie si nu n discursuri oficiale ci n viata de zi cu zi. Tot mai des poti s auzi cuvintele : "Ecumenismul este o tribun de unde se face mrturisire valorilor spirituale si teologice ortodoxe ctre lumea eterodox". Consiliul ecumenic al Bisericilor niciodat nu poate fi folosit eficient n acest scop de ctre ortodocsi pentru c, nti: Bisericile Ortodoxe locale la Conferintele si Adunrile Generale ale CEB sunt prezentate de delegati n numr foarte mic, vocea lor este contopit ca o pictur de ap n marea protestantismului si mai ales neoprotestantismului. n al doilea rnd, PS-ul Arhiepiscop Abraham (Garmelia) al Ciaturei seful departamentului de relatii externe la Patriarhia Bisericii Ortodoxe Georgiene explicnd motivele de ce Biserica georgian a luat hotrrea s nu mai fie membr a CEB si s nu mai participe la nici-o manifestare organizat n cadrul acestei organizatii printre altele a spus si urmtorul lucru: "Prsirea miscrii ecumenice era motivat fie si numai din simpla cauz c de fiecare dat cnd reprezentantii Bisericilor Ortodoxe luau cuvntul s prezinte pozitia ortodox n diferite chestiuni ei au fost tratati cu dispret si chiar batjocor, ca oameni arhaici n gndire, fanatici si fundamentalisti". n al treilea rnd: delegatii gruprilor eterodoxe, n cadrul lucrrilor CEB , n nici un caz nu sunt preocupati de adevrul doctrinar al propriei confesiuni si recunosctori ai imperfectiunii lor. Ereticul si sectantul, totdeauna se mndresc cu nstrinarea lor de Biserica, ei tocmai ncearc s prezinte minciuna lor ca pe unicul adevr. Ar fi o naivitate s-i credem pe eterodocsi ca pe elevi de scoal primar care doresc s fie nvtati si educati n duhul Sfintilor printi. Oare cine a vzu vreodat ca ereticii s fie att de smeriti? "Asa c orice pom bun face roade bune, iar pomul ru face roade rele."(...) "De aceea dup roadele lor i veti cunoaste."(Mat.7:17, 20)-spune Mntuitorul Hristos. Si ca urmare se pune ntrebarea: care sunt roadele predicii sau mrturiei valorilor spirituale si teologice ortodoxe n cadrul CEB pentru eterodocsi? S-a ntmplat vreodat ca un protestant, romano-catolic sau monofizit, dup vreo Conferint Ecumenic sau Adunare General a CEB, s se lepede de erezia lui si s treac la ortodoxie? Dar din pcate, pn acum, imaginile promovate adesea cu entuziasm n mass-media, ale ierarhilor ortodocsi tinndu-se de mini cu ereticii si strignd lozinci de unire si de identitate de credint n Hristos , mrturisesc nu adevrul ortodoxiei, ci c orice credint este bun pentru a te mntui. Faptul c n zilele noastre, multi din eterodocsi se convertesc la ortodoxie, aceasta nu se datoreaz ecumenismului, ci faptului c n secolul nostru n Europa Occidental si n America, au fost nfiintate mai multe parohii ortodoxe si cei din alte confesiuni, ntr-adevr au putut s cunoasc spiritualitatea si trirea ortodox. Au fost traduse si tiprite n diferite limbi mii de volume de teologie si mistic a Sfintilor Printi rsriteni. Toate aceste roade, ntr-adevr bune, n-au crescut n pomul ecumenismului, ci au rodit din vita care se numeste Hristos Dumnezeu, prezent integral n Biserica Ortodox si lucrtor prin energiile necreate n ntreaga zidire. Ultimul argument proecumenist care trebuie s fie luat n seam, este c-"ecumenismul ajut mai bine si mai ndeaproape s cunosti teologia eterodox, nu din crti sau manuale, ci prin dialoguri vii, de la persoan la persoan." 74

Cnd discutm asupra diferitelor probleme cu caracter dogmatic sau moral cu eterodocsii, obligatoriu trebuie s fim constienti de anumite aspecte: din momentul n care n protestantism nu exist nici un sistem teologic unitar, nu exist nici o autoritate de referire, cum avem noi, ortodocsii pe Sfintii Printi, spre exemplu, ci la ei, fiecare teolog si creeaz dogmatica si morala proprie, cu pretentia c asa i-a descoperit Duhul Sfnt. nct practic este cu neputint s ne ntelegem cu ei. Teologii protestanti, ei nsisi nu prea se nteleg ntre ei, permitndu-si s teologhiseasc si s interpreteze Sf. Scriptur, fiecare dup placul lui. Atunci orict am discuta noi cu ei, informatiile dobndite despre protestantismul contemporan vor rmne totdeauna subiective si nedepline, ca fiind schimbtoare de la caz la caz . Apoi oare merit s mergem aiurea n Suedia sau Elvetia, ca s ne ntlnim cu baptistii, adventistii si alti eretici, cnd si aici n tar dai peste ei la fiecare pas. n relatiile cu romano-catolicii, lucrurile stau mai specific. n nici un caz nu este de uitat ideologia moral romano-catolic, care pentru un scop anume justific orice mijloace. Pentru "binele" bisericii lor care const n ntrirea puterii papalittii n lume, ei binecuvinteaz orice. De aceea, trebuie s fim foarte atenti, gndindu-ne ce st n spatele aurei fctorului de pace pe care si-o atribuie papa. n acelasi timp, morala catolic este caracterizat si printr-un alt aspect, anume: la ei se permite s mrturisesti verbal orice. Deci romano-catolicii fac diferent ntre a crede si a mrturisi, ceea ce nu facem noi, ortodocsii. Tocmai de aceea, ca s nsele pe unii ortodocsi naivi, catolicii usor rostesc Crezul fr Filioque, usor cer scuze pentru Inchizitie si alte persecutii religioase sau la fel de usor recunosc Biserica Ortodox ca fiind egal cu cea Romano-catolic n har si sfintenie. n anul 1993, pe 23 iunie, n Balamand (Liban) de ctre o comisie teologic mixt, ntre ortodocsi si catolici, a fost semnat faimosul document prin care romano-catolicii respingeau uniatismul ca pe ceva perimat si lipsit de sens.(vezi articolele 2,4,12,30 ale doc. sus amintit.), si n acelasi timp recunosteau Biserica ortodox ca fiind "biserica sor", detintoarea harului sfintitor si mntuitor. Dar iat ce scrie n acelasi an cnd a fost semnat document de la Balamand conductorul greco-catolicilor din Rusia exarhul Leonid Feodorov: "Prozelitismul si convertirea unor persoane nu trebuie s fie scopul misiunii noastre, pentru c aceasta cu putin va ajuta uniatie. Ci scopul principal al nostru este rspndirea si popularizarea nssi conceptiei de uniatism, rspndirea ideilor pozitive despre catolicism si apropierea cu ierarhii si clericii ortodocsi. Neluminnd ntunericul rus cu ntelegerea actual a catolicismului este absurd s asteptm mari succese. Cu prozelitism putem dobndi mii de suflete, dar aceste mii vor fi un nou obstacol ntre noi si acele zeci de milioane de oameni pe care trebuie s-i aducem "ntr-o singur turm".Si deaceea cnd suntem n fata situatiei de-a alege ntre succesul efemer n dobndirea unor suflete de oameni si scopul principal al misiunii noastre noi fr ndoial renuntm la primul, n folosul celui de al doilea scop"(37). n luna iunie a anului 1997 a fost plnuit ntlnirea la Viena Patriarhului Bisericii Ortodoxe Ruse Alexie II cu Papa Ioan-Paul II. Dar ntlnirea nu s-a nfptuit, pentru c atunci cnd n comisiile mixte se discuta viitorul comunicat comun, Papa a refuzat s condamne uniatismul si prozelitismul printre ortodocsi. Fr aceast condamnare orice declaratie despre pace, dragoste si relatiile prietenesti ntre Biserica Ortodox si romano-catolicism ar fi fost "ntruchiparea ftrniciei"- a explicat Sanctitatea Sa Alexie II. n cunoscutul "ndrumtor Ecumenic al Romei" aprut n 1993, tot atunci cnd a fost semnat si documentul de la Balamand, spre dezamgirea partizanilor naivi ai sintagmei "biserici surori" care cred recunoasterii de ctre romano-catolici a Bisericii Ortodoxe ca fiind sfintitoare si mntuitoare, se scriu urmtoarele:" Unica Biserica a lui Hristos exist n Biserica Catolic, care este condus de ctre urmasul lui Petru si de ctre episcopii aflati n comuniune cu acesta." (pct.17) Toate aceste fapte mai sus amintite ne fac s ne ndoim serios de sinceritatea romano-catolicilor, cnd ei ridic anatemele sau semneaz documente gen Balamand sau fac alte declaratii despre pace, prietenie sau colaborare. Mitropolitul Antonie Blum al Surojului (Patriarhia Rus), n scrisoarea sa adresat Patriarhului Alexei al II-lea, n 1997, scria urmtoarele: "A sosit timpul cnd trebuie s constientizm c Roma doreste exclusiv s nimiceasc Ortodoxia. Toate ntlnirile teologice interconfesionale si apropierile reciproce semnate doar pe hrtii, nu ne duc nicieri. Pentru c dincolo de ele st dorinta ferm a Vaticanului s nghit Biserica Ortodox" (38). 75

Pentru a cunoaste bine nvttura romano-catolic, si ce cred ei despre Ortodoxie, ar fi util s studiem documentele oficiale scrise si aprobate la Vatican si nu cele fcute special ca momeal pentru ortodocsi. n loc de ncheiere a acestei lucrri s ne amintim cuvintele Sfintei Scripturi: "n vremea de pe urm vor fi batjocoritori, umblnd potrivit cu poftele lor nelegiuite. Acestia sunt cei ce fac dezbinri, oameni firesti, care nu au Duhul. Dar voi, iubitilor, ziditi-v pe voi nsiv, ntru a voastr prea sfnt credint, rugndu-v n Duhul Sfnt(...) Si pe unii, sovitori, mustrati-i, pe altii, smulgndu-i din foc, mntuiti-i; de altii ns fiindu-v mil cu fric, urnd si cmasa spurcat de pe trupul lor."(Iuda 1:18,23) Si nc: "Copii, este ceasul de pe urm, si precum ati auzit c vine antihrist, iar acum multi antihristi s-au artat; de aici cunoastem noi c este ceasul de pe urm. Dintre noi au iesit, dar nu erau de-ai nostri, cci de-ar fi fost de-ai nostri, ar fi rmas cu noi; ci ca s se arate c nu sunt toti de-ai nostri, de aceea au iesit."(I Ioan 2:18,19)
Note bibliografice (1) Diac. Prof. Dr. Petru I. David - Ecumenismul un factor de stabilitate n lumea de astzi. - pg.27 (2) Ibidem - pg.71 (3) Ibidem - pg.71 (4) Ibidem - pg.97 (5) Preot Prof. Dr. Dumitru Stniloae , Teologia Dogmatic Ortodox, vol.2, p176. (6) Diacon Andrei Kuraev - Vzov ecumenizma. - pg.34 (7) Porunca Iubirii - revist de spiritualitate crestin ortodox. Nr.5 1998. IPS Serafim Joant - Cteva gnduri despre ecumenism. pg12 (8) Vestitorul Ortodoxiei. Periodic de informatie bisericeasc, teologie si spiritualitate al Patriarhiei Romne. Nr. 233, 1 octombrie 1999. (9) Diacon Andrei Kuraev - Vzov ecumenizma. - pg. 42 (10) Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N. Floca - Canoanele Bisericii Ortodoxe. pg. 181 (11) Arhimandrit Serafim (Alexiev), Arhimandrit Serghie (Jazadjiev) - Ortodoxia si ecumenism. - pg.91 (12) Ibidem - pg.119 (13) Ibidem - pg.99 (14) Ieromonah Nicodim Sachelarie - Pravila bisericeasc. - pg.158 (15) Vestitorul Ortodoxiei. Nr.233, 1octombrie 1999 (16) Ieromonah Nicodim Sachelarie - Pravila bisericeasc. - pg.172 (17) Ibidem - pg.172 (18) Ibidem - pg.173 (19) Ibidem - pg.173. (20) Ibidem - pg.173. (21) Ibidem - pg.173. (22) Porunca Iubirii - revist de spiritualitate crestin ortodox.Nr.5, 1988 PS Serafim Joant - Cteva gnduri despre ecumenism. pg.11. (23) PS Antonie Plmdeal - Cuvnt nainte la Mistica si Ascetica Ortodox de Ioan Gh. Savin - pg.9. (24) Diacon Andrei Kuraev - Vzov ecumenizma. - pg.130. (25) Ibidem - pg.133. (26) Merejkovski D.C. - Ispanskie mistiki. Bruxel. 1988, pg.72-75, apud Diacon Andrei Kuraev - Vzov ecumenizma. - pg.134. (27) Diacon Andrei Kuraev - Vzov ecumenizma. - pg138. (28) Karsavin L.P. Osnov srednevecovoi religioznosti (...) Petersburg. 1995, pg.231, apud Diacon Andrei Kuraev - Vzov ecumenizma. - pg140. (29) Idem - Socinenia. Moscova, 1993. Pg.132-133, apud ibidem - pg.140. (30) Idem - Osnov srednevecovoi religioznosti(...) - pg.233.apud ibidem - pg.140. (31) Ioan Gh. Savin - Mistica apusean. - pg.44 (32) Diacon Andrei Kuraev - Vzov ecumenizma. - pg.170. (33) Ibidem - pg.18. (34) Timothei Ware, Istoria Bisericii Ortodoxe, pg. 170. (35) Diac. A. Kuraev, op. cit., pg. 93. (36) Samuel P. Huntington, Ciocnitrea civilizatiilor, pg. 420-421. (37) Exarh Leonid Feodorov. -Glava russkih catolicov vostocinogo obriada.- Logos. Bruxel-Moscova, Nr.48, pg.24-25, 1993; apud Diacon Andrei Kuraev - Vzov ecumenizma. - pg.183-184. (38) Poslanie Mitropolita Surojscogo Antonia. - Radonej. Nr.7(51); apud Diacon Andrei Kuraev - Vzov ecumenizma. - pg.184. BIBLIOGRAFIE I. Biblia sau Sfnta Scriptura. - Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne. Bucuresti. -1993. II. David, diac. Prof. Dr., Petru, Ecumenismul un factor de stabilitate n lumea de astzi, Editura Gnosis, Bucuresti,1998.

76

III. Preot Prof. Dr. Dumitru Stniloaie - Teologia Dogmatic Ortodox. Vol. 2. Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne. Bucuresti. 1997. IV. Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N. Floca - Canoanele Bisericii Ortodoxe, note si comentarii. 1993. V. Ieromonah Nicodim Sachelarie - Pravila Bisericeasc. Editat de Parohia Valea Plopului. Jud. Prahova. -1999. VI. Ioan Gh. Savin - Mistica si Ascetica Ortodox. (Cu un cuvnt nainte de Dr. Antonie Plmdeal Mitropolitul Ardealului Crisanei si Maramuresului). Tiparul Tipografiei Eparhiale Sibiu. Sibiu. -1996. VII. Ioan Gh. Savin - Mistica Apusean (Cu un cuvnt nainte de dr. Antonie Plmdeal, Mitropolitul Ardealului). Tiparul Tipografiei Eparhiale Sibiu. Sibiu - 1996. VIII. Sfntul Ignatie Briancianinov - Despre nselare. Ed. Schitul Romnesc Lacu Sfntul Munte Athos. - 1999. IX. Arhimandrit Serafim (Alexiev), Arhimandrit Serghie (Jazadjiev) - Ortodoxia si Ecumenismul. Ed. Mnstirea Sltioara. 1997. X. Diacon Andrei Kuraev - Vzov Ecumenizma . Ed. Blagovest. Moscova. - 1998. XI. Arhimandrit Rafail Karelin - Vzov Novomodernizma. Ed. Lestvita. Moscova - 1999. XII. Protoierei Mitrofan Znosko-Borovski - Pravoslavie, Rimo-katolicestvo, Protestantizm i Sektanstvo. Ed. Sviato-Troitkoi Serghievoi Lavr. - 1991. XIII. Porunca Iubirii - revista de spiritualitate crestin ortodox. Nr.5. 1998. XIV. Istoria Bisericii Ortodoxe, Timothi Ware, editor Aldo Press s.r.l., Bucuresti, 1999. XV. Ciocnirea civilizatiilor, Samuel P. Huntington, editura Antet, Filipestii de Trg, Prahova, 1997.

ECUMENISMUL. ORIGINI, ESENT, DEZIDERATE

Membru ASCOR Iasi

Astzi se vorbeste din ce n ce mai mult despre ecumenism, reuniuni ecumenice, teologie ecumenic, rugciuni si slujire ecumenic; discutiile antreneaz pasiuni dintre cele mai aprinse, pozitii pro sau contra ale celor dou prti cvasiconstant prezente n slile de conferite teologice: sustintorii care afirm cu trie misiunea ortodox fcut n rndul neortodocsilor prin adunrile ecumenice si adversarii acestei miscri. Voi mentiona doar cteva aspecte privind miscarea ecumenic, scopurile acesteia si concretizarea lor n viata Bisericii Ortodoxe. nti trebuie amintit c ecumenismul, ca idee, a aprut la mijlocul sec. XIX n Anglia si America, propunndu-si s uneasc diferitele confesiuni crestine ce se autointituleaz gresit "biserici". Mai trziu, n 1948, la Adunarea de la Amsterdam, s-a hotrt fondarea asa-numitului "Consiliu Mondial al Bisericilor", cu sediul la Geneva. Termenul de "ecumenism" a fost introdus la Congresul de la Edinburgh (Scotia) n 1910, Congres al organizatiei I.M.K.A. condus de cunoscutul lider francmason John Mott (1865-1955) care a si prezidat lucrrile acestui congres. Semnificativ este faptul c John Mott nu a ales pentru denumirea miscrii sale termenul de "universalism" (de la latinescul universum- univers), ci analogul grecesc, "oecumenicos" care apartine exclusiv Bisericii Ortodoxe. Copul vdit al acestei substituiri a fost cel de a masca intentiile acestei miscri sub un termen clasic pentru Ortodoxie " acela al ecumenicittii, universalittii Sfintei Biserici Ortodoxe " existnd pericolul de a identifica cndva Sinoadele Ecumenice cu "Consiliul Mondial al Bisericilor". Dealtfel, chiar una din Bisericile Ortodoxe, cea Rus, s-a exprimat semnificativ n acest sens, trgnd un semnal de alarm, nc din anii trecuti, dup lucrrile Adunrii a V-a a CMB de la Nairobi: "Un alt pericol care amenint grav unitatea crestin si viitorul miscrii ecumenice {...} este iluzia, nutrit de unii participanti la miscarea ecumenic, precum c C.M.B. ar putea asigura un asemenea grad al apropierii ecumenice a bisericilor membre ale ei, nct una din viitoarele sale adunri generale se va transforma n sinod crestin ecumenic." Asadar nc dintru nceput, autodenumirea acestei miscri drept "ecumenic" ridic grave semne de ntrebare 77

asupra a ceea ce urmreste ea. Noi afirmm c apartinem de acel ecumenism, vechi si pururi nou, adic de universalitatea Sfintei Biserici Ortodoxe ntemeiat de Domnul nostru Iisus Hristos n scopul rspndirii adevrului divin revelat propovduit de Hristos si nfptuirii mntuirii fgduite de El. ntre acest ecumenism ortodox si "ecumenismul" promovat de C.M.B. exist contradictii flagrante si deosebiri dogmatice profunde care fac imposibil apartenenta la Sfnta Biseric Ortodox Universal si, n acelasi timp, la miscarea ecumenic ce si impune n ultima vreme conceptiile sale, tot mai insistent si tot mai strin de duhul Ortodoxiei. Iat principalele puncte inacceptabile pentru un ortodox: A). Miscarea Ecumenic se bazeaz pe teologia modernist promovat n spatiul eterodox n zorii veacului XX si care sustine nti de toate existenta Sfintelor Taine mntuitoare si sfintitoare si n afara granitelor Bisericii Ortodoxe. Aceast conceptie care consider gruprile eretice si schismatice ca nefiind complet rupte de trupul Bisericii celei Una, i face pe teologii modernisti s afirme ca n tainele (Botez, Mirungere, Hirotonie, s.a.) svrsite de eterodocsi lucreaz acelasi har mntuitor si sfintitor al Sfntului Duh, chiar dac nu n plintatea lui, ca n Biserica Ortodox. Mentionez c nc din 1982, comisia "Credint si organizare" de la Lima a adoptat documentul B.E.M. care constituie efectiv baza dogmatic si liturgic minim a unirii crestinilor " Botez, Euharistie, Slujire (preotie). Analiza atent a continutului acestui document demonstreaz dou aspecte: 1). Faptul c n B.E.M. nu sunt mentionate 4 Taine bisericesti: Mirungere, Spovedanie, Cstoria si Sfntul Maslu, denot c acest document nu le recunoaste drept taine. 2). B.E.M. este alctuit dup criterii pur protestante. n finalul preambulului B.E.M., alctuitorii declar ntr-un mod strin de duhul dreptei credinte: "nu trebuie s ne asteptm n B.E.M. la o interpretare teologic deplin a botezului, euharistiei si preotiei", aceasta fiind n opinia lor "n cazul dat neadecvat si nedorit". B). Teologia modernist promoveaz asa-zisa "teorie a ramificatiilor" potrivit creia Biserica lui Hristos este trunchiul comun din care se desprind ramuri care detin si ele - ca biserica romno-catolic, protestant, necalcedonian, anglican, etc. " har mntuitor si sfintitor. C). Consecinta imediat a celor expuse mai sus este posibilitatea rugciunii n comun cu eterodocsii si chiar a Euharistiei. n ultima vreme, la reuniunile C.M.B. se afirm c numai svrsirea Euharistiei n comun trebuie respins, celelalte slujbe sau rugciuni fiind acceptate. D). De multe ori, autoprezentarea membrilor sau sustintorilor miscrii ecumenice poate mbrca forme aberante. S mentionm manifestrile de la Vulcana- Bi (Trgoviste, august 1998) cnd materialul pus la dispozitia participantilor se defineste ca "Religia secolului XXI , religia sperantei", afirmndu-se c nu se vrea un parlament al religiilor, ci mai grav, conform cuvntului de deschidere, "un chip sustras dogmelor, un chip viu si convingtor" n care functioneaz alte legi dect cele crestine si anume "legea curcubeului", sau Conferinta Mondial a Religiilor Lumii pentru Pace tinut la Bucuresti n septembrie 1998, cnd manifestrile au culminat cu aprinderea unui "foc sacru" si rostirea rugciunii n comun pentru pace mpreun nu numai cu reprezentantii confesiunilor crestine eterodoxe, dar si cu necrestinii si cei apartinnd cultelor pgne asiatice. Acestea fiind datele, vom prezenta pe scurt credinta noastr legat de ele: A). n privinta harului mntuitor si sfintitor al Sfntului Duh, Sfntul Vasile cel Mare afirm n Epistola I Canonic: "nceputul separrii a fost schisma, iar prin aceast desprtire ei nu mai au harul Sfntului Duh care nu li se mai d din momentul desprtirii lor. La nceputuri, nainte de desprtire, acestia aveau harul preotiei si prin punerea minilor transmiteau acest har sfintitor, iar dup schism au devenit laici, nct nu mai au puterea harului nici pentru a boteza, nici pentru a hirotonii; cei rupti de Biseric au devenit astfel incapabili s transmit si altora harul Sfntului Duh". Sfntul Irineu de Lyon afirm: "Unde este Biserica, acolo este si Duhul Sfnt , iar unde este Duhul Sfnt acolo este Biserica si tot harul, iar Duhul Sfnt este Adevrul"; "Cei care se deprteaz de la Biseric (...) ei se pedepsesc pe ei nsisi, tocmai despre ei spune Sfntul Apostol Pavel c dup prima si a doua mustrare, ndeprteaz-te de ei." Sfntul Ciprian al Cartaginei: "n afara Bisericii nu exist mntuire: casa lui Dumnezeu este una singur si este imposibil s se mntuiasc cineva n alt parte dect n Biseric (...) oricine se deprteaz de Biseric devine strin de testamentul Bisericii. Cel ce stric pacea si unitatea n Hristos, lucreaz mpotriva lui Hristos." Fericitul Augustin: "Mntuirea ni se d prin Biseric, iar cei ce sunt n 78

afara Bisericii, nu vor primi viata vesnic." Sfntul Chiril al Ierusalimului: " Mrturisirea credintei ne nvat despre una sfnt, soborniceasc si apostoleasc Biseric pentru ca s te pzesti de stricciunea adunrilor eretice si s fie totdeauna n Sfnta Soborniceas Biseric." Fericitul Augustin: "Afar de granitele Bisericii poti avea orice, cu exceptia mntuirii. n afara Bisericii, se poate s ai trepte ierarhice, taine, Aliluia si Amin, Evanghelie, credint si s propovduiti pe Dumnezeu n trei ipostasuri, dar mntuire poti s ai exclusiv n Biserica universal si dreptmritoare." Socotim c numai aceste argumente ale Sfintilor Printi, ct si ntreaga noastr Traditie ne ndrepttesc s credem c: - nici gratia divin creat mprtsit credinciosilor romano-catolici prin Sacramentele acestora nu serveste mntuirii si sfintirii celui ce o primeste; - nici simbolistica protestant privind Euharistia nu ni-L ofer pe Hristosul cel adevrat; - nici o alt Tain svrsit n afara Bisericii Ortodoxe celei una nu este detintoare a harului Sfntului Duh. - n afara Bisericii dreptmritoare, svrsirea Tainelor chiar n cele mai mici amnunte, nu se poate ntelege dect ca o form exterioar lipsit de har. Aceste forme goale ns si recapt valabilitatea dup ntoarcerea n Biserica Ortodox. B). Afirmm c Biserica lui Hristos, conform Simbolului nostru de credint, este una, sfnt, soborniceasc si apostolic. Biserica este trupul mistic al lui Hristos. Hristos nu poate avea mai multe trupuri pentru c ea (Biserica) este zidit pe "piatra cea din capul unghiului" care este credinta. Dogma ortodox este piatra cea din capul unghiului pe care se zideste si actul liturgic si morala crestin-ortodox si activitatea misionar si orice manifestare a crestinului ortodox n societate. Orice act exterior al credinciosului devine o mrturisire de credint de care vom da seama stiind c vom fi ntrebati si "despre orice cuvnt desert". De aceea noi mrturisim c nu pot exista fragmente de mntuire, fragmente de adevr si nici jumtti de credint , odat ce "Vestea cea bun", Evanghelia lui Hristos, a fost propovduit n lume prin sfintii si ucenici si apostoli care au ntemeiat Biserica. Aceast Biseric detine adevrul integral despre mntuire si cine pretinde c, rupndu-se de trupul Bisericii celei adevrate, se poate mntui cu buctele de adevr doar, acela se nseal. Pentru c un singur mdular numai rupt dintr-un trup ntreg nu poate s aib viat prin sine nsusi si cu att mai mult s fie lucrtor, dect numai realipit fiind la trupul din care a fost rupt (pilda vietii celei adevrate: "Eu sunt viata cea adevrat si Tatl Meu este lucrtorul . Orice mldit care nu aduce road, El o taie; si orice mldit care aduce road, El o curteste, ca mai mult road s aduc..."). nsusi Domnul Iisus Hristos subliniaz necesitatea credintei n cuvintele: "Cine va crede si se va boteza, se va mntui; dar cine nu va crede, se va osndi" (Marcu 16,16) iar n convorbirea cu Nicodim El spune: "Cine nu crede, a si fost judecat". Sfntul Fotie, Patriarhul Constantinopolului a explicat foarte bine legtura dintre credinta dreapt si faptele plcute lui Dumnezeu: "Virtutile trebuie s fie ocrotite de credint: cu ajutorul ambelor trebuie s se formeze adevratul om, cci dogmele cele drepte fac vrednic viata, iar faptele curate arat dumnezeirea credintei. "Toti Sfintii Printi au pretuit nalt credinta Ortodox ca fort dttoare de har si de mntuire"; "Nu pctui n credint, ca s nu se mnie pe tine Creatorul nostru. Cine nu tine credinta cea dreapt ... sufletul lui nu va avea parte de viata vesnic; el este un vnztor declarat al lui Dumnezeu"- Sfntul Antonie cel mare. Sfntul Marcu Eugenien al Efesului : "Credinta noastr este dreapta mrturisire a Printilor nostri. Cu ea mai ndjduim s ne mprtsim naintea Domnului si s primim iertarea pcatelor; iar fr ea nu stiu ce fel de cuviosii ne-ar putea izbvi de chinul cel vesnic". Cuviosul Marcu Grecul: "A nlocui sau a schimba ceva ct de putin n nvttura credintei este o mare crim si pierderea vietii vesnice". Sfntul Paisie Velicikovscki: "Sfintenia adevratilor brbati sfinti...nu se cunoaste propriu-zis dup minuni (cci si pgnii si ereticii pot face minuni cu ajutorul diavolului), ci dup adevrata credint ortodox, dup felul n care pzeste cu grij dogmele dumnezeiesti, urmeaz toate canoanele apostolice sobornicesti si traditiile Bisericii Ortodoxe si dup vietuirea cea fr prihan urmnd toate poruncile evanghelice si patristice. "Sfntul Serafim de Sarov n dialogul su cu Motovilov se exprim astfel: "Cel care are harul Sfntului Duh pentru dreapta credint n Hristos, chiar dac e si smerit cu sufletul, din slbiciune omeneasc, din pricina unui anume pcat, nu va pieri n veci, ci va fi nviat prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, Care iart pcatele lumii si druieste har peste har (...).Pentru Dumnezeu, pretuieste dreapta credint n El si n Fiul Su cel Unul-Nscut, cci tocmai pentru aceasta se d de sus n plintate harul Sfntului Duh." Granitele Bisericii lui Hristos caracterizate prin dou conditii esentiale: 79

a) Credinta adevrat; b) Unitatea euharistic. Sfntul Maxim Mrturisitorul vorbeste astfel despre dreapta credint: "Mntuitorul si-a numit Biserica sa soborniceasc, dreptmritoare. "Despre unitatea euharistic, Sfntul Ciprian al Cartaginei scrie urmtoarele: "Trebuie s stii c episcopul este n Biseric si Biserica n episcop, iar cel ce nu este n comuniune euharistic cu episcopul, acela nici nu este n Biseric si se nseal cei care nu sunt mpcati cu ierarhia initiat de Dumnezeu, avnd ndejdea s-si gseasc unitatea liturgic pierdut (...). Cnd de fapt, Biserica este una, soborniceasc si nemprtibil si peste toate unit si ntrit prin comuniunea euharistic a ierarhilor". De aici rezult clar c unitatea de credint si liturgic a episcopilor formeaz Biserica adevrat a lui Hristos. Asadar cei care s-au desprtit de trupul lui Hristos, biserica este una, nu mai sunt Biserici. Cum altfel ar mai putea fi ele biserici crestine dac nu mrturisesc credinta cea adevrat si dac au ntrerupt comuniunea euharistic cu Biserica cea una? A spune c dou corbii duc la limanul mntuirii - cea Ortodox si oricare din cele ale eterodocsilor " nseamn a spune c sunt dou adevruri, dou ci spre cer, si nu una singur pe care a instituit-o nsusi Domnul. Sfntul Ioan Gur de Aur afirm: "Biserica adevrat a lui Hristos este una singur din care n diferite timpuri s-au desprtit diverse adunri eretice si grupri schismatice." Sfntul Ioan Hrisostom i numeste pe cei desprinsi din trupul Bisericii, ori eretici ori schismatici. Orice crestin ortodox trebuie s resping categoric nvttura protestant a acelor teologi care consider eretici numai pe cei care s-au separat de Biseric n primele patru veacuri. Oare nu si Sinoadele Ecumenice IV, V, VI, VII au nfierat ca eretici pe cei ce se abat de la credinta cea dreapt? Nu au fost declarati eretici cei care nu cinstesc icoanele, Sfintele Moaste si nu o cinstesc pe Fecioara Maria ca Nsctoare de Dumnezeu? Si stim c acestea au fost asa si s-au spus dup veacul IV. Ori gruprile protestante , spre exemplu, intr tocmai n categoria mai sus mentionat. C) Sfintele Canoane opresc rugciunea n comun cu schismaticii si ereticii (Canoanele 10, 11, 45, 47, 65 Apostolice; Canoanele 6, 9, 32, 33, 34 Laodiceea; Canonul 9 al Sfntului Timotei al Alexandrei). Canonul 45 Apostolic porunceste :"Episcopul sau Preotul sau Diaconul care numai s-ar ruga cu ereticii s se afuriseasc si dac l-ar primi s slujeasc ca preot, s se cateriseasc . La tlcuirea Canonului 47 al Sfintilor Apostoli, scrie Sfntul Nicodim Aghioritul c " Latinii sunt eretici si nu au nici Botez, nici Preotie si dac vreun preot nu boteaz pe cei ce se ntorc la Ortodoxie, se afuriseste". Actul rugciunii este o mrturisire a adevrului de credint, o participare mistic la dumnezeire ntruct cerem mprtsirea harului necreat care ndumnezeieste pe adevratul lupttor si tritor n Hristos. Rugciunea ne apropie la modul cel mai intim si ne face s mprtsim acelasi Duh Sfnt, iar motorul rugciunii este ncredintarea luntric c Dumnezeu l ascult pe credincios, ncredintare izvort din credinta lui. Asadar, dac credinta este stricat, atunci de ce fel de rugciune comun se pot mprtsi un ortodox si un romano-catolic, spre exemplu, stiind c romano-catolicii prin baza lor doctrinar atenteaz la nssi dogma Sfintei Treimi? Dac n traditia Bisericii s-ar fi nteles prin cuvntul eretic numai cei care-au czut din credint n primele patru veacuri, atunci Sinoadele Ecumenice ar fi adus precizri afirmative privind rugciunea n comun cu cei ce au fost declarati eretici n veacurile precedente (iconoclasti, monofiziti, monoteliti etc.). Ori toti cei care s-au abtut numai " cu o iot sau o cirt" de la adevr au fost anatemizati si s-a oprit rugciunea n comun cu ei. Noi, ortodocsii spunem oricnd " da" rugciunii pentru cei czuti n rtcire, faptelor de iubire fat de acestia, dar respingem orice form de rugciune n comun cu ei stiut fiind c acelasi Duh Sfnt lucreaz si se roag att la Sfnta Euharistie, ct si la orice act religios individual sau colectiv realizat de crestinul ortodox care are o relatie vie si constient cu Dumnezeu-Sfnta Treime. D) n legtur cu aspectele mentionate despre manifestrile de la Vulcana- Bi si Bucuresti din augustseptembrie 1998, merit precizate urmtoarele: Biserica Ortodox, ca Biseric misionar are datoria fundamental de a propovdui adevrul evanghelic oricnd si oriunde. Oare, crui Dumnezeu ns, se pot ruga mpreun crestinii ortodocsi si ereticii ori pgnii, dac recunoastem c actul rugciunii tsneste din luntrul sufletului care a primit si accept o anumit nvttur de credint? Pentru c unul este Dumnezeul crestinilor cel slvit n Treime, pe cnd " toti dumnezeii neamurilor sunt draci" (Psalmul 95,5). Actuala structur a C.M.B. si ntreaga sa ideologie arat c miscarea ecumenic este o miscare cu o doctrin bine conturat, bazat pe 80

"teoria ramificatiilor" si valabilitatea Sfintei Taine si n cadrul celorlalte confesiuni crestine. n cadrul acestui C.M.B., situatia de fapt, const n aceea c si cei mai nversunati eretici sunt tratati ca membri cu drepturi egale ai trupului Unul Singur al lui Hristos- Biserica drept mritoare. Ei se autointituleaz " biserici" fr a fi ca atare si nssi Consiliul de la Geneva actioneaz n calitate de Consiliu Mondial al Bisericilor. Prin nssi aceast denumire, Biserica crestin este pus pe aceeasi treapt cu toate asa numitele " biserici" care fac parte din C.M.B. Scopul final al unei astfel de " nivelri" este de a transforma notiunea de Biseric ntr-o notiune ordinar, obisnuit, adic ntr-o abstractie ce reuneste pe principii egale diferitele "biserici" nsemnnd stergerea treptat si complet a sensului dogmatic de Biseric. Urmnd calea ecumenismului si eterodocsii si ortodocsii sunt pgubiti de adevr. Eterodocsii care caut sincer adevrul mntuitor si harul nnoitor nu vor fi motivati s accepte Ortodoxia ntruct se ntresc mai mult n rdcina lor, C.M.B. recunoscndu-i drept biserici. Sfntul Ioan Cassian spune: " Nu ncape nici o ndoial c cel care nu mrturiseste credinta Bisericii, se afl n afara Bisericii". Astfel, temeiurile pe care functioneaz C.M.B. sunt inacceptabile pentru Ortodoxie: a) Primul temei, adoptat la Evanston la a doua Adunare General a C.M.B. (1954) spune: " C.M.B. reprezint o comunitate a bisericilor care recunosc pe Domnul nostru Iisus Hristos ca Dumnezeu si Mntuitor." Pentru ortodocsi acest temei care nici mcar nu a fost adoptat de membrii C.M.B. n totalitatea lor, este de neacceptat ntruct nu sunt aduse precizrile hristologice, elaborate de Sinoadele Ecumenice. n el nu se vorbeste despre ereziile nestorienilor, eutihienilor, apolinaristilor etc. care recunosc ntr-o manier proprie pe Iisus Hristos ca Dumnezeu si totusi sunt deosebiti radical de Ortodoxie. b) Al doilea temei adoptat de a treia Adunare General a C.M.B. din New-Delhi (1961): " C.M.B. este o comunitate a bisericilor care mrturisesc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu si Mntuitor dup Scripturi si ca urmare, caut s respecte mpreun mrturisirea lor comun ntru slava Dumnezeului celui Unul- Tatl, Fiul si Sfntul Duh". Nici acesta nu este cu adevrat acceptabil ntruct nici aici nu se spune cum trebuie s crezi n Dumnezeu Cel n Trei Ipostasuri; noul temei nu contest ereziile antitrinitarilor, nestorienilor, apolinaristilor, subordinationistilor si fiind formulat confuz el poate fi oricnd contrasemnat de toti reprezentantii contemporani ai acestor erezii vechi. Biserica Ortodox are Crezul su ferm si nu poate accepta ideea " minimului dogmatic" proferat de ecumeniti n favoarea unirii, aceasta nsemnnd renuntarea la dogmele cinstirii icoanelor, a Maicii Domnului, cultul sfintilor, rugciunilor pentru cei adormiti etc. La Vancouver (1983) la a patra Adunare General a C.M.B. s-a legalizat " preotia feminin", iar unele voci ndemnau pe femei s substituie ideea despre Dumnezeu-Tatl prin ideea unei zeite- mam." Protestele si vocile ortodocsilor au devenit n timp din ce n ce mai putin auzite. Iat cteva pozitii categorice n legtur cu a saptea Adunare General de la Canberra(1991): " Se constat asa cum am sesizat de mult, tendinte de adncire a protestantismului si nicidecum de dorinta sfnt spre unitate n Hristos si unire sincer (.P.S. Mitropolit Bartolomeu de Calcedon); "n curnd n C.M.B. nimeni nu se va mai interes de teologie...Duhul Sfnt pentru "ecumenism" este o tem nicidecum o persoan a Sfintei Treimi de aceeasi fiint cu Tatl si cu Fiul...Dogma Sfintei Treimi este vital pentru biseric si pentru fiecare crestin n parte." (.P.S. Mitropolit Ioannis Zizioulas al Pergamului). S notm prerea reputatului teolog roman Pr. Prof. Dumitru Stniloae: "Ecumenismul este pan-erezia veacului XX" afirmatie semnificativ prin aceea c nsusi profesorul Stniloae a participat la manifestrile anterioare ecumenice din ultimele decenii ns cu sigurant, nu a putut s-i scape natura anticrestin a ecumenismului pe care pr. Prof. l recunoaste, n acelasi interviu luat n ultimul an al vietii sale drept o miscare afiliat masoneriei mondiale. Multi teologi ecumenisti sustin c fac misiune ortodox prin participarea la C.M.B., dar de fapt, aceasta nseamn acordarea deplin a girului ortodox fat de confesiunile crestine ce se intituleaz biserici "si care pretind c nici una din bisericile participante la C.M.B." nu detine adevrul integral. Dup a opta Adunare General a C.M.B. (Harare, 1998) iat ce remarca un reprezentant al Bisericii Ortodoxe Ruse, pr. Ilarion Alfeev: "Ortodocsii nu pot influenta activittile C.M.B. pentru c ei nu reprezint o minoritate. Ce s mai spun despre cinstirea Maicii Domnului sau a icoanelor? Acestea nu pot fi discutate pentru c "divizeaz". Dar despre 81

limbajul inclusiv sau despre hirotonia femeilor? Acestea nu divizeaz? Ca s nu mai vorbim si de recentele practici samanice promovate la o sedint a Adunrii de la Harare 1998, la care secretarul general al C.M.B. Dr. Conrad Raiser a ncheiat ceremonia de deschidere a Decadei Ecumenice de Solidaritate cu femeile, cu un act de vindecare n traditia samanic din Coreea. Iat n ce lumin trebuie vzute hotrrile recente ale Bisericii Ortodoxe ale Georgiei, Bulgariei, Serbiei de a se retrage complet din miscarea ecumenic. Aceste biserici locale au nteles c participarea lor la C.M.B. devine inoportun si chiar anti-ortodox. Concluzii Din cele expuse pn acum reiese c nu este deloc justificat participarea ortodocsilor la miscarea ecumenic. Atitudinea att de negativ a unor ortodocsi si chiar a unor biserici locale fat de ecumenism, precum si scepticismul actual profund al Bisericii Ruse, a Ierusalimului si a Eladei (inclusiv comunitatea atonit) asupra miscrii ecumenice, ar putea fi nvinuite de urmtoarele: 1) neparticipnd la miscarea ecumenic, care a cuprins ntreaga lume, ei s-ar opune pcii si solidarittii dintre oameni; 2) respectarea adevrului fr "dragoste" nu este justificat n conditiile situatiei tragice actuale din lume; 3) noi ne-am opune tendintelor de pace ale oamenilor de stat care fac eforturi colosale pentru apropierea de acele aliante politico-militare aparent favorabile. Trebuie rspuns la acestea prin urmtoarele: Crestinii ortodocsi niciodat nu au nteles c, dac refuz, pe baza hotrrilor canonice orice contact cultic si sacramental cu eterodocsii, atunci n mod implicit am priva de dragostea noastr oamenii n general, n planul relatiilor social-umane. Pe plan social, Biserica Ortodox se roag conform poruncii scripturistice "pentru pace n lumea ntreag": "s faceti cereri, rugciuni, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii... ca s petrecem viat pasnic si linistit ntru toat cuviosenia si buna credint"(I.Timotei 2,1-2). Misionarismul social, ospitalitatea crestin, bunacuviint nu trebuie s aib a face cu promovarea "minimului dogmatic" stiut fiind c "n dogm nu exist concesie."(Sfntul Marcu al Efesului). Toti Sfintii Printi care au fost pentru pacea n lume ndreptau atentia crestinului nainte de toate ctre cer si ctre luntrul sufletului. Sfntul Serafim de Sarov: "Dobndeste duh pasnic si mii de oameni se vor mntui n jurul tu." Sfntul Macarie cel Mare se referea si el nti de toate la o anume pace: "pacea cereasc, care a nscut Lumina lumii, pacea pe care au rostit-o proorocii si despre care au vorbit cei cucernici si au binevoit-o ngerii (Luca 2,14). Pacea lui Dumnezeu, care a fost cu toti Sfintii Printi si i-a ferit de orice ispit. Aceast pace fie cu voi n numele Tatlui, al Fiului si al Sfntului Duh. Amin." Cluzindu-ne dup aceste gnduri despre pace ale Sfintilor Printi, noi ne temem s trdm pe Domnul Iisus Hristos " Domnul Pcii si nvttorul Iubirii, Cel Unul adevrat. O astfel de trdare am svrsi dac, n numele unei alte pci am consimti s intrm n comuniune de rugciune, de doctrin s.a.m.d. cu eterodocsii conform principiului ecumenic: "Dai ca s dau, renunti ca s accept... este un nceput." Puritatea credintei ortodoxe este singura conditie pentru realizarea adevratei pci care nu se poate realiza fr harul lui Dumnezeu.

82

LEGISLATIA CANONIC ORTODOX PRIVIND "TAINELE" ETERODOCSILOR

Printele Alexie Ksutasvili - Lenski

I. INTRODUCERE Secolul XX va rmne n istoria crestinismului marcat prin aparitia miscrii ecumenice si a unei noi ideologii care a devenit preocuparea si modul de gndire a mai multor teologi din toate confesiunile crestine. Pentru foarte multi oameni, ecumenismul a nsemnat o punte pentru apropierea credinciosilor din diferite confesiuni spre reconciliere si unitate. De aceea, secolul trecut a fost numit pe drept de multi teologi secolul eclesiologiei. Dar vointa de unitate cu orice pret, a dat nastere foarte adesea unui entuziasm usor si fr consistent doctrinar, care crede c poate nmuia si modela realittile prin cldura lui sentimental, iar alteori unui spirit diplomatic tranzactionist, numit n anii din urm si conciliarist, care sustine c poate concilia prin anumite convergente si compromisuri doctrinare, unele pozitii, realitti si chiar erezii care au dus la aparitia numeroaselor comunitti si denominatiuni crestine, desprtite de Biserica cea Una si Apostolic, toate ns, inclusiv denominatiunile crestine, revendicnd pentru ele calitatea eclesial deplin si egal, ca membre ale Consiliului Mondial al Bisericilor. Deci, fr nici o privire direct la adevrul de credint, la Taine, si la preotia sacramental axat pe episcopatul de succesiune apostolic. Si ntr-un caz si n cellalt, avem de a face nu numai cu o anumit elasticitate, ci chiar cu un relativism accentuat. Disocierea dintre un Hristos al istoriei si Hristos al credintei, a devenit manifest pentru multe din comunittile si denominatiunile crestine, si este prezent n gndirea multor teologi pentru care diferentele n materie de credint au mai mult determinare istoric, sociologic si etnico-cultural, n general. De asemenea, si unitatea vizibil a Bisericii, este astzi pentru multi dintre ei o problem determinat n primul rnd sociologic si apoi teologic[1]. Datorit acestor fapte, ecumenismul contemporan a ajuns la o mare criz, ceea ce a si provocat retragerea total sau partial din activitatea CMB, a mai multor Biserici Ortodoxe locale[2]. Situatia actual oblig pe teologii ortodocsi s actualizeze n duhul Sfintilor Printi, nvttura eclesiologic a Bisericii primare celei nedesprtite din primul mileniu. Eclesiologia fiind prin excelent o tem dogmatic, totusi noi asistm la o preocupare din ce n ce mai activ n aceast directie a specialistilor de Drept Canonic Bisericesc. Sfintele canoane ale Bisericii Ortodoxe, reflectnd n mod concentrat, printre altele, si nvttura eclesiologic a Sfintilor Printi, rmn izvorul pretios de cercetare n domeniul mentionat. Una dintre temele principale ale eclesiologiei ortodoxe, reprezint atitudinea pe care trebuie s o aib Biserica fat de Tainele svrsite afara granitelor ei canonice. Recunoasterea drept valide sau respingerea tainelor svrsite de eterodocsi implic o serie de consecinte doctrinare profunde care vor avea influent asupra ntregii vieti a Bisericii Ortodoxe. Dac ncercm s schitm problemele principale n legtur cu validitatea Tainelor svrsite de ctre eterodocsi, acestea ar fi: 1) Problema Bisericii nssi, a Bisericii adevrate care nu poate exista dect n calitatea de trupul mistic al lui Hristos, avnd prezent ncontinuu pe Duhul Sfnt lucrtor prin Taine n Biserica cea Una, Sfnt, Soborniceasc 83

si Apostoleasc. 2) Problema succesiunii apostolice. Ce anume defineste succesiunea apostolic si dac putem socoti Tainele valide acolo unde nu o gsim. Mai mult dect att, pentru a putea delimita sau trasa granitele Bisericii, este necesar s ne ghidm si dup criteriul succesiunii apostolice; unde o gsim, acolo si este Biserica, unde nu o gsim, nu este Biserica. 3) Problema intercomuniunii in sacris a credinciosilor care apartin diverselor confesiuni crestine. Intercomuniunea cerut att de imperios de toate ramurile protestantismului, neoprotestantismului, practicat de ctre romano-catolici la asa zise ospete euharistice[3] ba chiar si promovat de unii teologi ortodocsi[4]. 4) Problema eventualei uniri a Bisericii ortodoxe cu alte confesiuni crestine, problem att de actual oricnd, este si ea printre acelea a cror solutionare just depinde n primul rnd de existenta Tainelor lucrtoare si n afara granitelor Bisericii Ortodoxe. 5) Problema unui viitor Sinod Ecumenic, n sensul c membrii unui astfel de Sinod nu pot fi n primul rnd, dect episcopii cu succesiune apostolic; dar exist oare episcopi cu succesiune apostolic si n afara Bisericii Ortodoxe? La toate aceste ntrebri si la multe altele nu este cu putint a da rspunsul, fr s ne clarificm care sunt conditiile pentru ca un ritual svrsit ntr-o comunitate eclesial sau alta, s aib calitatea de Tain, prin care s lucreze harul Sfntului Duh[5]. Studiind bibliografia de specialitate, este usor de observat faptul c tema pe care ne-am propus s o abordm n lucrarea aceasta, a fost studiat de mai multi teologi romni si strini, n mod special de ctre dogmatisti, dar n acelasi timp se observ marea lips a analizei existentei Tainelor n afara Bisericii din punct de vedere al Dreptului Canonic Bisericesc. Acest lucru nu este de mirat, ntruct, nc de la sfrsitul secolului XIX; celebrul canonist dr.Nicodim Milas, fost episcop al Zarei n Dalmatia, n prefata scris la editia prim a lucrrii sale Colectiunea Canoanelor Sfintilor Apostoli ale Sinoadelor Ecumenice si particulare precum si ale Sfintilor Printi care au fost primite de Biserica Ortodox Rsritean, spunea c pe vremea sa, la srbi, canoanele Bisericii Ortodoxe erau aproape necunoscute. Traductorul n limba romn al operei lui Nicodim Milas, dr.Nicolae Popovici, n anul 1930 recunostea c: si noi, romnii, suntem nc destul de departe de o stare ideal n aceast privint (...). Lucrrile aprute n limba romn n acest domeniu, att cele mai vechi, ct si cele mai nou, sunt si rare si nu corespund deplin nici cerintelor stiintei teologice de astzi, nici scopului practic[6]. n perioada de grea ncercare, cnd n marea majoritate a trilor ortodoxe s-a instalat regimul comunist ateu, studiul teologic a fost pus sub aspra supraveghere din partea oficialittilor statale de atunci. Studiul Dreptului Canonic Bisericesc a fost unul dintre alte materii care au avut cel mai mult de suferit, canonistilor nedndu-li-se posibilitatea de a desfsura n mod liber activitatea stiintific n acest domeniu. Aceast atitudine a regimului comunist ateu era bine justificat prin faptul ca, oamenii cunoscnd bine sfintele canoane ale Bisericii Ortodoxe, cunoscnd nvttura Sfintilor Printi, altfel ar fi privit relatiile ntre Biseric si Stat ct si viata bisericeasc nssi. n acelasi timp, aparitia n lumea crestin a miscrii ecumenice si angajarea Bisericilor Ortodoxe locale din ce n ce mai activ n activitatea acestei miscri, a atras alte noi atitudini din partea mai multor teologi ortodocsi, fat de dreptul canonic bisericesc. Pentru ajungerea la unitatea deplin ntre toate confesiunile crestine pe baza minimului dogmatic[7] sau, cu alte cuvinte, pe baza compromisului dogmatic, unul dintre obstacolele principale a fost vzut stnd tocmai n sfintele canoane ntelese si practicate ntr-un anume fel de toti Sfintii Printi. n contextul celor spuse pn acum, nu este de mirat faptul c unii dintre teologii ortodocsi, ori nu cunosc deloc legislatia canonic a bisericii, ori vd sfintele canoane drept expresia fanatismului, rigorismului excesiv, fundamentalismului lipsit de duhul dragostei evanghelice[8]. Vorbind despre importanta studiului Dreptului Canonic Bisericesc si n mod special privirea la Tainele eterodocsilor din punctul de vedere al legislatiei canonice rsritene, este de luat aminte si urmtorul fapt: ncepnd din secolul XIX si pn n zilele noastre, n teologia ortodox se observ o anumit influent a scolasticismului occidental si a modului de gndire strine duhului Sfintilor Printi, ceea ce a dus la unele confuzii doctrinare, liturgice si canonice. Aflndu-ne ntr-o asemenea situatie, imperativul vremurilor noastre 84

este ntoarcerea la izvoarele teologiei din primul mileniu al crestinttii, ntoarcerea la Sfintii Printi a cror nvttur, n mod ct se poate de concentrat, este formulat n sfintele canoane ale Bisericii. Asa dar, canoanele, care alctuiesc colectiunea general, fr deosebire, au obligativitate universal pentru toti membrii Bisericii. (...) Izvorul fundamental si primar, pe care se bazeaz si din care deriv toate, este Sfnta Scriptur si Traditia[9] - spunea n anul 1884 dr.Nicodim Milas. Gndind la toate cele spuse pn acum, n lucrarea de fat, ne-am propus s prezentm nvttura Sfintilor Printi exprimat n sfintele canoane, pentru a da un rspuns la ntrebarea: care a fost nvttura Bisericii Ortodoxe din primul mileniu si din totdeauna n privinta Tainelor svrsite n comunitti eclesiale eterodoxe. Acest rspuns conditioneaz atitudinea noastr personal fat de nvttura Bisericii si implicit mntuirea personal garantat de fidelitatea fat de Adevrul revelat. Biserica, avnd menirea corbiei care duce la limanul vesniciei sufletele crestinilor, nu poate avea aparenta c trieste cu ipoteze si cu probabilitti, ci chiar n viata ei extern, are nevoie de norme sigure, ca baz obiectiv a ordinei si disciplinei[10] - spunea la 1930 episcopul de Arad, dr. Grigorie Gh.Comsa.

II. TAINELE ETERODOCSILOR. O EVALUARE CANONIC ORTODOX PRIVIND VALIDITATEA TAINELOR SVRSITE DE CTRE ETERODOCSI Relativismul si superficialismul dogmatic aprut n teologia ortodox datorit influentei curentului scolastic occidental a fcut pe unii dintre teologi ortodocsi s afirme egalitatea tuturor confesiunilor crestine n general si validitatea Tainelor la eterodocsi n mod special. Aceast prere cu totul strin spiritului Sfintilor Printi ortodocsi a mbrcat forma unei nvtturi adesea numite Teoria ramificatiilor. Esenta acestei nvtturi este c toate confesiunile crestine existente n momentul actual sunt vzute ca ramuri egale ale unei singure Biserici a lui Hristos si care detin n mod egal harul sfintitor si mntuitor al Sfntului Duh lucrtor n Tainele fiecrei confesiuni. Ca s ne dm seama de tot pericolul acestei nvtturi, s citm cteva citate ale unor teologi ortodocsi care n mod direct sau indirect promoveaz aceast teorie. Teologul grec I. Karmiris, desi afirm cu putere necesitatea unittii dogmatice pentru unitatea Bisericii, totusi, din dorinta de a fi de acord cu toate prerile, se exprim si n privinta aceasta n mod dubios: Acestea asa fiind, mprtirea Bisericeasc existent acum provine din cele din afar si de jos, si nu din cele din luntru si de sus, provine de la oameni din nedesvrsirile si pcatele lor, fiind mrginit si aproape disparent n fata lui Dumnezeu, de la Care, dimpotriv, provine unitatea interioar, mistic, a Bisericii.Ca urmare, exist o unitate supranatural si mai presus de Cuvnt a Bisericii, unitate a membrilor ei cu Hristos n Duhul Sfnt si ntreolalt. Toti crestinii suntem uniti n chip tainic si negrit cu Hristos si ntreolalt prin harul Tainelor, al Botezului si al Euharistiei (subl.n.)[11]. Iar la not acelasi teolog spune: De aceea, Patriarhia ecumenic nu a ezitat s adreseze vestitul mesaj din anul 1920, Ctre Bisericile lui Hristos de pretutindeni, caracteriznd confesiunile crestine ca Biserici si accentund c "se impune s se nvioreze si ntreasc nainte de toate, iubirea ntre Biserici, socotindu-se ntre ele nu strine, ci ca nrudite n Hristos si concorporale si mpreun mostenitoare ale fgduintelor lui Dumnezeu, n Hristos". Tot la not, Karmiris d cu aprobare prerea n acest sens a mitropolitului rus Platon al Kievului. Platon zice: Dac se compar Biserica universal cu un templu urias, mprtit n mai multe paraclise, n partea de jos acestea sunt desprtirile ntre ele prin pereti, fr ca aceste desprtiri s ajung pn la acoperis. n partea de jos confesiunile sunt desprtite ntre ele, n cea de sus, dimpotriv, sunt ntr-o comuniune spiritual ntre ele si toate au n acelasi mod intrarea n cer, la acoperisul acestui templu mistic. PS Antonie Plmdeal n prefata scris la Mistica si Ascetica Ortodox de Ioan Gh. Savin spune: Pe culmile spiritualittii, pe culmile desvrsirii crestine, marile personalitti duhovnicesti se ntlnesc. "Confesiunile" - catolici, ortodocsi, vechi orientali, vechi catolici - rmn undeva sub norii deasupra crora se nalt sfintii, a cror rvn se dirijeaz mai mult spre desvrsirea moral si spre ntlnirea cu Dumnezeu prin ascez si prin rugciune, situndu-se n dreapta credint prin miracolul urcrii deasupra disputelor[12]. 85

PS Serafim Joant n privinta temei respective se exprim n felul urmtor: Sfntul este omul universal, omul total, care nu mai este separat de nimeni si de nimic. n el, toate frontierele, chiar si cele confesionale, sunt depsite[13]. Preot prof. I. Mihlcescu spune: Botezul este deasupra diferentelor confesionale: cel botezat n numele Sfintei Treimi, poate s apartin indiferent oricrei confesiuni. El e poarta prin care se ptrunde n crestinismul ntreg si nu n vre-o confesiune oarecare. De aceea, Biserica noastr nvat c nu e mntuire afar de Botez (extra baptismul nulla salus), n timp ce Biserica Romano-Catolic zice extra ecclesiam nulla salus[14]. Tot pericolul acestei teorii const n faptul c ea merge pn la renegarea ntregii eclesiologii ortodoxe care afirm cu trie conditionarea validittii Tainelor de adevrul de credint si comuniunea euharistic cu unicul Trup Mistic al lui Hristos care este Biseric. Nu putem face abstractie de aceast legtur ntruct: numai unde este Biserica este Euharistia si numai unde este Euharistia este Biserica - spunea Printele Dumitru Stniloae [15]. n acelasi timp Printele Profesor D. Stniloae sublinia faptul c: Dac credinta dogmatic a Bisericii si unitatea ei sunt expresia tririi prezentei deplin mntuitoare a lui Hristos n ea, aceste dogme nu pot fi fcute obiect de tranzactie, cum ar putea fi o credint socotit simpl interpretare a lui Hristos aflat la distant [16]. ntruct dogmele sunt expresia experientei puterii mntuitoare integrale a lui Hristos prezent n deplintatea lucrrii lui n Biseric, unitatea Bisericii const si n unitatea ei n Taine si n investirea ei cu o ierarhie unitar svrsitoare a tuturor Tainelor, fr diferentieri, si propovduitoare a aceleiasi credinte dogmatice. Propriu-zis de abia prin Tainele svrsite n mod unitar de membrii celor trei trepte ale preotiei, Hristos cel prezent n Biseric e o realitate exprimat n lucrarea Lui, n mod unitar si deplin. Tainele sunt credinta dogmatic aplicat si n acelasi timp ele sustin credinta dogmatic. Credinta dogmatic deplin si totalitatea Tainelor formeaz un tot (subl.n.) [17]. Sfintele Canoane nvat: Poruncim s se cateriseasc episcopul sau presbiterul care au primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistic) ereticilor. Cci ce fel de mprtsire (ntelegere) are Hristos cu Veliar ? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?(II Cor.6,15) - can.46 Apostolic [18]. Episcopul sau presbiterul dac ar boteza din nou pe cel ce are botezul cu adevrat sau dac nu ar boteza pe cel spurcat de ctre eretici (cei fr credint adevrat), s se cateriseasc, ca unul care ia n rs crucea si moartea Domnului si nu deosebeste preotii adevrati de preotii mincinosi - can.47 Apostolic [19]. Dac vreun episcop, sau presbiter sau diacon, va primi a doua hirotonie de la altcineva, s se cateriseasc si el si cel ce la hirotonit, afar de cazul c ar dovedi c are hirotonia (ntia ) de la eretici. Cci cei ce sunt botezati sau hirotoniti de unii ca acestia, nu este cu putint s fie nici credinciosi, nici clerici - can.68 Apostolic [20]. Admitnd valabilitatea Tainelor din afara Bisericii se extind mult si chiar se desfiinteaz frontierele Bisericii celei adevrate, vzute, una. Protestantii n mod firesc vor trage concluzia n sprijinul nvtturii lor despre Biserica nevzut, ca singura cea adevrat. Ideea aceasta eretic n esent este afirmat si ntr-o revist teologic romaneasc, n articolul "Unitatea Bisericii n perspectiv ecumenic" (Ortodoxia, nr. 3, 1973), unde se spune c unitatea Bisericii nu s-a spart, pentru c mprtirea si desprtirea crestinilor se refer numai la ntelegerea si interpretarea Bisericii si a continutului credintei - Isidor Todoran [21]. Dar atunci se pune ntrebarea: care este credinta cea adevrat? Nu este cunoscut de nici o confesiune? Si interpretrile acestea sunt toate de valoare egal? Nu intrm prin aceasta ntr-un relativism fr iesire? Autorul citatului de mai dus uit c: O recunoastere teoretic de ctre Biserica Ortodox a Tainelor svrsite n afar de ea, ar echivala pentru dnsa, cu o renegare a propriei sale constiinte de infaibilitate, ca singura pstrtoare nentrerupt a adevrului revelat si a harului, precum si cu o contrazicere a normelor Bisericii Vechi, pe care ea a continuat-o fidel [22]. n acelasi timp recunoasterea Tainelor din afara Bisericii n ele nsele ar duce n mod inevitabil, la recunoasterea reciproc a confesiunilor si comunittilor ecleziale si deci la acea communio in sacris. Dar aceasta iarsi nseamn relativism si confuzie doctrinar eclezial oficial, justificate exclusiv sociologic. 86

Sfintele canoane spun: Nici un crestin nu se cuvine s prseasc pe martirii lui Hristos si s se duc la pseudomartiri adic la ai ereticilor, sau la cei mai nainte au fost eretici; cci acestia sunt strini de Dumnezeu. Deci cei ce vor duce la dnsii s fie anatema - can.34 Laodiceea [23]. Nu se cuvine a primi binecuvntrile ereticilor ( pine, aghiasm ), care mai mult sunt absurditti dect binecuvntri - can.32 Laodiceea [24]. Episcopul, presbiterul sau diaconul numai de se va ruga mpreun cu ereticii, s se afuriseasc, iar de le va da voie a lucra ca unor clerici, s se cateriseasc - can.45Apostolic [25]. Un teolog rus P. Svetlov sustine si el teoria c toate crezurile, si mrturisirile de credint cu care se definesc diferitele confesiuni crestine n esentialul lor, sunt la fel. Diferentele dogmatice ar fi exagerate si lipsite de important , si toate comunittile ecleziale eterodoxe ar trebui s fie vzute ca biserici adevrate ale lui Hristos egale cu Biserica Ortodox n har si sfintenie. Tainele svrsite la eterodocsi, din punct de vedere al lui P. Svetlov, sunt valide ntru totul si mprtsesc oamenilor acelasi har sfintilor si mntuitor precum si cele svrsite n Biserica Ortodox [26]. Chiar si presupunnd teoretic c toti eterodocsii mrturisesc acelasi adevr de credint ca si Biserica Ortodox, acest fapt oricum n-ar face din gruprile eretice mdularele Trupului Mistic a lui Hristos. Adevrul fundamental al crestinismului despre ntruparea Fiului lui Dumnezeu, moartea si nvierea Lui, ntr-adevr, l mrturisesc toti, dar acesta nc nu nseamn nimic. Pentru c, precum spune Sfntul Apostol Iacob, chiar si demonii cred, si credinta sa au mrturisit-o la fel ca si Sfntul Apostol Petru (Matei 16, 16:8,29) dar oare ei sunt n Biserica lui Hristos? Sfntul Ciprian al Cartaginei la nceputul secolului III s-a luptat cu schismaticii Novat si Novatian n rtcirea crora nu exista nici o dezbinare din punct de vedere dogmatic, dar totusi Sfntul Ciprian spune c ei sunt afar de Biseric, nu mai sunt crestini si nu mai sunt cu Hristos. Iat, de exemplu, ce scrie Sfntul Ciprian ntr-o Scrisoare adresat lui Antonian despre Novatian: Tu ai dorit, prea iubite frate, ca eu s-ti scriu si despre Novatian, ce fel de erezie a introdus el. S stii doar c nti de toate nu trebuie s ne interesm ce nvat el, atunci cnd el nvat afar de Biseric. Oricine ar fi el, el nu este crestin ntruct nu este n Biserica lui Hristos [27]. Iar n Scrisoare ctre Cornelie Sfntul Ciprian spune urmtoarele cuvinte: Cum poate s fie cu Hristos acela care nu este cu Mireasa lui Hristos, nu se afl n Biserica Lui. Si n fine n tratatul Despre unitatea Bisericii Sfntul Ciprian spune celebrele cuvinte: Acela nu poate s aib pe Dumnezeu de Tat, care n-are Biseric de mam. Sfntul Ciprian refuz categoric tuturor care sunt afara Bisericii Ortodoxe, numele de crestin. De aceea Sf. Ciprian obligatoriu cerea ca novatienii cnd se ntorceau la Biserica-mam, desi erau doar schismatici, s fie primiti cu rebotezare. De fapt pentru Sf. Ciprian, botezul ereticilor si schismaticilor rentorsi la Biseric nu era vzut ca rebotezare ci tocmai ca primul si singurul botez. Noi - spunea Sf. Ciprian n Scrisoare ctre Cvint zicem c pe cei care vin de acolo la noi nu i rebotezm, ci botezm (non rebaptizari apud nos sed baptizari); pentru c ei nu primesc nimic acolo unde nici nu este nimic. Botezul n afara Bisericii este doar murdara scldare (sordida et protana tinctio) - spune Sfntul Printe n aceeasi scrisoare. Acolo nu se curt ci mai mult se intin; pcatele nu se spal ci mai mult se ngreuiaz. Acest fel de nastere nu d fii lui Dumnezeu, ci diavolului - Despre unitatea Bisericii. Biserica este nfptuirea iubirii lui Hristos, si orice desprtire de Biseric este atentat mpotriva acestei iubiri. mpotriva iubirii pctuiesc la fel si ereticii si schismaticii. Aceasta este ideea principal a tratatului Sfntului Ciprian al Cartaginei Despre unitatea Bisericii care se mai repet si n alte scrisori si epistole ale acestui Sfnt Printe. Nu poate s fie al lui Hristos acela care prin viclenie atenteaz iubirea lui Hristos: cel care n-are iubire, n-are nici pe Dumnezeu. Nu pot fi cu Dumnezeu aceia care n-au vrut s fie n acord cu Biserica lui Dumnezeu - Despre unitatea Bisericii. Sfntul Ioan Gur de Aur scriind despre cei ce urmeaz ereticilor si schismaticilor, spune asa: Dac acestia din urm (ereticii n.n) mrturisesc dogme contrare a lor noastre, trebuie s nu mai avem cu ei nici o comuniune; dar dac ei cuget la fel ca noi (schismaticii n.n) , atunci cu att mai mult trebuie s ne ferim de ei. 87

De ce ? Pentru c ei sunt n patima iubirii de stpnire... De ce mi spui - continu Sfntul Ioan Gur de Aur - " Ei au aceeasi credint, ei sunt la fel de ortodocsi ca si noi." Dac e asa, atunci de ce ei nu sunt cu noi? Este un Domn, o credint, un botez. Dac la ei este bine nseamn c la noi este ru, dac la noi este bine nseamn c la ei este ru. Spune-mi: oare este suficient c ei si spun ortodocsi, atunci cnd la ei a disprut harul hirotoniei? Ce folos pot s aib toate celelalte (taine n.n) dac nu s-a pstrat cea din urm? [28] Sinodul local de la Cartagina tinut n timpul Sfntului Ciprian n anul 256 a dat un singur canon dar care pe drept poate fi socotit ca o capodoper n ceea ce priveste formularea nvtturii Bisericii Ortodoxe despre unitatea Bisericii si Tainele svrsite n afar de ea. Sfintii Printi ntruniti la Cartagina spun: Iubitilor frati, fiind noi ntruniti n sfat, am citit scrisorile trimise de la voi, n privinta celor care cred c sunt Botezati de eretici, ori de schismatici, si vin la Catoliceasca Biseric, care una este, n care ne botezm si ne renastem. n privinta crora suntem ncredintati c si voi nsiv procednd n acelasi chip pstrati tria canonului Bisericii Ecumenice ns fiindc sunteti n comuniune cu noi, si voiti s cercetati aceasta din dragostea obsteasc, nu v punem nainte o socotint nou acum formulat, ci pe cea din vechime cercat cu toat acuratetea si srguinta de naintasii nostri, si pstrat de noi (subl. n) , o mprtsim vou, si adugm, hotrnd si acum tot ceea ce cu trie si statornicie totdeauna tinem, c nimeni nu se poate boteza afar de Catoliceasca Biseric; fiindc botezul este unul si se afl numai m Catoliceasca Biseric. C scris este: Pe mine m-a prsit , izvorul de ap vie, si si-au spat lor groape guroase, care nu pot tine ap." (Iier. 2,13 ) Si iarsi Sfnta Scriptur vestind nainte zice: " Deprtati-v de ap strin si s nu beti din izvorul strin." (Pilde 5, 15-16). Si se cuvine ca mai nti apa s se curteasc si s se sfinteasc de preot, pentru ca cu nsusi botezul s poat sterge pcatele omului celui care se boteaz. Si prin proorocul Ezechiil zice Domnul: " Si v va stropi pe voi cu ap curat si v voi curti pe voi, si voi da vou inim nou, si duh v voi da vou. Deci nu poate curti si sfinti ap cel ce nsusi este necurat , si care nu este Duh Sfnt"(Ezechiil 36,25 ), iar, la Numere zice Domnul: " Si de toate, de care se va atinge cel necurat, necurate vor fi." (Num, 19,22). Deci cel ce nu poate lepda pcatele sale proprii, fiind afar de Biseric, cum poate, boteznd, s dea altuia iertare de pcate? Cci si nssi ntrebarea, care cum se pune la botez, este dovad adevrului; cci zicnd celui ce se cerceteaz: " Crezi c primesti iertare de pcate si viat vesnic?" nu zice altceva, dect c aceasta se poate da n Catoliceasca Biseric. Dar la eretici, unde nu este Biseric, e cu neputint a primi iertarea pcatelor (subl. n). Si prin urmare aprtorii ereticilor sunt datori sau s schimbe ntrebarea, sau s apere adevrul, dac nu cumva s le atribuie si biseric acelora, despre care sustin c au botez (subl. n). Trebuie ns ca cel ce se boteaz s se si ung cu Sf. Mir , pentru ca, primind ungerea, s se fac prtasii lui Hristos; deci ereticul, care nu are nici jertfelnic, nici biseric, nu poate sfinti untdelemnul; prin urmare nicidecum nu poate fi ungere la eretici (subl. n). Cci ne este lmurit c la aceia cu nici un chip nu se poate sfinti untdelemn spre lucrarea harului. Fiindc suntem datori a sti si a nu ignora c s-a scris: " Untdelemn al pctosului s ung capul meu" (Ps:140), ceea ce chiar de demult a vestit Duhul Sfnt n psalmi. Ca nu cumva, abtndu-se vreunul, si rtcindu-se de la calea cea dreapt, s se ung de eretici, dusmanii lui Hristos. Cci cum se va ruga pentru cel ce s-a botezat cel ce nu este preot, ci sacrileg si pctos, deoarece Scriptura zice c " Dumnezeu pe cei pctosi nu ascult, ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu si voia Lui o face, pe acela l ascult" (Ioan, 9, 31); prin Sfnta Biseric ntelegem c se d iertare pcatelor; dar cine poate s dea ceea ce el nsusi nu are? Sau cum poate svrsi cele duhovnicesti cel ce leapd pe Duhul Sfnt? Pentru aceasta cel ce vine ctre Biseric este dator a se rennoi, ca s se sfinteasc nluntrul prin sfinti; cci scris este: " Fiti sfinti, precum sfnt sunt Eu", zice Domnul (Levitic 11,44 - 19,2; 20,7) pentru ca si cel prins de rtcire s se dezbrace si el nainte de aceasta prin Botezul adevrat si bisericesc, fiindc oricare om venind ctre Dumnezeu, si cutnd un preot, aflnd-o n rtcire, a czut n scarilegiu. Cci admiterea botezului ereticilor si schismaticilor cuprinde n sine si consimtirea din partea celor botezati de dnsii. Fiindc nu poate fi valid n parte; dac a putut s boteze, a putut s dea si pe Duhul Sfnt; de n-a putut, din cauz c este n afar de Biseric, n-are pe Duhul Sfnt si nu poate boteza pe cel ce vine, deoarece botezul este unul, si unul este Duhul Sfnt si una Biserica ntemeiat de Hristos Domnul nostru, fiindc dintru nceput a zis Apostolul Petru c ea este ntemeiat pe unitate; prin urmare cele ce svrsesc de dnsii, mincinoase si desarte fiind, toate sunt fr valoare. C nimic nu poate fi primit si ales de Dumnezeu dintre cele ce se fac de aceea, pe care Domnul n Evanghelie i numeste vrjmasi, potrivnici ai si: " Cel ce nu este cu Mine, mpotriva mea este, si cel ce nu adun cu Mine risipeste". (Matei 12, 30). Si fericitul Apostol Ioan, pzind poruncile Domnului a scris mai nainte n epistol: " Ati auzit c vine Antihrist, si acum nc s-au fcut multi antihristi." (I Ioan 2, 18); drept aceea stim c este vremea cea de pe urm. Dintre noi au iesit, dar n-au fost dintre noi. Drept aceea si noi datori suntem a pricepe si a ntelege c vrjmasii Domnului, si cei ce se numesc antihristi, nu sunt n stare a da harul Domnului. Si pentru aceasta noi cei ce suntem cu Domnul, si pstrm unirea cu Domnul, si 88

suntem nzestrati dup vointa Lui, administrnd preotia Lui n Biseric, suntem datori a lepda si a nltura si a dispretui si a socoti ca spurcate pe toate ce le svrsesc potrivnicii lui, adic vrjmasii si antihristii. Si celor care vin de la rtcire si rzvrtire la cunoasterea credintei adevrate si bisericesti s le dm ndeobste taina puterii dumnezeiesti, si a unirii, si a credintei si a adevrului [29]. Constatm faptul c pe lng Teoria Ramificatilor, despre care am vorbit noi pn acum, n forma ei dur, o seam de teologi ortodocsi ncercnd s gseasc o cale de mijloc ntre nvttura Sfintilor Printi pe de o parte si curentul scolastic pe de alt parte au ncercat s elaboreze n gndirea lor o atitudine fata de confesiunile eterodoxe si Tainele lor care ar mpca toate prtile implicate n aceast disput. Aceast nou atitudine pe care am putea s o numim Teoria Ramificatilor Moderat desi respinge ideea identittii tuturor confesiunilor crestine n har si sfintenie dar totusi accept valabilitatea Tainelor la eterodocsi, ntr-o msur mai mare sau mai mic pe msura deportrii lor de Biserica Ortodox n privinta adevrului de credint. Aceast teorie desi ntr-o form mai camuflat dar cu att mai mult si periculoas promoveaz erori teologice foarte grave care n ultima instant duce la acelasi rezultat de dizolvare a Bisericii Ortodoxe ntr-o mas de oameni fr nici o identitate si constiinta confesional. Iat de exemplu cteva citate din diferite lucrri ale printelui profesor D. Stniloae: Ce sunt celelalte confesiuni crestine - pune ntrebarea autorul si nsusi d rspunsul - socotim c ele sunt biserici nedepline, unele mai aproape de deplintate, altele mai deprtate... Confesiunile neortodoxe sunt desprtminte care s-au format ntr-o anumit legtur cu Biserica deplin si exist ntr-o anumit legtur cu ea, dar nu se mprtsesc de lumina si de puterea deplin a soarelui Hristos. ntr-un fel deci Biserica cuprinde toate confesiunile desprtite de ea, ntruct ele nu s-au putut desprti deplin de Traditia prezent n ea [30]. Nu putem spune exact ce primesc cei din afar de Biseric n asa zisele lor Taine. Atta ns credem, c se poate spune, c aceste ceremonii nu sunt numai o form goal de orice continut obiectiv, ci implic ceva ce poate alctui, n unele cazuri mai mult, n altele mai putin, baza pentru o completare si ndreptare a relatiei ce sa initiat ntre omul respectiv si Hristos ... (Ceremoniile din afar de Biseric) pun si ele pe om ntr-o anumit relatie cu Hristos, se reflect si asupra lor ceva din caracterul Tainelor [31]. Aici foarte usor se observ o oarecare contradictie n ceea ce spune Pr. Prof. Dr. D. Stniloaie, pe de o parte el foloseste expresia asa - zisele Taine iar pe de alt parte recunoaste o oarecare obiectivitate n ceremoniile svrsite n afara Bisericii, care pun pe primitorul lor ntr-o oarecare relatie, mai mult sau mai putin deplin cu Hristos. Printele Stniloaie ncearc s explice aceast prere, spunnd c exist Biserica n care Hristos lucreaz integral prin Duhul Lui, Biserica care face posibil o iradiere a puterii Lui si dincolo de ea (...) [32]. Sau iat un alt citat deja de la Diacon Dr. Andrei Kuraev: Oare putem noi spune c imediat dincolo de granitele canonice ale jurisdictiilor ortodoxe, ncepe pustia, lipsa de har? Sau putem noi nega oarecri prezente harice care au izvorul lor tocmai ntr-Una, Sfnt, Soborniceasc si Apostoleasc Biseric desi ceva mai slab, dar totusi hrnesc comunittile religioase aflate n afara Ortodoxiei? [33] Citatele de mai sus ne oblig s facem cteva precizri esentiale: nti de toate, gruprile eterodoxe nu se deprteaz de o oarecare Traditie prezint n Biserica Ortodox (vezi citatul 30 al Printelui Prof. D. Stniloaie de mai sus). Ci ei se rup de nsusi Duhul Sfnt care este prezent si lucrtor prin harul su sfintitor exclusiv n Biserica Ortodox. Duhul Sfnt este Persoan si Biserica este Trupul Tainic al lui Hristos si cu aceste dou realitti poti s ai comuniune ori n mod deplin, ori n nici-un alt fel, jumttile fiind de neimaginat. Este foarte greu de nteles ce nseamn Biserici nedepline, asa cum se exprim Pr. Prof. Dr. D. Stniloaie, precum si existenta harului njumttit, ndoit sau mptrit. Dac n gruprile eretice eterodoxe lucreaz harul sfintilor si mntuitor, nseamn c ele sunt nluntrul Bisericii celei Una, c de fapt sunt ortodocsi n sensul deplin al acestui cuvnt. Atunci Sfintii Printi ai Bisericii Ortodoxe care au condamnat si au anatematizat ereziile si pe ereziarhii lor, ar trebui s fie socotiti ca niste rufctori si clctori ai celor mai mari porunci ale lui Dumnezeu anume: ca toti s fie una si s v iubiti unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voi. Printele Profesor Ioan N. Floca discutnd despre validitatea Tainelor la eterodocsi se exprim si el n felul urmtor: n privinta schismaticilori, Biserica a introdus de asemenea unele distinctii, dup msur ndeprtrii 89

lor de Biseric (subl.n) [34]. Aceast nvttur eclesiologic nou, n-are nimic comun cu cea ortodox, exprimat de Sfintii Printi si confirmat de Sinoadele Ecumenice. n viziunea teologilor mai sus amintiti, atunci cnd ei iau n discutie "micsorarea" harului, pe msura deprtrii de "sursa" ortodox, harul nu este privit n sensul ortodox, ca o comuniune nemijlocit cu Dumnezeu, prin participarea la energiile Lui necreate, ci ca pe ceva separat de Dumnezeu Cel Viu. Neoplatonismul lui Plotin a contribuit mult la elaborarea acestei teorii care privea lumea ca pe niste lumini, emanate de divinitate si care slbesc cu ct se deprteaz de izvorul lor; cel mai deprtat punct n care ajung aceste emanatii luminoase ar fi, conform lui Plotin, cosmosul material. Cea mai mare greseal a acestei teorii, const n faptul c Biserica nu este privat ca un organism integral si viu, ca Trupul tainic al lui Hristos Mntuitorul. Un mdular tiat si separat de organism, nceteaz s mai fie un tesut viu, el imediat moare si ncepe s putrezeasc. Apropierea mortului de cel viu, nu-l face si pe mort viu nici mcar pe jumtate. O asemnare aparent a unor grupri eterodoxe cu Biserica Ortodox, nu poate s fac din ele al doilea Trup al Mntuitorului Hristos. Harul divin este unit cu esenta lui Dumnezeu nemprtit, nedesprtit si neamestecat. Harul este etern si absolut, ca si nsusi Dumnezeu. ntre esenta lui Dumnezeu si har, nu exist nici o distant, nici fizic, nici geografic sau de alt fel. Si de aceea, nvttura despre harul micsorat sau fragmentele de har, ar avea asadar drept consecint micsorarea Dumnezeului nsusi, n nssi esenta sa. Conform nvtturii Sfntului Grigorie Palama, trebuie fcut distinctie ntre esenta divin si energiile necreate divine care nu sunt tot una cu esenta , ns sunt ntr-o strns legtur cu esenta Dumnezeirii, sunt nedesprtite de aceasta. Dumnezeu lucreaz n lume prin energiile Sale necreate si atunci ntelegem ct de periculoas este pentru ortodoxie promovarea teoriei despre existenta unor "fragmente" de har ntr-o anume biseric - aceasta nsemnnd c n aceea biseric este manifest, prin harul detinut astfel, numai o parte din Dumnezeire. Aceast nvttur gresit pe care noi am numit-o Teoria ramificatiilor moderat de foarte multe ori este argumentat cu ntelegerea incorect a Dreptului Canonic Bisericesc care prevede mai multe forme de primire a ereticilor si schismaticilor n Biserica Ortodox, anume: 1) prin Botez , sau prin iconomie - ca s usureze eterodocsilor venirea la Biserica mam - 2) Mirungere 3) Pocinta si lepdarea de eres. Iat cteva citate: Dac Biserica ntr-adevr ar fi fost deplin convins c n schisme si eresuri Botezul nu este valid, atunci cum i-ar fi primit pe schismatici fr botez? [35] - spune Protoiereul, Dr. Gh. Florovsky. Mitropolitul Nicolai Iarusevici (Biserica Rus) spune c schismaticii si ereticii deprtndu-se de izvorul hrnitor, ei ca niste crengi rupte din copac, continu s pstreze nluntrul lor umezeal si avnd anumite conditii pot s nverzeasc si chiar s dea roade. Si ntr-adevr, Biserica Ortodox, recunoscnd Botezul la crestinii eterodocsi, vede diferite grade de deprtare a lor de Trupul Bisericii [36]. Patriarhul Serghie al Moscovei se exprim n felul urmtor: Dac noi mpreun cu teologii duri si ncptnati (so stroghimi tercovnicami) vom spune c afar de Biseric nu exist nici-o Tain, atunci... iconomia va fi cu totul de nenteles: cum poate un om practic nebotezat s fie socotit ca membru al Bisericii si admis la Tainele ei, chiar pn la Sfnta mprtsanie inclusiv? [37] Dezvoltnd mai departe aceast tem, Patriarhul Serghie ajunge la urmtoarea concluzie: Primind de la Biserica Ortodox ceea ce i lipseste, cel convertit si pstreaz toate acele Taine valide pe care putea s-i dea comunitatea lui eterodox, adic nssi Biserica prin mijlocul acelei comunitti nc nu cu totul deprtate de ea ...[38] Este foarte usor de nteles c aceast ntelegere gresit a Dreptului Canonic nu este altceva dect aceeasi Teoria Ramificatiilor dar ntr-o form mai mascat. Pentru c recunoasterea Tainelor la eterodocsi ntr-o msur mai mare sau mai mic, inevitabil duce la recunoasterea deplin a valabilittii Tainelor eterodoxe. Printele Profesor Ioan N. Floca n privinta validittii Tainelor la eterodocsi se exprim n felul urmtor: pentru cntrirea si aprecierea gravittii ereziilor, precum si pentru avizarea la mijloace care trebuie folosite n scopul primirii lor n Biseric, Sf. Canoane i mpart pe eretici chiar n trei categorii si anume: n eretici care trebuie botezati, Tainele lor fiind socotite fr de nici o valoare, n eretici care trebuie numai unsi cu Sf. Mir, Tainele acestora fiind socotite valide si n eretici, crora nu li se mai administreaz nici mcar ungerea cu Sf. Mir, ci li 90

se acord numai Sf. mprtsanie, ca semn si mijloc de primire a lor n comuniunea Bisericii [39] . Foarte gritoare n acest sens sunt cuvintele lui Robert Gardiner, secretar al comisiei pentru organizarea conferintei crestine mondiale, exprimate n a doua scrisoare adresat Arhiepiscopului de Harcov, Antonie (Patriarhia Rus): Nu cred - spune Robert Gardiner - c Biserica Ortodox Rus doar din principiu de iconomie primeste n snul ei oameni practic nebotezati. Teoria iconomiei nu poate s permit ca un pgn sau un evreu s devin crestin fr s fie botezat. Biserica Ortodox nu reboteaz pe romano-catolici, nici nu repet hirotonia asupra clericilor tocmai pentru c ea recunoaste valabilitatea botezului si a hirotoniei lor [40]. n ceea ce urmeaz vom ncerca s gsim explicatia corect a practicii Bisericii Ortodoxe cnd ea primeste n snul ei pe eterodocsi fr s-i reboteze. nti de toate, dac Tainele sunt valide si afar de Biserica cea Una, aceasta nseamn c exist mai multe Biserici si atunci trebuie s excludem din Crez, al noulea paragraf ca fiind fr temei si iesit din uz. Doi, dac recunoastem valabilitatea Tainelor, de exemplu, la romano-catolici, atunci ce justificare poate s aib faptul c noi ortodocsii pn azi nu avem cu ei acea communio in sacris. Ce ne opreste deci s slujim mpreun cu ei, s ne mprtsim din acelasi potir? Nu ajungem noi astfel la o confuzie doctrinar extraordinar si contradictie ntre ceea ce spunem si ceea ce facem? Disputele aprige n legtur cu modul de primire a ereticilor si schismaticilor la Ortodoxie au izbucnit n Biseric la mijlocul secolului III ntre Episcopul Romei, Stefan pe de o parte si Sfntul Ciprian al Cartaginei si Firmilian al Cezareei Capadociei pe de alt parte. Pe scurt, spunem c Stefan al Romei recunostea valabilitatea Tainei botezului la eterodocsi si ca urmare insista ca n ntreaga Biseric Ortodox de pretutindeni ereticii si schismaticii s fie primiti doar prin punerea minilor deci Mirungere cum se practic azi fr s fie rebotezati. Adversarii lui artau c pozitia lui Stefan era cu totul lipsit de baza doctrinar. Evident c Episcopul Stefan recunostea faptul c ereticii nu posed Duhul Sfnt, de altfel n-ar fi cerut punerea minilor prin care tocmai se mprtseau darurile Sfntului Duh. Dar atunci n mod firesc se punea ntrebare cum puteau s boteze cei care n-au pe Duhul Sfnt? Sfntul Ciprian al Cartaginei spunea: Celor care recunosc c toti ereticii si schismaticii nu au pe Duhul Sfnt si neputnd s dea pe Duhul Sfnt totusi pot s boteze, unora ca acestia le spunem c cei care n-au pe Duhul Sfnt nu pot nici a boteza. S boteze si s dea iertarea pcatelor poate exclusiv cel care are pe Duhul Sfnt. Pentru c a ierta pcatele si a sfinti o ap simpl fr Duhul Sfnt nu se poate. Asadar trebuie s alegeti: ori s recunoasteti c acolo unde e botez este prezent si Duhul Sfnt, ori acolo unde lipseste Duhul Sfnt nu este nici botez, ntruct botezul nu e cu putint fr Duhul Sfnt [41]. Dar ceea ce este foarte important de subliniat este faptul c si Sfntul Ciprian, si Firmilian al Cezareei Capadaciei permiteau ca n diferite Biserici locale s existe diferite practici de a primi pe eterodocsi n Biseric, pe primul plan fiind pus importanta pcii si unittii ntre episcopi. Este clar c Sf. Ciprian, fr s recunoasc valabilitatea Tainelor la eretici si fr s schimbe ceva din nvttura dogmatic ortodox despre unitatea Bisericii credea c Taina corect svrsit n exterior la eterodocsi si cpta valabilitatea ei, sau altfel spus se umplea de Duhul Sfnt, n momentul n care omul intra n Biserica Ortodox, prin faptul c omul mrturisea dreapta credint si participa la Trupul tainic al lui Hristos. Deci Biserica are putere s primeasc n snul ei pe un eretic sau schismatic fr s repete ritualul tainei botezului corect svrsit la eterodocsi . Ca un argument doveditor ntr-un fel n sprijinul acestei explicatii poate s fie si asa numitul "botez al sngelui" la martiri care introduce pe om direct n Biserica cea cereasc fr s aib loc vreun ritual liturgic. O mrturie foarte important gsim n scrisoarea lui Dionisie Alexandrinul adresat Episcopului Romei, Xist. Sfntul Dionisie povesteste de un credincios din turma lui care tria foarte activ viata religioas nc naintea hirotoniei lui Dionisie ntru episcop. Si ntr-o zi acel credincios asistnd n Biseric la Taina botezului si vznd toate amnuntele acestui ritual a venit la Sfntul Dionisie si cu mare plngere si zdrobire a inimii i-a mrturisit c nainte el a fost botezat de eretici, al cror ritual de Botez difer cu totul fat de cel ortodox, ba mai mult contine si blasfemii. Dar cnd acest om s-a convertit la Ortodoxie a fost primit n Biseric fr s fie rebotezat. Asadar acel credincios cu lacrimi pe fat, insistent cerea Sfntului Dionisie s svrseasc asupra lui botezul adevrat dup rnduiala ortodox. Dar iat rspunsul Sfntului Dionisie: Eu n-am ndrznit s fac aceasta - scrie lui Xist al Romei - spunndu-i c pentru el este suficient ndelunga comuniune a lui cu Biserica Ortodox, eu nu ndrznesc s pregtesc pe acela care particip la sfintirea darurilor, mpreun cu toti ceilalti 91

rostea "Amin", venea la Cin, ntindea minile s primeasc hrana sa sfnt, o primea si mult timp se mprtsea cu Sfntul Trup si Snge al Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Eu i-am poruncit s se linisteasc si cu credinta tare si inima mpcat, n continuare s se apropie de cele sfinte [42]. Din continutul scrisorii Sfntului Dionisie reiese clar c nici nu se punea problema validittii Tainelor la eterodocsi fie c deplin, fie partial. Dar n ceea ce priveste felul de a primi pe eretici n Biseric, el punea accentul pe mrturisirea dreptei credinte si pe comuniunea cu Biserica Ortodox adic pe calitatea de membru al ei. Foarte des unii istorici ai Bisericii Universale si unii patrologi exprim prerea c n istorie s-a artat c dreptatea a fost de partea Episcopului Romei, Stefan si nu a Sfntului Ciprian al Cartaginei. Aceast prere este total gresit. Dealungul istoriei, Biserica Ortodox a preferat si a urmrit practica iconomiei sau de pogormnt n relatiile cu eterodocsi iar nu de acrivie pe care o urmrea Sfntul Ciprian. Dar aceasta de loc nu nseamn c a fost schimbat nvttura dogmatic ortodox despre unitatea Bisericii, si c Tainele ereticilor vreodat au fost vzute ca fiind valide. Ca s ne ncredintm de aceasta este suficient s citim prima epistol canonic a Sfntului Vasile cel Mare scris la anul 374 si adresat lui Amfilohie Episcopul Iconiei din Frigia. Aceast epistol red cu fidelitate nvttura Sfntului Ciprian si a Sinodului din Cartagina tinut n anul 256 n privinta nevalidittii Tainelor n afara Bisericii celei Una. Iat un citat: Dar s-a prut celor din vechime, si de cei mpreun cu Ciprian si cu Firmilian al vostru vorbesc, a-i supune pe toti acestia unei hotrri, pe catari si pe encratiti, si pe idroparastati, si pe apotactiti. Cci nceputul dezbinrii s-a fcut prin schism; iar cei ce s-au lepdat de Biseric n-au mai avut harul Duhului Sfnt peste ei, cci a lipsit comuniunea prin ntreruperea succesiunii. Cci cei dinti, care s-au deprtat aveau hirotoniile de la Printi, si prin punerea minilor peste ei aveau harul duhovnicesc; dar, cei ce sau rupt, devenind mireni, n-au avut nici putere de a boteza, nici de a hirotoni; nici nu puteau da altora harul Duhului Sfnt, de la care ei au czut; pentru aceasta Printii au hotrt ca botezati de dnsii ca de niste mireni, viind la Biseric, s se curteasc din nou cu adevratul Botez al Bisericii [43] - can.1 Sf. Vasile cel Mare. Asadar din citatul de mai sus se vede limpede c Sf. Vasile cel Mare n nici-un caz nu admitea existenta Tainelor valide la eterodocsi. Dar cnd este vorba de modul de a primi pe eretici sau schismatici n Biseric, Sf. Vasile admite diferite practici fr ca aceasta s contrazic nvttura dogmatic. Fiindc n general unora din Asia, li s-a prut ca din interesul conducerii multora s se primeasc Botezul acestora, fie primit [44] - spune n continuare Sfntul Vasile cel Mare referindu-se la eretici si schismatici amintiti mai sus. Deci nvttura dogmatic ortodox c Tainele la eretici nu sunt valide nu se schimb ci doar se permite practicarea pogormntului din interesul conducerii multora. Dac Sf. Vasile ar fi crezut c Tainele la eretici sau schismatici sunt valide ntru totul, atunci el categoric ar fi interzis practicarea rebotezului celor convertiti de la dnsii n Biserica Ortodox, ntruct unul este botez (Ef. 4,5). Dar asa ceva nu ntlnim nicieri la Sf. Vasile cel Mare. n a doua epistol canonic a Sfntului Vasile ctre Amfilohie, Sfntul ierarh iarsi insist c encratiti trebuie s fie Botezati din nou: Noi cu un cuvnt i rebotezm pe acestia ; iar dac la voi s-a oprit aceast rebotezare, precum si la romani, pentru oarecare pricin, totusi norma noastr s aib trie... [45] - can.47 Sf. Vasile cel Mare. Asadar nc o dat ne ncredintm c nvttura dogmatic nu se schimb cu nimic. Tainele ereticilor si schismaticilor sunt nevalide dar n practica primirii lor se admite principiul iconomiei. n epistolele sale canonice Sf. Vasile cel Mare mparte pe toti eterodocsi n trei categorii: ereticii, schismaticii si adunrii nelegiuite. Dar aceast mprtire se refer exclusiv la modul cum a fost rupt de Biseric fiecare din gruprile eterodoxe si n nici-un caz la msura de deprtare a lor de Trupul Mistic al lui Hristos. Sf. Vasile spune: (Botezul) schismaticilor, (os eti ek tis ekklisias onton) s se primeasc [46] - can.1 Sf. Vasile cel Mare. Cuvintele grecesti din citatul de mai sus de foarte multe ori sunt traduse - ca al unora care sunt nc n Biseric [47]. Dar Sfntul ierarh Ilarian Troitky sustin c acest mod de a traduce nu este corect. Traducerea corect dup prerea lui ar trebui s fie asa: care sunt nc (abia) din Biseric [48]. Si din contextul 92

ntregului canon nu reiese deloc c schismaticii ar fi membrii Bisericii Ortodoxe: cci nceputul dezbinrii s-a fcut prin schisma; iar cei ce s-au lepdat de Biseric n-au mai avut harul Duhului Sfnt - spune n continuare Sf. Vasile. Cuvintele Sfntului: (Botezul) schismaticilor, ca al unora care sunt nc (abia) din Biseric, s se primeasc, trebuie s le privim ca referindu-se la schismaticii care nti au fost botezati n Biserica Ortodox si dup aceea au fost atrasi n schism. Unii ca acestia, binenteles, datorit caracterului indelibil al Tainei Botezului, nu trebuie s fie botezati din nou n cazul revenirii lor la Biseric. Dac cuvintele - os eti ek tis ekklisias onton - ar fi nsemnat c schismaticii si mai pstreaz o oarecare apartenent la Biserica Ortodox, atunci adunrile nelegiuite -parasinaghoghai - de ctre Sfntul Vasile cu att mai mult ar fi trebuit socotite ca fiind incorporate Bisericii. Dar iat ce spune despre ei Sf. Vasile: precum dac cineva fiind gsit n greseal a fost nlturat din slujb, si nu s-a supus canoanelor ci singur si-a atribuit siesi ntietate si slujb, si mpreun cu dnsul au plecat si altii, prsind Catoliceasca Biseric (subl.n.), aceasta este adunare ilegal [49] - can.1 Sf.Vasile cel Mare. Asadar, dac noi presupunem c schismaticii - sunt nc n Biseric - atunci cuvintele referitoare la adunri ilegale cum c ei au prsit Catoliceasca Biseric ar reprezenta o afirmatie contradictorie. Din continutul canoanelor 1 si 47 ale Sfntului Vasile cel Mare nu rezult deloc c atunci cnd el accept primirea eterodocsilor n Biseric fr rebotezare, ar fi justificat aceast practic dup consideratii dogmatice c unele grupri eterodoxe si-ar pstra o oarecare apartenent la Biserica Ortodox si c Tainele lor ar avea o oarecare obiectivitate. Dac Sfntul Vasile ar fi recunoscut Tainele svrsite de unii eterodocsi drept valide (n functie de gravitatea ereziei lor) atunci el trebuia s se exprime hotrt mpotriva rebotezrii acelor eterodocsi ntruct unul este Botezi. Obiceiul locului nu poate justifica nclcarea dogmei Bisericii Ortodoxe despre Unitatea si Unicitatea Bisericii ca loc al lucrrii harului Sfntului Duh prin Taine. De aici rezult c Sfntul Vasile cel Mare admitnd primirea eterodocsilor fr rebotezare n nici-un caz nu considera Botezul svrsit de unii eretici drept valid, de altfel el nsusi practicnd primirea lor prin rebotezare, ar fi czut sub grava pedeaps a canonului 47 apostolic. Episcopul sau presbiterul dac ar boteza din nou pe cel care are Botez cu adevrat ... s se cateriseasc, ca unul care ia n rs crucea si moartea Domnului - can.47 Apostolic [50]. Dac practica bisericeasc ar fi fost justificat de consideratii dogmatice, dac primirea ereticilor sau schismaticilor fr rebotezare ar fi nsemnat apartenenta lor la Biserica Ortodox si validitatea Tainelor svrsite n afar Bisericii, dac validitatea Tainelor ar fi fost conditionat de gradul deprtrii ereticilor de adevrul de credint, atunci Biserica trebuia s precizeze clar, care grad de rtcire deprteaz de Biserica "fatal" fcnd Taine nevalide. Dar nici-o hotrre sau precizare n acest sens nu exist [51]. n concluzie iat ce ne nvat prima epistol canonic a Sfntului Vasile cel Mare: Biserica este Una si numai ea detine plintatea darurilor Sfntului Duh. Oricine, n orice fel s-ar desprti de ea - prin erezie, schism sau adunare nelegiuit - pierde prtsia cu harul divin. De aceea Tainele svrsite afar de Biseric nu pot s aib nici o validitate haric. Numai din considerri de iconomie bisericeasc, pentru usurarea procesului de venire a eterodocsilor la Biserica mam se permite nerepetarea ritualului botezului svrsit corect exterior n comunitatea eterodox [52]. Nu pentru c Taina a fost valid n ea nssi ci pentru c ea capt valabilitate prin mrturisirea de credint ortodox adevrat si intrarea n comuniune cu Biserica lui Hristos [53]. S oprim atentia noastr asupra Canonului 95 al Sinodului VI Ecumenic: ... pe arieni si pe macedonieni si pe novatienii care-si zic lorusi catari si stngaci ... i primim dnd zapise (scrisori) si dnd anatemei toat erezia car nu cuget cum cuget sfnta soborniceasc si apostoleasc a lui Dumnezeu Biseric, pecetluindu-i, adic ungndu-le mai nti cu Sfntul Mir, fruntea si ochii si nrile si gura si urechile si pecetluindu-i pe ei zicem: " Pecetea Darului Duhului Sfnt." ... Iar nestorienii si eutihienii si severienii, si cei veniti din erezii asemenea (acestora) trebuie s fac zapis si s dea anatemei erezia lor, si pe Nestorie si pe Eutihie, si pe Dioscor, si pe Sever si pe ceilalti nceptori ai unor astfel de erezii, si pe cei ce cuget cele ale lor si toate ereziile artate mai nainte si asa s se mprtseasc cu Sfnta Cuminectur [54]. Dac presupunem c ereziile si schisme treptat - treptat se deprteaz de Biseric si n functie de gravitate a rtcirii lor Biserica recunoaste sau nu ca fiind valide Tainele svrsite n diferite grupri eterodoxe, atunci 93

canonul 95 al Sinodului VI Ecumenic ni se prezint ca fiind ceva contradictoriu sie nsusi. Novatienii au fost doar schismatici si pentru ei n afar de anatematizarea rtcirii lor, se cere si svrsirea Tainei mirungerii. Nestorienii, eutihienii si severienii desigur sunt eretici si pentru primirea lor se cere doar anatematizarea ereziei si mrturisirea dreptei credinte fr s fie unsi cu Sfntul Mir. Prevederile acestui canon nu se explic altfel dect prin iconomia bisericeasc si n nici-un caz c Sfintii Printi ar fi recunoscut valabilitatea Tainelor la unii din eterodocsi ierarhiznd gravitatea ereziilor lor. La fel se explic si hotrrea Canonului 68 al Sinodului al optulea local de la Cartagina din anul 419. Acest canon spune: S-a hotrt ca s trimit scrisori ctre sinepiscopii nostri, si mai ales ctre fratele nostru Anastasie de pe scaunul apostolic (Roma). El stie c Africa are nevoie de pace. nsisi fostii clerici, donatisti, care s-au convertit si ar voi s vin la soborniceasca Biseric, ar putea fi primiti de episcopii sobornicesti n slujba de clerici, dac acesta ar contribui la unirea tuturor crestinilor. Tot asa s-a procedat si n trecut n mai multe Biserici ale Africii unde a odrslit acest eres. Prin aceasta nu se dezleag cele hotrte de sinodul de peste mare (Italia), ci ca s se usureze unirea celor ce vor s vie la soborniceasca Biseric. ntotdeauna trebuie s se urmreasc unitatea ecumenic si folosul mntuirii sufletelor n toate locurile. Sinodul de peste mare (Italia) este mpotriva primirii clericilor n aceeasi demnitate, dar noi tinem seama c mntuirea este dat pentru toti. Astfel, dac cei ce s-au hirotonit de donatisti, vin la soborniceasca Biseric, nu vom proceda dup sinodul italian, ci noi i vom primi n demnitatea clerical pentru a se face unirea soborniceasc a Bisericii [55] - can.68 Cartagina. Pentru Sinodul de peste mare donatismul a fost o problem strin si sinodalii puteau s-si permit practica mai riguroas fat de donatisti. Pe cnd pentru Africani donatismul a fost o mare ispit. De aceea episcopii ntruniti la Cartagina aplic principiul iconomiei hotrnd ca cei apartinnd clerului convertiti de la donatisti s fie primiti n slujba conform rangului lor ierarhic. Prin aceasta nu se dezleag cele hotrte de sinodul de peste mare - precizeaz sinodalii din Cartagina, ntruct din punct de vedere dogmatic el este corect, Tainele ereticilor si schismaticilor nu sunt valide - ci numai ca s se usureze unirea celor ce vor s vie la soborniceasca Biseric. Altfel acest canon nu poate fi explicat n nici un fel. n acelasi sens se explic si canonul 12 al sinodului local de la Ruis-Urbnisi din anul 1103 (Patriathia Georgian): Toti cei care de la hulitoare de Dumnezeu erezie a hacetarilor, care sunt armenii, vin la dreapta si curata credint si se unesc cu Sfnta si Soborniceasc Biseric anatematiznd spurcata erezia monofizit, monofelit si monoenergist, amestectoare n Hristos a divinului si umanului si nedeosebitoare n El nici pe Dumnezeu, nici pe Om, ci nvttoare nebuneste unei amestecturi strine; pentru toti acestia hotrm ca s fie botezati cu totul precum pgnii, pentru c si n alte mari Biserici am gsit fcndu-se asa, precum, de exemplu, este Marea Patriarhie a Antiohiei si toate Bisericile supuse ei n tot Orientul [56]. Asadar pe cnd Sinodul VI Ecumenic prin canonul 95 hotreste primirea anticalcedonienilor dor prin Taina Pocintei, sinodalii georgieni de la anul 1103 hotresc ca acestia s fie primiti exclusiv prin rebotezare. Iarsi, aici vedem nc o dovad faptului c atunci cnd un Sinod hotreste primirea eterodocsilor doar prin Mirungere sau chiar prin Taina Pocintei, acestei practici niciodat nu i s-a dat interpretarea dogmatic precum c Tainele svrsite la acei eretici ar fi valide si c acea comunitate eterodox si-ar pstra o oarecare legtur sau apartenent invizibil la Biserica Ortodox. Din acest punct de vedere sunt foarte gritoare cuvintele canonului 13 al Sinodului de la Ruis-Urbnisi: ... fiecare om drept-mritor este Templul lui Dumnezeu; ... dar fiecare om ru-mritor sau ne-mritor este templul dracului (un comentator necunoscut la marginea manuscrisului a scris despre armeni ti vorbeste) [57]. n ceea ce priveste pe romano-catolici aici este de spus c de-a lungul veacurilor Biserica aplica n practic diferite moduri de primire a lor: prin rebotezare, prin mirungere si prin pocint. Sunt mai multe mrturii care arat c deja din secolul XII mai multe Biserici Ortodoxe locale practicau rebotezarea celor care se converteau de la romano-catolicism. Asa se proceda n Constantinopol, Rusia, Serbia, desi paralel existau si unele exceptii. De exemplu Nifon Episcop al Novgorodului din Rusia primea pe romanocatolici prin mirungere. Un mare canonist tot din secolul XII Teodor Balsaman cerea un minimum pe care apusenii s-l ndeplineasc: lepdarea de ereziile lor si Taina Pocintei [58]. 94

Al patrulea Sinod local din Lateran (1215) precizeaz c dup cderea Romei din Biserica Ortodox grecii au nceput s practice primirea latinilor prin rebotezare, practic care se mentine si n secolul XIII. La rusi de asemenea n secolul XIII si XIV catolicii erau primiti prin rebotezare. Sinodul local din Constantinopol din anul 1484 hotrste ca romano-catolicii s fie primiti nti lepdndu-se de rtcirile lor iar dup aceea s fie unsi cu Sfntul Mir. Sfntul Marcu al Efesului referindu-se la canonul 7 al Sinodului II Ecumenic spune c latinii sunt primiti n Biseric prin mirungere la fel precum n vechime se primeau alti mari eretici - arieni, macedonienii, sabelienii etc. Astfel Sfntul Marcu Efeseanul arat c si latinii sunt eretici [59]. ncepnd din secolul XV, la rusi, din contra se nrdcineaz practica rebotezrii romano-catolicilor convertiti la Ortodoxie. Aceast practic este confirmat si de un Sinod local din Moscova n anul 1620. n anul 1621 Patriarhul Moscovei si a toat Rusia, Filaret, a dat o circular special prin care obliga rebotezarea belorusilor greco-catolici n cazul ntoarcerii lor la Biserica Ortodox justificnd aceast hotrre prin cuvinte: intruct ei sunt botezati de ctre apostatul care se roag pentru papa [60]. Sinodul local de la Moscova din anul 1667 hotrste s adopte practica primirii catolicilor conform hotrrii Sinodului din Constantinopol din 1484 anume prin mirungere. Dar n practic, pn la nceputul secolului XVIII, la Moscova latinii se primeau tot prin rebotezare, pn la anul 1718 cnd mpratul a toat Rusia, Petru cel Mare, prooccidental prin formare, cu forta impune practica primirii catolicilor doar prin pocint. Biserica Ortodox Rus din Kiev care prin unele practici se deosebea fat de cea din Moscova, ncepnd din secolul XVII cade sub puternica influent a teologiei apusene scolastice. Mitropolitul Kievului Petru Movil este primul ierarh si teolog din istoria crestinismului ortodox care afirm validitatea Tainelor svrsite afar de Biserica Orodox cea Una. n Molitfelnicul tiprit n anul 1646 la Kiev de ctre sus amintitul Mitropolit despre luterani si calvini este scris: Pe acestia a i boteza n nici-un caz nu se cuvine, ntruct botezati sunt [61]. Dar despre catolici scrie: Pe acestia nu numai nu i botezm, dar si unsi cu Mirul deja fiind s nu i mai mirungem din nou [62]. Tot acolo Mitropolitul filocatolic Petru Movil continu asa: Dar cel care ndrzneste s repete aceste Sfinte Taine, sacrilegiu face, si pe Hristos a doua oar l rstigneste si huleste [63]. Asadar Mitropolitul Petru Movil este primul ierarh ortodox care vechii practici Bisericii Ortodoxe de iconomie i-a dat interpretarea dogmatic precum c Tainele svrsite de ctre eterodocsi ar fi valide n ele nsele astfel prelund teza scolastic dup care se face totala abstractie de svrsitorul Tainei cernd doar respectarea formei si materii Tainei precum si intentia svrsitorului. Este interesant de vzut cum aceast prere gresit a persistat n teologia rus de-a lungul secolelor n mod special n scolile teologice din Kiev si Sankt-Peterburg. Iat de exemplu ce spune manualul de Drept Canonic tiprit la Kiev n anul 1848: "O perioad de timp a fost neclaritate n privinta Latinilor si Protestantilor, pn la timpul lui Petru I cel Mare, cnd aceast problem a fost rezolvat de ctre Pastorii nostri si Patriarhul de la Constantinopol (vezi circular de la 7 feb. 1719). De atunci Biserica noastr primeste pe crestini eterodocsi care nu au Mirungere (Luteranii si Calvinii) prin Mirungere, dar pe cei care au aceast Tain - prin Mrturisire si Sfnta mprtsanie n Biserica noastr dup ce s-au lepdat de credinta anterioar. Poate s fie respectat si Taina Hirotoniei la RomanoCatolici". [64] Manualul de Drept Canonic tiprit n anul 1827 la Sankt-Petersburg foarte pe scurt spune: Pe Calvini, Luterani si alti Reformatori nu i botezm, ci dup lepdarea lor doar i ungem cu Sfntul Mir. (Scrisoarea Patriarhului Ieremie de Constantinopol de la 12 august 1718. Si circular de la 11 martie1726) [65]. Biserica greac din Constantinopol n timpul Patriarhului Kiril V n anul 1756 hotrste ca cei care vin la Ortodoxie de la confesiunile apusene s fie primiti ca necurtiti si nebotezati (os anieroys kai abaptistons). n acelasi timp se aminteste c Biserica cea adevrat si apostolic este Una si numai aceast Biseric are Taine adevrate. Dar botezul ereticilor care nu este conform predaniilor apostolice este ap simpl (ydata anonita) [66]. Pidalionul grecesc alctuit n a doua jumtate a secolului XVIII numeste botezul romano-catolicilor pseudo 95

botez (pseydo nymon baptisma) [67]. Lund drept adevrate consideratiile unor teologi ortodocsi, c atunci cnd Biserica Ortodox primeste pe eterodocsi fr rebotezare, aceasta ar fi de fapt recunoasterea oficial de ctre Biserica Ortodox a Botezului valid n acea confesiune eterodox. Atunci cum trebuie s privim la toate aceste fapte istorice nsiruite mai sus? Faptul ca Biserica Ortodox n diferite timpuri primea pe romano-catolici cnd prin rebotezare, cnd prin Mirungere si cnd doar prin Taina Pocintei oare nseamn aceasta c Biserica Ortodox o dat recunostea validitatea Tainelor lor si alt dat nu? Oare nseamn aceasta c Romano-Catolicismul vreodat a fost vzut ca o parte integrant a Bisericii lui Hristos celei Una? Presupunnd c romano-catolicii au Tainele valide (sau cel putin Taina Botezului) aceasta nseamn c mii de ierarhi si clerici ortodocsi care primeau si mai primesc pe catolici prin rebotezare ncalc al zecelea punct al Crezului ortodox: Mrturisesc un Botez spre iertarea pcatelor. Dac este asa, atunci mii de slujitori ai Bisericii conform Canonului 47 Apostolic trebuie s fie caterisiti ca unul care ia n rs crucea si moartea Domnului si nu deosebeste preotii adevrati de preotii mincinosi. Recunoastera de ctre Biserica Ortodox validittii Tainei Botezului ntr-o comunitate eterodox sau alt aceasta automat nseamn si recunoasterea validittii a tuturor celorlalte si Taine a Euharistiei n primul rnd. Pentru c Duhul Sfnt nu poate s lucreze doar ntr-o singur Tain si n altele nu. Atunci faptul c Biserica Ortodox nu primeste pe romano-catolici n comuniune euharistic si pierde orice explicatie. Dac apusenii se mprtsesc cu acelasi Trup si Snge al Mntuitorului Hristos, atunci ce ne mai opreste s ne mai mprtsim din acelasi potir cu ei? Diferente de rit ar putea fi lsate de o parte. Asadar, a accepta c Tainele la eterodocsi ar fi valide, aceasta nseamn o confuzie doctrinar grosolan care poate s aib ca urmare nimicirea Bisericii Ortodoxe. Pentru c recunoasterea valabilittii Tainelor la eterodocsi obligatoriu presupune si comuniunea euharistic cu confesiunile respective. Dar comuniunea euharistic deplin precedat si bazat pe unitatea sau comuniunea n credint, este o recunoastere total a unei Biserici n cealalt, nu n minimum su comun, ci n maximalismul fiecruia. ... Deci, comuniunea euharistic plenar nu poate avea loc dect ntr-o singur Biseric. Dar aceasta nseamn realizarea mai nti a comuniunii plenare n credint, adic n adevrul dumnezeiesc revelat, ncredintat de Hristos, prin Apostolii Bisericii Sale [68]. Practicarea deja a intercomuniunii de ctre toate Bisericile protestante traditionale ntre ele, de ctre Bisericile anglicane cu Bisericile sau mai exact denominatiunile ecleziale iesite din rndul lor, de ctre Bisericile protestante cu Bisericile anglicane si denominatiunile crestine ale acestora din urm, si chiar de ctre Biserica Romano-Catolic cu unele Biserici protestante (luteran ndeosebi) ca ospitalitate euharistic, din ratiuni ecumeniste, nu constituie pentru Biserica Ortodox un argument pentru favoarea intercomuniunii, ci dimpotriv, un motiv n plus si puternic pentru respingerea acesteia [69]. Intercomuniunea implic admiterea validittii si eficientei Tainelor din afara Bisericii, coborrea Tainelor Bisericii la treapta de simple simboluri, disocierea dintre Taine si credinta Bisericii, relativizarea credintei Bisericii, relativizarea Euharistiei, ca plinitudine a Bisericii, si n sfrsit, relativizarea calittii si identittii ecleziale plenare care se bazeaz pe succesiunea apostolic de credint si har [70]. n legtura cu acest subiect iat ce spune un manual de Drept Canonic tiprit n anul 1902 la Academia Teologic din Moscova: n felul n care noi ntelegem Biserica, intr si acea esentiala caracteristic a ei, c ea este Una, precum si adevrul de credint. Dac de fapt exist mai multe comunitti crestino-religioase, care mai mult sau mia putin difer ntre ele n dogm si cult, atunci relatiile ntre ele pot fi exclusiv negative: pentru c, fiecare din aceste confesiuni, considerndu-se ca unica biseric a lui Hristos astfel neag autenticitatea celorlalte. De aceea din punct de vedere bisericesc nu poate s existe toleranta religioas (veroterpimost), nteleas ca recunoastere a unei biserici de ctre alta, precum nu pot fi recunoscute de drept adevrate dou principii contradictorii. ... De aceea nici-o confesiune nu permite credinciosilor si indiferenta comuniune cu membrii altei confesiuni sau asa zis communicatio in sacris. O astfel de comuniune n vechime se numea la noi foarte caracteristic dublocredinciosie (dvoeverie), adic recunoasterea a dou biserici diferite de drept adevrate [71]. 96

Recunoasterea validittii Tainelor la eterodocsi si ca urmare intercomuniunea euharistic constituie un pericol de dizolvare a Bisericii Ortodoxe, a unittii de credint si de ncetare a Euharistiei, cum constat nu numai teologii ortodocsi de orientare patristic, ci si chiar si unii teologi catolici de buna credint. De exemplu Cardinalul Paul Gouyon atentioneaz: Dac marea multime se dezintereseaz de ecumenism, adeptii nversunati ai intercomuniunii risc s se detaseze de Bisericile lor respective pentru a veni s creeze practic o nou Biseric zis "ecumenic" (...). Se naste pericolul unei a treia Biserici, ntre cele dou, distinct si separat de Bisericile crestine. Rezultatul paradoxal al intercomuniunii ar putea fi nu de a reduce diviziunile, ci de a le mri. n snul celei de-a treia Biserici, acordul nu ar fi dect aparent, fiecare putnd continua s profeseze propriile sale optiuni sub masca unei unanimitti artificiale [72]. n anul 1925, teologul si scriitorul Gala Galaction declar c n relatiile cu alte confesiuni este nevoie de o rigorioas contabilitate dogmatic [73]. Astzi, cnd unii teologi ecumenisti sunt contaminati cu diferite idei eterodoxe, aceast necesitate a devenit si urgent. Aceast riguroas contabilitate dogmatic este necesitat si de redactarea unor texte teologice comune, care trebuie s exprime credinta apostolic si patristic [74] precizeaz n zilele noastre Printele Profesor Nicolae V. Dur. Asadar, Biserica Ortodox n nici un caz nu poate s accepte recunoasterea valabilittii Tainelor svrsite la eterodocsi. Ritualul care se svrseste n diferite comunitti ecleziale aflate afar de Biserica cea Una este doar o form goal, lipsit de orice continut obiectiv. Practica Bisericii Ortodoxe de primire a eterodocsilor fr s repete Tainele de initiere (Botezul, Mirungere) are explicatie exclusiv n iconomia bisericeasc, este practica de pogormnt ca s usureze eterodocsilior procesul de venire la Biserica mam. Dar aceast practic de iconomie obligatoriu presupune respectarea conditiei ca forma exterioar a Tainei svrsite n comunitatea eterodox s fi fost respectat corect. Atunci acea form goal a Tainei capt valabilitate sau altfel zis se umple de Duhul Sfnt din momentul n care omul mrturisind dreapta credint apostolic intr n comuniune cu Trupul Mistic al lui Hristos - Biserica primind Taina Pocintei si Taina Euharistiei. n ncheierea acestui capitol s citm cuvintele Sfntului Ierarh si Mrturisitor Ilarion Troitki: Nu exist crestinism, nu exist Hristos, nu exist har, nu exist adevrul, nu exist viat, nu exist mntuire, nimic nu exist n afara Bisericii, si toate acestea exist exclusiv ntr-o singur Biseric cea Una! [75] III. CONCLUZII n Cuvntul nainte la cartea Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, Ortodoxie si Catolicism, Prea Fericitul Printe Patriarh Teoctist spunea: Secolul al XX-lea va rmne n istoria crestinismului ca secolul n care a aprut si s-a dezvoltat miscarea ecumenic. Schimbarea radical pe care miscarea ecumenic a adus-o n cuprinsul lumii crestine, const n faptul c ea a determinat Bisericile crestine s treac de la politica confruntrii, care se ocup de deosebirile dintre diferitele confesiuni crestine, la o politic de reconciliere, animat de dorinta de a descoperi elementele de convergent doctrinar, pentru ca astfel s poat psi pe calea unittii crestine [76]. Fr ndoial c acesta este drumul pe care trebuie s-l parcurg att Biserica Ortodox ct si celelalte confesiuni crestine, calea cunoasterii reciproce, a dialogului sincer si a dorintei de a fi ntru Adevr, adic de a fi cu Hristosul cel Viu. Lucrarea de fat si propune tocmai acest scop. Anume acela de a prezenta, n lumina autenticei Traditii rsritene, pozitia Bisericii Ortodoxe, din punctul de vedere al Dreptului Canonic Bisericesc, asupra Tainelor la diversele confesiuni si denominatiuni crestine. Orice lucrare de Drept Canonic Bisericesc recunoaste o anume rigurozitate, proprie demersului exact al cercetrii juridice. Astfel marele teolog si canonist romn Printele Profesor Liviu Stan n legtura cu subiectul nostru, spune transant c nvttura Bisericii Ortodoxe din primul mileniul exprimat prin texte canonice, impune considerarea ca nevalide a tuturor tainelor cari se svrsesc n afara Bisericii Ortodoxe fie de ctre eretici, fie de ctre schismatici ... Ca urmare, dac ar fi s urmeze norma pe care o indic aceast nvttur si canoanele corespunzetoare, atunci ar trebui ca n cazul cnd orice neortodox ar dori s intre n Biseric, botezul nici unuia s nu mai fie socotit valid. De asemenea, cnd ar dori s intre n Biserica ortodox vreun cleric neortodox, indiferent din care Biseric sau confesiune, acesta ar trebui s fie nti botezat si apoi hirotonit, bine 97

nteles n cazul c ar urma s fie admis n cler... n nici un caz, dup cum am mai spus, Biserica nu poate declara valid, nici chiar prin iconomie (subl.n.), o lucrare sau o tain a vreunui eretic sau schismatic, atta timp ct el nu a intrat mcar n tinda ei [77]. Datorit acestui specific al Dreptului Canonic Bisericesc, poate c un oarecare grad de acrivie rzbate si din aceste pagini. Dar aceasta nu trebuie dect s ne ntreasc n dorinta sincera de cutare, de sondare a posibilittilor de exprimare a Adevrului Revelat n celelalte teologii occidentale. Orice cercetare a canoanelor Traditiei noastre rsritene este un prilej de a iesi mai mbogtiti si mai bine orientati dogmatic asupra adevrului de credint. Canoanele Bisericii ortodoxe sunt un segment viu al tezaurului inestimabil pe care ni l-au lsat Sfintii Printi. Canoanele bisericesti sunt plmnul prin care respir Biserica, pentru c ele filtreaz si purific aerul duhovnicesc al Bisericii de tot ceea ce este strin nvtturii bimilenare a ei. De aceea, pozitia noastr legat de Tainele eterodocsilor are ca miez nvttura Printilor, pe care rezumndo marele teolog liturghist romn Printele Petre Vintilescu spune: O recunoastere teoretic de ctre Biserica Ortodox a Tainelor svrsite afar de ea, ar echivala pentru dnsa, cu o renegare a propriei sale constiinte de infaibilitate, ca singura pstrtoare nentrerupt a adevrului revelat si a harului, precum si cu o contrazicere a normelor Bisericii Vechi (subl.n.), pe care ea a continuat-o fidel [78]. Cunoasterea corect a pozitiei Bisericii Sobornicesti fat de Tainele altor confesiuni crestine, fundamentarea ecleziologic temeinic a dialogului ecumenic actual, sunt sansele cele mai sigure pentru a depsi impasul n care a ajuns acum miscarea ecumenic, dificultti pe care le recunosc deopotriv si ncearc s le depseasc mpreun att confesiunile apusene ct si Biserica Ortodox din Rsrit. Pentru atingerea acestui scop, teologul ortodox, n activitatea sa ecumenic, trebuie s aib ca punct de plecare convingerea c: Exist ... o legtur organic ntre doctrin si Taine [79]. De aceea: Comuniunea euharistic confirm si ncoroneaz unitatea de credint a celor ce se mprtsesc mpreun din acelasi Potir, dar ea nu mentine si nu restabileste unitatea de credint, fr vointa acelora de a realiza aceast unitate, sau atta vreme ct cei ce practic comuniunea euharistic nteleg s-si pstreze deosebirile lor de credint ... ntre comuniunea euharistic, comuniunea n credint si comuniunea eclezial exist o legtur indestructibil, fiecare implicnd pe celelalte dou, si fcut posibil de celelalte dou (subl.n.) [80]. Canoanele Bisericii Ortodoxe rmn asadar un instrument perpetuu actual, singurul n stare s ne cluzeasc spre roadele cele bune si plcute lui Dumnezeu ale activittii clericilor, monahilor si mirenilor n Biseric. Ele ne vor feri att de exagerrile si extremele neproductive, ct si de compromisuri doctrinare. Si asa precum subliniaz Prea Fericitul Printe Patriarh Teoctist: Avem convingerea c astfel vom psi temeinic pe calea unittii voite de Domnul nostru Iisus Hristos si numai astfel vom nainta ctre unitatea spiritual de care are nevoie Europa de astzi si de mine. Zorile celui de al treilea mileniu trebuie s ne gseasc mai aproape de unitatea pe care o cutm [81]. BIBLIOGRAFIE.
1.Biblia sau Sfnta Scriptur, Tiprit sub ndrumarea si cu purtarea de grij a Prea Fericitului Printe Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne, cu aprobarea Sfntului Sinod. Societatea Biblic Interconfesional din Romnia. 2.Floca, Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N., Canoanele Bisericii Ortodoxe, note si comentarii, Sibiu, 1993. 3.Sachelarie, Ieromonah Nicodim, Pravila bisericeasc, Editat de Parohia Valea Plopului, Jud. Prahova, 1999. 4.Milas, Dr. Nicodim, Canonele Bisericii Ortodoxe insotite de comentariiI, vol.I, Traducerea fcut de Uros Kovincici si Dr. Nicolae Popovici, Arad, 1930. 5.Milas, Dr. Nicodim, Canoanele Bisericii Ortodoxe insotite de comentarii, vol,II, Trducerea fcut de Uros Kovincici si Dr. Nicolae Popovici, Arad, 1936. 6.Dolidze, Prof. I, Kartuli Samartlis Dzeglebi, tomi III, Saeclesio Sakanondeblo Dzeglebi (XI-XIX ss.), (n limba georgian),Ed. "Metniereba", Tbilisi, 1970. (Trad. titlului n romneste: Monumentele Dreptului Georgian, vol.III, Monumentele Dreptului Canonic Bisericesc (sec.XI-XIX) . 7.Floca, Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N., Drept Canonic Ortodox, legislatie si administratie bisericeasc, vol.II, EIBMBOR, Bucuresti,

98

1990. 8.Zapiski po terkovnomu zakonovedeniu, (n limba rus), V universitetskoi tipografii, Kiev, 1848. 9.Ghinevski, Assesor, Kolejski Sekretar Sviateisego Sinoda Iakov, Oglavlenie Zakonam Grekorossiiskiia Terkvi, (n limba rus), V sinodalnoi tipografii, Sanktpeterburg, 1827. 10.Pavlov A.S. Zaslujenni Profesor Moskovskogo Imperatorskogo Universiteta, Kurs Terkovnogo Prava, (n limba rus), SviatoTroitkaia Serghieva Lavra, 1902. 11.Dur, Pret Prof. Dr. Nicolae V., Documentul de la Lima (BEM) si evaluarea sa teologic, n "Mitropolia Moldovei si Sucevei", LXII, 1986, nr.1-2, p.46-58. 12.Stan, Preot Prof. Dr. Liviu, Succesiunea apostolic, n "Studii Reologice", 1955, nr.5-6, p.305-323. 13.Radu, Preot Lector Dumitru Gh., Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine si problema comuniunii, n "Ortodoxia", 1978, nr.1-2. 14.Vintilescu, Preot Petre, Biserica Ortodox si hirotoniile anglicane, n "Ortodoxia", I, 1949, nr.1. 15.Tudoran Isidor, Unitatea Bisericii n perspectiva ecumenic, n "Ortodoxia", 1973, nr.3. 16.Cunescu, Preot Gh., Gala Galaction, precursor al ecumenismului actual, n "Biserica Ortodox Romn", LXXXIX, 1971, nr.5-6. 17.Stniloae, Preot Prof. Dr. Dumitru, Numrul tainelor, raporturile ntre ele si problema Tainelor din afara Bisericii, n "Ortodoxia", VIII, 1956, nr.2, p.191-215. 18.Stniloae, Preot Prof. Dr. Dumitru, Din aspectul sacramental al Bisericii, n "Studii Teologice", XVIII, 1966, nr.9-10. 19.Florovsky, Protoierei Gheorghi, O granitah Terkvi, (n limba rus), n "Jurnal Moskovskoi Patriarhii", 1989, nr.5. 20.Stniloae, Preot Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatic Ortodox, vol.2, EIBMBOR, Bucuresti, 1997. 21.Popescu, Preot Prof. Dr. Dumitru, Ortodoxie si Catilicism, Ed, "Romnia Crestin", Bucuresti, 1999. 22.Bria, Preot Prof. Dr. Ion, Tratat de teologie dogmatic si ecumenic, Ed. "Romnia Crestin", Bucuresti, 1999. 23.Bria, Preot Prof. Dr. Ion, Destinul Ortodoxiei, EIBMBOR, Bucuresti, 1989. 24.Savin, Ioan Gh., Mistica si Ascetica Ortdox, Cu un cuvnt nainte de Dr. Antonie Plmdeal Mitropolitul Ardealului, Sibiu, 1996. 25.Joant, PS Serafim, Cteva gnduri despre ecumenism, n "Porunca Iubirii", revista de spiritualitate ortodox, 1998, nr.5. 26.Serafim, Arhimandrit (Alexiev), Serghie Arhimandrit (Jazadjiev), Ortodoxia si Ecumenismul, Mnstirea Sltioar, 1997. 27.Kuraev, Diacon Andrei, Vzov Ekumenizma, (n limba rus), Ed. "Blagovest", Moscova, 1998. 28.Ilarion, Arhimandrit (Troitki), Hristianstva net dez Terkvi, (n limba rus), Ed. "Pravoslavnaia Beseda", Moscova, 1991. 29.Serghii Patriarh, Otnosenia Pravoslavnoi Terkvi k otdelivsimsia ot nee obsestvam, n "Pravoslavie i ekumenizm: Dokument i material 1902-1998", (n limba rus), Moscova, 1999. 30.Iarusevici, Mitropolit Nicolai, Russkaia Pravoslavnaia Terkovi i ecumeniceskoe dvijenie, n "Pravoslavie i ekumenizm; Dokument i material", (n limba rus), Moscova, 1999. 31.Svetlov, P.I., Hristianskoe veroucenie v apologheticeskom izlojenii, (n limba rus), ed. a 3-a, Kiev, 1910, vol.1, p.208-209. 32.Comisia Teologic a Patriarhiei Georgiene, Erezii Eclesiologice n Secolul XX: 1) nvttura despre existenta harului mntuitor n afar granitelor canonice a Bisericii Ortodoxe, 2) asa zis Teoria Ramificatilor".82 (n limba georgian), Buletin de Informatie nr.3, Tbilisi, 1998. 33.Soborul Arhieresc Jubilar al Bisericii Ortodoxe Ruse, Principiile Fundamentale ale Relatiilor Bisericii Ortodoxe Ruse Fat de Eterodoxie, (n limba rus), pagina web: www.russian-orthodox-church.org.ru (serviciul de comunicatii a departamentului relatiilor externe a Patriarhiei Ruse). Note bibliografice 1 Pr.Lect. Dumitru Gh.Radu, Caracterul eclesiologic al Sfintelor Taine si problema comuniunii (tez de doctorat), n "Ortodoxia",nr.1-2, 1978, p.339. 2 ncepnd din anul 1997,din activitatea CMB s-au retras Bisericile locale: Patriarhia Ierusalimului (retras unilateral cu peste un deceniu nainte), Patriarhia Rusiei (din structurile de conducere si active), Patriarhia Georgiei, a Serbiei si a Bulgariei. 3 Pr. Dunitru Gh.Radu, op.cit., p.350. 4 Pr. Prof. Dr. Ion Bria Tratat de Teologie Dogmatic si Ecumenic, Editura "Romnia Crestin", Bucuresti, 1999, p. 215, 260. 5 Pr. Prof. Liviu Stan, Succesiunea Apostolic, n "Studii Teologice",nr.5-6, 1955,p.306. 6 Dr. Nicodim Milas, Canoanele Bisericii Ortodoxe nsotite de comentarii vol.1,partea1,trad.Uros Kovincici si dr. N.Popovici, Arad,1930 prefata de trad. dr., N.Popovici, p.VI. 7 Arhim. Serafim Alexiev, Arhim. Serghie Jazadjiev, Ortodoxia si Ecumenismul, Mnst.Sltioara, 1997, p.118. 8 De exemplu Pr. Prof. Dr. Ion Bria, n cartea "Destinul Ortodoxiei", editat la EIBMBOR, Buc.1989, scrie urmtoarele: femeile sufer cel mai mult deoarece, datorit unor traditii din epoci istorice de declin pastoral, datorit unor interpretri confuze si nerealiste ale canoanelor valabile n alt mediu cultural si social (subl.n.), le este interzis accesul n locurile si actele sfintitoare, sunt excluse de la anumite organisme parohiale, nu obtin usor permisiunea s propovduiasc si s evanghelizeze. - p.100. n ultimii ani, Bisericile Ortodoxe au ncercat s considere cu mai mult spirit critic unele aspecte ale traditiei canonice de odinioar, aspecte care nu mai au o semnificatie major pentru spiritualitatea de azi (subl.n.). - p.101. Care este autoritatea Bibliei si chiar a Traditiei, cnd unele practici rituale si atitudini canonice, cu privire la femeie si mam, nu tin seama de nvttura si exemplul lui Iisus Hristos?(subl.n.). n ce msur practica ritual este aici fidel sau consecvent spiritului Evangheliei? Acesta este un domeniu n care se pot observa "inconsecvente teologice", sau contradictii sistematice (subl.n.). - p.271 9 Dr.Nicodim Milas,op.cit., p.5. 10 Ibidem, Cuvnt nainte, de PS dr. Gr.Comsa Ardeanul p.III 11 I. Karmiris, I Orthodoxos Ekklisiologhia, (n limba greac), Atena-1973, p.242-243, apud Preot Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, EIBMBOR, vol.2, Bucuresti-1997, p.173. 12 Ioan Gh. Savin, Mistica si Ascetica Ortodox, cu un cuvnt nainte de ctre PS Dr.Antonie Plmdeal Mitropolitul Ardealului, Sibiu -1996, p.9.

99

13 PS Dr. Serafim Joant Mitropolit al Germaniei si al Europei Centrale, Cteva Gnduri Despre Ecumenism, n "Porunca Iubirii" revista de spiritualitate ortodox, nr.5, 1998, p.11. 14 Pr. Prof. I. Mihlcescu, La Theologie symbolique, Bucarest-1932, p.101, apud Preot Lector Dumitru Gh. Radu, Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine si problema Comuniunii, n "Ortodoxia", nr.1-2, 1978, p.353 la not. 15 Preot Prof. Dr. Dumitru Stniloae, op. cit., p.170. 16 Ibidem, p.174. 17 Ibidem, p.175. 18Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, note si comentarii, Sibiu-1993, p.33. 19 Ibidem, p.33. 20 Ibidem, p.42. 21 Isidor Tudoran, Unitatea Bisericii n perspectiv ecumenic, n "Ortodoxia", nr.3, 1973, p. 22 Pr. Petre Vintilescu, Biserica Ortodox si hirotoniile anglicane, n "Ortodoxia", nr.1, 1949, p.105. 23 Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N. Floca, op.cit., p.225. 24 Ibidem, p.224. 25 Ibidem, p.32. 26 P.I. Svetlov, Hristianscoe veroucenie v apologheticescom izlojenii, (n limba rus), ed a 3-a, Kiev, 1910, vol.1, p.208-209. 27 Toate citatele din operele Sfntului Ciprian al Cartaginei prezentate n aceast lucrare sunt luate din cartea: Arhimandrit Ilarion (Troitki), Hristianstva net bez Tercvi, (n limba rus), Ed. Pravoslavnaia beseda, Moscva-1991. 28 Sfntul Ioan Gura de Aur, Omilia la Epistola ctre Efeseni, apud Arhimandrit Ilarion (Trotki), op. cit., p.61. 29 Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N. Floca, op. cit., p.181-183. 30 Preot Prof. Dr. Dumitru Stniloae, op. cit., p.176. 31 Preot Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Numrul Tainelor, raporturile ntre ele si problema Tainelor din afara Bisericii, n "Ortodoxia", VII, nr.2, 1956, p.212. 32 Ibidem, p.212. 33 Diacon Andrei Kuraev, Vzov Ecumenizma, (n limba rus), Moscva, 1998, p.48. 34 Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N. Floca, Drapt Canonic Ortodox, legislatie si administratie bisericeasc, vol.2, EIBMBOR, Bucuresti1990, p.115. 35 Protoiereu Gheorghi Florovski, O granitah Tercvi, n "Jurnal Moscovscoi Patriarhii", (n limba rus), 1989, nr.5, p.72. 36 Mitropolit Nicolai Iarusevici, Russcaia Pravoslavnaia Tercov i ecumenicescoe dvijenie, n "Pravoslavie i ecumenizm: Document i material 1902-1998", (n liba rus), Moscva-1999, p.194. 37 Patriarh Serghi, Otnosenia Pravoslavnoi Tercvi k otdelivsimsea ot nee obsestvam, n "Pravoslavie i ecumenizm: Document i material 1902-1998", (n limba rus), Moscva-1999, p.89. 38 Ibidem, p.106. 39 Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N. Floca, Drept Canonic Ortodox ... , p.115. 40 Arhimandrit Ilarion (Troitki), Hristianstva net bez Tercvi, (n limba rus), ed. Pravoslavnaia beseda, Moscva-1991, p.69. Corespondenta ntre Robert Gardiner si Arhiepiscopul Antonie al Harcovului s-a purtat n anii 1915-1916. 41 Ibidem, p.74-75. 42 Ibidem, p.78. 43 Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe ... , p.340. 44 Ibidem, p.340. 45 Ibidem, p.374. 46 Ibidem, p.340. 47 Ibidem, p.340. 48 Arhimandrit Ilarion (Troitki), op. cit., p.82. 49 Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N. Floca, op. cit., p.340. 50 Ibidem, p.33. 51 Arhimandrit Ilarion (Troitki), op. cit., p.83-84. 52 n Biserica Ortodox s-a stabilit ca o conditie minim pentru acceptarea primirii eterodocsilor n Biserica fr rebotez, faptul dac acea comunitate eterodox practic botezul prin ntreit scufundare n ap cu rostirea formulei: Se boteaz robul lui Dumnezeu (N) n numele Tatlui, Amin, si al Fiului, Amin, si al Sfntului Duh, Amin, acum si pururea si n vecii vecilor Amin. 53 Arhimandrit Ilarion (Troitki), op. cit., p.83. 54 Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N. Floca, op. cit., p.156. 55 Ieromonah Nicodim Sachelarie, Pravila bisericeasc, Editat de Parohia Valea Plopului, Jud. Prahova-1999, p.174. 56 Prof. I. Dolidze, Kartuli Samartlis Dzeglebi, tomi III, Saeklesio Sakanondeblo Dzeglebi (XI-XIX ss.), Gamomtemloba-"Metniereba", Tbilisi-1970, gv.119. (n rom.: Monumentele Dreptului Georgian, vol. III, Monumentele Dreptului Canonic Bisericesc (sec.XI-XIX), Ed.-"Metniereba", Tbilisi-1970, p.119.) 57 Ibidem, p.120. 58 Arhimandrit Ilarion (Troitki), op. cit., p.90. 59 Ibidem, p.91. 60 Ibidem, p.95. 61 Ibidem, p.98. 62 Ibidem, p.98. 63 Ibidem, p.98. 64 Zapiski po Tercovnomu Zaconovedeniu, Kiev-1848, V universitetscoi Tipografii, Dozvoleno ot S. Piterburgskogo Komiteta Duhovnoi Tenzur. Tenzor Prptoierei Andrei Okunev, p.260. 65 Assesor, Kolejski Secretar Sveateisego Sinoda Iacov Ghinevski, Oglavlenie Zakonam Grecorossiischia Tercvi, (n limba rus), V

100

Sinodalnoi Tipografii, Sanktpeterburg-1827, p.105. 66 Arhimandrit Ilarion (Trotki), op. cit., p.98. 67 Ibidem, p.99. 68 Preot Lector Dumitru Gh. Radu, op. cit., p.365. 69 Ibidem, p.341. 70 Ibidem, p.341. 71 Prof. A.S.Pavlov, Kurs Tercovnogo Prava,(n limba rus), Sviato-Troitkaia Serghieva Lavra-1902, p.515. 72 Cardinal Paul Gouyon, archeveque de Rennes, L intercommunion est-elle possible?, Paris-Fribourg, Editions Saint Paul, 1976, p.112-113. 73 Preot Gh. Cunescu, Gala Galaction, precursor al ecumenismului actual, n "Biserca Ortodox Romn", LXXXIX, 1971, nr.5-6, p.660. 74 Preot Asist. Dr. Nicolae V. Dur, Documentul de la Lima (BEM) si evaluarea sa teologic, n "Mitropolia Moldovei si Sucevei", LXII, nr.1-2, 1986, p.58. 75 Arnimandrit Ilarion (Troitki), op. cit., p.51. 76 Preot Prof. Dr. Dumitru Popescu, Ortodoxie si Catolicism, Ed. Romnia Crestin, Bucuresti-1999, p.9. 77 Preot Prof. Dr. Liviu Stan, Succesiunea Apostolic, n "Studii Teologice", 1955, nr.5-6, p.321, 323. 78 Preot Prof. Dr. Petre Vintilescu, Biserica Ortotox si hirotoniile anglicane, n "Ortodoxia", I, 1949, nr.1, p.105. 79 Preot Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Din aspectul sacramental al Bisericii, n "Studii Teologice", XVIII, 1966, nr.9-10, p.557. 80 Preot Lector Dumitru Gh. Radu, Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine si problema comuniunii, n "Ortodoxia", 1978, nr.1-2, p.367. 81Preot Prof. Dr. Dumitru Popescu, op. cit., p.12. 82 Hotrrile acestei Comisii Teologice Patriarhale au fost oficial aprobate de ctre Sfntul Sinod al Bisericii Georgiene pe data de 8 octombrie 1998.

PROPUNE MISCAREA ECUMENIC O NOU ECLESIOLOGIE?

de Printele Alexie Ksutasvili

Probabil c unele dintre cele mai controversate teme abordate n discutiile legate de miscarea ecumenic sunt: succesiunea apostolic, existenta harului mntuitor si sfintitor si n afara Bisericii, precum si problema comuniunii ntre credinciosii eterodocsi si ortodocsi. Dorinta dup unitatea vizibil a tuturor confesiunilor crestine, pare s fi devenit astzi o preocupare esential a Bisericilor si comunittilor membre n Consiliul Ecumenic al Bisericilor. Acest deziderat rmne n esent mobilul principal pentru care - cel putin, conform declaratiilor participantilor nsisi la reuniunile la reuniunile ecumenice - au loc periodic ntlniri, consultri reciproce, se adopt declaratii comune etc. Ierarhia ortodox, cu diferite prilejuri si n repetate rnduri a fcut precizarea esential c: "unitatea n credint, n nvttur, trebuie s precead pe aceea a comuniunii, adic mprtsirea din acelasi Potir." [1] Cu alte cuvinte, comuniunea euharistic presupune ca o conditie sine qua non, existenta succesiunii apostolice si la acea comunitate crestin cu care o anume Biseric Ortodox local, parte a Bisericii sobornicesti, initiaz practica unei comuniuni "in sacris". Cu toate aceste precizri teoretice, n ultimul timp ns, dorinta de unitate cu orice pret a dat nastere unui entuziasm usor si fr consistent doctrinar, "care crede c poate nmuia si modela realittile prin cldura lui sentimental. [2], sau unui spirit conciliarist, care alunec n atitudine tranzactionist. Acesta din urm ncearc unele compromisuri doctrinare asupra unor realitti si chiar erezii care au dus la desprtirea Bisericilor. Adesea compromisul doctrinar al "minimului dogmatic" este explicabil prin faptul c "n gndirea multor teologi ecumenisti, diferentele n materie de credint au mai mult determinare istoric si sociologic" [3] dect strict dogmatic; se face adesea disociere ntre un Hristos al istoriei si Hristos al credintei, printr-o elasticitate si un relativism accentuat si nepermis n adevrul de credint al Bisericii. 101

Unitatea vizibil a Bisericii, este privit de curentul ecumenist mai mult ca "o problem determinat n primul rnd sociologic si apoi teologic." [4] De ce sustinem aceste afirmatii? Pentru c sporeste concluzia ecleziologic atunci cnd toate comunittile ecleziale si denominatiunile crestine si revendic pentru ele nsele calitti ecleziale depline si egale ca membre ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor, fr a tine seama nti de toate de succesiunea apostolic, singura garantie a existentei sau nu n acel loc a Bisericii adevrate. Pentru c admiterea intercomuniunii si practicarea acesteia, nseamn a admite faptul c si n celelalte comunitti ecleziale lucreaz acelasi Duh Sfnt ca si n Biserica ortodox si c n consecint ar avea si ele har mntuitor si sfintitor. Nicieri n scrierile Printilor Bisericii nu se ntlneste vreo referire asupra unei atari "contorizri" a pezentei harului la gruprile eterodoxe; cci opinia ndeobste rspndit de gnditorii ecumenisti este c fiecare grupare eterodox ar detine fragmente sau mcar "o und" de har, pe msura apropierii sau deprtrii de adevrul credintei pstrat deplin n Ortodoxie. Urmnd asadar aceast cugetare rtcit, ne ntrebm atunci ct anume procentual din sacramentele oferite de eterodocsi ar fi Trupul Domnului si ct anume ar fi simpl materie? Cugetarea ecumenist introduce asadar n gndirea teologic prezenta unor asa-numite "zone gri" n care este si nu este Biserica lui Hristos. Printii Bisericii nicicnd nu au lsat s se nteleag aceasta; ei au precizat c acolo unde se pstreaz succesiunea apostolic este Biserica iar acolo unde succesiunea apostolic nu exist, nu putem vorbi dect de o grupare eterodox. Din pcate, tendinta curentului ecumenist actual este de a reduce succesiunea apostolic la simpla notiune de succesiune fizic a unor episcopi ntr-un anume scaun episcopal. Spre exemplu se afirm adesea c romanocatolicii au succesiunea apostolic; conteaz ns simpla succesiune istoric a episcopilor n scaunul Romei pentru a vorbi de o autentic succesiune apostolic, sau mai conteaz si altceva? Ceea ce conteaz n mod esential , dar este trecut cu vederea de ecumenisti , este pstrarea nentrerupt a nvtturii de credint celei adevrate, fr de care succesiunea apostolic sacramental nceteaz. Despre aceasta gsim referiri nc de la scriitori bisericesti mai vechi. Astfel , Hegesip arat c "n cazurile tuturor succesiunilor episcopale si n fiecare cetate (Roma si Corint pe care el le-a cercetat, n.n.) se pstreaz si dreapta credint"[5]. Tertulian n "De praescriptione haereticorum" arat clar c ereticii, desi si confectionaser liste de episcopi cobornd pn la Sfintii Apostoli, "ncercrile lor rmn zadarnice, pentru c nu pot dovedi si prin credint aceast succesiune." Tot el arat c scornirile ereticilor nu au nici cea mai mic sustinere n nvtturile Apostolilor si nici ale urmasilor acestora, episcopi ca Policarp al Smirnei ori Clement Romanul, rnduiti chiar de ctre Sfintii Apostoli. [6] Sfntul Irineu de Lyon arat si el c acolo unde s-a pstrat succesiunea apostolic, s-a pstrat credinta cea adevrat si c "se poate demonstra pe firul succesiunii apostolice, de la episcopii asezati de ctre Apostoli pn n vremea noastr (sec. II, n.n.) c nimeni n-a nvtat si n-a cunoscut nvtturile ereticilor" [7]. Tot Sf. Irineu de Lyon , vorbind despre Sf. Policarp al Smirnei, arat c el a fost nu numai instituit de Apostoli ca episcop n Smirna, ci a pstrat cele primite "de la Apostoli pe care le-a si predat Bisericii si care singure sunt adevrate"; n mod vdit Sf. Irineu pomeneste si de Traditia Bisericii predonosit nou de la Apostoli, garantia succesiunii apostolice n Biseric: "Apostolii, n afar de cele scrise, au lsat si o traditie pe care au transmis-o celor crora le-au ncredintat bisericile." [8] Si Eusebiu de Cezareea n a sa faimoas "Istorie a Bisericii" scris n 7 crti, vorbeste mult despre succesiunea apostolic, pe care o opune ca arm a adevrului crestin, tuturor ereticilor, acestia din urm neputndu-se luda cu aceast succesiune. Sf. Ciprian al Cartaginei este n mare msur preocupat de unitatea Bisericii; temelia pe care st biserica este aceea a unittii de credint: "aceast unitate a fost transmis de Domnul prin Apostoli, urmasilor acestora, episcopilor." [9] n cadrul sinodului de la Cartagina din anul 256, Sf. Ciprian se pronunt n canonul care-i poart numele, asupra pierderii transmiterii harului de ctre eretici si deci asupra ncetrii succesiunii apostolice la acestia. Tainele svrsite de ctre eretici nu mai sunt valide: "Nimeni nu poate boteza n afara catolicestii Biserici, fiindc botezul este unul si se afl numai n catoliceasca (universala, n.n.) Biseric [...] la eretici unde nu este Biseric, e cu neputint a primi iertarea pcatelor. Si prin urmare, aprtorii ereticilor sunt datori ... s 102

apere adevrul, dac nu cumva le atribuie si Biseric acelora despre care sustin c au botez. [...] Ereticul care nu are jertfelnic, nici Biseric, nu poate sfinti untdelemn; prin urmare nicidecum nu poate fi ungere cu mir la eretici [...] Cci admiterea botezului ereticilor si schismaticilor presupune acceptarea rtcirilor la care au consimtit cei crora li s-a mprtsit acest fel de botez. Botezul ns nu poate fi valid n parte; dac a putut s boteze, a putut s dea si pe Duhul Sfnt; de n-a putut, din cauz c este afar de Biseric, n-are pe Duhul Sfnt si nu poate boteza pe cel ce vine , deoarece botezul este unul si unul este Duhul Sfnt si una Biserica lui Hristos Domnul nostru ... Drept aceea si noi datori suntem a pricepe si a ntelege c vrjmasii Domnului (ereticii) nu sunt n stare a da Duhul Domnului. Si pentru aceasta, noi cei ce suntem cu Domnul, si care pstrm unirea cu Domnul si suntem nzestrati dup vointa lui, suntem datori a lepda si a nltura si a dispretui si a socoti ca prihnite pe toate cele ce le svrsesc potrivnicii Lui, adic vrjmasii si antihristii." Aceeasi prere asupra ncetrii transmiterii harului la ereticii ce nu mai sunt n Biseric o are si Firimlian al Capadociei care i scrie ntr-o epistol Sfntului Ciprian:"Ereticii care s-au desprtit de Biserica lui Dumnezeu, nu pot avea putere sau har, ntruct toat puterea si tot harul este n Biseric." [10] Sf. Vasile cel Mare exprim si el foarte categoric c succesiunea apostolic (nsemnnd nti de toate succesiunea transmiterii harului) nceteaz acolo unde se introduc inovatii n credint. n cunoscuta sa epistol ctre Amfilohie de Iconiu scris la anul 374, cuprins ntre cele 15 canoane ce ni s-au pstrat sub numele lui, Sf. Vasile afirm despre botezul pepusienilor: "cei vechi au hotrt s se primeasc acel botez, neabtndu-se ei ntru nimic de la credint". Din momentul n care apar ns abateri dogmatice, botezul lor nu mai poate fi considerat valid, "cci nu sunt botezati cei ce nu s-au botezat ntru cele predonosite nou." n continuare Sf. Vasile adaug: "Iar cei ce s-au lepdat de Biseric n-au mai avut harul Duhului Sfnt peste ei, cci a lipsit comunicarea lui prin ntreruperea succesiunii. [...] Cei ce aveau hirotoniile de la Printi, prin punerea minilor peste ei aveau harul duhovnicesc, dar cei ce s-au rupt (de Biseric prin erezie) devenind mireni, n-au avut putere nici de a boteza, nici de a hirotoni, nici nu puteau da altora harul Duhului Sfnt, de la care ei au czut; pentru aceasta, Printii au hotrt ca cei botezati de dnsii ... viind la Biseric s se curteasc din nou cu adevratul botez al Bisericii." (Can I al Sf. Vasile cel Mare) ntreruperea succesiunii de credint duce inevitabil la ntreruperea succesiunii harice, nct tainele svrsite de eterodocsi nu sunt valide. Primirea eterodocsilor n Biseric se face prin rebotezarea mirenilor si hirotonirea din nou n cazul clericilor acestora. Acest lucru reiese si din hotrrile urmtoare ale Bisericii sobornicesti: Can 46, 47, 68 Apost; Can 7 Sin II Ec.; Can 95 Sin Trulan, etc. Iat spre exemplu ct de lmurit se exprim textul Can 68 Apostolic: "Dac vreun episcop sau prezbiter sau diacon, ar primi de la cineva a doua hirotonie, s se cateriseasc si el si cel care l-a hirotonit, fr dac numai ar dovedi c de la eretici are hirotonia. Fiindc cei ce sunt botezati sau hirotoniti de ctre unii ca acestia, nu pot fi nici credinciosi (mireni) nici clerici." Dac noi, ortodocsii, am admite c fr succesiune n credint ar putea exista succesiunea sacramental, ar nsemna s acceptm c Dumnezeu ar ngdui ca printr-o preotie valid, prin puterea harului, s se rspndeasc toate rtcirile. Prezenta harului la eretici ar nsemna c Mntuitorul ngduie folosirea acestuia de ctre cei ce nu iubesc, ci ursc Biserica; ar nsemna ca harul preotiei s fie folosit spre consacrarea, ntrirea si binecuvntarea pcatului. Cum a primit atunci Biserica Ortodox pe cei care si manifestau dorinta de a reveni la snul ei? n general, Biserica Ortodox a primit pe eterodocsi n trei moduri: (1) prin acrivie (prin Botez ) sau (2) fcnd uz de principiul iconomiei. Dup prerea economistului N. Milas, aceast iconomie era fie "partial" (adic prin Mirungere), fie "total" (cnd se fcea primirea penitentului prin Taina Pocintei si abjurarea eresului.) [11] Caracteristica general pentru cei primiti fcnd uz de acrivie, era c acestia proveneau din eresuri ce atacau nssi dogma Sf. Treimi, sau - asa cum se ntlnea mai ales n primele veacuri ale crestinismului amestecau crestinismul cu pgnismul sau erau secte iudaizante. Iar prin iconomie partial (Mirungere) ori total (abjurarea ereziei), Biserica i-a primit pe cei care acceptau n general dogma Sf. Treimi dar greseau n alte puncte doctrinare. Dup 1054 si 1517, Biserica Ortodox s-a vzut pus n fata a dou categorii de eterodocsi: a catolicilor si a diverselor ramuri protestante. Ca atitudine fat de acestia, fiecare Biseric Ortodox local s-a prevalat de traditia de libertate avut n materie de iconomie. Astfel, pn la 1484, Bisericile grecesti au primit pe catolici prin iconomie partial (mirungere ) sau chiar total (abjurarea eresului si pocint). Din 1755, de pe vremea 103

Patriarhului Chiril al V-lea al Constantinopolului, Sinodul din Constantinopol decide primirea catolicilor prin Botez, cci: "Botezul latinilor se numeste n chip mincinos cu acest nume; acesta nu este botez (...) ci numai splare obisnuit [...] Pentru aceasta, noi nu zicem c pe latini i rebotezm, ci c-i botezm [...] Latinii sunt nebotezati (...) cci ei nu svrsesc botezul prin afundarea de trei ori, cum s-a transmis de la nceput n Biserica Ortodox prin Sf. Apostoli." [12] La 1875, patriarhul Constantinopolului permite totusi mitropolitului Atenei uzul iconomiei. Dar la 1878 se porunceste rebotezarea , nct pn astzi romano-catolicii sunt primiti prin Botez n Biserica greac. n privinta luteranilor si calvinilor, grecii au oscilat - la inceputul sec. XVIII, sub patriarhii Constantinopolului Ciprian I si Ieremia III se practica primirea lor prin ungerea cu Sf. Mir. Dup 1775 si protestantii ca si armenii sunt botezati. n Biserica Ortodox Rus, pn n sec XII catolicii erau primiti prin mirungere, apoi dup 1441, pn la 1667 prin rebotez. Pentru ca Sinodul de la Moscova din 1667 s decid primirea lor prin mirungere. De la 1718, luteranii si calvinii sunt primiti si ei prin mirungere. Astzi, Biserica Ortodox Rus primeste prin penitent pe: catolici, ce au primit mirungerea la ei; armenii si anglicanii ce au primit si ei formal mirungerea n confesiunea lor; iar prin mirungere pe: protestanti precum si pe acei catolici, armeni si anglicani care nu primiser mirungerea n confesiunea lor. [13] Astzi Biserica Ortodox Gregorian primeste pe romano-catolici prin mirungere (practicnd iconomie) ns pe armenii monofiziti prin botezare (acrivie). Asadar, diversele Biserici ortodoxe locale au procedat si procedeaz diferit pentru primirea eterodocsilor n snul lor; si aceasta n functie de dou criterii: (1) existenta exterioar a formei canonice a Tainelor svrsite n mod formal corect la eterodocsi; (2) interesul misionar al Bisericii locale sau al Bisericii n general. Dup multi autori, criteriul prim este vzut ca un "criteriu fix" care face posibil iconomia iar criteriul al doilea ca un "criteriu variabil", ce transform sau nu aceast eventualitate a iconomiei n realitate. De aceea, o Biseric local nu reproseaz alteia comportarea diferit fat de eterodocsi, [14] cnd fat de acestia se poate aplica nu numai acrivia, ci si iconomia, existnd tocmai acest criteriu fix. Ceea ce dorim noi s artm aici este c acrivia si iconomia sunt aplicate de Biseric, privind numai modul primirii ereticilor si schismaticilor si NU c ar avea si acestia n vreo msur har mntuitor si sfintitor. Toate Tainele din afara Bisericii, chiar dac s-a respectat forma exterioar a svrsirii lor, sunt goale de orice continut, ns Biserica, prin iconomie, atunci cnd socoteste c este spre interesul ei superior si mntuirea noilor veniti, le poate umple pe unele de substant, de continut [15]. Aceasta este prerea general si a teologilor greci, n special dup 1755 cnd patriarhul Chiril al V-lea a dispus rebotezarea catolicilor; asa interpreteaz iconomia si Hr. Andrutsos [16] si A. S. Alivizatos [17]. I. Karmiris [18] socoteste c orice Botez din afara Bisericii este nevalid, dar recomand ca romano-catolicii, vechii catolici, luteranii si calvinii s fie primiti doar prin Taina Mirungerii, iar sectantii prin rebotezare; schismaticii se vor primi numai pe baza unei mrturisiri de credint si pocint. De aceeasi prere este si reputatul teolog romn Liviu Stan care arta: "n nici un caz, biserica nu poate declara valid, nici chiar prin iconomie, o lucrare sau tain a vreunui eretic sau schismatic, atta timp ct el nu a intrat mcar n tinda ei." [19] nc mai putem ncadra n aceast categorie de teologi si pe Pr. Prof. D. Stnilooaie care vede iconomia ca pe o exceptie de la regul si nu ca pe o rnduial care poate fi aplicat oricnd si oricum ci numai n conditii speciale apreciate de Biserics astfel, "Biserica poate revoca oricnd modul iconomiei aplicat unor eterodocsi, dar sunt eterodocsi crora nu le poate aplica dect modul acriviei." [20] Iconomia si acrivia sunt asadar cele dou brate ale Bisericii prin care ea primeste la snul ei, dup porunca iubirii, pe cei nstrinati. Iubirea pe care o manifest Biserica este starea de druire si primire reciproc. n aceast iubire, care st temeinic si se hrneste din fundamentul dogmatic, se petrece un fapt paradoxal: Biserica este o realitate definit prin granite determinate, dar n acelasi timp ea e prezent prin lucrarea ei si dincolo de granitele ei. Desigur c dincolo de granitele ei canonico-dogmatice, Biserica nu poate fi prezent ca realitate mntuitoare si sfintitoare (asa cum sustin gnditorii ecumenisti adepti ai teoriei ramificatiilor ), cu Taine valide, pentru c altfel limitele Bisericii s-ar lrgi ntr-un mod nepermis. Ci vorbim de lucrarea Bisericii dincolo de aceste granite canonic, ntelegnd exclusiv prin aceasta chemarea Bisericii adresat eterodocsilor si 104

rugciunile fcute de Biseric pentru ca si acestia s cunoasc si s vin la adevr. Aceasta este si opinia categoric a Pr. Prof. D. Stniloaie: "Biserica lucreaz n mod deplin si mntuitor numai asupra membrilor ei, dar ntr-un fel chemtor si atractiv lucreaz si asupra celorlalti crestini." [21] Ce propune ns astzi miscarea ecumenic? Chiar dac Biserica Romano-catolic nu este att de ferm angajat n miscarea ecumenic precum protestantii, o serie de decizii actuale se ncadreaz n moda relativismului dogmatic si licentelor de exprimare. Astfel, unii teologi ortodocsi vorbesc de recunoasterea succesiunii apostolicela romano-catolici, contrar celor artate mai sus, c fie si o mic abatere n credint, duce la pierderea succesiunii sacramentale a harului. Ecleziologia ecumenist actual se arat pe sine diferit de ecleziologia Printilor Bisericii Ortodoxe, propunnd existenta harului mntuitor si sfintitor acolo unde capul Bisericii nu mai este Hristos, ci papa. Ecumenistii vorbesc de existenta harului acolo unde el nu mai este vzut ca energie necreat, ci ca o gratie creat; cci romano-catolicii, orict gratie ar detine, tot nu vor putea ridica pe cei crora le-o mprtsesc peste granitele creatului, adic spre ndumnezeire. O alt problem grav ridicat de ecleziologia ecumenist este cea a intercomuniunii ortodocsilor cu eterodocsii. Canonistii contemporani consider intercomuniunea ca posibil la trei niveluri: al Sfintelor Taine, al ierurgiilor si al rugciunii. Dac comuniunea de primul fel (n scris) este nc o perspectiv ndeprtat [22], rmn n discutie intercomuniunea n ierurgii si de rugciune, acestea fiind practici curente n reuniunile ecumenice. Canoanele Bisericii Ortodoxe sunt foarte clare n aceast privint. Can. 45 Apostolic precizeaz: "Episcopul sau preotul sau diaconul, dac numai s-a rugat mpreun cu ereticii, s se afuriseasc; iar dac lea permis acestora s svrseasc ceva ca clerici (s svrseasc cele sfinte), s se cateriseasc". La fel, Can. 64 Apostolic precizeaz imposibilitatea comuniunii de rugciune cu ereticii, sub epitimia caterisirii (clericului) si afurisirii de este mirean. A spune c numai comuniunea euharistic cu eterodocsii trebuie evitat, pe cnd comuniunea la rugciune se admite, este tot una cu a spune c Duhul Sfnt lucreaz n Tainele Bisericii dar alt duh la ierurgii, altul la simplele rugciuni. Canonistul Balsamon comenteaz la Can. 45 Apost. c prin termenul de "rugciune comun" trebuie nteles nu numai c le este interzis clericilor s se roage n Biseric mpreun cu ereticii, "deoarece dnsii chiar si pentru aceasta sunt a se pedepsi conform Can. 46 Apost. cu caterisirea ntocmai astfel ca si cnd ar permite ereticilor s svrseasc ceea ce svrsesc clericii"; ci, continu Balsamon, cuvintele "rugciunea comun" au urmtorul sens: "cel ce ntretine numai simplu contact" si "cel ce priveste cu blndete spre rugciunea ereticului", "fiindc de acestia trebuie s se fereasc ca de cei vrednici de dispret." [23] Balsamon consider ca pedeaps suficient afurisirea n cazul acceptrii de ctre clerici a rugciunii n comun cu eterodocsii si mai grav dac acel cleric permite unui eretic cunoscut s liturghiseasc n Biseric si, n general, "dac l consider ca slujitor sacramental bisericesc." n acest din urm caz, clericul respectiv, "devine nevrednic de chemarea preoteasc" si se prevede caterisirea. [24] Episcopul rus Ilarion Troitky, dogmatist si canonist al Bisericii ruse, comentnd acest canon, spune c acrivia acestor canoane este menit nu numai s fereasc pe ortodocsi de "contagiunea spiritual cu ereticii" ci si de "neutralitatea n credint si de indiferentismul fat de Biserica Ortodox", fenomene ce apar cu usurint n urma contactului des cu ereticii n materie de dogm. [25] n ce masur stau aceste pozitii n contradictie cu spiritul dragostei si tolerantei crestine care definesc Ortodoxia? Desigur c aceasta e o ntrebare frecvent n epoca noastr, caracterizat prin cele mai strnse relatii interumane si complexe legturi socio-culturale. ns Biserica Ortodox a stiut dintotdeauna "c altceva este a tolera lng tine pe cei rtciti n credint, asteptnd ntoarcerea lor benevol si a tri cu dnsii n comunitatea civil extern, dect dac cineva, fr nici un nteles, intr n comunitate de credint cu dnsii, deoarece aceasta nu nseamn c ne chinuim s-i convertim la credinta ortodox, ci noi nsine ne cltinm n ortodoxie." [26] Hotrri similare ale Bisericii privind imposibilitatea comuniunii de rugciune cu eterodocsii, sunt cuprinse n Can. 11 Apost., Can. 70, 71 Apost., Can. 6 Laodiceea, Can. 32, 33, 34, 37, 38, 39 Laodiceea, Can. 9 al lui Timotei al Alexandriei. N. Milas aminteste situatia cnd Timotei al Alexandriei a fost ntrebat dac se poate sau nu sluji Sf. Liturghie cnd n biseric se afl si un eretic; rspunsul lui Timotei a fost pozitiv, ns cu conditia ca acel eretic s fgduiasc prsirea eresului si primirea credintei ortodoxe. [27] 105

Iat de ce realizarea nti a identittii doctrinare prin venirea eterodocsilor la adevrul de credint al Bisericii Ortodoxe, trebuie s fie ntiul obiectiv al dialogului interconfesional, si nu angajarea, sub imperiul unei asa-zise fraternitti sentimentalist-pietiste, la rugciuni n comun cu eterodocsii, la practicarea ierurgiilor cu acestia, ori chiar a mprtsirii reciproce. Intercomuniunea ce nu se bazeaz pe identitatea doctrinar este "o comuniune vag, lipsit de profunzime si consistent ontologic; o manifestare exterioar pur sentimental a unei solidaritti crestine foarte generale"[28] Gnditorii ecumenisti propun tocmai contrariul; ei se refer la diversele confesiuni ca la Biserici care detin n proportii variabile harul mntuitor si sfintitor si care se adpostesc sub "umbrela" unei singure Biserici crestine. Spre exemplu, afirmatii de genul urmtor ridic numeroase semne de ntrebare asupra ortodoxiei celui care le emite: "teologia ecumenic actual insist s se ia n considerare n mod serios att caracterul eclezial al Confesiunilor crestine, ct si principiul diversittii n exprimarea aceleiasi Traditii." [29] Lipsite de consistent dogmatic sunt si frecventele afirmatii despre "Bisericile surori" care ar fi Biserica Ortodox si Biserica Romano-Catolic. Ortodoxia a folosit ntotdeauna acest termen cu referint exclusiv la Bisericile Ortodoxe locale, prti ale Bisericii sobornicesti. Recent, chiar Biserica Romano-Catolic, ntr-o declaratie ("Dominus Jesus") emis de "Congregatia pentru Doctrina Credintei" la 6 august 2000 si semnat de cardinalul Josef Ratzinger, sustine un fapt descumpnitor pentru entuziastii termenului "Biseric sor": anume c NU exist acest termen. Acolo se spune: "Aceast Biseric, ornduit si organizat n lume ca societate, subzist n Biserica Catolic, crmuit de urmasul lui Petru si de episcopii n comuniune cu el. Prin expresia subsistit in, Conciliul Vatican II a voit s armonizeze dou afirmatii doctrinare: pe de o parte, c Biserica lui Hristos (...) continu s existe pe deplin numai n Biserica Catolic; pe de alt parte, c exist numeroase elemente de sfintire si adevr n afara organismului su vizibil, adic n Bisericile si Comunittile bisericesti care nc nu sunt n comuniune deplin cu Biserica Catolic. Dar n ceea ce le priveste pe acestea din urm, valoarea lor deriv din nssi plintatea harului si a adevrului care a fost ncredintat Bisericii Catolice." Declaratia mai precizeaz: "sensul autentic al textului conciliar este contrazis de interpretarea celor care din cuvintele subsistit in concep teza potrivit creia unica Biseric a lui Cristos poate s subziste si n Bisericile si Comunittile bisericesti necatolice (acestia ar fi entuziastii nostri ecumenisti ce vorbesc de biserici-surori, n.n.). Conciliul a ales cuvntul "subziste" tocmai pentru a clarifica faptul c exist o singur "subzistent" a adevratei Biserici, n timp ce n afara organismului ei vizibil exist doar "elementa Eclesiae" care - fiind elemente ale Bisericii nsesi - tind si duc spre Biserica Catolic."[30] Asadar notiunea de biserici-surori depline si egale e pus sub semnul ntrebrii de nsisi catolicii. Ei nu se pot vedea pe ei nsisi dect ca pe sora mai mare, poate, chemat s aduc la adevr, adic la adevrul ei, pe sora "vitreg" si "rtcit" care ar fi orice comunitate necatolic, inclusiv Biserica Ortodox. Iat de ce, la ntrebarea oarecum retoric a titlului acestei lucrri, dac propune miscarea ecumenic o alt eclesiologie, rspunsul este, din pcate, da. Prin asa-numita "branch-theory" (teoria ramificatiilor), prin intercomuniunea de rugciune cu eterodocsii, prin recunoasterea succesiunii apostolice si unor comunitti n afara Bisericii Ortodoxe, prin utilizarea unor notiuni fr fundament dogmatic si canonic (cum ar fi bisericisurori), s.a.m.d., eclesiologia ecumenist devine o realitate tot mai centrifug fat de eclesiologia patristic. Rmnerea teologiei ortodoxe n Duhul Printilor Rsriteni, acrivia exprimrii teologice, sunt garantia mntuirii noastre si a generatiilor ce vor veni. Amin.

Note de text [1] - I. P. S. Teoctist, Mitropolitul Moldovei si Sucevei, "Pe treptele slujirii crestine", vol. IV, Edit. Mitrop. Moldovei si Sucevei, Mnst. Neamt, 1985, pag. 74 [2] - Pr. Prof. Dr. Dumitru Gh. Radu, "Caracterul ecleyiologic al Sf. Taine si problema comuniunii" n "Ortodoxia" 1-2/1978, tez de doctorat, pag. 339 [3] - ibidem, pag. 339 [4] - ibidem, pag. 339 [5] - Pr. Prof. Liviu Stan, "Succesiunea apostolic" n "Studii Teologice" nr. 5-6/1955, pag. 310 [6] - ibidem

106

[7] - Sf. Irineu de Lyon, "Advernus haereses", cit. n Pr. Prof. L. Stan, op. cit., pag. 310 [8] - ibidem, pag. 315 [9] - Sf. Ciprian al Cartaginei, Epist. 453, cit. n Pr. Prof. L. Stan, op. cit., pag. 316 [10] - Epistol ctre Ciprian, nr. 75, cap. 7, cit. n ibidem, pag. 317 [11] - Dr. N. Milas, "Canoanele Bisericii Ortodoxe nsotite de comentarii", trad. de U. Kovincici, dr. N. Popovici, Arad, Tipogr. Diecezan, 1930, vol. I, p. II, pag. 478 [12] - ibidem, pag. 458 [13] - I. S. Berdnikov, "Curs de drept bisericesc", trad. de Silvestru Blnescu, episcopul Husilor, Bucuresti, 1892, pag. 78 [14] - Pr. D. Stniloaie, "Iconomia n Biserica Ortodox", n "Ortodoxia" nr. 2/1963, pag. 158 [15] - Pr. Prof. Dr. Dumitru Gh. Radu, op. cit., pag. 352 [16] - Hr. Andrustos, "Dogmatica", pag. 328, cit. n Pr. Prof. Dr. Dumitru Gh. Radu, op. cit., pag. 349 [17] - A. S. Alivizatos, "L' conomie d' aprs le droit canonique de l' glise Orthodoxe", n "Studii Bizantine si neoelene", nr. II 1952, pag. 269-276 [18] - I. Karmiris, " ", 1954, nr. 25, pag. 211-243 [19] - Pr. Prof. L. Stan, op. cit., pag. 323 [20] - Pr. Prof. D. Stniloaie, op. cit, pag. 152 [21] - ibidem, pag. 182 [22] - "Nu se va putea trece la intercomuniunea deplin n cele sacre cu alte Biserici, dect pe baza unittii de credint, dac aceasta se va realiza" n Arhid. Prof. Dr. I. N. Floca, "Drept canonic ortodox", Edit. IBMBOR, vol. II, 1990, pag. 348 [23] - Dr. N. Milas, op. cit., vol. I p. I, pag. 225 [24] - Lint. At. II, 60 n Dr. N. Milas, op. cit., pag. 226 [25] - Dr. N. Milas, op. cit., pag. 226 [26] - ibidem, pag, 227 [27] - idem, "Canoanele Bisericii ortodoxe nsotite de comentarii", vol II, p. I, pag. 85 [28] - Pr. Prof. Dr. Dumitru Gh. Radu, op. cit., pag. 361 [28] - Pr. Prof I. Baria, "Credinta pe care o mrturisim", Edit. IBMBOR, 1987, pag. 327 [28] - Declaratia "Dominus Iesus", Arhiepiscopia Romano-Catolic Bucuresti, 2000, pag. 21. [29] - ibidem, pag. 103 [30] - idem, pag. 249.

SE POATE RIDICA UN LCAS DE CULT ECUMENIST?

de Ieromonah Tihon Athonitul

O astfel de intrebare si-au pus-o multi si si-o pun din ce in ce mai multi: Se poate ridica un locas de cult ecumenic? Raspunsul il putem da si singuri tinind seama de cele prezentate mai sus. Cei ce ridica astfel de lacasuri poate n-ar fi rau sa consulte invataturile Bisericii, iar daca nu le respecta sa fie cu bagare de seama sa nu rataceasca si pe altii caci "mai vai de cel prin care vine sminteala". Aceasta se refera la toti crestinii si nu in ultimul rind la arhiereii care sustin sus si tare ca ei vor face ceea ce inca n-a facut nici Dumnezeu caci inca n-a venit timpul si pentru ca porunca "ca toti sa fie una" nu inseamna ca sa ne unim doar de dragul erteticilor si dupa conditiile impuse de ei. Dupa cum spunea parintele Cleopa "sa ne gaseasca ca la Sfintii Apostoli". Cu toate ca sfintele canoane nu admit acest lucru, iar prin Traditie nu am invatat ca s-ar putea realiza asa ceva si tinind seama de Sfinta Scriptura, unde suntem avertizati de Sfintul Apostol Pavel sa ne ferim de eretici pentru a nu cadea si noi cu ei. Azi din mila unor "pastori bine intentionati" beneficiem de un Centru Cultural Ecumenic la Durau (infiintat din initiativa si cu binecuvintarea Mitropolitului Moldovei si Bucovinei), unde mai vin din cind in cind in vacante, pentru a se recreea, protestanti si neoprotestanti, rabini din "lumea buna" si tot felul de predicatori cu diplome teologice din Apus. Astfel beneficiem si de un complex ecumenic la Vulcana Bai, jud. Dimbovita, unde in aceeasi curte se afla, alaturi de o biserica ortodoxa, de-o parte si de alta a sa, o moscheie si o sinagoga. Acest Centru 107

International Ecumenic a luat fiinta in ianuarie 1991, iar in prezent functioneaza sub egida UNESCO. La intrare se afla un monument "Ecumenismul - Religia sperantei" care marcheaza intrarea in complex. Pe acest monument se gasesc o semiluna, un sfesnic cu sapte brate, iar in mijloc o cruce. Biserica ortodoxa de aici are hramul Sf. Ioan Botezatorul si a fost sfintita de trei ierarhi ortodocsi dintre care si un mitropolit. "Intimplarea face ca si lojele albastre sau englezesti au luat fiinta pe data de 24 iunie 1717, zi in care se serbeaza nasterea Sf. Ioan Botezatorul, iar acest complex ecumenic de la Vulcana Bai a fost inaugurat pe 29 august 1998, zi in care se praznuieste taierea capului Sf. Ioan Botezatorul. Ca sa vedeti ce coincidenta! Surpriza cea mare a fost aceea ca la citeva zile dupa inaugurarea complexului ecumenic de la Vulcana Bai a avut loc la Bucuresti o faimoasa intrunire intitulata "Pacea este numele lui Dumnezeu" la care am fost si noi prezenti prin cei ce ne-au reprezentat; alaturi de alte organizatii religioase crestine si necrestine precum si ADL-una dintre cele mai cunoscute organizatii masonice. La aceasta intrunire, sub numele pacii au avut loc si niste discutii tensionate, iar la putin timp dupa aceea a reinceput razboiul iudeo-musulman din Golf. Aici numele lui Dumnezeu era pacea, nepomenindu-se mai nimic de Iisus Hristos. Oare chiar "pace" este numele lui Dumnezeu? Pe mine de mic copil m-au invatat parintii si bunicii mei ca Dumnezeul meu este Iisus Hristos, cel care s-a rastignit pentru noi si a inviat. Ce facem? Il mai rastignim odata? O intrebare la care cei ce au fost acolo in numele Bisericii Ortodoxe Romane ar putea da raspuns. Nu doar noua ci si propriilor constiinte. Chiar si daca ar fi fost in nume personal. Este drept ca Dumnezeu aduce pacea, dar pacea sufleteasca si nu cea politica despre care se discuta acolo. Iar Dumnezeul nostru este Iisus Hristos. Citind canoanele si invataturile Sfintei Scripturi nici nu mai este nevoie sa punem intrebarea daca avem sau nu nevoie sa ne rugam impreuna cu ereticii. Totusi avem an de an "fericita" ocazie sa vedem pe holurile Facultatilor de Teologie din toata tara, un afis prin care Asociatia Ecumenica a Bisericilor din Romania anunta ca timp de o saptamina din luna ianuarie va avea loc "Saptamina de rugaciune pentru unitatea crestina". Aproximativ in aceeasi perioada ceva asemanator s-a intimplat si la Bucuresti, unde in cadrul acestei saptamini ecumenice s-au savirsit slujbe comune, pe rind, la fiecare dintre bisericile participante la aceste programe. Au participat la aceste activitati anglicani, copti, armeni, luterani, catolici si incheindu-se in ultima zi la Catedrala Patriarhala a Bisericii Ortodoxe Romane, care a fost reprezentanta la toate aceste ceremonii de doi preoti si un arhiereu.

ORTODOXIA SI ECUMENISMUL [*]

de Mihai Urzic

Nzuinta unirii bisericilor, mult dorit de toat Crestintatea, pentru ajungerea la o singur turm si un pstor, nu poate fi dect binevoit si binecuvntat de Dumnezeu. Dar pentru ca aceast contopire a crestinilor, ntr-una sfnt, soborniceasc si apostoleasc Biseric s corespund unui scop sfnt si s se nfptuiasc dup voia lui Dumnezeu, ar trebui ca acele Biserici nstrinate si acele comunti crestine heterodoxe, care ar voi n mod sincer s ajung la aceast realizare, s adere la dreapta credint cu o ntreag participare si o deplin recunoastere a Adevrului. Biserica Ortodox are menirea sacr, cu vreme si fr vreme, s fac s fie cunoscut acest Adevr si s descopere lumina de sub obroc. Dar, de dragul unirii bisericilor nu trebuie ca Biserica Ortodox s ajung la compromisuri ce i-ar aduce vtmare de 108

credint. Ca detintoare deplin a tezaurului crestin, a mijloacelor sacrosante de mntuire si a unei credinte nealterate, ea simte chemarea s se ridice n dumnezeiasc strlucire, s binevesteasc si s lumineze lumea. Este vremea ca toat crestintatea s revin la credinta primar, la predaniile sfintilor printi si la rnduielile canonice. ntr-o asemenea viziune, Biserica - mam ntelege s primeasc n srbtoare mprteasc la matca Adevrului, pe toti fratii crestini care s-au ndeprtat de Biserica Ortodox, ca si pe toti necrestinii care ar voi s se mntuiasc si s primeasc dreapta credint. Dar dup cum ntoarcerea heterodocsilor la Biserica primar nu s-ar putea mplini dect ntr-un duh de smerenie, tot astfel, ntr-acelasi duh, trebuie privit aceast ntoarcere si de lumea ortodox, cci nu din vredniciile omenesti ale celor aflati n aceast credint se va putea ajunge la Unire, ci din dragostea si lucrarea lui Dumnezeu, atunci cnd se va surpa Babilonul cel mare al tuturor ereziilor si prihnirilor, cnd toat crestintatea va putea vorbi o singur si aceeasi limb - cea a Harului. Un rol se seam n apropierea si unirea lumii crestine i revine Bisericii Romano-Catolice, reprezentanta celei mai numeroase grupri crestine. Aceast Biseric a avut meritul, n decursul istoriei, de a-si fi fcut o puternic organizatie eclesiastic, de a fi nfiintat numeroase ordine clugresti, de a fi ntemeiat institutii si asezminte social-crestine, de a fi dezvoltat si editat o bogat literatur religioas, teologic, apologetic si moral si de a fi desfsurat o actiune misionar, prin propovduirea Evangheliei n toat lumea, prin jertfa multor martiri. Experienta organizatoric a Catolicismului ar putea fi luat ca exemplu, n multe privinte, de Bisericile Ortodoxe. Dar Catolicismul s-a considerat Biserica universal si singura n drept s reprezinte plintatea harului; el are o conducere centralizat si veleitti de suprematie si infailibilitate, ceea ce a dus la pierderea caracterului de sobornicitate si de ecumenicitate; tendinta spre inovatii a condus la mutilri dogmatice si cultice, spre pgubirea lui spiritual. Cruciadele, cu mpilri dezlntuite asurpa bisericilor si mnstirilor ortodoxe din Orient, inchizitiile, indulgentele, intoleranta religioas fat de protestanti, precum si politica de stat a Vaticanului, cu veleitatea de a se considera si putere temporar, au reprezentat devieri ale Bisericii Romane fat de spiritualitatea Ortodoxiei. Ruptura comunittilor crestine, prin ndeprtarea lumii catolice occidentale de Orientalii ortodocsi, si gseste prefigurarea n Vechiul Testament, prin scindarea mprtiei lui Solomon. Semnul vizibil lsat de Dumnezeu pentru abaterile Bisericii Catolice de la adevrata credint si traditie, este faptul c numai ortodocsilor le-a rmas darul s primeasc, n noaptea nvierii, lumina cereasc de la flacra arztoare care coboar n chip minunat pe Mormntul Domnului, iar catolicilor si armenilor, nu. n cursul secolelor trecute, clericalismul a pus stpnire pe viata si gndirea religioas a lumii catolice, mai nti n Evul Mediu, cu scopul de a tine piept ingerintelor feudalilor, iar apoi, dup Conciliul de la Trent, pentru a se opune Protestantismului. Cu ct Biserica Catolic si-a ntemeiat o organizatie mai rigid pentru a rezista asalturilor Protestantismului, cu att mai mult s-a adncit hotarul de desprtire ntre ea si sora sa din Orient si cu ct organizatie Bisericii Catolice a devenit mai centralizat, cu att ierarhia ei s-a ndeprtat si mai mult de conceptiile orientale. [1] n vederea ecumenismului, nu este nevoie ca Biserica Romei s primeasc Ortodoxia de la urmasii Bizantului; e suficient ca ea s revin la propria credint, cea pe care a avut-o nainte de schism, la credinta mrturisit de venerabilul pap Leon al III-lea si de venerabilul pap Ioan al VII-lea, renuntnd astfel la toate inovatiile ulterior adugate crezului si dogmelor. mpotriva antagonismului si separatismului ntre catolici si ortodocsi, au intervenit, n ultimii ani, schimburi de scrisori oficiale ntre reprezentantii celor dou Biserici, mesaje si alte actiuni de apropiere, n vederea realizrii unui dialog. n dorinta manifestrii unei atitudini de bun ntelegere reciproc, Patriarhul Ecumenic din Constantinopol a consimtit s fie reprezentat prin observatori la Conciliul Vatican II, din 1964. Acest fapt a strnit critici din partea unor episcopi ai Bisericilor Ortodoxe, n special din Grecia. Tot n 1964 a avut loc ntlnirea de la Ierusalim, ntr-o atmosfer de dragoste crestin, dintre papa Paul al VI-lea si patriarhul ecumenic Athenagoras. De asemenea, o delegatie catolic a fost trimis la Moscova cu ocazia celebrrii a 50 de ani de la investirea, ca episcop, a fostului patriarh Alexis. Au atras apoi atentia vizitele protocolare pe care le-au fcut cei doi capi ai Bisericii desprtite: patriarhul Athenagoras, la Roma, si papa Paul al VI-lea, la Constatinopol, preum 109

si darurile simbolice pe care si le-au dat: un potir, semn al unittii euharistice, si un felon episcopal, semn al unittii sacerdotale. Pe baza principiului de colaborare, stabilit prin declaratia comun din 28 octombrie 1967, s-a nfiintat la New York o comisie compus din prelati catolici si ortodocsi, pentru asistenta refugiatilor din Orientul Apropiat. Pe temeiul aceleiasi declaratii s-a initiat si o colaborare ntre profesorii catolici si ortodocsi, n domeniul istoriei si traditiilor celor dou Biserici privind patristica si liturghia. n acelasi spirit s-a organizat la Roma, de ctre Institutul Pontifical al Studiilor Orientale, un congres cu tema: Patriarhatele din primul mileniu al istoriei Bisericii. Biserica Romei, fcnd pomenire de crestinii orientali separati de Sfntul Scaun a recunoscut importanta pe care o reprezint ortodoxia n snul Bisericii Universale, nu numai din punct de vedere numeric (cca. 16 milioane sau 21% din toti crestinii), ci mai ales prin tot ceea ce reprezint ea ca traditie, gndire teologic si evlavie mistic. ntre timp au avut loc si alte manifestri ntre Orientul Ortodox si Occidentul Catolic: colocviul de la Bari (Italia), din 1970, ntre reprezentantii patriarhatului din Moscova n frunte cu mitropolitul Nicodim, si reprezentantii bisericii catolice; n 1971, cardinalul Willebrandt a vizitat Biserica din Grecia; conferinta de la Munchen din 1982, ntre ortodocsi si catolici, cnd teologii catolici au recunoscut, prin protocolul ncheiat, valabilitatea crezului ortodox, fr Filioque. Augurii par s fie favorabili apropierii celor dou Biserici surori. Bisericile si confesiunile protestante, sub aspect dogmatic si eclesiologic, prezint erori mult mai grave fat de Ortodoxie dect Catolicismul, ntruct ele sunt mai srcite de lucrarea Sfntului Duh. Bisericile protestante au ns marele merit de a fi tradus Biblia n toate limbile [2], de a fi rspndit Evanghelia pn n cele mai ndeprtate colturi ale pmntului, prin puternice organizatii misionare, de a fi nfiintat, n toat lumea, nenumrate institutii cu scopuri caritabile. n ultima vreme, ele au deschis calea ecumenismului, persevernd, prin diferite mijloace, pentru apropierea si unirea Bisericilor lui Hristos. Si nu este fr tlc, n iconomia lui Dumnezeu, c Protestantismul si n special Biserica Luteran si Anglican, care odinioar au provocat dezbinarea Crestinismului prin Reform, si manifest acum tendinta spre ecumenicitate, spre regsirea n unitate si Adevr. Pentru atingerea acestui scop, a luat fiint organizatia interconfesional Consiliul Ecumenic al Bisericilor, cu sediul la Geneva, care, sub deviza ecumenismului, desfsoar o campanie mondial asidu. Dar, din pcate, aceast organizatie a luat fiint din initiative masonice si nu urmreste scopuri sincere pentru Biseric. Paralel cu actiunea acestui consiliu, a luat nastere n cadrul Vaticanului, sub pontificatul lui Ioan al XXIII-lea, Secretariatul pentru Unitatea Crestinilor, o alt organizatie proeminent cu caracter ecumenic ce desfsoar o intens activitate pentru apropierea crestinilor desprtiti. Dar toate aceste actiuni religioase cu caracter ecumenic, si care se ntrec n declaratii de dragoste interconfesional, prezint n realitate grave erori, cu nentelegeri de fond fat de esenta acestei probleme. Ecumenismul, prin sensul deformat care i se atribuie azi, nu reflect ntotdeauna adevrul nteles de unitate si sobornicitate a Bisericii, ntr-o hristocentric de dreapt credint n care s se contopeasc ntreaga crestintate. Adeseori, prin ecumenism se ntelege urmrirea unei activitti interconfesionale, fr un scop de unitate n credint, ci de conlucrare social. n Protestantism, ideea de apropiere ntre Biserici se sprijin mai mult pe consideratii samaritene si social-politice, pe baza crora s se organizeze lumea, si mai putin sau aproape deloc pe temeiuri teologice si dogmatice, care s asigure credinciosilor o unitate unitate n Duh si Adevr. Cnd se ajunge la discutarea problemelor teologice si dogmatice, Bisericile si confesiunile protestante doresc tratative la masa rotund, negocieri, divergentele existente eliminndu-se prin acceptri minore din partea unora si prin cedri majore din partea celorlalti. La rndul su, prin ecumenism, Biserica Romei ar vrea s i se recunoasc suprematia absolut de ctre toti crestinii separati de Scaunul apostolic, deci de ortodocsi, considerndu-se c singura Biseric a lui Hristos prin care se poate obtine plenitudinea mijloacelor de mntuire este cea catolic (Conciliul Vatican II). O asemenea mentalitate denot c nici protestantii si nici catolicii nu au ntelegerea necesar pe care 110

ierarhiile acestor Biserici ar trebui s le aib cu privire la sensul adevrat al reintrrii lor n ecumenicitate. Fiecare rmne pe pozitia sa rigid, dogmatic si eclesiastic. Si nu se vede o smerit cugetare si un duh de pocint pentru abaterile trecutului care, indiferent din ce cauz ar fi provenit, au dus prin uneltirile diavolului la dezunire, la ruperea cmsii fr custur a lui Hristos. Cci nu ortodocsii s-au desprins din trunchiul Bisericii Apostolice, ci toti aceia care s-au ndeprtat de Biserica primar prin denaturri si inovatii. Exprimnd dorinta unirii Bisericilor, papalitatea se manifest fat de orientali cu acea bunvoint ngduitoare care se arat unei rude scptate, asteptndu-i pe ortodocsi cu usile deschise (Conciliul Vatican II). O asemenea atitudine pune, de la nceput, un mod cu totul gresit, problema ecumenicittii si compromite scopul unirii, dup cum s-a ntmplat n attea rnduri din partea Bisericii Romane. n 1848, papa Pius al IX-lea, relund tratativele mai vechi ale predecesorilor si n vederea unirii Bisericilor, a trecut n mod voit cu vederea peste toate divergentele care au constituit schisma, precum si peste toate semnalrile fcute prin enciclica patriarhilor ortodocsi din 1831, mpotriva inovatiilor latine. n acest scop el a adresat crestinilor orientali o epistol, n suprema Petri apostoli Sedi, cu invitatia de a se uni cu Roma, de a reveni la Biserica cea adevrat, la comuniunea cu Sfntul Scaun, si la unicul staul al lui Hristos, folosind n acest scop felurite insinuri cu pretentii nentemeiate. La acest apel, redactat cu patern grij, dar si cu autoritatea superiorittii, pentru a impune ascultare, patriarhii ortodocsi, dimpreun cu sinoadele lor, au dat papei un rspuns negativ si viguros, prin enciclica din acelasi an, 1848, punnd la punct, fr ocol, problema rentregirii Bisericii. S-a sustinut astfel, nainte de toate, c unirea, dorit de altfel si de ortodocsi, nu poate fi posibil dect prin revenirea romano-catolicilor la vechile statorniciri dogmatice, canonice si liturgice dinaintea schismei si de la care ei s-au ndeprtat, precum si prin revizuirea conceptiei papistase prin care s-au abtut de la Sfnta Traditie si au ajuns la pretentia de hegemonie asupra ntregii Crestintti. Acest rspuns a produs o mare dezamgire Vaticanului, precum si papei Pius al IX-lea, care spunea despre sine: Eu sunt Traditia si Eu sunt Biserica[3]. Prin primatul papal, care a condus la erezia infailibilittii papale, s-a nesocotit autoritatea suprem a Bisericii, care este cea a sobornicittii, dup cum o mrturiseste si Crezul, nlocuindu-se cu aceea a unui singur arhipstor. S-a contravenit n acest fel chiar punctului de vedere al papei Grigorie cel Mare, Dialogul, si al lui Irineu, care recunosteau Sinodul ca singur autoritate a Bisericii, iar nu ntietatea unui episcop. Analizarea obiectiv a divergentelor esentiale, mentionate prin Enciclica sinodal de la 1848, a constituit documentul important care a reprezentat baza conditiilor principale pe care s-ar fi putut realiza unirea. Textul Enciclicii de la 1848 a fost ulterior publicat de ortodocsi, n dou editii franceze - 1850 si 1863 - iar un studiu valoros, n legtur cu acel schimb de ntmpinri a fost editat n 1935 de prof. teolog Tudor Popescu, sub titlul: Enciclica Patriarhilor Ortodocsi de la 1848. Prin initiativa la unirea cu Roma, Pius al IX-lea si-a nchipuit c fgduind presupuse privilegii ierarhiei Bisericii Ortodoxe, precum si mentinerea cultului oriental, ar fi putut obtine unirea n conditiile subordonrii patriarhilor orientali, autorittilor scaunului papal. De altfel, Privilegiile si mputernicirile acordate nainte Bisericilor Unite (greco-catolice) au fost relative si provizorii[4]. Desi ncercarea de a aduce la Staulul Romei pe orientali a rmas fr rezultat, ea a fost repetat de Leon al XIII-lea, de Benedict al XV-lea, de Pius al XI-lea, de Ioan al XXIII-lea si, n ultima vreme, de Paul al VI-lea. n toate aceste ncercri de apropiere, atitudinea papalittii si, n general, a Catolicismului, a lsat mult de dorit prin lipsa de sinceritate si prin intentiile ascunse pe care le-au nutrit fat de Biserica Ortodox. Acest fapt ar trebui s trezeasc n cea mai mare msur atentia ierarhiei Bisericilor Ortodoxe si s le pun n gard fat de orice relatii stabilite de apuseni n scopul unirii. Se stie, de exemplu, c n perioada n care se fceau, din partea papalittii, apeluri printesti pentru unire, diplomatia Vaticanului cuta s submineze situatia crestinilor din Orient. Uneltirile romano-catolice mpotriva ereticilor desprtiti de Sfntul Scaun s-au constatat n numeroase mprejurri istorice si nu s-au dezmintit nici atunci cnd ortodocsii treceau prin cele mai grele ncercri din cauza prigonirilor dezlntuite de musulmani, nici atunci cnd n Ardeal, din cauza imperialismului habsburgic si a agresiunilor maghiare, o parte din romnii transilvneni au fost obligati s treac la unire. Dup cum cruciatii de alt dat au asediat Constantinopolul bizantin, l-au jefuit, i-au devastat bisericile, au 111

dat foc mnstirilor din Athos, si au provocat attea mceluri printre ortodocsii eretici, tot astfel papistasii de mai trziu s-au alturat musulmanilor, aceast aliant ndreptndu-se mpotriva credinciosilor ortodocsi si concretizndu-se printr-o medalie jubiliar, btut la Paris, cu inscriptia: Dieu proteg le catholicisme, le protestantisme et l'islamisme[5]. Ca urmare, Pius al IX-lea, care izbutise n 1847 s-si asigure numirea unui legat apostolic la Constantinopol, urmrea acum s ia asupra sa protectoratul tuturor crestinilor din Imperiul Otoman. Considernd Orientul ortodox n rndul infidelilor care trebuiau convertiti (terra missionis), papismul n-a ncetat s tulbure Biserica cea linistit a lui Dumnezeu, trimitnd pretutindeni misionari traficanti de suflete care, nconjurnd pmntul si marea ca s fac un prozelit, s poat astfel nsela si pe vreunul dintre ortodocsi, strcnd nvttura Domnului[6]. Prin rspunsul patriarhilor ortodocsi din 1848 s-a struit ntr-o mare msur asupra ereziei Filioque, att pentru faptul c aceast dogm a introdus raporturi diferite si inegale ntre ipostasurile de aceeasi putere si mpreun mrite, prin confundarea sau amestecarea lor, ct si prin faptul c a deschis drumul altor inovatii nsusite de Biserica roman care, prin subtilitti scolastice, au adus alterri sfintelor Taine ale Botezului si ale Euharistiei, au ciuntit ierurgia n partea ei esential si au ntronat papismul, cu toate erorile lui. Toate aceste inovatii si abateri de la Sfnta Traditie fac imposibil unirea, atta timp ct catolicismul nu va renunta definitiv si fr rezerve la toate aceste rtciri. Tentative pentru apropierea celor dou Biserici au fost ncercate n ultimile decenii, cu bun intentie, de Biserica Ortodox. Prin nvoirea reciproc dintre papa Paul al VI-lea si patriarhul Athenagoras, s-au ridicat n anul 1965 la Roma si Constantinopole, anatemele reciproc pronuntate cu ocazia Schismei din 1054. A fost un fapt epocal. Dar surptura adnc ce s-a format ntre Occidentul catolic si Orientul ortodox nu s-a putut nchide doar prin ridicarea anatemelor. n legtur cu dumnezeiescul Simbol al Credintei, care este piatra de temelie a Bisericii, Printii Sinodului al III-lea ecumenic, de la Efes, au hotrt s fie pedepsiti cu predeaps nedezlegat, a excomunicrii din orice treapt a clerului, toti acei care vor mrturisi un alt crez dect acela de la Niceea, referitor la Sfntul Duh. Intruct ns sinodalii de la Efes din anul 431, cunosteau canoanele Sinodului din Constantinopol din 381 si deci implicit completarea adus Crezului de la Niceea despre purcederea Duhului Sfnt, rezult c pedeapsa excomunicrii hotrte prin canonul 7 de la Efes, a czut asupra ierarhilor Bisericii Catolice. Acest canon pronuntat de un Sinod Ecumenic a rmas n vigoare si nu va fi niciodat abrogat de Biserica Dreptmritoare a Rsritului. De aceea nu va fi cu putint s existe nici o comuniune la acelasi Potir cu Biserica Romei, att timp ct aceast Biseric si va mentine gresita dogm a purcederii Duhului Sfnt si de la Fiul, precum si a celorlalte dogme gresite cu care s-a ncrcat dup anul 1054 si pn n prezent. Episcopul Romei de mare cinste, care a fost papa Leon al III-lea (+816), a dezaprobat n chip solemn gresita credint despre Filioque, care-si fcuse drum n Apus, si a aplicat pe zidurile bazilicii Sfntului Petru dou plci de argint pe care s-a spat Crezul Ortodox - fr Filioque - scris n greac si n latin, si mentinut acolo pn n 1054. De asemenea, papa Ioan al VIII-lea, prin Epistola ctre venerabilul Patriarh Fotie, a pus n rndul lui Iuda pe cei care au introdus schimbarea dumnezeiescului Simbol[7]. Acest fapt a fost si mai mult ntrit prin Sinodul de la Constantinopol (879-880), tinut sub Patriarhul Fotie, si la care au participat si mputernicitii papei Ioan al VIII-lea cu care ocazie s-a pronuntat pedeapsa anatemei pentru toti aceia care s-ar atinge de Simbolul Credintei Ortodoxe, fie c ar lsa, ar aduga, ar schimba sau ar falsifica cu ceva acest Simbol[8]. Si totusi erezia si-a fcut drum mai departe. La Aix-la-Chapelle (809), Carol cel Mare a favorizat introducerea dogmei Filioque n Simbolul Credintei, iar ulterior episcopii romani si-au permis s treac peste hotrrile Printilor si ale Sinoadelor, pentru interesul de a impune vointa Romeni, ca norm de credint si a ridica astfel autoritatea papal. n acest sens apare si declaratia papei Stefan al V-lea (+891), pe care a fcut-o moravilor, dup moartea Sfntului Metodiu si n ciuda Ortodoxiei bizantine a acestuia, privitor la purcederea Duhului Sfnt: Dac vor zice c este oprit de ctre Sfintii Printi de a aduga sau de a reduce ceva n Simbol, rspundeti c Sfnta Biseric roman este paznica si conformatoarea sfintelor dogme[9]. 112

Despre semetia eposcopilor latini si mai cu seam a papei, Sfntul Vasile cel Mare, nc de pe vremea lui, spunea: Dac va mai tine mnia lui Dumnezeu, ce ajutor vom avea de la mndria apusean? Cci ei nu cunosc Adevrul, nici nu-l sufer s-l nvete ci, prejudecnd cu bnuieli mincinoase, acelea le fac si acum, care (le-au fcut) si mai nainte, cu Marcel (Marcel al Acyrei) condamnat n Orient ca eretic (canon 336, 338, 339, 343) si gsit binecredincios la Roma (canon 340 si Sardica 343). Certntu-se cu cei ce vor s le arate Adevrul, ei ntresc erezia prin ei nsisi[10]. Ca urmare a acestor fapte care, din vinovtia Romei, au condus, rnd pe rnd, la Schisma din 1054, la Reforma din 1521 si la toate implicatiile ulterioare ale frmntrii blocului protestant, precum si la schisma vechilor catolici de la 1871, s-a deschis, n anul 1964, Conciliul Vatican II, care si-a propus ecumenismul ca problem central, prin promovarea restaurrii unittii ntre toti crestinii. Din pcate, aceast frumoas intentie nu a fost nsotit si de dovezile necesare de sinceritate, de ntelegere adevrat si de recunoastere a propriilor greseli, ci, dimpotriv, s-a pstrat aceeasi semetie din trecut, folosind ns mai mult diplomatie n raport cu celelalte Biserici si n particular cu Ortodoxia. Este adevrat c o lucrare de mari proportii nu se poate face dintr-o dat, ci necesit o pregtire de durat pentru cresterea si mplinirea ei; iar o cotitur important n orientarea Catolicismului nu s-ar putea face dect cu tact, pentru a nu aduce tulburare si sminteal n rndul clerului si al credinciosilor. Dar...Conciliul Vatican II s-a strduit s arate c desi celelalte Biserici Crestine inclusiv cea Ortodox, nu sunt lipsite de semnificatie si de valoare n taina mntuirii, ele sunt totusi n eroare, nct numai Biserica Romano-Catolic este cea adevrat. Se spune deopotriv: comunitti considerabile se separ de plintatea comuniunii cu Biserica Catolic (...). Acei care se nasc astzi n asemenea comunitti si care triesc cu credinta n Hristos, nu pot fi acuzati de pcatul desprtirii, iar Biserica Catolic i nconjoar cu respect frtesc si cu dragoste. n adevr, acei care cred n Hristos si care au primit n mod valid botezul, se afl ntr-o anumit comuniune, desi imperfect, cu Biserica Catolic[11]. Asupra superiorittii Bisericii Romano-Catolice[12] precum si asupra insuficientei harice pe care o prezint celelalte Bisericii separate, se revine n mod struitor n documentele Conciliului Vatican II. Desi Conciliul Vatican II a consimtit intercomuniunea cu Bierica Ortodox, avnd n vedere validitatea Euharistiei ortodoxe, totusi decretul respectiv avertizeaz pe credinciosii si despre rtcirea acestei Biserici, spunnd: Participarea la Sfintele Taine, care ar jigni unitatea Bisericii (Catolice) si ar include aderarea la rtcire sau pericolul de greseal n credint, de sminteal si de indiferentism, este interzis de legea divin[13]. Din declaratiile oficiale, ntrite prin hotrrile Conciliului Vatican II, se deduce ct este de obstructionist pozitia Bisericii romane fat de adevratul duh care ar trebui s cluzeasc o sincer dorint de unire. Despre felul n care este privit Ortodoxia n lumea catolic, este lmuritoare si declaratia pe care a fcut-o, la Atena, mitropolitul Vasilie al Varsoviei: Pentru romano-catolicii din Polonia, prin ecumenism se ntelege subordonarea Bisericii Ortodoxe omoforului de la Roma[14]. La aceeasi adunare, mitropolitul Dorotej din Praga a fcut cunoscut c n Cehoslovacia, deciziile publicate de Conciliul Vatican II referitoare la cstoriile mixte, nu sunt ctusi de putin aplicate. n realitate, episcopul romano-catolic a hotrt ca valabile numai cstoriile mixte care sunt binecuvntate de un preot catolic, cu conditia obligatorie ca si copii rezultati din asemenea cstorii s fie botezati catolici. Cele de mai sus denot rea credint si ipocrizie din partea reprezentantilor Bisericii Catolice; iat de ce dorinta de apropiere si de unire a celor dou Biserici crestine nu va putea fi realizat, cel putin att timp ct slava desart, erezia si orgoliul, vor mpiedica Vaticanul s vad Adevrul. Pretentia pe care o au unii latini, ca unirea s se nfptuiasc printr-o recunoastere din partea ortodocsilor a suprematiei papale si a inovatiilor catolice de credint, nchide orice drum spre unire. n asemenea conditii, degeaba a declarat Conciliul Vatican II c i asteapt pe crestinii separati, cu usile deschise. Reverendul Charles Boyer ntr-un articol n care comenta cartea lui Max Thurian, Sacerdoce et ministere, conchidea, n mod categoric: Dintre toate comunittile crestine, Biserica Romano-Catolic este acea care cel mai putin se poate schimba (...) si de a crei doctrin nu se poate atinge[15]. 113

Unirea Bisericilor Crestine rmne conditionat mai presus de toate, de mrturisirea unui aceluiasi crez, a unei aceleiasi doctrine si a unui aceluiasi cult. n vederea unirii, Biserica Ortodox nu poate impune ca toti crestinii s se adapteze unui aceluiasi tipar de viat religioas, unui aceluiasi tipic, cel propriu orientalilor. Fiecare Biseric si-a avut o experient bine definit, s-a dezvoltat dup un anumit specific, si-a constituit o organizare proprie, a ajuns la o anumit realizare istoric si s-a concretizat ntr-o determinat cultur si manifestare asupra modului de a gndi, de a-si furi o alt biseric, o muzic religioas, precum si o proprie exprimare de viat, dup darurile primite de la Dumnezeu. Unitatea Bisericii nu trebuie deci s nsemne uniformitate n exprimare, ci armonie n unitate. Ca urmare, anumite diferentieri eclesiologice, care nu sunt esentiale, nu trebuie s constituie obstacole n calea unirii. Aceasta nseamn c trebuie s primeze n mod absolut esentialul, pentru a nu se ajunge la compromisuri, cci mai bun este rzboiul dect o pace care desparte de Dumnezeu, dup cum spunea Sfntul Grigorie despre arieni. Ortodoxia consider c ecumenismul trebuie s nsemne o revenire a Crestinttii mprtite la o constiint teologic unitar si autentic, o rentoarcere la substanta adevrat si nu o unire formal, de dragul unirii, printrun crestinism pietist si printr-o moral conformist social, ca o cheie universal care ar deschide toate lactele, dar fat de care Sfintii Printi ar prefera s rmn ct mai departe. Entuziasmul cu care este privit problema ecumenismului de unele Biserici Ortodoxe, n vederea grbirii unirii, ar putea aduce mari vtmri scopului adevrat, prin cedri nengduite n detrimentul Sfintei Traditii si al unittii Bisericilor Ortodoxe, provocnd schisme grave n snul credinciosilor. n urma unui mesaj, trimis la 8 februarie 1971, de ctre papa Paul al VI-lea, patriarhului ecumenic Athenagoras, Biroul Patriarhal a publicat un comunicat prin care preciza c mesajul a fost salutat de Fanar si pretutindeni ca un mare eveniment care ar putea s serveasc drept baz pentru o evolutie foarte rapid a relatiilor dintre cele dou Biserici, n vederea unirii. Mai semnificative si mai nentelese apar ns urmtoarele declaratii, din cuprinsul aceluiasi comunicat oficial: iat c schisma a fost abolit si nc n cea mai surprinztoare form, la 7 decembrie 1965 (data ridicrii anatemelor care fuseser pronuntare reciproc n 1054). n acest fel, totul a revenit automat la starea anterioar a anului 1054. Iar n continuare se adaug: de ce nu revenim automat si la Potirul comun, avnd n vedere c n 1054 nici un obstacol mai grav nu s-a ivit, n timp ce diferentierile existente se reduc n mod constant[16]. Cuprinsul acestui comunicat surprinde n mod neplcut. n primul rnd, atta timp ct se mentin importante deosebiri dogmatice, canonice si cultice, schisma nu a fost deloc abolit, ci doar anatemele ridicate, schisma continund s existe ca o stare de fapt. n al doilea rnd, nu s-a putut reveni la starea anterioar anului 1054, atta timp ct datele problemelor teologice si eclesiastice dintre cele dou Biserici nu mai sunt aceleasi ca nainte de 1054, ci mult mai grave si mai greu de reconciliat. n mod curios se sustine c, de la 1054, nici un obstacol mai grav nu s-a ivit n calea acestor Biserici, cnd, n realitate, o serie de dogme noi, condamnate de Biserica Ortodox, au fost nsusire de Biserica Romei, ca si numeroase abateri, al cror numr creste mereu, si nicidecum nu se reduce n mod constant. Atitudinea foarte conciliant a fostului patriarh Athenagoras fat de Roma a produs reactii regretabile. Astfel, trei episcopi din Grecia, care au refuzat s-l pomeneasc pe patriarh la ectenii au fost demisi, ceea ce a dus la nemultumiri si mai mari din partea clerului si a credinciosilor. Pe de alt parte, conducerea revistei Ortodoxos Typos, de atitudine integrist, n frunte cu arhimandritul Haralambos Vasilopoulos si cu un grup de sase colaboratori, a trebuit s compar n fata unui tribunal corectional din Atena, nvinuiti ca instigatori ai unei miscri de opozitie fat de Biserica Greac pe care au acuzat-o de tendinte protestante si de atitudine prea liberal n actiunea ecumenic. Masoneria si-a ridicat astfel capul. Divergentele de preri ale Scaunului Ecumenic erau datorate si faptului c rspunsul patriarhal, din 1971, la mesajul papei, i considera pe ortodocsi deopotriv de rspunztori cu catolicii pentru gravul pcat al desprtirii. n mod categoric si fr nici o rezerv, documentul declara: NOI am devenit strini fat de dragostea mutual. NOI am urmat un drum negativ care a condus la separare (...). S ne cim si s revenim din Orient si din Occident, la vechea unitate fericit a Apostolilor si a Printilor. Printr-o asemenea autocritic, este direct acuzat Biserica Ortodox c a nteles s rmn intransigent n 114

aprarea adevratelor dogme si nu a cedat ereziei! Datorit tendintelor prea liberale de unire, manifestate fat de Roma, att de fostul patriarh Athenagoras, ct si de Biserica Greac, s-a produs o mare sciziune n rndurile credinciosilor greci. Foarte multi, nemultumiti de atitudinea adoptat de ierarhie, au prsit Biserica oficial de sub primatul arhiepiscopului Hyeronimus si au trecut n rndurile stilistilor - adeptii vechiului calendar - care reprezint traditia intransigent a Ortodoxiei. Ca urmare, stilismul, recunoscut ca o Biseric independent de sine stttoare, a ajuns s detin n Grecia zece episcopate, cu un total de 1,5 milioane de credinciosi. Dac ecumenismul este actualmente privit de numerosi teologi si credinciosi ortodocsi cu toat rezerva, considerndu-l n forma n care se prezint, un mare pericol pentru Biserica traditional, n schimb autorittile oficiale ortodoxe din diferite centre, continu s manifeste un optimism nejustificat att n relatiile cu Roma, ct si n dialogurile interconfesionale care au loc cu participarea delegatiilor Bisericilor Ortodoxe. Se apreciaz, astfel, n mod eronat, c se realizeaz un progres constant n raporturile ecumenice, n timp ce, de fapt, exist tendinte contrarii, care denatureaz adevrata ntelegere ecumenic. Cu mult clarviziune ortodox, preotul Jean Meyendorff, profesor la Seminarul Teologi Sfntul Vladimir din New York, analizeaz acest situatie: Participarea Bisericii Ortodoxe la miscarea ecumenic a intrat ntr-o perioad critic de reevaluare si de ajustare. Diferitele organizatii ecumenice sustin, prin vocea lor majoritar, pozitii care sunt vdit ireconciliabile cu credinta ortodox. (...) Ca urmare, o mrturisire ortodox articulat devine din ce n ce mai dificil. (...) Din nefericire, ecumenismul organizat al ceasului de fat este bazat pe principii n ntregime inadmisibile din punct de vedere ecumenic: fie prin supozitia gresit c felul cum credem nu are important, fie prin supozitia c orice convingere profund ar duna operei de unitate, fie prin ideea naiv sau blasfematoare - c unitatea va fi realizat atunci cnd dezbatem chestiuni de credint, pentru a ne angaja, de comun acord, n cauzele sociale si politice. Deosebirea ntre un bun si autentic ecumenism care poate fi mbrtisat de ortodocsi si care se rezum la o ndatorire de dragoste n vederea mrturisirii adevrate credinte si un ru si fals ecumenism, care confund problemele si nu ajunge s le solutioneze, trebuie s fie nteleas de noi toti. (...) Constiinta c un ecumenism ru nteles este o erezie nu trebuie s ne fac s uitm misiunea Bisericii noastre n lume, fat de toti cei din jurul nostru care caut n mod sincer adevrul; cci uitnd aceast misiune, am nceta s mai fim cu adevrat sobornici si ortodocsi, si am deveni doar o sect (...). Un pericol si mai mare ar fi s acceptm relativismul, superficialul si secularismul ca principii ale angajrii noastre ecumenice[17]. n situatia actual, o revenire a Bisericii Catolice si a celorlalte Biserici Ortodoxe la vechea matc a credintei este prematur si nu se poate mplini, deocamdat, dect izolat, prin convertirea individual, svrsit prin lucrarea Duhului Sfnt, a unora dintre cei alesi din ceilalti frati ntru Hristos. Dac Biserica Romei trece actualmente printr-o grav criz, este totusi de remarcat c o spiritualitate nou a nceput s trezeasc n sufletele multor credinciosi ai si. Ca un semn bun pentru renasterea acestei Biserici apare si tendinta manifestat de fostul papa Paul al VI-lea, ca si de cel de scurt durat, Ioan-Paul I, de a renfiinta - dac nu doctrinal cel putin n fapt - principiul sinodal al colegialittii n locul prezumtioase dogme a inflailibilittii papale. La aceast tendint spre sobornicitate s-a adugat si renuntarea la traditionala pomp teatralizant a Vaticanului, care amintea de zeificarea mpratilor romani, prin care papa nconjurat cu tiara solemn aprea n fata poporului ngenuncheat n bazilica Sf.Petru, purtat pe sus, ntr-o lectic, pe un tron strlucitor, n strigtele de Viva il Papa, viva il Re; s-a renuntat, de asemenea, si la srutul papucului su. Ce mai rmnea, n aceast priveliste, din pilda smereniei si a desprinderii de Sine a Mntuitorului Care, n Dumnezeirea Sa, nu S-a sfiit s spele picioarele ucenicilor Si si s ntre n Ierusalim pe mnzul asinei? Prin pontificatul ultimilor papi s-au ivit sperante de redresare a Bisericii Catolice. Si dac ntre Biserica Ortodox si cea Catolic exist diferente dogmatice care zdrnicesc unirea, n schimb este o adevrat bucurie pentru toat Crestintatea c dinamicul pap Ioan-Paul al II-lea izbuteste, prin actiunile lui viguroase, s mobilizeze multime din toat lumea prin prezenta si cuvntul lui nflcrat. Prin actiunea lui laborioas el trieste n mijlocul lumii si nu se izoleaz de realittile zilei pe tronul pontifical. El deschide un drum noi Bisericii Catolice, n perspectiva unei perioade de nflorire, nu numai pentru aceast Biseric, ci pentru toat Crestintatea. Alegerea acestui pap nu s-a fcut prin obisnuitele aranjamente ale curiei Vaticanului, ci printr-o lucrare a 115

Duhului Sfnt. Papa Ioan Paul al II-lea, provenit din surghiunul celor fr Dumnezeu, are misiunea s scoat Crestinismul din imobilitatea lui, iar papalitatea, din vechile ei tipare. Din ndemnul lui s-a initiat la 30 noiembrie 1979, cu ocazia vizitei la Constantinopol, dialogul celor dou Bisericii, n vederea viitoarei uniri, hotrndu-se totodat s aib loc reciproce vizite anuale prin reprezentantii acestor Biserici si anume: la Roma, pe 29 iunie de hramul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, patronii Romei, si la 30 noiembrie, de ziua Sfntului Apostol Andrei, patronul patriarhatului ecumenic. n perspectiva unui adevrat ecumenism, se ntreste si speranta ca nceputul unirii s porneasc mai nti din Orient, cu Biserica copt, cu cea armean si celelalte comunitti crestine locale, care s-ar putea mai usor desprinde de vechile erori. n acest sens, colocviile neoficiale tinute ntre teologii ortodocsi si cei neocalcedonieni au deschis noi posibilitti si speranta pentru ca cele dou Biserici s ajung la o ntelegere deplin n vederea unirii lor. Un asemenea rezultat ar putea avea un puternic rsunet pentru afirmarea Ortodoxiei n toat Crestintatea si ar putea trezi multe consiinte la chemarea Domnului, ca si atunci cnd, pe drumul Damascului, lui Saul i s-a artat Mntuitorul sau cnd, la Emaus, ochii lui Cleopa s-au luminat cnd Hristos a frnt pinea.

Note bibliografice * Mihai URZIC, Biserica si viermii cei neadormiti sau cum lucreaz n lume taina frdelegii, Ed.Anastasia, 1998, p.224 1Daniel Rops, Ces crtiens, nos frres, Faguet, 1965, p.457-458 2 Biblia este tradus, n prezent, n 1431 de limbi si dialecte diferite. 3 La tradizione sono io, n Ce qu'on a fait de l'Eglise - Etude d'histoire religieuse, ed. a II-a, F.Alean, Paris, 1912, p.16; Io sono la Chiesa, n art. Resultats de l'ancien catholicisme al luiE.Michaud, publicat n Revue internationale de thologie, anul V, nr.19, Berna, 1897, p.513. 4 n anul 1867, Pius al IX-lea a anulat dreptul anterior recunoscut unitilor de a-si alege singuri episcopi. 5 G.A.Mavrocordatos, L'ultramontanisme dmasqu par lui-meme, rspuns dat autorilor brosurii Hellnisme ou Moscovisme, Atena, 1854, p.22. 6 Extras din paragraful 8 al Enciclicei grecesti ctre papa Pius al IX-lea. 7 Epistola 350, Ad Photium Patriarcham Constantinopolitanum, anno 879-882. De processione Spiritus Sancti, Migne, P.L. 126, col.944-946. 8 Hotrrea excomunicrii a fost luat de comun acord cu toti participantii la acel Sinod, n sedinta din 6 martie 880 si s-a referit si la Filioque. Vezi actele sinodului pentru sedintele citate n Tomos Haras, Rmnicu-Vlcea, 1705, p.96-102. 9 F.Dvornik, Les Slaves, Byzance et Rome au IX sicle, (Travaux publies par l'Institut d'etudes slaves IV), Paris, 1926, p.287. 10 Extras din Epistola 239 a Sfntului Vasile ctre Eusebiu al Samostatei; Migne, P.G. 32, 889-893, col 893B. 11 Les Actes du Concile Vatican II, Cerf, Paris, 1966, vol.I, p.197. 12 Ibidem, p.200. 13 Ibidem, p.235-236. 14 Episkepsis, nr.24, din 6 iunie 1971, p.10. 15 Observatore Romano, oficiosul Vaticanului nr.1055, din 6 martie 1970. 16 Patriarcat Oecumenique: Une entente et un accord prealables entre les Eglises Orthodoxes, comunicat publicat n Episkepsis, nr.28 din 6 aprilie 1971, p.192-193. 17 Pr. Jean Meyendorff, Ecumenismul, o erezie?, n revista The Orthodox Church, ianuarie 1973.

ECUMENISMUL SI DEVIERILE LUI [*]

de Mihai Urzic

Dup cum s-a artat n capitolul precedent, nzuinta, mult vnturat n ultimile decenii, de a se ntregi Biserica lui Hristos n unitatea ei primar, nfrunt nc multe piedici. Aceast sfnt nzuint, care numai prin lucrarea Duhului Sfnt s-ar putea mplini, este contracarat si de unele actiuni cu totul deviate de la linia adevratului spirit ecumenic care constiuie o primejdie mare pentru Biseric. 116

ntre aceste miscri ocup un loc de frunte Consiliul Ecumenic al Bisericilor. Aceast organizatie cu caracter mondial grupeaz n jurul su delegatiile majorittii Bisericilor si confesiunilor protestante, anglicane, neoprotestante si ortodoxe, iar ca observatori, si reprezentanti ai Bisericii Romano-Catolice. Consiliul Ecumenic al Bisericilor (COE, n romn CEB) dispune de tot felul de mijloace propagandistice, precum si de importante fonduri destinate pentru ajutoare misionare si scopuri sociale. Consiliul si-a nfiripat existenta n 1941 si s-a constituit n form definitiv n form definitiv n 1948 la Amsterdam, sub auspiciile unor mari sperante pentru ntrirea unittii crestine. Cu timpul, aceast institutie a provocat deceptii din ce n ce mai mari si a compromis scopul pentru care s-a instituit prin felul n care a nteles s reprezinte spiritualitatea si rosturile Crestinismului. Pentru a-si mri autoritatea ecumenic, n anul 1961, cu ocazia adunrii generale de la New Delhi, CEB a admis intrarea n rndurile sale a tuturor Bisericilor Ortodoxe din republicile sovietice si din trile satelite. n urma acestei decizii, au ptruns n cadul acestei organizatii 75 de delegatii din trile comuniste, iar Bisericile respective au fost primite ca membre cu drepturi depline printre conductorii supremi ai Comitetului Central CEB. Cu aceast ocazie, fostul arhiepiscop Nicodim, secundul patriarhului Pimen al Moscovei, si-a stabilit sediul la Geneva, iar CEB a cptat tot atunci o coloratur marxist. Prezenta reprezentantilor oficiali ai Bisericilor rsritene n cadrul acestei organizatii interconfesionale si internationale nu s-a putut face, dup cum este lesne de nteles, dect cu nvoirea si sub controlul riguros al autorittilor politice si de securitate politieneasc ale statelor comuniste respective. Din aceast cauz, misiunea ncredintat delegatilor se rezuma la consemnele primite din partea acestor autoritti. ntr-o asemenea situatie, delegatii respectivi nu au mai prezentat nici o garantie pentru cauza dreapt a Bisericilor lor, fiind nevoiti, de voie sau de nevoie, s apere, n primul rnd, punctele de vedere ale intereselor politice, ale comunismului, fiind deci niste simple instrumente ale acestui regim. Acestei tendinte nocive, resimtite de atunci n CEB, i s-a adugat si influenta, de aceeasi natur, exercitat de delegatii americani, reprezentanti ai unor Biserici sectante, cu manifestri politice pro-comuniste. Dup cum mentioneaz revista American Opinion din februarie 1970, Dr. John C. Bennet, unul dintre principalii conductori ai delegatiei americane care a luat parte la adunarea general a CEB din 1968 de la Upsala, era afiliat la 27 de comitete si asociatii sustinute si recomandate cu regularitate de presa comunist. Totodat, Consiliul National al Bisericilor lui Hristos, provenit din conventia tinut la Cleveland de ctre Consiliul Federal al Bisericilor, numra, printre cei 29 de membrii fondatori principali, 11 pastori cunoscuti n mod oficial prin participarea lor la anumite fronturi si comitete de inspiratie si de ncredere comunist. Ca urmare, orice relatri si plngeri care s-au adus de atunci n adunrile CEB n legtur cu persecutiile religioase din URSS sau din celelalte tri aservite comunismului, suferite de credinciosii crestini, au fost contracarate de delegatii oficiali ai Bisericilor din Est. Toate documentele care mrturiseau despre violrile liberttilor dreptului de cult si ale misionarismului, despre constrngerilor perfide impuse Bisericilor respective, sau despre ateismul infiltrat cu de-a sila n constiintele crestinilor, nu au fost luate n seam ci dimpotriv, au fost clasate ca nefondate. Desi, n 1965, Consiliul a publicat cele sapte conditii pentru asigurarea liberttii religioase, totusi nu a fcut nici o aluzie la nerespectarea acestor conditii n trile de dincolo de cortina de fier si mai ales n URSS. Ceva mai mult: n 1968, conducerea CEB a refuzat, n fata a 750 de delegati din 80 de tri, s poarte discutii n legtur cu persecutiile credintei din Est. Pe de alt parte, pe motivul unor consideratii juridice si a unei constitutii legale, s-a refuzat admiterea n CEB ca membri a reprezentantilor unor Biserici (cele luterane din republicile baltice, aflate n exil), pentru a nu indispune delegatiile din URSS, n frunte cu arhiepiscopul Nicodim. Ct despre doleantele Bisericilor prigonite, ele nici nu au fost admise n dezbaterile adunrilor. Sub tcere au rmas si numeroasele violri de legi privind drepturile Bisericilor din trile respective sau nclcrile unor pacte internationale n legtur cu drepturile omului semnate de URSS si de trile de democratie popular devenite apoi republici socialiste. n consecint, au czut n desuetudine si orice ntmplri bazate pe dovezi concrete din partea attor crestini persecutati, care cu pretul liberttii si al vietii si strigau amarul suferintelor si al prigonirilor religioase din partea autorittilor sovietice, chineze, cubaneze si a celorlalte tri cotropite de stpnirile celor fr de Dumnezeu. 117

Infliltrrile comunismului n CEB s-au resimtit si sub alte forme. Prin diferitele functiuni care n aceast institutie au fost ncredintate reprezentantilor Bisericilor din Est, sprijinitori ai cauzei marxismului, consiliul sia trdat misiunea si s-a nvoit s sustin diferite actiuni politice, cu totul strine de problema ecumenismului. Psind pe acest drum, Consiliul Ecumenic a condamnat, n 1962, actiunea unilateral a SUA din Cuba, dar fr s pomeneasc nimic despre construirea de ctre sovietici, pe acel teritoriu, a bazelor de lansare a rachetelor. Totodat, reprezentantii Bisericilor din Est si-au artat simpatia fat de acea teorie a revolutiei privind lupta dus de insurgentii din America Latin si din Asia mpotriva guvernelor lor. Pe de alt parte, Consiliul a sustinut, dimpreun cu 209 delegati americani, o petitie n favoarea reverendului Sloan Coffin, inculpat n SUA pentru amestec n reteaua de propagand si ncurajare a dezertrii militarilor americani din Vietnam. Ca urmare a conferintelor de la Geneva (1966) si de la Uppsala (1968), cei 27 membrii ai Comitetului Executiv al Consiliului - reprezentnd 293 de Biserici protestante, anglicane, ortodoxe, ale vechilor catolici si ale penticostalilor - au votat, n unanimitate, subventionarea cu 200.000 dolari a celor 19 miscri de eliberare din Africa, dintre care 11 erau notorii comuniste, fr totusi s prevad nici un mijloc de control asupra utilizrii acestor fonduri. Si dup cum s-a aflat ulterior, o parte din aceste ajutoare au fost folosite pentru procurarea de arme. Un alt ajutor asemntor, de 265.000 dolari, a fost acordat n 1977, de acelasi consilu n acelasi scop, pentru miscrile de eliberare din Africa Central. Pentru a complace Kremlinului, CEB a mai hotrt s deschid si alte credite, ntre care 252.000 dolari guvernului polonez, sub titlul de ajutor social, sau 100.000 dolari pentru dezertorii americani din Vietnam, refugiati n diferite tri. Si n contrapunct cu aceste actiuni, secretarul general al Consiliului Ecumenic a gsit de cuviint s resping ca nemotivat ntmpinarea din 18 ianuarie 1972, prezentat de episcopul luteran norvegian Monrad Nordeval, prin care se solicita Consiliului s acorde ajutoare Bisericilor din URSS (Biblii si sprijin material). Acest refuz a determinat pe prelatul norvegian s acuze Consiliul c s-a alturat persecutorilor, acordnd ncredere numai sefilor Bisericilor aserviti Kremlinului. Este cu deosebire tragic - spune teologul protestant J.C.H.Hoffman - c orice persecutie religioas de origine marxist-leninist care se produce n lume nu este luat n seam de Consiliul Ecumenic al Bisericilor. Si este scandalos faptul c acest Consiliu acord beneficiul su moral, considerabil de mare, prin girul dat de Bisericile acestor organizatii unor miscri revolutionare care recurg la violent, n timp ce Bisericile oprimate nu obtin nici mcar dreptul unui apel pentru o interventie n favoarea lor.[1] n sensul celor artate este gritoare si atitudinea fostului secretar general al Consiliului, dr. Eugen Blake, care l sftuia cu insistent pe pastorul Richard Wurmbrand (originar din Romnia, unde si-a petrecut 14 ani n puscriile comuniste) s nu mai pomeneasc nimic despre toate persecutiile pe care le-a suferit. Predicati-L pe Hristos (...), dar nu mai vorbiti de comunism si mai cu seam nu mai vorbiti mpotriva comunismului.[2] Actiunile cu caracter pro-comunist si masonic ale acestui Consiliu, cu emblem ecumenic, nu s-au dezis nici cu ocazia reuniunilor de la Geneva din 1977 si de la Kingston (Jamaica) din 1979, unde prin aceleasi manifestri adoptate, Hristos a fost absent si crestintatea trdat. Trebuie relevat c, sub un aspect nseltor, CEB acord ajutoare unor Biserici, dar care n realitate pornesc din aceeasi viclenie, pe care o are si Satana; ti ntind o mn de ajutor ca s te trag mai bine la fund. Asa s-a ntmplat si cu Biserica Ortodox Romn, care n anii trecuti a primit o important donatie n dolari, n vederea construirii Institutului Teologic Ecumenic, dar care reprezint de fapt cuiul lui Pepelea n Casa Domnului. Donatia respectiv a fost acceptat cu toat gratitudinea de oficialitatea Bisericii noastre strmosesti, precum si cu agrementul Departamenului comunist al Cultelor. n acest fel, Institutul nostru Teologic, devenit ecumenic, se va simti dator s-si dovedeasc darul primirii de oaspeti prin tot felul de predicatori si studenti adventisti, baptisti si alte secte, care se vor strdui s niveleze ct mai bine terenul confesional care ne desparte, n vederea unirii Bisericilor. Iar prin aservirea Bisericii noastre donatorilor eretici, n loc ca studentii nostri teologi, viitorii preoti, s combat ntr-un spirit ct mai ortodox asemenea sectanti, vor trebui s le asculte tcuti toate rtcirile. n afar de CEB, organizatie cu caracter mondial, exist n Apus si alte forte, mai mult sau mai putin cunoscute, care prin pres, prin conferinte si prin alte mijloace propagandistice militeaz pentru ideea 118

ecumenismului, dar nu ntr-un adevrat duh ecumenic. Asa se prezint actiunea desfsurat de revista religioas francez Catacombes si de organizatia religioas radiofonic La Chane nfiintate n 1971 si, respectiv 1972, ambele fr aparente eclesiologice si politice si de o coloratur supraconfesional. Revista Catacombes combate ateismul, ideologia marxist si atitudinea comunizat a Bisericilor din Est, preconiznd pentru toate Bisericile si confesiunile crestine o credint supradogmatic si un ecumenism supraconfesional. Revista Catacombes, cu subtitlul Messager supraconfessionnel de l'Eglise du Silence, este redactat cu participarea publicistic a diferiti reprezentanti ai unor culte crestine, ziaristi si scriitori cunoscuti, avnd ca animator si redactor-sef pe ortodoxul romn Sergiu Grossu (aderent al Oastei Domnului), care a cunoscut rigorile puscriilor din Romnia comunist. Printr-un bogat material informativ, aceast publicatie dezvluie cu mult curaj persecutiile religioase din trile cotropite de regimurile comuniste, cutnd astfel s mobilizeze constiinta occidental mpotriva defetismului moral al Bisericilor din toat lumea liber, fat de primejdia ateismului. n msura ns n care aceast actiune se dovedeste vrednic de apreciere pentru pozitia sa intransigent anti-marxist, ea deviaz de la adevrata linie a ecumenismului, urmrind, peste orice orientare telogic, realizarea unui misionarism supraconfesional, independent si fr nici o subordonare eclesiologic. Ideologia heterodox a acestei grupri crestine, fr un Crez anume si fr o ncadrare dogmatic, dup cum apare n revista Catacombes, este pe larg expus n cartea lui Sergiu Grossu, Nous attendons une novelle terre (La pense universelle, 1971, Paris). Cu o atitudine polemic, autorul atac toat institutia bisericeasc a tuturor confesiunilor crestine si militeaz pentru o Biseric supraconfesional si lipsit de orice dogmatism. n sprijinul principiilor sale despre adevratul ecumenism, autorul crtii citate trece cu vederea peste semnificatia dogmelor, a traditiei, a cultului si a ierarhiei Bisericii, precum si toate diferentierile de valabilitate haric a Sfintelor Taine, dup cum variaz ele pentru fiecare Biseric de la o confesiune la alta, de la plenitudinea haric a unora, la pauperizarea altora sau la reducerea lor la niste simple simboluri. n mod intempestiv, el vorbeste despre un crestinism devenit o religie neputincioas, despre un crestinism n faliment, reprezentat de o Biseric subminat, de anacronism si de involutie spiritual, despre divergente dogmatice mucegite. Prin ideile cu care Sergiu Grossu vrea s reformeze Crestinismul, el pledeaz pentru unificarea tuturor militantilor crestini si a tuturor miscrilor misionare ntr-un organism viu si eficace, supraconfesional care s sfrme cliseele rituale si s ridice peste artificialele ngrdiri dogmatice o unificare spiritual a lumii ntregi, avnd n vedere identificarea idealurilor morale comune tuturor religiilor (...), n perspectiva unui nou pmnt n care Bisericile - institutii vor disprea ca inutile. O asemenea doctrin, prin care se face tabula rasa din orice dogme, din orice crez, din toat Traditia Bisericii, din toti Sfintii Printi si din toate Sinoadele Ecumenice, rstoarn tot adevrul Evangheliei! Cci Biserica crestin ca institutie, ierarhie si preotie, a fost instituit de Mntuitorul Hristos prin lucrarea haric a Duhului Sfnt; iar aceast Biseric Sacramental si Sfintitoare una este, si numai aceast Biseric, a Dreptei Credinte, nu va putea fi biruit nici de portie iadului! A propovdui pe Iisus pentru a-i aduce la Iisus pe cei necredinciosi si a-i catehiza n cele ale credintei nseamn, n primul rnd, a-i lmuri cine este Iisus si care este relatia dintre El si celelalte ipostasuri ale Sfintei Treimi. Aceasta este, de fapt, prima dogm care deschide calea ntelegerii credintei crestine. Deci fr dogme nu poate fi conceput o credint. Dar nu prin orice fel de criterii poate fi considerat si nteleas o dogm. Asa se ntmpl, n primul rnd, cu nvttura despre Sfnta Treime, care ntr-un fel este predicat n Ortodoxie, ntrun fel apare n Catolicism, altfel a fost mrturisit de Arianism, n Dochetism, n alte erezii. Si totusi Adevrul numai unul singur este si lui trebuie s-i slujeasc crestinul. Fr o structur dogmatic precis nu se poate contura o credint, iar o credint ciuntit fr integritatea Adevrului la care se refer reprezint o fals credint. Ca urmare, nu orice fel de credint poate conduce la Adevr, cci Adevrul nu poate fi sofisticat dup criterii subiective si dup mprejurri ocazionale. Asadar, nici indiferent nu poate fi cum credem si nici totuna nu poate fi n care staul ne-am afla! Pentru c fr dreapta credint descoperit prin Duhul Sfnt de la Mntuitorul Hristos, de la Apostoli si de la Sfintii Printi, si fr plenitudinea Sfintelor Taine, nealterate, nu poate fi mntuire adevrat. Prini propagarea unui misionarism nesubordonat Bisericii nu se slujeste cauza Adevrului si nu se realizeaz 119

o ecumenicitate a Bisericilor crestine, ci se desfsoar o lucrare negativ de risipire si uzurpare, de fals mntuire si de subminare a Crestinismului, prin care se sdeste n suflete orgoliul. Si n acest fel se deschis larg portile Satanei. Dac credinta fr fapte este moart, nici faptele fr credint curat nu au viat, cci Hristos este Viata si El este izvorul vietii. A crede n Hristos se cuvine mai presus de toate, a crede si nu oricum, cci altfel zadarnic e credinta si nici putere sfintitoare nu are. Iar Domnul spune: Adevrat, adevrat zic vou, dac nu veti mnca trupul Fiului Omului si nu veti bea sngele Lui, nu veti avea viat n voi (Ioan 6,53). Ct despre Trupul si Sngele Domnului, numai n Potirul si Tabernacolul Bisericii Sacramentale se afl ele, iar nu la ereticii de toate felurile. Eroarea, prin care Protestantismul a lsat fiecreia libertatea interpretrii individuale a Scripturii, a determinat ruptura sa de Sfnta Traditie, fr s mai tin seama de Biseric si nici de felul n care s-a realizat Biserica, frmitnd Crestinismul ntr-o multitudine de confesiuni de bisericute si secte care s-au ndeprtat apoi, din ce n ce mai mult, de harul divin si de lucrarea mntuitoare a Sfntului Duh. Ct despre toti aceia care se mprtsesc din asemenea credinte eretice, ei sunt ca niste puturi fr ap, ca niste rsaduri fr rdcin. A iesi din ascultatea Bisericii Dreptmritoare, dup cum au fcut toti ereziarhii, a propovdui Evanghelia printr-o interpretare proprie fiecruia, cu gndul de a-i sluji astfel lui Hristos, dar aruncnd cu noroi n dreapta si n stnga, pe tot trecutul Bisericii si pe toat ierarhia ei, nseamn a uzurpa asezmntul de mntuire al Mntuitorului, ceea ce doreste n realitate Masoneria. Si dac smnta care a fost semnat a fost rea, ea nu va pieri, ci va creste, va rodi si se va nmulti, iar roadele ei vor fi rele si vor vtma pe toti cei care vor mnca din ele, apoi cei vtmati vor vtma si pe altii si rul va creste tot mai mult. ntr-o si mai avansat conceptie de ntelegere universal, de unire si armonie a lumii, a luat fiint n Apus si o Organizatie Mondial a Religiilor Unite (OMRU). Si astfel, din orice legturi nvechite, purceznd din reform n reform, cu Biseric sau fr Biseric, cu sacramente sau fr sacramente, cu Hristos sau fr Hristos, nu conteaz s ajung la o unire, iar pe aceast cale s se merg mereu nainte pentru civilizatie si progres social. Dar Hristos n-a venit s aduc pacea pe pmnt! OMRU este o miscare diversionist de mare amploare, care caut s nmnuncheze, sub o fals dogm de credint si sub o fals conceptie de dragoste si frtietate, pe toti oamenii, de orice convingere religioas, contestnd ideea de revelatie la toate religiile, pentru a le discredita pe toate, n frunte cu Crestinismul, de a crui nume se foloseste numai ca momeal. Aceast alctuire pseudoreligioas si anticonfesional, avnd ca fatad un simulacru de precepte moralizatoare, se prezint sub forma aparent a unui ecumenism, dar cu un fond si un aspect fals, fat de notiunea adevratului ecumenism crestin, prin care Biserica Dreptmritoare a lui Hristos trebuie s fie temelie pentru unirea tuturor si aducerea la aceast matc nu numai a heterodocsilor, dar si a lumii necrestine, printr- comuniune a tuturor n duh si adevr. n sfrsit, o alt miscare de rsunet mondial si cu veleitti ecumenice, purtnd o netgduit pecete francmasonic, este Asociatia Unirii Crestinismului Mondial (AUCM), care pretinde a fi crestin, dar de fapt exclude ideea de Biseric si de Hristos. n opozitie cu l'Eglise du Silence si cu publicatia ei Catacombes, care se declar supraconfesional si propag un misionarism evanghelic n numele lui Hristos, dar cu un caracter antidogmatic si antiierarhic, AUCM se consider aconfesional, iar n doctrina ei mentine cteva precepte morale, fr ns a pomeni nimic despre nici o Sfnt Tain. Aceast miscare a fost initiat de coreeanul Sun Myung Moon, profetul erei cosmice a Noului Ev, iar nvtturile sale au fost publicate de Young Oon Lim n cartea Les principes divins et leur applications. Printr-o diabolic ncercare de mistificare, aceast miscare caut s determine o unificare a crestinsmului mondial, golindu-l ns de orice continut si de orice sens hristic. Lansat si sustinut n America, miscarea l are ca reprezentant principal n Europa pe Reiner Vincenz care, de la locuinta lui princiar din Paris, conduce o activitate misionar febril si multilateral pentru convertirea celor dezaxati. Fenomenele negative observate, de la un timp, pe trmul ecumenismului demonstreaz c un fals ecumenism anticonfesional a ptruns att n snul Consiliului Ecumenic al Bisericilor (CEB) ct si n attea alte organizatii pretins religioase. La 14 august 1972, n cadrul celei de a 25-a sesiuni a Comitetului Central CEB tinut la Utrecht, n fata 120

reprezentantilor eclesiastici a 50 de Biserici si confesiuni crestine, s-a sustinut printre altele, prin expozeul teologului german Jurgen Moltmann, teza masonic a unui guvern mondial indispensabil pentru a putea face fat actualelor nevoi ale societtii, precum si necesitatea ca Biserica s se degajeze de particularittile ei confesionale si structurale care mpiedic de la misiunea ei[3]. Misiunea Bisericii, n ntelegerea Consiliului Ecumenic si a celorlalte organizatii similare, este axat, n cea mai mare parte, pe probleme de ordin social si nu pe preocupri spirituale, avnd ca principale obiective combaterea srciei si a exploatrii, a violentei si opresiunii, a alienrii rasiale si culturale si a distrugerii naturii prin industrie. Printr-un asemenea program, dominat de aspectul social si politic, Biserica nceteaz de a mai fi Biseric si se reduce la o institutie de binefacere pentru bunstarea, progresul si prosperitatea oamenilor, de toate culorile si rasele, devenind astfel slujitoarea mprtiei pmntesti n locul celei ceresti! Asemenea influente organizatii mondiale, avnd drept deviz ecumenismul Bisericilor crestine, dar urmrind sub pretextul aprrii intereselor materiale ale umanittii, extirparea particularittilor si a constiintei confesionale din Biseric, ar putea fi patronate nu numai de venerabili maestri ai Francmasoneriei, ci chiar de nsusi Belzebut, domnul dracilor, prin autoritatea pe care o are n aceast materie. Aparitia unor organizatii religioase prin care se reformeaz tot Crestinismul, pn la anihilarea lui ca religie, contopindu-se ntr-un acelasi alambic cu toate confesiunile crestine, n abstractie de orice crez, de orice doctrin si traditie, fr preotie si fr Sfinte Taine, dar pstrnd numai o emblem formal de crestinism, nu reprezint un fenomen ntmpltor al unor smintiti, ci este o actiune dirijat conform unui plan masonic. Dup ce a urmrit si ncurajat, prin toate ramificatiile ei, frmitarea Crestinismului, Masoneria caut acum sub pretexte ecumenice, s regrupeze toate confesiunile crestine ntr-o credint lipsit de har si avnd ca aspiratie numai scopuri sociale. Prin astfel de tendinte, care au luat aspecte bine conturate si foarte transparente, a venit vremea cnd se va ntrona n toat lumea o guvernare mondial iudaic, provocnd marea apostazie a crestinilor, proorocit de Hristos, cu o nfricosat prigonire de moarte mpotriva celor care nu se vor nchina Antihristului, adic Satanei. Ct despre mrturisitorii lui Hristos de la urm, ei vor fi mai mari dect cei dinti.

Note bibliografice * Mihai URZIC, Biserica si viermii cei neadormiti sau cum lucreaz n lume taina frdelegii, Ed.Anastasia, 1998, p.238 1J.C.Hoffman, Le Conseil Oecumenique des Eglises et l'Eglise du Silence, n revista Catacombes, mai 1972, p.13. 2 Ibidem. 3 Jurgen Moltmann, Comunitate fratern ntr-o lume divizat, SOEPI, 17 august 1972, p.9-10

121