Fluoroscopia

Fluoroscopia si angiografia sunt tehnici speciale de imagistica folosind raze X in care un ecran fluorescent si tub intensificator al imaginii este conectat la un sistem de televiziune in circuit inchis. Aceasta permite vizualizarea in timp real a structurilor in miscare sau augumentate cu un agent de radiocontrast. Agentii de radiocontrast sunt administrati, adesea oral sau injectati in corpul pacientului, pentru a contura anatomia si functionarea vaselor de sange, sistemului genitourinar sau tractului gastrointestinal. In uzul curent se afla 2 agenti de radiocontrast. Bariul (BaSO4) poate fi dat oral sau rectal pentru evaluarea tractului gastrointestinal. Iodul, sub forma a multiple preparate, poate fi dat pe cale orala, rectala, intraarteriala sau intravenoasa. Acesti agenti de radiocontrast absorb sau imprastie puternic radiatia X, si folosite impreuna cu imagistica in timp real permit demonstrarea de procese dinamice, precum peristaltismul la nivelul tractului GI sau fluxul sangvin in artere si vene. Iodurile se pot concentra in regiunile anormale mai mult sau mai putin decat in tesuturile normale si fac anomaliile (tumori, chiste, inflamatie) mai evidente. Mai mult, in circumstante specifice aerul poate fi folosit drept agent de contrast in sistemul venos; in aceste cazuri, agentul de contrast atenueaza radiatia X mai putin decat tesuturile inconjuratoare.

Fluoroscopia
Este o procedura cu raze x care permite vizualizarea organelor interne in miscare. Fluoroscopia folosese raze X pentru a produce imagini video in timp real. Dupa ce razele x strabat pacientul acestea sunt capturate prin intermediul unui dispozitiv numit intesificator de imagine si sunt convertite in lumina. Lumina este apoi captata de o camera TV si imaginile sunt afisate pe un monitor.

Radiografia de proiectie (simpla)

Madura Foot X-Ray Radiografiile (sau roentgenografiile, dupa numele descoperitorului razelor X, Wilhelm Conrad Roentgen) sunt produse prin transmiterea de raze X printr-un pacient catre un dispozitiv de captare, apoi convertite intr-o imagine pentru diagnostic. Imagistica originala si inca larg utilizata produce filme prin impregnare argentica. In radiografia Film-Ecran un tub de raze X genereaza un fascicul de raze X care este indreptat catre pacient. Razele X ce trec prin pacient sunt filtrate pentru a reduce imprastierea si zgomotul, apoi lovesc un film nedevelopat strans legat de un ecran de fosfori emitatori de lumina intr-o caseta fotosigilata. Filmul este apoi developat chimic si o imagine apare pe film. Inlocuind acum radiografia Film-Ecran este Radiografia Digitala, RD, in care razele X lovesc o placa de senzori care apoi converteste semnalele generate in informatie digitala si o imagine pe ecranul computerului. Radiografia simpla a fost singura modalitate imagistica disponibila de-a lungul primilor 50 de ani de radiologie. Inca este primul studiu cerut in evaluarea plamanilor, inimii si scheletului datorita disponibilitatii sale largi, vitezei si costului relativ scazut.