Piramida cea mare de la Gizeh

Piramidele de la Gizeh au fost construite in timpul dinastiei a

IV-a de faraoni si sunt atribuite faraonilor Keops (Piramida ce
mare), Kefren (fiul lui Keops) si Mikerinos (nepotul lui Keops).
Pentru a le putea compara sunt necesare inaltimile celor trei
piramide: 148 m (piramida lui Keops), 143 m (piramida lui
Kefren) si 66 m (piramida lui Mikerinos). Cele patru fete ale
acestor piramide sunt egale intre ele si sunt orientate catre cele
patru puncte cardinale.
La vremea respectiva, piramidele erau construite in Egipt nu
numai pentru a pastra ramasitele pamantesti ale faraonilor, ci si
pentru a coplesi, prin maretia lor, pe supusi. Prestigiul faraonilor
era mare la vremea respectiva, dat fiind faptul ca in urma
amplelor expeditii de cotropire, acestia cucereau noi teritorii,
reuseau sa acumuleze noi bogatii, deveneau stapanii unei mari
mase de sclavi.
Despre Marea Piramida putem spune ca a fost terminata in jurul
anului 2580 i.Hr. si se presupune ca la constructia ei au muncit,
timp de 20 de ani, peste 100.000 de oameni. Au fost folosite
peste 2.000.000 de blocuri de piatra, fiecare cantarind
aproximativ 2,5 tone. Transportul acestor blocuri de piatra s-a
facut cu ajutorul rampelor, parghiilor, rolelor.

Gradinile Suspendate de la Babilon (uneori amintite sub

numele de Gradinile Semiramidei)
In antichitate, orasul Babilon era renumit datorita gradinilor sale
suspendate. Se crede ca numele orasului Babilon deriva din
ebraicul “babel” care inseamna “incurcatura”, deoarece - dupa
traditia biblica - limbile diferitelor popoare care au lucrat la
turnul din Babilon s-au incurcat. In realitate, insa, mai probabil
este faptul ca lucrarile se executau cu sclavi, capturati in timpul
campaniilor de razboi si care vorbeau limbi sau dialecto diferite.
Toate informatiile care se cunosc in prezent despre aceste
gradini ne sunt cunoscute datorita scrierilor vremii care au
imortalizat splendoarea si frumusetea lor.
Se presupune ca gradinile suspendate au fost create in jurul
anului 600 i. Hr. din ordinul regelui Babilonului,
Nabucodonosor al II-lea.
In coltul de nord-est al palatului, langa poarta zeitei Istar
(principala poarta a orasului) se aflau mirificele”Gradini
suspendate”. Diodon din Sicilia ne spune ca gradinile au fost
construite de Nabucodonosor, din marea iubire pentru una din
sotiile sale, Amytis, care regreta peisajul pitoresc al tinuturilor
natale.
Templul Artemisei din Efes
Cresus, ultimul rege care a domnit in Lydia, una din regiunile
Asiei Mici, a construit in Efes, in anul 550 i.Hr. un templu luxos.
In lumea greaca, alegerea unei zeitati protectoare a comunitatii
cetatenesti era un lucru obisnuit. Nu de putine ori, conflictele
aparute intre diverse cetati sau rivali isi aveau originea in motive
mitologice.
Artemis este o zeita a grecilor antici, protectoare a animalelor si
a fecioarelor. Pentru romani, aceasta zeita este cunoscuta sub
numele de Diana.
Templul a fost construit din piatra de calcar si marmura,
blocurile imense fiind ridicate cu ajutorul scripetilor. Partea
principala a templului era sustituta de aproximativ 127 de
coloane de marmura, fiecare coloana avand o inaltime de 20 m.
Ca si orasul insusi, care a fost reconstruit de mai multe ori
aproape pe acelasi amplasament, templul Artemisei a fost si el
refacut de mai multe ori.
Dupa Pliniu cel Batran, templul a fost reconstruit de sapte ori,
iar sapaturile arheologice moderne confirma acest lucru.
La inceput a existat o simpla platforma pentru rugaciuni, un mic
sanctuar la poalele colinei Ortigia, pe un teren mlastinos. Mai
tarziu s-a creat o platforma mai inaltata, cu un copac drept altar.
Dupa jaful care a avut loc in anul 660 i.Hr. sanctuarul a fost
restaurat, usor marit, mai ridicat ca nivel (din cauza terenului
mlastinos), insa nealterat ca aspect.
Mausoleul din Halicarnas
Intre tinuturile Asiei Mici de pe tarmul mariii Egee care au
primit o numeroasa colonizare greceasca, Caria ocupa un loc
foarte important.
La scurta vreme dupa ce Caria a trecut sub stapanire persana,
conducerea a fost preluata de Mausol, care a domnit intre anii
377-353 i.Hr.
Mausol, in calitate de guvernator al unei regiuni regale din
imperiul persan, a mostenit tronul de la tatal sau, dar s-a
debarasat repede de suprematia persana si a domnit ca si rege
independent. Mausol a fost casatorit cu sora sa, celebra
Artemisa, care i-a urmat la tron dupa moartea sa.
In timpul lui Mausol, capitala a fost mutata la Halicarnas, din
cauza pozitiei sale defensive. Au fost atrasi aici numerosi
oameni de stiinta, constructori, artisti, poeti, care au contribuit
prin talentul lor la cresterea renumelui cetatii.
Cum puterea domnitorului crestea cu trecerea anilor, Mausol a
hotarat construirea unui monument funeral pentru sine si pentru
sotia sa. Intentia sa a fost aceea de a crea un monument
grandios, somptuos, care sa aminteasca lumii intregi si
posteritatii, bogatia si puterea de care se bucurase in timpul
vietii cuplul regal.
Mormantul lui Mausol, sau Mausoleul, a fost construit in decurs
de patru ani (353-349 i.e.n). dar Mausol a murit inainte de a se
finaliza monumentul, astfel ca vaduva sa a preluat conducerea
lucrarilor de constructie.
In urma sapaturilor arheologice, s-a constatat faptul ca
Mausoleul era inconjurat de o explanada patrata cu latura de 103
m; avea forma dreptunghiulara si era placat cu marmura alba, in
partea superioara. Cladirea avea 36 de coloane ionice, din care 8
pe latura mica si 10 pe latura mare, iar intre coloane erau plasate
statui care reprezentau fie figuri omenesti, fie animale.
In cadrul monumentului se gaseau statuile lui Mausol si a
Artemisei, in picioare, avand aproximativ 3 m inaltime.

Statuia lui Zeus din Olimpia

Cu trei mii de ani in urma, Olimpia era un important centru
religios din sud-vestul Greciei. La origine, Olimpia era un centru
pur religios, de importanta locala, apoi faima sa a crescut prin
celebrele Jocuri Olimpice, la care s-a adaugat importanta
politica a sanctuarului; a devenit un mare centru diplomatic in
care se hotara - de multe ori - soarta statelor grecesti.
Grecul Zeus, regele zeilor, era foarte iubit in antichitate, in
cinstea lui organizandu-se petreceri si intreceri sportive.
Jocurile Olimpice au avut un rol foarte important inca de la
primele editii. Se presupune ca primele Jocuri Olimpice au avut
loc in anul 76 i.Hr. Timp de peste 1100 de ani, acestea erau
organizate din patru in patru ani. Importanta lor era foarte mare,
mai ales pentru faptul ca atunci cand se desfasurau Jocurile
olimpice, toate razboaiele erau intrerupte pentru ca sportivii si
spectatorii sa poata participa in voie la competitiile care se
organizau.
Zeus a fost considerat in antichitate un zeu foarte puternic si
temut. El a fost zeul protector al localitatii Olimpia, locuitorii
hotarand sa-i inchine un lacas demn de maretia sa. Templul a
fost construit de arhitectul Libon, cu prada adusa de eleni din
orasul Pisa in anul 468 i.Hr si a fost terminat imediat dupa
batalia de la Tanagra, in anul 457 i.e.n. Templul avea 6 coloane
pe fatada principala si cate 13 coloane pe fatadele laterale.
Grecii au simtit nevoia unei statui, motiv pentru care i-au
incredintat sculptorului Fidias realizarea maretei statui a lui
Zeus.
Fidias este unul dintre cei mai mari sculptori ai antichitatii,
statuile Atena Parthenas si cea a lui Zeus aducandu-i o
celebritate putin obisnuita.
In Olimpia, Fidias si ajutoarele sale au construit mai intai o
schela din lemn, pe care au acoperit-o apoi cu placute de fildes,
vesmintele fiind lucrate din placi de aur.
 Farul dinAlexandria
Plutarh povesteste in mod sugestiv cum Alexandru Macedon, in
anul 331 i.Hr, a pus bazele orasului Alexandria, care avea sa
devina unul din marile centre culturale si economice ale lumii
antice.
„In marea cu valuri zbuciumate
In fata Egiptului, se afla o insula
De oameni e Faros numit.”

Tot Plutarh ne spune ca Alexandru a hotarat sa construiasca o

cetate in Faros, „care pe atunci era inca o insula”.
Alexandria a fost construita dupa planurile si sub indrumarea lui
Dinocrate, arhitectul lui Alexandru. Amplasamentul cuprindea
ingusta limba de pamant cuprinsa intre Marea mediterana si
lacul Mareotis. In fata orasului, paralel cu tarmul, se intindea
insula Faros, lunga de aproximativ 3 km.
In ceea ce priveste semnificatia cuvantului „far” si daca insula a
luat numele Farului sau invers, s-au facut mai multe
presupuneri, dintre care doua sunt de retinut. Se poate presupune
ca turnul a luat numele insulei, deoarece insula se numea Faros
(in limba greaca: panza), pentru ca tarmurile ei semanau din
departare cu panzele unei corabii. Numele acestei insule a fost
mentionat de Herodot cu 7-8 secole inainte de constructia
farului. Totusi, e posibil ca pe insula sa fi existat un far din
timpuri mai vechi, care a fost construit in marmura pe vremea
lui Ptolemeu al II-lea Filadelful.
De asemenea, se poate presupune ca insula a luat numele
turnului, care cel dintai a fost numit Faros, de la cuvantul
grecesc „faos”, care inseamna „lumina soarelui”. Daca se admite
ca pe insula a existat in vechime un far, care a fost reconstruit de
Ptolemeu, a doua ipoteza pare cea mai apropiata de adevar.
 Colosul din Rodos
Insula Rodos, asezata la numai 25 km de coasta Asiei Mici, era
una dintre verigile lantului care, trecand prin Creta, lega Asia de
Europa.
In antichitate, locuitorii insulei Rodos au dorit sa devina
comercianti independenti. S-au straduit sa ramana neutri, sa nu
se razboiasca cu alte popoare, cu toate ca au fost de multe ori
atacati si cuceriti.
Se zice ca expeditia lui Demetrios contra Rodosului era alcatuita
din 370 corabii, ce transpotrau numeroase masini de asediu si
peste 40.000 de ostasi, mai mult decat toata populatia
Rodosului. In fata acestei teribile amenintari locuitorii din
Rodos s-au pregatit de asediu si au infruntat eroic pe Demetrios,
reusind sa reziste aproape 12 luni. Locuitorii Insulei Rodos au
reusit sa respinga ostirea lui Demetrios, ajutati fiind, in final, de
catre Ptolemeu.
Amintirea acestui eveniment trebuia imortalizata intr-o forma
grandioasa, care sa arate si sa povesteasca intregii lumi si
posteritatii rezistenta eroica a poporului. A fost construita o
statuie uriasa, in cinstea protectorului cetatii - zeul Soarelui,
Helios - simbol maret al eliberarii lor.
Aceasta gigantica lucrare i-a fost incredintata sculptorului
Chares, care utilizand metalul rezultat din topirea masinilor de
razboi parasite de Demetrios, a ridicat, in decurs de 12 ani (292-
280) i.Hr. celebra statuie numita Colosul din Rodos.
Statuia a fost amplasata la intrarea intr-unul din porturi, dar nu
se stie exact care dintre ele.
Stratul exterior din bronz a fost fixat pe un suport din metal.
Montarea statuii, goale pe dinauntru, a fost inceputa de pe sol,
iar pe masura ce lucrarile inaintau ineriorul era umplut cu pietre,
pentru a asigura a mai mare stabilitate.
Din nefericire, dupa numai 56 de ani de triumfala dominatie
asupra orasului si marii, Colosul s-a prabusit in urma unui mare
cutremur, in anul 224 i.e.n.