Las-i lumea... Las-i lumea ta uitat, Mi te d cu totul mie, De i-ai da viaa toat, Nime-n lume nu ne tie.

Vin' cu mine, rtcete Pe crri cu cotituri, Unde noaptea se trezete Glasul vechilor pduri. Printre crengi scnteie stele, Farmec dnd crrii strmte, i afar doar de ele Nime-n lume nu ne simte. Prul tu i se desprinde i frumos i se mai ede, Nu zi ba de te-oi cuprinde, Nime-n lume nu ne vede. Tnguiosul bucium sun, L-ascultm cu-atta drag, Pe cnd iese dulcea lun Dintr-o rarite de fag. i rspunde codrul verde Fermecat i dureros, Iar sufletu-mi se pierde Dup chipul tu frumos. Te desfaci c-o dulce sil, Mai nu vrei i mai te lai, Ochii ti sunt plini de mil, Chip de nger drgla. Iat lacul. Luna plin, Poleindu-l, l strbate; El, aprins de-a ei lumin, Simte-a lui singurtate. Tremurnd cu unde-n spume, ntre trestie le farm i visnd o-ntreag lume Tot nu poate s adoarm. De-al tu chip el se ptrunde, Ca oglinda l alege Ce priveti zmbind n unde? Eti frumoas, se-nelege. nlimile albastre Pleac zarea lor pe dealuri, Artnd privirii noastre Stele-n ceruri, stele-n valuri. E-un miros de tei n crnguri, Dulce-i umbra de rchii i suntem att de singuri

i att de fericii! Numai Vars i te Dulce luna printre cea apelor vpaie, afl strns-n brae, dragoste blaie.