--Referat -ASTMUL BRONIC Definitie: Astmul este o afeciune a cilor respiratorii caracterizat printr-o reactivitate crescut a arborelui traheo-bronic

la o multitudine de stimuli. Astmul se manifest din punct de vedere fiziologic printr-o ngustare generalizat a conductelor aeriene, care poate ceda spontan sau ca rspuns la terapie i, din punct de vedere clinic, prin accese de dispnee, tuse i wheezing. Astmul este o boal episodic, exacerbrile acute intercalndu-se cu perioade lipsite de simptome. Tipic, cele mai multe atacuri sunt de scurt durat, durnd minute pn la ore si, din punct de vedere clinic, pacientul pare c-i revine complet dup atac. Totui, poate exista o faz n care pacientul are zilnic un grad de obstrucie a cilor respiratorii. Patogeneza astmului: Trstura de baz, cea mai frecvent ntlnit, pentru diateza astmatic este hiperexcitabilitatea nespecific a arborelui traheobronic. Cnd reactivitatea cilor aeriene este mare, simptomele sunt mai severe si mai persistente si tratamentul necesar pentru a controla acuzele bolnavului este mai intens, n plus, mrimea fluctuaiilor diurne ale funciei pulmonare este mai mare i pacientul are tendina s se trezeasc noaptea sau devreme n cursul dimineii din cauza lipsei de aer. Att la subiecii astmatici, ct i la cei normali, reactivitatea bronsic crete dup infeciile virale ale tractului respirator i dup expunerea la poluanii atmosferici oxidani, precum ozonul i dioxidul de azot (dar nu dioxidul de sulf). Virusurile au consecine mult mai profunde, iar dup o infecie aparent benign a cilor respiratorii superioare, reactivitatea poate rmne crescut mai multe sptmni, n contrast, dup expunerea la ozon, reactivitatea cilor aeriene rmne crescut pentru numai cteva zile. Alergenii pot cauza creterea reactivitii cilor aeriene n decurs de cteva minute i o pot menine astfel mai multe sptmni. Dac doza de antigen este suficient de mare, episoadele acute de obstrucie pot surveni zilnic, pentru o perioad mai lung de timp, n urma unei singure expuneri. Simptome: la inceput, crizele sunt tipice, cu inceput si sfarsit brusc, cu intervale libere; mai tarziu, in intervalele dintre crize, apar semnele bronsitei cronice si ale emfizemului, cu dispnee mai mult sau mai putin evidenta. Criza apare in a doua jumatate a noptii, de obicei brutal, cu dispnee si neliniste, prurit si hipersecretie; alteori este anuntata de prodroame (stranut, lacrimare, prurit al pleoapelor, cefalee). Dispneea devine paroxistica, bradipneica, cu expiratie prelungita si suieratoare. Bolnavul ramane la pat sau alearga la fereastra, prada setei de aer. De obicei sta in pozitie sezanda, cu capul pe spate si sprijinit in maini, ochii injectati, narile dilatate, jugulare turgescente. In timpul crizei, toracele este imobil, in inspiratie fortata; la percutie - exagerarea sonoritatii; sunt prezente raluri bronsice, in special sibilante, diseminate bilateral. La sfarsitul crizei, apare tusea uscata, chinuitoare (deoarece expulzarea secretiilor se face cu dificultate), cu sputa vascoasa, albicioasa (perlata), bogata in eozinofile (uneori eozinofilie si in sange), cristale Charcot-Leyden si spirale Curschman. Testele de sensibilizare sunt pozitive. Criza se termina in cateva minute sau ore, spontan sau sub influenta

Tratamentului. Exista si manifestari echivalente: tusea spasmodica, coriza spasmodica "febra de fan", rinita alergica, eczema, urticaria, migrena, edemul Quinke. Cauze La majoritatea copiilor bolnavi de astm si la aproape jumatate din adulti cauza bolii este o alergie la unele substante prezente in aer. Nici in prezent nu este foarte clar de ce unele persoane dezvolta alergie la anumite substante in timp ce altele sunt crutate. Reactia alergica provoaca inflamarea mucoasei bronhice prin vasodilatatie si secretia in exces a mucusului si conduce progresiv la contractia muschilor bronsici. In plus, sunt eliberate o serie de substante, cum ar fi de exempluhistamina, care declanseaza contractia bronsica. Restul pacientilor cu astm bronsic au alte cauze de declansare a crizei, nealergice, dar in final se declanseaza acelasi tip de fenomene inflamatorii, care au aceleasi consecinte. Aceste cauze sunt insa mai putin cunoscute. Predispozitia la astm si factori declansatori ai crizei de astm Factorii declansatori sunt variati. In cazul astmului alergic, inspirarea unui alergen (substanta ce provoaca alergia) poate declansa o criza (de exemplu joaca cu o pisica in cazul alergiei la par de pisica). Toti astmaticii prezinta o hiperreactivitate a bronhiilor ceea ce reprezinta o caracteristica a bolii. Bronhiile se contracta in contact cu iritantii cei mai diversi, ca de exemplu: - aer rece si uscat; - efort fizic; - fumul de tigara (inclusiv cel din expunerea pasiva); - poluarea; - stresul; - infectii ale cailor respiratorii (guturai, gripa). Astmul este boala cronica cea mai raspandita la copii. In cursul ultimilor 50-100 de ani a avut loc o crestere sensibila a numarului de cazuri de alergii si astm. Nu se cunosc cauzele. Factorii de mediu si modul de viata se pare ca au o anumita influenta. Predispozitia la alergii si la astm este ereditara, boala aparand deseori la mai multi membrii din aceeasi familie. Totodata este probabil ca mai multe gene sa fie responsabile de aceasta predispozitie si ca factorii de mediu sa joace un rol important in aparitia bolii. DIAGNOSTIC Diagnosticul de astm se stabilete prin demonstrarea obstruciei reversibile a cilor aeriene. Reversibilitatea este definit convenional ca o cretere cu 15 procente sau mai mult a FEV, (VEMS) dup 2 puff-uri dintr-un agonist betaadrenergic. Cnd spirometria iniial este normal, diagnosticul poate fi fcut prin dovedirea reactivitii crescute a cilor aeriene la provocarea cu histamin, metacolin sau prin hiperventilaie izocapnic de aer rece. Odat diagnosticul confirmat, evoluia bolii si eficacitatea tratamentului se pot urmri prin msurarea debitelor expiratorii de vrf (PEFR,. - peak expiratory flow rates) la domiciliu i/sau a FEV, n laborator. Reacii cutanate pozitive pot fi demonstrate la diveri alergeni, dar aceste fenomene nu se coreleaz neaprat cu evenimentele intrapulmonare. Eozinofilia din sput i snge si dozarea IgE serice sunt, de asemenea, de ajutor, dar nu sunt specifice pentru astm. Radiografia toracic ce arat hiperinflaie este, de asemenea, irelevant pentru diagnostic.

TRATAMENT Eliminarea agenilor cauzali din mediul unui astmatic alergic este mijlocul cel mai eficient de a trata aceast afeciuni. Desensibilizarea sau imunoterapia cu extracte din alergenele presupuse s-au bucurat de o atenie maxim, dar studiile controlate sunt limitate i nu au dovedit o eficien maxim. Terapia medicamentoas Medicamentele disponibile pentru tratamentul astmului pot fi grupate n dou mari categorii: medicamente care inhib contracia musculaturii netede (agonitii beta-adrenergici, metilxantinele i anticoli-nergicele) i ageni care previn i/sau diminueaz inflamaia (glucocorticoizii i agenii stabilizatori ai mastocitelor). Inhibitorii sintezei mediatorilor i antagonitii receptorilor mediatorilor se afl deocamdat n faza de testri clinice. Stimulante adrenergice Medicamentele din aceast categorie sunt catecolaminele, rezorcinolii i saligeninele. Aceti ageni sunt analogi i produc dilatarea cilor aeriene prin stimularea receptorilor beta-adrenergici i activarea proteinelor G, cu formarea consecutiv a adenozin monofosfatului ciclic (AMP). De asemenea, reduc eliberarea de mediatori i amelioreaz transportul mucociliar. Catecolaminele de larg ntrebuinare n clinic sunt epinefrina, izoproterenolul, izoetarina, rimiterolul i hexoprenalina. Ultimele dou nu sunt n uz n Statele Unite. Compuii din acest grup au aciune scurt (30 pn la 90 min) si sunt eficieni numai cnd sunt administrai prin inhalaie sau pe cale parenteral. Epinefrina si izoproterenolul nu sunt b 2 selectivi si au efecte cronotrope si inotrope cardiace destul de importante. Epinefrina are, de asemenea, efecte notabile alfa-stimulatoare. Doza uzual este 0,3-0,5 ml din soluia 1:1000, administrat subcutanat Izoproterenolul nu are aciune alfa-stimulant i este cel mai potent agent din acest grup. El se administreaz de obicei inhalator, ntr-o soluie 1:200. Izoetarina este cel mai selectiv agonist b 2 din aceast clas, dar este un bronhodilatator destul de slab. Se utilizeaz ca aerosol si se livreaz ca soluie 1%. Farmacologia hexoprenalinei i a rimiterolului este similar cu cea a izoetarinei.