Caile de administrare a medicamentelor

Substantele medicamentoase se introduce de obicei in organism prin cavitatea bucala (per os), prin rect, sub piele-subcutanat,intravenos,intramuscular,intratraheal. Primele doua cai se numesc enterale,celelalte parenterale. In afara de caile aratate,in cazuri rare,medicamentele pot fi administrate epidural, intraperitoneal, intraarterial, intracardiac. Alegerea corecta a caii de administrare se realizeaza in functie de forma farmaceutica si avantajele sau dezavantajele administrarii medicamentelor: gradul de biotransformare la nivelul primului pasaj intestinal si hepatic, absorbtia, gravitatea bolii (acuta sau cronica), starea pacientului(constienta,inconstienta sau voma).

Administrarea medicamentelor pe cale orala

Calea orala este calea naturala de administrare a medicamentelor ,acestea putandu-se resorbi la nivelul mucoasei bucale si a intestinului subtire sau gros. Majoritatea medicamentelor administrate oral sunt absorbite suficient de repede, patrunzand in circulatie prin traversarea peretelui intestinal. Viteza si intensitatea pasajului principiului activ depind de mai multi factori. In primul rand, daca unul sau mai multe medicamente sunt administrate in acelasi timp si daca in momentul administrarii persoana are stomacul plin sau gol. Medicamentul administrat oral si pe stomac plin se absoarbe mult mai greu decat pe un stomac gol. Unele medicamente cum sunt antiacidele, care neutralizeaza aciditatea gastrica, sunt administrate oral pentru a obtine un efect direct pe stomac sau pe tractul digestiv. Medicamentele administrate sublingual trec rapid in sange, traversand mucoasa bucala bogata in vase sangvine. Scopul folosirii acestei cai este obtinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor: efecte locale: favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor digestive; protejeaza mucoasa gastrointestinala ; inlocieste fermentii digestive,secretia gastrica ,in cazul lipsei acestora; dezinfecteaza tubul digestive; efecte generale : medicamentele administratepe cale orala se resorb la nivelul mucoasei digestive ,patrund in sange si apoi actioneaza aupra unor organe ,sisteme ,aparate (antibiotice,vasodilatatoare,cardiotonice ,sedative).

Medicamentele care se administreaza pe cale orala:

lichidele: siropuri,uleiuri,emulsii; solide; tabletele,drageurile se aseaza pe limba pacientului si se inghit ca atare .Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se aseaza sub limba ; pulberile divizate in casete amilacee ,sau capsule cerate-se inmoaie inainte caseta in apa si se aseaza pe limba pentru a fi inghitita; pulberile nedivizate se dozeaza cu lingurita sau cu varful de cutit ; granulele se masoara cu lingurita ;
1

unele pulberi se dizolva in apa,ceai si apoi se administreaza sub forma de solutii (ex. purgativele saline).

Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie

Calea respiratorie se utilizeaza pentru administrarea (prin inhalatie) anestezicelor generale volatile si unor gaze ca oxigenul si bioxidul de carbon. Pe cale respiratorie se pot administra unele substante sub forma de aerosoli (penicilina,etc) sau injectii intratraheale. Calea respiratorie se preteaza la administrarea medicamentelor avand in vedere suprafata de peste 100 metri patrati a alveolelor pulmonare si vascularizatia lor bogata. Pe cale respiratorie se administreaza : gaze sau substante gaze ificate ; lichide fin pulverizate sau sub forma de vapori; injectie intratraheala. Scopul administrarii medicamentelor pe aceasta cale este: dezinfectia,decongestionarea mucoasei cailor respiratorii; imbogatirea aerului inspirat in oxigen , pentru combaterea hipoxiei; fluidificarea sputei ,expectoratia . Eficienta unui tratament medicamentos depinde, in egala masura, de biodisponibilitatea preparatului prescris si de aderenta pacientului la regulile de administrare a acestuia. Utilizarea caii respiratorii permite administrarea unor substante active cu actiune preponderent locala precum bronhodilatatoare simpatomimetice sau anticolinergice, antiinflamatoare sau combinatii fixe ale celor amintite. Daca pentru preparatele orale (solutii, comprimate s.a.) modul de administrare este relativ simplu si binecunoscut, exista si cazuri in care pacientul trebuie sa primeasca o informare prealabila si, uneori, chiar o demonstratie practica pentru a deprinde administrarea corecta a produsului prescris. Preparatele farmaceutice inhalatorii, larg folosite pentru tratarea simptomelor acute sau cronice ale bolilor respiratorii (astm bronsic, bronsite cronice) sunt un exemplu sugestiv in acest sens.

Administrarea medicamentelor pe cale rectala

Calea rectala reprezinta una din caile digestive de administrare a medicamentelor. Medicamentele sunt administrate pe aceasta cale pacientilor cu: tulburari de deglutitie; pacientilor operati pe tubul digestiv superior sau cu intoleranta digestiva(varsaturi,greturi,hemoragii); pacientilor la care se doreste evitarea circulatiei portale, trecerea medicamentelor prin ficat. Scopul administrarii medicamentelor pe cale rectala este obtinerea unor efecte locale sau generale a medicamentelor: efecte locale : golirea rectului, calmarea durerilor, atenuarea peristaltismului intestinal, atenuarea proceselor inflamatoare locale;
2

efecte generale: prin absorbtia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale pot actiona asupra unor organe sau sisteme (inima-ex. supozitoare cu digitala; sistem nervos -ex. clisma cu cloral hidrat,etc). Medicamentele se administreaza pe cale rectala sub forma de: supozitoare si clisme medicamentoase.

Administrarea medicamentelor pe cale parenterala

Prin cale parenteral se nelege administrarea medicamentelor pe alt cale dect tubul digestiv. n mod curent se nelege introducerea n organism a me dicamentelor aflate n stare lichid, cu ajutorul unor ace care traverseaz esuturile, deci prin injecii. Dintre avantajele utilizrii acestei ci amintim: absorbia uoar, cea ce determin o instalare rapid a efectului ocolirea tubului digestiv n cazul medicamentelor sensibile la aciunea sucurilor digestive introducerea medicamentelor n organismul bolnavului incontient. Aceasta pastreaza in sfera ei numai calea injectabila de administrare a medicamentelor. Injectia consta in introducerea substantelor medicamentoase lichide in organism , prin intermediul unor ace care traverseaza tesuturile , acul fiind adaptat la seringa. Avantajele caii parenterale sunt : dozarea precisa a medicamentelor obtinerea unui efect rapid posibilitatea administrarii medicamentelor la pacientul inconstient, cu hemoragie digestive, varsaturi. Scopul injectiilor: explorator ,care consta in testarea sensibilitatii organismului fata de diferite substante; terapeutic: administrarea medicamentelor. Locul injectiilor (ca si scopul ) il constituie tesuturile in care se introduc medicamentele: grosimea dermului- injectia intradermica; sub piele,in tesutul celular subcutanat- injectia subcutanata; tesutul muscular- injectia intramusculara; in vasele sanguine- injectia intavenoasa si injectia intraarteriala ; in inima injectia intracardiaca; in interventia de urgent(in maduva rosie a oaselor)-injectia intraosoasa; in spatiul subarahnoidian. a) Injecia intradermic se face cu scop explorator, anestezic, curativ. In scop diagnostic: injectarea diverselor antigene sau alergene care, in contact cu anticorpii din organism , produc o reactie maculo-papuloasa locala (intradermoreactie), direct proportionala cu gradul de sensibilizare. In scop terapeutic se introduc substante medicamentoase pentru desensibilizarea sau se incepe anestezia locala prin infiltrare. b) Injectarea intraarteriala este rezervata pentru substantele radioopace folosite in vederea diagnosticului radiologic. De asemenea , in situatii de exceptie se pot injecta regional substante
3

citotoxice sau metaboliti protectori fata de acestea. Injectiile in seroase se folosesc foarte rar. Injectarea intraperitoneala, de exemplu ,poate servi ,ocazional, pentru introducerea de substante citotoxice sau de radioizotopi la bolnavii cu tumori abdominale si ascita . Administrarea intraarteriala a medicamentelor poate cauza reflexe puternice sau poate fi urmata de aparitia unui hematom la locul injectiei. c) Injecia subcutanat se face numai in scop terapeutic si consta in introducerea substantei in hipoderm .In pricipiu injectia se poate efectua pe toata suprafata corpului cu exceptia zonelor tegumentare care acopera reliefuri osoase ,vase mari sau trunchiuri nervoase ,fata interna a membrelor ,regiunea gatului si capului si zonele unde se exercita presiuni . Totusi ,se prefera anumite zone de electie ca: fata antero-externa a coapsei, fata posterioara a bratului, fata laterala a toracelui, fata peretelui antero-lateral al abdomenului , unde hipodermul este mai dezvoltat si tegumentul mai mobil pe planurile subjacente. d) Injecia intramuscular se efectueaz n scop curativ. Calea intramusculara prezinta unele particularitati. Pe cale intramusculara se administreaza medicamente in solutii sau suspensii apoase si uleioase. Aceasta cale se utilizeaza de obicei pentru administrarea medicatiei de depozit (penicilina,hormoni). O injectie intramusculara, utilizata mai ales in cazul administrarii de produse ca solutiile uleioase (relativ dureroase), permite o actiune mai rapida si mai precisa a medicamentului decat administrarea pe cale orala, dar mai putin rapida si mai putin precisa decat cea pe cale venoasa. e) Injecia intravenoas se efectueaz n scop explorator sau curativ i ofer o instalare rapid a efectului dorit, administrarea n totalitate a dozei prescrise. Se recurge la calea intravenoasa cand este necesar sa se administreze cantitati mari de solutii injectabile , folosind in aceste cazuri perfuzia. Nu se pot administra pe cale intravenoasa suspensii sau emulsii,substante care produc hemoliza, precipita proteinele plasmatice, lezeza endoteliul vascular, sunt toxice pentru miocard. O injectare intravenoasa, prin introducerea directa a medicamentului in circulatia sangvina, permite o actiune terapeutica difuzata in tot organismul, mai intensa si mai rapida decat pe alte cai. Ea se utilizeaza atunci cand produsele prescrise sunt iritante si deci putin adecvate la injectarea intramusculara.

Administrarea prin aplicarea medicamentelor pe mucoase sau tegumente

Este mai rar utilizata (daca se face abstractie de medicamentele cu actiune locala) si se apeleaza la ea, in general, in cazul unor medicamente care se metabolizeaza foarte mult la prima trecere prin ficat (ex. nitroglicerina) sau in cazul unor substante care sunt distruse in tubul digestiv (catecolamine, vasopresina etc). O absorbtie foarte rapida o realizeaza administrarea pe cale inhalatorie, cale de administrare de asemenea rar utilizata (in anesteziologie, de exemplu), cu exceptia unor medicamente antiastmatice inhalatorii (a caror destinatie este insa sa ramana la locul administrarii, nu sa se absoarba).
4

Administrarea medicamentelor pe suprafata tegumentelor

Pe suprafata tegumentelor ,se aplica medicamentele care au efect local la acest nivel. Medicamentele administrate pe suprafata tegumentelor sunt: -lichidele se administreaza prin badijonare ,compresa medicamentoasa; pudre,unguente, paste, mixturi, sapunuri medicinale, creioane caustice, bai medicinale.

Administrarea medicamentelor pe suprafata mucoaselor

Se pot administra medicamente pe mucoasa nazala, conjunctivala, bucala,in conductul auditiv extern, pe mucoasa vaginala. Scopul administrarii este dezinfectia si decongestionarea mucoaselor. Pe suprafata mucoaselor se pot administra solutii,unguente , pulberi.

Administrarea unguentelor
Se pot aplica unguente in fundul de sac conjunctival ,pe marginea pleoapelor ,in vestibulul nasal,in conductul auditiv extern. Executie : in sacul conjunctival ,unguentul se pune cu bagheta de sticla acoperita cu tampon; in fosa nazala unguentul se aplica cu ajutorul tamponului montat pe sonda butonata; unguentul poate fi aplicat pe mucoasele mentionate si cu ajutorul prelungirii tubului in care se gaseste ,prin apasare pe partea plina a tubului.

Administrarea pulberilor
Pulberile medicamentoase se pot aplica in sacul conjunctival cu ajutorul unor tampoane de vata montate pe o bagheta de sticla. Solutiile medicamentoase sau unguentele se aplica pe mucoasa vaginala sub forma tampoanelor vaginale . Tamponul este confectionat din vata presata ,acoperit de tifon,care se prelungeste cu 20-25 cm de la tampon.