Iubirea este ntotdeauna gata sa se ncline; egoul, niciodata.

Iubirea este ntotdeauna fericita atunci cnd poate darui ceva; egoul nu este ferici t dect atunci cnd poate lua ceva de la altcineva. Florile iubirii te fac ntotdeauna sa te simti ca un rege, n timp ce ghimpii egoul ui te fac sa te simti mizerabil. Iubirea este ntotdeauna fericita atunci cnd altcineva se poate sprijini de ea; ego ul nu este fericit dect atunci cnd altcineva l reconforteaza Iubirea si asteapta ntotdeauna obiectul afectiunii sale. Ea nu este altceva dect o continua asteptare. Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea mpartasi cu altcineva, de a nu se putea darui. Atunci cnd se poate darui n totalitate, iubirea este fericita. Egoul este ntotdeauna motivat: Ce poti sa-mi oferi pentru ca sa vin la tine? As pu tea veni, dar numai daca ai ceva de oferit. Altminteri, nu vad de ce as face-o . Eg oul are ntotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezinta propria sa rasplata. Iubirea nu tine niciodata nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se daruiest e Egoul cere ntotdeauna bani, caci banii nseamna putere, iar aceasta este cea mai ma re nevoie a sa. Iubirea se bucura chiar si atunci cnd este lovita. Egoul nu este cu adevarat feri cit nici macar atunci cnd obtine ceva. El nu poate simti dect nefericire. Egoul considera iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilareasca. Iubirea este fericita chiar si atunci cnd i sunt taiate membrele de catre cel iubi t. Iubirea nu stie dect sa daruiasca. Ea este ntotdeauna pregatita sa se ofere n ntr egime. Egoul nu ntelege dect limbajul acceptarii. Iubirea vorbeste limbajul daruirii.