Curs seismica stratigrafica 11 dec 2008 Rezolutia seismica este o marime care ne arata cat de mare trebuie sa fie

un obiect pentru a putea fi vizibil din punct de vedere seismic. Problemele rezolutiei sint de a determina cum si unde sa separam domeniul de rezolvabilitate de cel de ne-rezolvabilitate. (si aici avem graficele cu formele de unda separate, criteriul lui Rayleigh si unda compusa). Exemple de probleme geologice: - cat de departe trebuie sa fie doua anticlinale pentru a putea fi observate pe sectiunea seismica? - Cat de departe trebuie sa fie doua falii? - Cat de mare trebuie sa fie intervalul de esantionare in timp (dt) si distanta (dx)? In metodele seismice, adancimea este exprimata in ms, valoare ce inseamna timpul dublu de propagare de la sursa la limita seismica si inapoi la receptor. Odata cu cresterea adancimii pina la care se propaga unda seismica, frecventa acesteia scade iar viteza de propagare si lungimea de unda cresc; aceasta inseamna ca rezolutia seismica va fi din ce in ce mai mica odata cu cresterea adancimii. Frecventa dominanta a semnalului seismic este folosita in calculul rezolutiei seismice. Aceasta poate conduce la rezultate eronate avand in vedere ca valorile ridicate de frecventa sint atenuate din spectrul undelor iar prezenta frecventelor inalte imbunatateste rezolutia.

Eliminarea frecventelor joase din spectrul de frecventa al inregistrarilor seismice poate conduce la imbunatatirea aparenta a rezolutiei; spunem aparenta deoarece am inlaturat informatia a joasa frecventa care o mascheaza pe cea de inalta frecventa. Un dezavantaj este ca putem micsora amplitudinea in urma acestei filtrari. Rezolutia depinde de marimea trasaturilor studiate; daca sint prea mici, ele nu pot fi identificate (rezolvate). Rezolutia seismica poate fi impartita in rezolutie verticala (temporala) si orizontala (laterala), in functie de directia pe care se efectueaza analiza. Rezolutia verticala (temporala) este o marime care ne arata care este grosimea minima a unui strat astfel incat reflexiile provenite de la acoperisul si culcusul stratului sa poata fi identificate (Ylmaz, 1988); in acest fel putem face o distinctie intre reflexia provenita de la un strat de grosime finita sau de la o limita reflectatoare. O alta definitie a rezolutiei verticale (Chopra and Castagna, 2006): rezolutia verticala se refera la abilitatea de a distinge doua evenimente seismice diferite care provin de la nivele de adnacime diferite. Rezolutia verticala este definita de /4. Un criteriu important in studiul rezolutiei seismice este criteriul lui Rayleigh. Criteriul lui Rayleigh: grosimea stratului care permite obtinerea a doua reflexii care pot fi identificate este /4.
2

Pentru strate cu grosimi mai mici decat /4, adica strate foarte subtiri, valoarea grosimii acestora se determina prin studiul amplitudinii formelor de unda compusa (unda obtinuta in urma interferentei dintre unda reflectata de acoperisul si de culcusul stratului). Pentru strate cu grosimi mai mari decat /4, valoarea grosimii stratului se obtine analizand forma de unda. Exemplu: adancime mica (h = 10 m): V = 1000 m/s, f = 100 Hz, = 10 m, deci putem detecta strate cu grosimi de ~ 2.5 m. Adancime mare (5 km): V = 5000 m/s, f = 20 Hz, = 250 m, deci putem detecta strate cu grosimi de aprox 62.5 m. Stiind lungimea de unda predominanta, putem determina valoarea lui kN, iar de aici distanta dintre geofoane care ar puea fi folosita in achizitie. kN = 1 / = 1 / 10 = 0.1; kN = 1 / 2 dx; 0.1 = 1 / 2 dx; dx = 1 / 0.2 = 5 m deci, distanta propusa pentru achizitia in seismica de foarte mica adancime este de 5 m. Pentru seismica de mare adancime avem nevoie de distante mari intre geofoane si de un numar mare de geofoane care sa inregistreze energia emisa de sursa seismica; aceste conditii sint necesare pentru a permite inregistrarea informatiei provenite de la mare adancime. Considerand ca lungimea de unda predominanta etse de 250 m, kN = 1 / 250 = 0.004, iar dx = 1 / 0.008 = 125 m. Aceste calcule s-au facut presupunand ca semnalul seismica este caracterizat de o singura valoare de frecventa si viteza. In studiile de mare adancime se folosesc valori scazute de frecventa deoarece frecventele inalte sint atenuate

in partea superficiala a crustei, in special in zona de viteza mica si intermediara. Rezolutia verticala scade cu distnata parcursa de raza seismica, deci cu adancimea, deoarece procesul de atenuare afetceaza in principal componentele de frecventa inalta ale semnalului. Rezolutia orizontala (spatiala) (Ylmaz, 1988): capacitatea de a distinge cit de aproape sint plasate doua puncte de reflexie in plan orizontal astfel incat ele sa poate fi identificate separat si nu ca un singur punct. Este cunoscut faptul ca energia este reflectata dintr-un punct de reflexive numai intr-un moment de timp si in anumite conditii (frontul de unda este tangent la limita seismica). In general, energia reflectata provine de la o zona de pe limita seismica intr-un interval de timp, asa-numita prima zona Fresnel. Pun figura cu zona fresnel cu lambda / 4. Daca lungimea de unda este mare atunci raza zonei Fresnel este mare si rezolutia este scazuta. In cazul unui orizont plasat la o anumita adancime, toate trasaturile care au o extindere laterala ce depasesc zona Fresnel vor fi vizibile. Procesul de migrare a datelor seismice aduna energia imprastiata in zona Fresnel, rearanjeaza reflexiile pozitionate gresit datorita inclinarii limitelor de la care provin; aceasta imbunatateste rezolutia orizontala cu aproximativ /4. Rezolutia orizontala depinde de frecventa si viteza.
4

Rezolutia seismica a formei de unda de faza zero Rezolutia temporala (verticala) a unei forme de unda de faza zero este intervalul de timp dintre punctele de infleziune ale lobului primar al formei de unda; acest interval de timp este echivalent cu valoarea minima a timpului dublu de propagare printr-un strat subtire. Punctele de inflexiune ale formei de unda pot fi gasita prin derivata a 2 a a formei de unda (Ricker) si egala cu zero. Forma de unda seismica poate fi de faza zero (simetrica in raport cu valoarea zero de timp) si de faza minima. In studiul rezolutiei seismice, se considera ca forma de unda de faza zero este mai usor de folosit deoarece trasele ce contine forme de unda de faza zero au limitele seismice pozitionate pe centrele peak-urilor (maxim) si through-urilor (minim).