sincer nu te-a iubit ..... a iubit ideea de a fi cu tine....

Cineva, care-si asculta ingerasii mai mult decat mine, fara sa ma cunoasca foarte bine si fara sa cunoasca deloc amanunte, citindu-mi postarile doar, mi-a pus diagnosticul pe care eu de luni de zile il caut: "sincer: nu te-a iubit ..... a iubit ideea de a fi cu tine.... " Sa fie asta? Ce iasa daca-mi las mintea sa povesteasca cu sufletul? ideea de a ma avea doar pentru ea, ideea de a avea parte de iubirea mea, ideea de a fi ocrotita de mine, si ce-i rau in asta? Nu asta vrem toti de la partenerul nostru? Nu in asta consta iubirea? Ba da, doar ca a imbracat o haina prea mare pentru ea, si prea devreme, cand nu era inca pregatita nici sa duca ce primeste.... si nici sa daruiasca inapoi.... asemenea, chiar daca mai putin... Si totusi o iubesc mai mult decat oricand! Chiar daca inteleg ca nu ne putem potrivi... practic au fost cele mai frumoase zile cat am fost impreuna..

Aicie paradoxul : tu o iubesti.... dar nu iubesti ideea de a fi cu ea...

Ai vazut ce-si doreste si ce nu... si ai avut curajul sa-i redai libertatea !!! Fortat ti-ai taiat craca de sub picioare! Ti-ai taiat constient orice sansa de a mai fi cu ea! Ai realizat ca-i tanara, are mult timp in fata, ca vrea sa experimenteze ea... nu vrea sa ia direct solutiile, ca poate nu e pregatita de viata si obligatiile de cuplu....

Ha ha... tinere Fraier... te amagesti ca va conta pentru cineva nobletea gestului tau? Ea in mod sigur te va uri mult timp... ura cu scarba... abia apoi indiferenta... In mintea ei oricum si-a sters orice urma de orice ar fi bun despre tine....asa cum a sters si blogul dedicat tie.... si asa cum nu va citi niciodata rahaturile aberate de tine pe blogul tau despre ea sau despre orice... Ti-a spus ca nu mai e nimic intre voi....nu?

Mda... oricat ar fi de ilogic.... daca nu era fericita langa mine si cu mine... prefer sa fie departe dar fericita... asta-i esenta iubirii din suflet: sa-l faci fericit pe cel iubit... asta-ti aduce si tie fericire...

Prostii de corason si suflet.... Recunoaste ca ai fost las, lenes si fricos! Nu ti-ai facut treaba, nu i-ai oferit suport, protectie sau curatare, deschidere.... ai lasat-o exact asa cum era.... dar ai avut pretentii sa vrea, sa poata si sa duca tot ce presupune viata cu tine: carca de agresiuni.... incercari si decizii la viteza ta... pai ce voiai...sa faci din bicicleta racheta in cateva luni?

Corect! Acuma realizez! Si daca nu m-ar fi rugat sa am rabdare cu ea....I-am daruit ce credeam eu ca are nevoie,,, nu ce avea intr-adevar.

Aiurea.... bucatele de suflet... Inclusiv inelul de logodna, tu l-ai dat ca promisiune pe viata, semn de stabilitate, de schimbare de statut in casa, etc ... dar nu te-ai gandit ca poate o sperie?... si acum gata....ca oricum nu mai ai de ales...poti sa astepti cat vrei...

Hai... Shut down... ca sangerezi prea tare....

Lectie despre iubire si mecanismele ei a iubi nu este o optiune

Ce se intampla cand iubesti? Si fac distinctia nu intreb ce faci cand iubesti

Cand iubesti, o bucatica se desprinde din sufletul tau si merge spre cel ce face obiectul iubiriivrei nu vreise intampla. Am zis obiect pentru ca poti iubi ceea ce faci (de asta se zice in popor ca pui suflet), poti iubi un anumit lucru, loc sau o fiinta. Daca iubirea respecta Legile Divine, nu-ti fie teama nu vei ramane cu lipsa. Primesti de Sus mai mult si mai bun decat ai daruit tu. Prin asta iubirea innobileaza, te face mai bun si te apropie pas cu pas de Dumnezeu. Ce se intampla cu bucatica primita ca dar de iubire? Ei bine, incet incet se va integra in sufletul tau, cu informatiile, energiile, algoritmii si programele continute. Peste ceva timp vei avea un suflet nou, schimbat, mai bun sau mai rau, functie de calitatea a ceea ce ai primit. Tot acest fenomen produce placere si fericire, atat primitorului cat si celui ce daruieste, ceea ce e bine dar.... poate produce si dependenta... de a primi sau de a darui...si... Da, sa nu uitam, apare si exista apoi DORUL.caci tot ce ai daruit, va pastra legatura cu sufletelul tau. Cand vei fi departe de ele. iti va fi dor. De exemplu, daca ti-ai daruit bucatele unor locuri vizitate sau in care ai trait vei suferi de dorul lor

La fel, chiar daca ai fost intr-o relatie cu cineva care, dupa ce tragi linie, constati ca ti-a facut mai mult rau decat bine, si logic iti spui ce nu mai vrei si nu mai ai nimic de impartit cu el/ea, tot vei suferi mai mult, va fi in gandurile tale si-ti va fi dor si n-ai de ales. Ziceam ca n-ai de ales. adevarat... dar numai cand esti cinstit cu tine! Cand esti prea slab de inger, adopti de regula una din cele doua solutii mai la indemana oricui: ori te arunci in bratele unuia din primii veniti disponibili si ai o sansa mai mica sau mai mare sa-ti fie bine.... ori te apuci si murdaresti interior sau/si exterior tot ce a fost intre voi. Ce a fost neplacut, rau, se amplifica in semnificatii si amploare, iar

pentru ce a fost bun si frumos, se cauta si se inventeaza conotatii rele, ascunse, perverse, nedrepte, etc. iar unii o fac atat de intens incat in scurt timp ajung sa creada si sa-si aminteasca doar varianta eronata. E trist pentru ca facand asa, nu castigi nimic, ba mai mult iti vei face rau si tie dar si celuilalt.

Deci, daca esti cinstit cu tine, realizezi ca nu ai de ales: a iubi nu este o optiune. Nu-ti poti porunci: de maine nu mai vreau sa iubesc.... In suflet iubirea apare si exista ca urmare a ceea ce suntem si a ceea ce am descoperit in obiectul iubirii, a ceea ce rezoneaza intre cele doua parti implicate. Poti alege doar daca manifesti sau nu acea iubire si rational, si fizic. Acceptand-o si manifestand-o nu faci decat sa o implinesti, sa o dezvolti, sa te bucuri de ea si efectele ei. Pentru 2 oameni indragostiti, viata e mai roz, mai frumoasa, mai usoara iar asta se transmite si o simt si cei din jurul lor.

Poti sa iubesti dar. sa nu-ti impartasesti dragostea cu cel iubit?

Teoreticda, practicnu! Sunt 2 situatii: cel iubit este langa tine si poti interactiona cu el sau ... nu, nu este, nu mai este, este departe, etc. Indiferent de situatie.... sufletelul va face ce stie el mai bine: va comunica cu celalalt sufletel, va darui bucatele din tot ce are el mai bun....si asta se intampla fara efort si fara sa te poti opune.... e de ajuns sa te gandesti cu drag la cel iubit.... Poti sa faci asta tot restul vietii tale, fara ca celalalt sa stie sau sa mai stie despre tine.... aceasta e iubirea pura, neconditionata, ....dar din pacate ne-impartasita... Subiectul ramane deschis.....

Tu-ti traiesti sufletul? Ne traim gandurile, aspiratiile, nazuintele, mofturile si ambitiile. Traim dupa cum ne dicteaza mintea cea care abia asteapta sa ne aseze la locul nostru, in randul lumii cum se zice, mintea care ne supune milioanelor de reguli scrise si nescrise, limitandu-ne miscarile pe tabla de sah a vietii. Actiunile noastre sunt orchestrate de catre ceea ce gandim ca ne trebuie, este posibil, este acceptabil si dezirabil.

Dar cat de multi oameni cunoasteti suficient de nebuni sa isi traiasca sufletul? Sa faca acele mici lucruri iesite din tipar, cu care sa surprinda pe toata lumea, care sa aiba curaj sa mearga contra curentului si impotriva a ceea ce dicteaza mintea, care sa isi fi redus la tacere pretentiile egoului pentru a dansa pe muzaica sufletului, chiar daca nu au cele mai de succes vieti, nu au casa maturata si nici conturi in banci, regulat alimentate? Veti recunoaste simplu acesti oameniei sunt altfel, ei zambesc si merg mai departe cand ceilalti se opresc tematori. Ei sunt oamenii care rad cand ceilalti plang si pand cand restul rade. Ei sunt cei care umbla desculti

pe strada si care fluiera un cantecel in ploaie cu umbrela inchisa, ei sunt cei care refuza sa inteleaga ca anumite lucruri nu se fac sau nu se cade sa fie facute. Oamenii care isi traiesc sufletul creeaza, fara a depinde de nimeni, ei se bucura fara a avea vreun motiv anume, ei au depasit si timpul si spatiul pentru ca nu vor sa traiasca in iluzie, ca in cel mai mare pacat. Daca vezi un asemenea om incearca sa ii citesti bucuria inimii, sa ii gusti libertatea si sa vezi daca nu cumva ai putea si tu sa lasi convenientele deoparte si sa iti traiesti astfel!

In fiecare dimineata cand te privesti in oglinda intreaba-te de ce nu iti traiesti sufletul, de ce nu dansezi ca un dervish in extazul simplu al fiecarei respiratii, de ce nu plutesti ca o binecuvantare printre oameni si de ce dintre toate cate stii si esti, alegi sa traiesti o viata cenusie si trista langa oameni pe care i-ai ales sa iti fie martorii rutinei si plictiselii in care te impingi singur! Sa nu spui ca nu ai bani, ca nu ai noroc si ca nu ai pe nimeniNimic din toate astea nu conteaza cu adevaratconteaza doar sa iti traiesti sufletul indiferent cat de greu ti se pareinseamna sa razi cand esti vesel si sa plangi cand esti trist, insemna sa iubesti ca un nebun cand iubirea iti bate la usa si sa iti urmezi calea indiferent prin ce desert te poarta si pe ce munte te pune sa urci, sa nu iti fie teama de clipa caci ea este tot ceea ce ai si mai ales sa iti trasformi visul de a zbura in realitatea de zi cu zi!

Cand te-ai indragostit ultima oara?Te-ai indragostit vreodata? Ti-ai lasat sufletul sa iubeasca asa cum stie el?