Fig.

6
f 2 (x ) = 1

0 A(u ) cos uxdu , A(u ) =

2

1
a 0

f 2 (x ) cos uxdu
2 sin ua u

A(u ) =

cos uxdx =

2 sin ux u

2 sin au f 2 (x ) = sin uxdu 0 u

c) f3 este par dar nu este absolut integrabil:

f (x ) dx = x + x 1
1

dar g ( x ) = f 3 ( x ) + 1 este

par i absolut integrabil. 1 1 g (x ) = A(u ) cos uxdu , A(u ) = 0

A(u ) = 2

g(x )cos uxdu ,

1 0

( x + 1) sin ux
u

1 0

2 u

sin uxdx =

2 cos ux u
2

2 1 cos u u2

2 (1 cos u )cos ux f 3 (x ) = 1 + du . u2 0

Fig. 7

2.8. Exemplu: S se rezolve ecuaiile integrale:

a) b)

sin x , 0 < x < F( )sin x d = (x ) , (x ) = 2 , x 0

ax 0 F( )sin x d = (x ) , (x ) = e ,

x 0 , a R, a > 0 .

2.8. Rezolvare:
a) Definesc f : impar astfel nct f (x ) = F( ) = 1 1 (x ) , x > 0 .

f (x )sin xdx =

1 sin x sin xdx = sin x sin xdx 0 2

Avem sin a sin x =

cos( 1)x cos( + 1)x de unde: 2 1 sin ( 1)x sin ( + 1)x 1 F( ) = cos( 1)xdx cos( + 1)xdx = 0 +1 0 2 0 2 1 0 1 sin ( 1) sin ( + 1) 1 1 1 2 sin 1 = = sin = +1 2 1 2 2 2 1 1 + 1 sin . F( ) = 1 2 1 2 1 x (x ) , x 0 astfel nct f impar. F( ) = e sin xdx . b) Definesc f (x ) = 0 x e x sin xdx I( ) = e sin xdx = 0 a 0

e x sin x a

e x

cos x 1 x dx = e cos xdx a a 0

0

x 1 e = a 0 a

x cos x cos xdx = e a 2

1
2

2 0

ax

sin xdx

I( ) a a 2 Gsim c: 1 1 2 . 1 2 2 I( ) = 2 i F( ) = 2 2 a 1 a a =
2

2.9. Exemplu: S se rezolve ecuaiile integrale:

1 x , 0 x 1 a) F( ) cos x d = (x ) , unde (x ) = 0 , 1< x 0 1 b) F( ) cos x d = (x ) , unde (x ) = 2 , x 0 , aR. 0 x + a2 2.9. Rezolvare: Pentru a rezolva ecuaiile integrale a); b) este necesar s definim membrul drept ca o funcie par pe . Fie (x ) = f (x ), x [0, ) . 1 (x ) par f (x ) = f ( x ) , x ( ,0] a) f (x ) = 1 1 f (x ) = A( ) cos xd , A( ) = f (x )cos xdx 0 2 1 2 2 1 F( ) = A( ) = (x ) cos xdx = (x ) cos xdx = (1 x ) cos xdx 0 0 0 1 sin x 1 sin x 2 sin x 1 2 sin x sin x 1 dx + = x dx = 0 0 0 0 2 sin sin cos x 1 2 cos 1 2(1 cos ) , (0, ) = = = 2 2 2 0

b) Fie f (x ) =

x2 + a2

, x R , a R f (x ) este par f (x ) =

F( ) cos xd 0

F( ) =

f (x ) cos xdx =
cos x

x 2 + a 2

cos x

dx =

e a a

dx utiliznd teorema reziduurilor. x2 + a2 cos x e i z Fie J ( ) = , i C = [R , R ] R . ( ) dx = f z x 2 + a 2 z2 + a2

Calculm I( ) =

Atunci:

f (z)dz = 2i Re z(g(z), z = ai) = 2i lim (z ai)f (z) = 2i lim

c zai

e iaz e a = . z ai z + ai a

Astfel

cos z z2 + 2

dz 0
R

cos x x2 + 2

dx =

e a sin x dx = 0 . , x 2 + 2 a

i gsim: F( ) =

e a . a

2.10. Exemplu: S se rezolve ecuaia integral: 2.10.Rezolvare:

0 g(u )cos ut du = 0

1 t , daca 0 < t 1 daca t > 1

2 (1 t ) , daca 0 < t 1 (t ) = deducem: Observnd c: g 0 daca t > 1

g (u ) = =
0

2 (t ) cos ut dt = g

2 sin ut 0 (1 t )cos utdt = (1 t )

1

1 0

1 sin ut

dt

2 cos ut 1 2 u 0
2 u 2

n final g (u ) =

(1 cos u )

, u (0, ) .

2.3 Transformata Laplace

Primele forme de utilizare ale transformatei Laplace au fost folosite de fizicianul O. Heaviside n Teoria Electromagnetic n anul 1899. Justificarea matematic a metodei, care iniial a fost o metod de calcul simbolic numit Calcul Operaional i care denumire s-a pstrat i astzi, s-a realizat n timp i are la baz Elemente de Analiz complex i Analiz funcional. Utilitatea ei s-a dovedit n rezolvarea de probleme de matematic aplicat, de fizic i de inginerie. Pentru a defini transformata Laplace vom defini n prealabil noiunea de funcie original, funcie creia i se poate aplica o asemenea transformare.