Tudor Arghezi - A fost...

Scumpi copii, dupa vacana, Va mai amintii de Zdreana, Cel cu ochii de faiana, Cum l-am scris i l-ai citit? Cte unul, ci ai fost, L-nvaa i pe de rost. Rasfaat i mult iubit Zdreana-al nostru a murit. Ramasese din frumosul Prieten bun, pielea i osul. i pierduse i mirosul i vederea, chiopatnd i caznd din cnd n cnd. Ma striga din glod i apa Sa-l mai scot din cte-o groapa, Aducndu-i poate-aminte De un drum de mai nainte O lua strmb printre strujani Dnd cu botu-n bolovani, Pentru ca nti i-nti Sa-l ridic i sa-l mngi. Zdreana, fara sa ma vada, Ma tia cam prin livada. Sufar de atunci cumplit Sa tiu Zdreana ca-a murit. Plnge sufletul din mine. l atept i nu mai vine. Mai aflai, i nu e bine, Ca ce fuse nu mai vine. Vremea deapana i toarce i ce-a fost nu mai se-ntoarce.