Beruflich Dokumente
Kultur Dokumente
Inflamaţia este un proces patologic complex care include, pe de o parte fenomene alterative
(distructive) şi pe de altă parte, fenomene reacţionale vasculoexudative, proliferative precum şi
fenomene reparatorii. Inflamaţia reprezintă, aşadar, un mecanism nespecific de răspuns-apărare a
organismului la o agresiune.
ETIOLOGIA INFLAMAŢIEI
B. MODIFICĂRILE CELULARE
2. Fagocitoza şi degranularea
Fagocitoza este un proces activ care consumă energie şi se realizează în trei etape
interconectate:
- recunoaştera şi ataşarea particulei la leucocitul fagocitant;
- înglobarea şi formarea vacuolelor fagocitare;
- distrugerea sau degradarea materialului ingerat.
Citokinele
Citokinele sunt polipeptide produse de numeroase celule, în special limfocite şi macrofage
activate, care modulează funcţia a diferite celule. Cunoscute de mult timp ca fiind implicate în
răspunsul imun celular, citokinele joacă un rol important în procesul inflamator. Cele mai importante
citokine implicate în medierea inflamaţiei par a fi: IL-1, TNF şi IL-8.
Il-1 şi TNF prezintă numeroase proprietăţi biologice. Ambele sunt produse de macrofagele
activate. IL-1 poate fi produsă şi de alte celule. Secreţia lor este stimulată de endotoxine, complexe
imune, toxice exogene, factori fizici şi o serie de procese inflamatorii.
La nivel endotelial, IL-1 şi TNF determină o serie de modificări reunite sub numele de “activare
endotelială”. Aceasta include sinteza şi exprimarea la suprafaţă a moleculelor de adeziune endotelială
care induc o creştere a efectului trombogen al endoteliului.
Ele sunt în mare parte responsabile de apariţia febrei în faza acută a inflamaţiei.
TNF determină de asemenea agregarea şi activarea neutrofilelor, eliberarea enzimelor
proteolitice de la nivelul celulelor mezenchimale, fiind responsabil de distrucţiile tisulare. TNF
induce sinteza oxidului nitric care mediază efectul hipotensor în cadrul şocului septic,
diminuă contractilitatea miocardului şi relaxarea musculaturii netede vasculare.
PRODUŞII LEUCOCITELOR
Polimorfonuclearele neutrofilele şi macrofagele activate de agenţii chemotactici şi complexele
imune eliberează radicali liberi de oxigen şi enzime lizozomale care contribuie la reacţia inflamatorie.
Radicalii liberi de oxigen (ROS) sunt implicaţi în următoarele procese:
➤ lezarea celulelor endoteliale şi creşterea permeabilităţii vasculare,
➤ inactivarea antiproteazelor cum ar fi α1-antitripsina,
➤ lezarea altor celule (celule tumorale, eritrocite),
➤ peroxidarea lipidelor.
Neutrofilele conţin la nivel lizozomal o parte din mediatorii inflamaţiei acute (Tabel). Eliberarea
acestora de la nivelul neutrofilelor se face pe mai multe căi, cum ar fi: moartea celulară, eliberarea în
timpul digestiei intracelulare şi prin endocitoză.
Proteazele neutre includ enzime cum ar fi
• elastaza,
• colagenaza şi
• catepsina
care mediază leziunile tisulare prin degradarea elastinei, colagenului şi a altor proteine tisulare.
Proteazele pot scinda fracţiunile C3 şi C5 a complementului generând anafilatoxine.
• Kalicreina eliberată de la nivel lizozomal determină sinteza bradikininei.
• Proteinele cationice exercită numeroase efecte biologice:
- degranularea mastocitară şi creşterea permeabilităţii vasculare
- efect chemotactic pentru monocite
- imobilizează neutrofilele la locul inflamaţiei.
1. Rezoluţie completă
Atunci când leziunea este limitată, când cantitatea de ţesut distrusă este mică şi când ţesutul lezat
are capacitatea de regenerare, evoluţia este către regenerare completă histologică şi funcţională.
Acest tip de evoluţie implică neutralizarea mediatorilor chimici, cu refacerea permeabilităţii vasculare
şi oprirea migrării leucocitelor. Efectul combinat al macrofagelor şi drenajul limfatic determină
dispariţia edemului inflamator, a celulelor inflamatorii şi detritusurilor necrotice.
Vindecarea propriu-zisă începe din stadiile precoce de evoluţie ale inflamaţiilor acute. Ea se
intersectează cu fenomenele lezionale pe care începe să le substituie încă de la începutul fazei de
asanare a focarului inflamator.
➤ Vindecarea anatomică (restitutio ad integrum) este varianta spre care evoluează de obicei
inflamaţiile localizate la nivelul mucoaselor şi epiteliilor de acoperire, cele produse de agenţi etiologici
cu patogenitate redusă şi cei care provoacă fenomene lezionale moderate. Vindecarea fără sechele
presupune, între altele, lezarea exclusivă a celulelor endoteliale sau epiteliale, fără lezarea stromei
conjunctive.
➤ Vindecarea prin cicatrizare apare atunci când inflamaţia apare în ţesuturi lipsite de
capacitatea de regenerare, sau când leziunea interesează o zonă relativ întinsă. În plus incapacitatea
resorbţiei complete a exudatului inflamator determină organizarea acestuia cu formarea unui ţesut
fibros.