Stilurile limbii

Diasistemul
(Limba unică)

Diasistemul--limba populară
--limba standard(literară)

Limba populară--limba solemna

--limba familiară

Limba populară reprezintă aspectul neelaborat al limbii unice, intalnit

in exprimarea orală si caracterizat prin simplitate sintactică,
polisemie,prezenta regionalismelor.Si limba populară are două aspecte: unul
solemn si unul familial.

Limba standard--limbaj literar

--limbaje specializate(stilurile functionale):
-stilul ştiintific
-stilul beletristic(artistic)
-stilul juridico-administrativ
-stilul publicistic(gazetăresc)

Limba literară reprezintă aspectul cel mai ingrijit al limbii unice,

supus normelor gramaticale,care se vorbeşte in şcoală,in presa.Aceasta are
limbaje specializate folosite in domenii importante de activitate umană.

Stil provine din latinescul “stylus” care insemnă condei. Mai tarziu a
inceput să desemneze felul propriu de a fi,de a folosi limba.Vorbim de stilul
individual.

Stilul se defineşte ca totalitatea particularitătilor lexicale, morfolo-

gice,sintactice şi topice caracteristice modului de exprimare orală şi scrisă a
unui individ sau a unei categorii de vorbitori.
 Stilul functional este modul de a folosi limba,anumite grupuri de
vorbitori care au o formatie culturală comună şi activează in acelaşi mediu.

Stilurile functionale

Stilul ştiintific este propriu creatiilor ştiintifice si se

caracterizează prin:claritate,sobrietate,simplitate,uniformitate şi precizie,
printr-un continut de precizie verbala,semne grafice,impersonalitate,
eliminarea constantă a figurilor de stil şi a emotiei spontane,respectarea
strictă a normelor limbii literare.

Stilul beletristic,artistic,este propriu literaturii artistice şi este cel

mai complex dintre stilurile functionale.Complexitatea lui rezultă din
imbinarea exprimării rationale cu cea emotională. Deoarece creatiile literare
sunt produsul a foarte numeroase şi variate personalităti creatoare şi pentru
că se adresează unei categorii eterogene de cititori manifestă o mare
deschidere spre cele mai diverse categorii lexicale,prezentand o largă
varietate in domeniul sintaxei.In privinta lexicului:sunt folositi termeni
arhaici,regionali,neologici,elemente de argou,de jargon.
Caracteristici:
-folosirea constantă a figurilor de stil
-valorificarea tuturor posibilitătilor de expresie a cuvintelor
-ambiguitate
-prin diferentierea şi expresivitatea cuvintelor
-prin imbinări indrăznete şi neobisnuite de cuvinte
-prin emotionalitate
-prin subordonarea comunicării emotiei spontane a autorului
-printr-o comunicare cat mai sugestivă a ideilor şi a sentimentelor.

Stilul juridico-administrativ este propriu administratiei de

stat,dispozitiilor,ordonantelor şi decretelor unui organ administrativ de stat.
Se caracterizează prin simplitate,claritate şi precizie,prin folosirea cliseelor
lingvistice sau formule consacrate.Actele si documentele oficiale elimină
complet inventia verbală,sensul cuvintelor fiind strict denotativ.Această
uniformizare voită are la bază intentia de evitare a echivocului,ori a inter-
pretărilor diferite,dorinta de accesibilitate avându-se in vedere oameni cu
diverse grade de cultură.De asemenea se urmăreşte perfecta sistematizare a
materialului,fapt pentru care se recurge la ordonarea pe puncte si paragrafe
şi la repetarea unor formule.Fraza este lipsită de relief stilistic,nu se folosesc
figuri de stil,intrucât nu se urmăreste observarea atitudinii autorului,fata de
continutul lucrarii.Se mai inregistreaza coexistenta termenilor vechi si
noi,abun-denta de verbe la gerunziu si uniformitate.Compuneri cu destinatie
oficiala:cererea,referatul,raportul, curriculum vitae,proces verbal,adeverinta.

Stilul publicistic este propriu tuturor publicatiilor periodice

considerate ca mijloc de informare a publicului.Contestat de unii cercetători
cu argumentul că nu ar avea trasături proprii suficiente care să-i justifice
existenta indepen-dentă,stilul publicistic are o deosebită eterogenitate si
mobilitate pentru că se situează in permanentă in mijlocul realitătii
zilnice.Stilul publicistic apelează si la elemente ale celorlalte stiluri din
pricina ariei tematice largi pe care o cuprinde presa.In cadrul stilului
publicistic există o mare diversitate de variante deoarece intr-un fel se
transmite o stire,altfel se face un anunt publicitar, altfel se concepe un articol
de fond sau un reportaj ziaristic.Se caracterizează prin simplitate,frază
amplă,prin diversitate lexicală,mare receptivitate pentru neologisme si
pentru inovatia lingvistică(creatii literare proprii).Folosirea unor procedee
menite a stărni curiozitatea cititorului:titluri mari,formulări eliptice,
constructii retorice, repetitii,interogatii,exclamatii,etc.,prezenta sinonimelor,
multe epitete, preferinta pentru imbinări de cuvinte.A se evita abuzurile,
cliseele lingvistice.