Mceul

Mceul (Rosa canina) este o specie de plant nativ n Europa, nord-vestul Africii i n vestul Asiei. Este un arbust deciduu, cu o nlime care variaz ntre 1 i 5 metri. Tulpina este acoperit de epi mici, ascuii, sub form de crlig. Frunzele sunt penate, cu 5-7 frunzulie. Florile sunt de obicei roz pal, dar exist i plante cu flori albe sau roz nchis. Au un diametru de 4-6 cm i sunt formate din cinci petale. Fructul, numit mcea, are o form elipsoid i este rou sau portocaliu nchis.

Clasificare tiinific

Regn: Subregn: ncrengtur: Clas: Ordin: Familie: Subfamilie: Gen: Specie: R.

Plantae Cormobionta Magnoliophyta Angiospermatophyta Magnoliatae Rosales Rosaceae Rosoideae Rosa canina

Cultivare i utilizare nmulirea maceului se poate face prin semine, prin ramuri nrdcinate obinute prin desparirea tufelor existente n flora spontan sau n cultur i prin marcotaj. Pentru obinerea unei semine apte de reproducere, se vor recolta fructele de mace numai n stadiul de galbenportocaliu, deci la nceput de maturizare. Fructul este foarte bogat n vitamina C, coninnd peste 2000 mg din aceast substan la 100 de grame de fruct. De aceea, este utilizat la producerea de siropuri, ceaiuri, dulceuri, gemuri. Varietatea Rosa canina 'Assisiensis' este singura care nu are spini pe tulpin. Tratamente naturale pe baz de mce Mcesul (Rosa canina) este foarte apreciat n medicina naturist, n special datorit complexului de vitamine pe care l con ine: vitamina A, B1, B2, C, K, P, E. Mceul este un rezervor de vitamine pentru organismul uman. Ceaiul de mcee trateaz intoxicaiile, diarea, afeciunile hepatice, febra, viermii intestinali (n acest caz, i pulberea de mcee este foarte eficient), palpitaiile. Afeciunile rinichilor i ale vezicii urinare pot fi tratate cu ajutorul ceaiului de semine de mce. Elixirul de mce este recomandat n tratarea bronitei cronice i a tusei de btrnee.

Rosa canina L. :A aspectul unei ramuri cu flori si frunze; B diferentieri ntre R. canina (C) si R. rugosa (R) privind aspectul tulpinii (a) si al maceselor (b)

(Alaturi de specia R.canina L. se pot recolta si fructele altor specii,varietati sau forme apartinind in special taxonilor din sectia Caninae:R. tomentosa,R.micrantha,R.rubiginosa,R.elliptica,R.dumalis.Cercetarile efectuate in tara noastra cu privire la continutul n vitamina C au aratat ca unele dintre aceste specii au o valoare de 2 8 ori mai mare n acid ascorbic dect specia R. canina L.Tot n urma acestor cercetari s-a demonstrat ca specia R. pendulina L.(macesul de munte) are continutul cel mai ridicat n vitamina C dintre toate speciile din tara noastra, ntrecnd cu de 10 ori continutul mediu al speciei R. canina.) Caractere de recunoastere:Planta:Arbust ghimpos,inalt de 2-3 m,cu ramuri arcuite in afara;tulpina:alungita,ramificata,cu ramuri lungi,lucitoare,ghimpoase,cu ghimpi puternici,comprimati,ncovoiati ca o secera, lungi de 3 10 (15) mm, mai ales pe ramurile tinere ; frunze : dispuse altern, penat-compuse, cu 57 foliole, lungi de 24 cm, late de 1 2 cm, ovale, cu margine dintata, pe dos glabre ;petiolul are uneori dinti mici, recurbati, la baza cu stipele mici ; flori :solitare sau grupate cte 23, asezate la vrful ramurilor ; sepale rasfrnte, se pastreaza mult timp, petale roz emarginate, lungi de 22,5 cm,stamine si stile numeroase ; pseudofructe : provenite din receptaculul care devine carnos (maceasa), culoare rosie-portocalie pna la rosu aprins,lucioase, n interior cu numeroase achene (numite impropriu seminte),triunghiulare, cu peri aspri.

Materia prima: Fructus Cynosbati este formata din pseudofructele speciilor mentionate. Acestea snt ntregi, cu receptaculul globulos ovoid sau elipsoidal, cu suprafata exterioara

ntreaga si zbrcita. La baza pseudofructului se observa resturi de pediceli, iar la extremitatea opusa un disc plan sau conic cu resturi de stile scurte, glabre sau paroase formnd un capitul mai mult sau mai putin evident. Au culoare rosie-caramizie, pna la rosu aprins, snt fara miros si au gust placut, acrisor. In interior se afla numeroase fructe (achene) cu peri aspri care snt si ele utilizate n terapeutica. Ecologie, raspndire n flora spontana si zonare n cultura : Specie care nu suporta umbrirea si de aceea se instaleaza numai n rarituri de paduri de foioase sau pe marginea acestora, locuri poienite, pe coaste cu expozitie nsorita, n pasuni si finete, pe marginea drumurilor si a cailor ferate.Fata de sol este una din cele mai putin pretentioase specii, vegetnd inclusiv pe cele sarace, pietroase, scheletice, erodate sau supuse eroziunii, chiar pe pante mari ; nu rezista doar n turbarii si terenuri nmlastinate.Are o rezistenta deosebita la temperaturi scazute, la geruri de 25... 30 nefiind afectate dect ramurile de un an.Are cerinte reduse si fata de umiditate. Umiditatea atmosferica crescuta influenteaza negativ asupra continutului n vitamina C. Altitudinal se ridica de la nivelul marii pna n etajul montan (la cea 1200 m).Datorita cerintelor ecologice reduse, mai ales cele fata de sol, nu se poate pune problema scoaterii din circuitul agricol a unor suprafete pentru cultura macesului ; acesta se preteaza nsa la plantare pe dealuri cu pante mai greu valorificabile de alte specii, la lucrari de mbunatatiri funciare (n amestec de specii antierozionale, garduri vii fete). Speciile genului Rosa, ndeosebi cele din sectia Caninae, au fost raspndite pe tot teritoriul tarii noastre. In prezent, arealul lor s-a redus datorita lucrarilor de amenajare a fnetelor, pasunilor si a terenurilor cultivate. Tehnologia de cultura : Macesul, fiind un arbust, ramne pe acelasi loc 18 -25 ani si de aceea cultura nu se poate ncadra ntr-un asolament.Dat fiind faptul ca aceasta cultura se poate valorifica un timp att de ndelungat, factorul primordial este alegerea materialului de nmultire dupa criteriile continutului n vitamine, n special n vitamina C, dupa productivitatea diferitelor specii, varietati si forme si dupa alte caractere morfologice, biologice si fitochimice.Lucrarile de baza ale solului au ca scop principal afnarea acestuia n profunzime si distrugerea buruienilor. Pregatirea terenului pentru nfiintarea culturii de maces se face diferit dect pentru celelalte plante medicinale sau aromatice, dar asemanatoare pregatirii terenului pentru nfiintarea unei livezi sau unei vii. Pentru plantarile de toamna care asigura prinderea sigura a arbustului, pregatirea terenului ncepe primavara, imediat dupa terminarea nsamntarilor curente. Prima lucrare ce se executa este o aratura adnca de 25 35 cm, cu plugul n agregat cu o grapa puternica, reglabila, pentru a sparge eventualii bolovani. Apoi, pna n luna mai sau iunie cnd se va executa desfundarea propriu-zisa, terenul

se va mentine curat de buruieni, lucrndu-se cu cultivatorul. Desfundarea se va face cu plug prevazut cu subsolier care sa lucreze pna la adncimea de 50 55 cm. Dupa desfundare, pna la plantare, terenul se ntretine ca ogor negru. Toamna, n prima jumatate a lunii septembrie, se administreaza ngrasamintele organice n cantitate de 3035 t/ha, cele fosfatice 8090 kg/ha s.a. si potasice 5070 kg/ha s.a. si se ara la 2530 cm, grapndu-se aratura n lung si n lat, dupa care se trece la plantat. Primavara se mai dau 5070 kg/ha s.a. azot. Pentru a asigura un spor anual de productie de 10 15% se vor administra din anul trei cite 3040 kg/ha s.a. fosfor si azot si 1015 kg/ha s.a. potasiu. Azotul se administreaza ntotdeauna primavara. Toamna,la nfiintarea culturii, n lipsa gunoiului de grajd, se pot folosi 600 kg/ha gunoi de pasari sau primavara 1012 t/ha de urina.In vederea plantarii, dupa pregatirea terenului, se executa marcarea lui la distante de 2 m rnd de rind si la 1 2 m pe rnd, dupa care se fac gropi de 40 X 40 X 40 cm n terenurile desfundate si de 60 X 60 X 80 cm n cele nedesfundate. Pentru executarea gardului viu de macese, nainte de plantare cu 34 saptamni, terenul se ara la o adncime de 3035 cm, se grapeaza bine si se planteaza arbustii la o distanta de 50 cm rnd de rnd si 50 cm planta de planta pe rnd, avnd grija ca plantele pe cele doua rnduri vecine sa cada una fata de cealalta la jumatatea distantei.

Inmultirea macesului se poate face prin seminte, prin ramuri nradacinate obtinute prin despartirea tufelor existente in flora spontana sau n cultura si prin marcotaj.Pentru obtinerea unei seminte apte de reproducere, se vor recolta fructele de maces numai n stadiul de galbenportocaliu, deci la nceput de maturizare. Fructele astfel recoltate se ntind n strat subtire pe rogojini sau prelate la soare pentru a se usca, dupa care se treiera. Se precizeaza faptul ca nu este permisa uscarea pe cale artificiala a fructelor si semintelor. Semintele obtinute la treier prin batoza de trifoliene se stratifica n nisip umed la temperatura constanta de 12 16 C, timp de 90 zile, dupa care se nsamnteaza cu SU-29 la distanta de 45 cm si la adncimea de 56 cm n teren n prealabil pregatit n acest scop. Terenul ales pentru nsamntare se ara imediat dupa recoltarea plantei premergatoare si se grapeaza puternic. La 23 saptamni, dupa ncoltirea buruienilor, se lucreaza cu cultivatorul sau cu discul n agregat cu grapa reglabila, ntretinndu-se curat de buruieni pna toamna trziu cnd se va nsamnta. Timpul optim de nsamntare este toamna, n preajma caderii nghetului. Pentru un hectar snt necesare 25 30 kg de seminte si se obtin 350 000550 000 puieti de maces. Plantele rasar primavara devreme si snt lasate pna n toamna fara a fi rarite sau replantate.Lucrarile de ntretinere se reduc la mentinerea terenului afinat si curat de buruieni. Toamna se scot si se planteaza la locul definitiv la intervalul de 2 m rnd de rnd si la distanta de 1,5 2 m pe rnd.

nainte de plantare se mocirlesc si se fasoneaza tulpina la 4045 cm lungime. Coletul va fi plantat cu 23 cm mai jos de nivelul pamntului.Cu rezultate sigure este ntrebuintarea ramurilor nradacinate (vlastarilor nradacinati) rezultate din mpartirea tufelor mari. Acest procedeu da rezultate bune cnd se aplica la sfrsitul perioadei de vegetatie, adica toamna. Trebuie avut nsa grija ca din momentul plantarii tufei si pna la primul nghet sa ramna suficient timp noilor plante sa se nradacineze. n felul acesta noile plante de macesi ierneaza bine si primavara ncep sa vegeteze timpuriu, asigurnd prinderea integrala a culturii. Precizam ca plantarea nu este indicata primavara, deoarece vnturile uscate si caldurile mpiedica prinderea totala a plantelor. La scoaterea tufelor pamntul se sapa la o adncime ct mai mare,de 3545 cm, mai jos de colet, n scopul scoaterii plantei cu un numar ct mai mare de radacini. Dupa despartirea tufei n tulpinite cu radacini, partea aeriana a acestora se scurteaza la 4050 cm lungime pentru ca rezervele nutritive acumulate sa poata stimula ct mai rapid cresterea mugurilor. Radacinile putrede si vatamate se nlatura cu un cutit bine ascutit, avndu-se grija ca taietura sa fie cu fata n jos, ndreptata spre pamnt. Radacinile ramurii astfel fasonate se mocirlesc ntr-un amestec de pamnt galben cu apa si balegar, pentru a le pastra prospetimea. La plantat coletul trebuie sa fie cu 23 cm mai jos de nivelul pamntului, iar toamna trziu, n preajma caderii nghetului, macesii vor fi musuroiti. Un alt sistem de nmultire, practic si simplu, este prin marcotaj.Pentru a obtine puietii buni de plantat prin marcotaj, tufele alese pentru acest procedeu de nmultire se mpart n trei parti : o parte din tufa va fi lasata sa-si continue vegetatia n mod normal pentru a hrani ntreaga planta. A doua treime va fi pregatita pentru marcotare n care scop va fi taiata ct mai scurt, urmarind prin aceasta o dezvoltare ct mai rapida a lastarilor. A treia parte din tufa care are coardele cele mai bune este supusa marcotarii. Toamna, n luna septembrie, terenul cultivat cu macesi se ara printre rnduri n asa fel ca plantele sa nu fie ranite. Aratura va fi executata la adncimea de 1015 cm. Lastarii de un an, bine dezvoltati si copti, din treimea tufei supuse marcotarii,snt ndoiti la sol si asezati n gropi de 10-12 cm, unde vor fi fixati cu crlige, dupa care se acopera cu pamnt. n vederea formarii calusului si stimularii cresterii mai rapide a radacinilor, locul ndoirii lastarilor se cresteaza o data sau de doua ori, se uda si deasupra pamntului de pe aceste gropi se asaza un strat de rumegus sau paie pentru a pastra umiditatea, nradacinarea si dezvoltarea partilor marcotate depind de lucrarea la timp a terenului, de ntretinerea lui n stare curata si de mentinerea unei umiditati suficiente. Cnd conditiile de ngrijire snt respectate, o nradacinare reusita are loc n lunile iunie-iulie. Pentru dezvoltarea rapida a partilor aeriene, n aceste luni ele se taie scurt,lasndu-le numai 4 6 muguri. Dupa aceste operatii se mprastie ngrasamintele indicate si se uda terenul. n felul acesta pna n

octombrie se formeaza tufe puternice, cu o buna coroana si radacini bine dezvoltate, devenind plante de sine statatoare, ce se pot planta pe locul de cultura. Distantele de plantare la locul definitiv snt aceleasi ca si la precedentele metode de nmultire. n cazurile cnd se obtin plante mai slab dezvoltate, acestea se trec in luna octombrie n scoala unde se tin un an, dndu-li-se pentru fiecare planta o suprafata de nutritie de 45/25 cm. Primavara, dupa ce snt taiate scurt, se planteaza la locul definitiv. In anul nti si doi de cultura se praseste de doua ori mecanic si o data manual. Incepnd din anul al treilea plantatia intra pe rpd si ca lucrari de ntretinere reclama una, maxim doua prasile mecanice pe an,prima se da primavara imediat ce terenul permite si a doua dupa recoltarea fructelor.

Recoltarea maceselor se face n lunile august-septembrie n functie de altitudinea terenului cultivat, de expozitia sa si de faza de maturizare a fructelor. Pentru fructele destinate exportului ca fructe n stare proaspata, momentul optim de recoltare este cnd trec de la portocaliu catre rosu. Daca se urmareste un produs n stare uscata toto (ntreg)sau taiat ca un bob de cafea (pericarp) atunci momentul optim de recoltare a fructelor este cnd culoarea lor e rosie. In sfrsit, daca se urmareste un produs taiat n dimensiuni mici (feinsehnitt) pentru ceai de maces sau vin, momentul optim de recoltare este atunci cnd fructele au culoarea rosienchis. Recoltarea lor, indiferent de scopul pentru care snt destinate, se face cu mna, nefiind permisa recoltarea prin scuturare sau lovire, deoarece o data cu fructele sanatoase cad si cele atacate de daunatori, resturi de planta, impurificnd produsul. Fructele recoltate se asaza in cosuri sau ladite n cantitati de 810 kg si se transporta n aceeasi zi la locul de uscare sau la locul de centralizare n vederea folosirii lor n stare proaspata. Expunerea fructelor la soare nu este permisa, cu exceptia celor destinate ca material de nmultire,deoarece se ncing foarte usor si fermenteaza, fapt ce reduce continutul n vitamina C.

Bolile, daunatorii si mijloacele de combatere : Dintre bolile criptogamice cele mai des ntlnite n culturile de maces amintim : fainarea,rugina, putregaiul brun si mucegaiul.Fainarea este provocata de ciuperca Sphaerotheca pannosa si se recunoaste pe frunze sub forma de pulbere foarte fina. Raspndirea bolii e provocata de variatia de temperatura si umiditate. Se combate prin prafuire cu floare de sulf primavara, de doua ori nainte de nflorire si n caz de aparitia bolii se mai repeta prafuirea o data. Se poate combate si cu zeama bordeleza sau solutie de soda calcinata. Rugina este provocata de ciuperca Phragmidium subcorticum si apare pe lastarii tineri, frunze si chiar pe pedunculul florii. Se recunoaste dupa pustulele mici de culoare ruginie sau galbena. Se dezvolta n conditii de

temperatura ridicata si aer uscat. Masurile de combatere snt lucrarile aplicate la timp si cu constiinciozitate. Putregaiul brun apare ca urmare a atacului ciupercii Diplocarpon rosae. Se recunoaste dupa frunzele brunificate. Dezvoltarea acestei boli e conditionata de ploi de lunga durata si de temperaturi ridicate. Se combate prin nlaturarea partilor atacate, care se ard la marginea parcelei si prafuirea culturilor cu floare de sulf. Mucegaiul este o boala specifica macesului. Ca si putregaiul brun aceasta boala se dezvolta pe timp umed. Combaterea ei se face si prin aerisirea si afnarea solului precum si prin prafuirea culturilor cu floare de sulf. Ca daunatori ntlniti mai frecvent citam : paduchii verzi, paianjenul rosu, tripsul, viespea tripunctata si viespea tigarar a trandafirului.Aceasta din urma ataca n stadiul de larva. Daunatorii se combat cu Lindatox-3, Pinetox, (8 12 kg/ha), emulsie de petrol cu tutun (200 l/ha) etc.

Recoltarea produsului din flora spontana : Din flora spontana se poate recolta n cantitati mai mari n toate judetele de o parte si de alta a arcului carpatic, n zona Muntilor Apuseni, precum si n judetele Iasi, Vaslui, Galati (posibilitati mai reduse fiind n judetele Braila,Ialomita, Ilfov, Teleorman, Timis, precum si n Dobrogea) n locuri poienite, margini de paduri, pajisti, margini de drumuri si cai ferate. Recoltarea poate ncepe cnd macesele capata culoarea caramizie spre rosie, fara pete verzi dect spre vrf si fara a fi moi. Aceasta maturare a maceselor are loc foarte diferentiat, n functie de zona. In anii cu conditii climatice normale recoltarea ncepe n ultima decada a lunii august n judetele din Muntenia si Oltenia, n septembrie n podisul Transilvaniei si Moldova si pe la mijlocul lunii octombrie n judetele cu clima cea mai rece (Covasna, Mures, Harghita), precum si la altitudini mai mari sau n zona depresiunilor subcarpatice pe versantii nordici.Recoltarea se face cu mna. La nevoie, ramurile se pot apleca cu ajutorul unui crlig de lemn sau se pot lega cu o sfoara, srma sau lant,astfel nct sa poata fi ajunse toate macesele. Se culeg numai fructe sanatoase, neranite si neatacate de boli sau daunatori. Ele se aduna n cosuri si se transporta apoi n saci.

Pregatirea produsului n vederea prelucrarii: Macesele se achizitioneaza n stare proaspata, urmnd a fi livrate la beneficiari ca atare sau uscate. In primul caz, conditionarea consta exclusiv n nlaturarea corpurilor straine organice (resturi de codite, sepale, frunze, ramuri) si minerale (pietricele si pamnt) cu ajutorul vnturatorii de cereale cu site cu diametrul de 610 mm, iar dupa vnturare facndu-se sortarea prin ndepartarea fructelor verzi sau atacate de daunatori, iar cele supracoapte se trec separat pentru uscat. n vederea uscarii, macesele se tin la umbra, n strat subtire n vrac, lopatndu-se la cteva zile pentru a evita intrarea n

fermentatie care duce la scaderea continutului n vitamina C. Lopatarea se va face numai cu lopeti de lemn pentru a se evita ranirea fructelor care duce la scaderea continutului n vitamina C. Pentru economie de spatiu se pot pastra n ladte umplute pe jumatate care se cladesc n forma de cruce. La 45 zile se vntura dintr-o lada n alta. Este de dorit nsa ca printr-o organizare buna, produsul sa ajunga ct mai repede la uscatorii, de dorit chiar n ziua n care a fost cules, conditie de baza pentru obtinerea unei calitati superioare. Uscarea se face numai artificial, deoarece necesita temperaturi mari pentru inactivarea ascorbinazei care contribuie la oxidarea vitaminei C, deoarece la 2025 aceasta enzima este foarte activa. Temperatura de uscare este de 100105C, fiind necesar ca chiar de la nceput sa se atinga o temperatura de min. 85.Pentru a grabi uscarea se poate face taierea n prealabil a maceselor pe masura introducerii lor la uscator, cu ajutorul unor utilaje actionate electric, cu valturi care mping produsul catre un cutit longitudinal. Se face apoi ndepartarea semintelor si pufului prin trecerea printr-un ciur mecanic. Randamentul la usoare 2/1, iar pentru obtinerea numai de pericarp uscat 6/1.Conditiile tehnice de receptie pentru macese proaspete prevad ca acestea sa fie sanatoase, de culoare portocalie pna la gradul de supracoacere. Snt admise ca impuritati resturi de codite si frunze max. 1%, corpuri straine organice si minerale max. 0,5% pentru fiecare, iar umiditatea cea normala pentru fructele proaspete.

Observatii:

Uneori se admite utilizarea maceselor si de la specia de cultura Rosa rugosa Thunb.(vezi prima fotografie din pagina) care are tulpina armata att cu ghimpi mari si drepti, cit si cu numerosi aciculi si ale carei fructe false snt globuloase, turtite, cu diametrul pna la 25 mm, cu sepalele erecte si nu reflecte si care se pot recolta deja spre sfrsitul lunii iulie . Uscarea se face tot la 100105C, dar randamentul la uscare este mult mai scazut dect la Rosa canina si anume 33,5/1.De perspectiva este raspndirea speciei Rosa pendulina L. (Macesul de munte) din zona montana, care este lipsita de ghimpi, are fruct alungit, cu sepale n continuarea fructului si cu peri mari pe suprafata pericarpului, acesta e gros si carnos, iar achenele putine (510), cu papus putin. Determinarile de laborator au aratat ca aceasta specie are un continut foarte ridicat de vitamina C.(vezi urmatoarele doua poze).

In cultura acesta prezinta unele particularitati fata de Rosa canina,suporta iernile fara zapada si geruri pna la minus 2022C, dar nu rezista n locurile joase expuse vnturior reci de nord si nord-est. Este pretentios la lumina. Se acomodeaza pe solurile usoare, pietroase, pante cu expozitie sudica, soluri degradate. Nu suporta terenurile argiloase grele, dense si reci, creste prost si nu suporta deloc terenurile cu apa stagnanta. Cerinta de apa este n special n lunile de primavara nainte de nflorire si nceputul lunii august.

Tehnologia de cultura : nmultirea se face prin butasi, folosindu-se coarde anuale bine coapte avnd 56 noduri. Taierea de jos se face imediat sub nod. Recoltarea butasilor se face n luna octombrie si apoi se stratifica n ncaperi cu o temperatura de +1... + 2C. Stratificarea se face n nisip bine spalat, semiumed, asezat n strat de 1012 cm n care butasii se pun n pozitie

oblica. ncaperea se aeriseste dupa necesitate n timpul iernii. Primavara butasii se planteaza pentru nradacinare n straturi la o distanta de 2025 cm ntre rnduri, la 1015 cm pe rnd si la o adncime de 68 cm. Dupa plantare, rndurile se uda iar butasii se musuroiesc. Este bine ca imediat dupa plantare sa se acopere butasii cu rumegus pentru a se evita uscarea terenului. Se vor face udari cu must de balegar sau se dau 3040 kg/ha s.a. azot n doua-trei etape. n luna octombrie butasii nradacinati se replanteaza n scoala unde terenul se pregateste din timp. Distanta ntre rnduri de data aceasta este de 45 cm. Primavara ramurile se scurteaza la 23 muguri, iar pamntul se ntretine n cursul verii curat si umed. Toamna se face plantarea pe locul definitiv la o distanta ntre rnduri si pe rnd de 2 m. nainte de plantare, radacinile putrede si vatamate se nlatura. Fiecare crenguta se scurteaza la 23 muguri, iar radacina puietului se mocirleste. Cnd terenul pentru plantare n-a fost desfundat n prealabil, n punctele pichetate, se fac gropi de 50X50x50 cm sau de 30x30x30 cm cnd terenul este desfundat. Plantarea puietilor se face de doi muncitori din care unul urmareste adncimea sadirii, alinierea rndurilor si tine puietul, iar al doilea astupa groapa. Coletul trebuie sa fie la 23 cm sub nivelul solului,nmultirea se poate face si prin samnta, nsa n acest caz nfiintarea culturii dureaza mai mult timp si nu se cunoaste daca indivizii si pastreaza sau nu aceleasi caractere. Astfel, ntr-un loc curat cu temperatura ct mai constanta la 0... + 12C se asaza o lada cu nisip curat,cernut, amestecat cu sarninta de trandafir de munte, amestecndu-se. Se va avea grija ca tot timpul samnta si nisipul sa fie umede. Timp de stratificare 2 ani. nsamntarea se face n rnduri distantate la 2025 cm rnd de rnd n teren gradinareste pregatit. Dupa rasarire, la 1530 zile se rareste la 5 cm fir de fir, stnd n scoala de puieti 2 ani,dupa care toamna se planteaza la locul definitiv. Ca lucrari de ntretinere mentionam ca pe fiecare din cele 34 crengute nu se lasa dect doi lastari, iar n cursul verii se urmareste sa nu se dezvolte alti lastari. Cnd pe lastarii tineri apar muguri de rod, acestia se ndeparteaza. In anul al doilea, crengutele crescute n anul precedent snt taiate scurt, iar ngrijirea se face la fel ca n primul an. Lucrarile solului din plantatie constau dintr-o buna afnare a solului si strpirea buruienilor.n plantatia intrata pe rod, dupa- strngerea recoltei, cnd pamntul se batatoreste, se face afnarea solului. n fiecare toamna se nlatura ramurile uscate si mbatrnrte.

Recoltare : Corespunde cu a doua jumatate a lunii august nceputul lunii septembrie, cnd fructele trec de la culoarea verde-galbuie la portocaliu cu nuante rosii. Fructele se culeg numai pe timp uscat si senin,pe ct posibil n zilele nsorite. Cele culese n orele calduroase se vor ntinde la umbra sau n camere cu ciment pe jos pentru a se racori. Culegerea fructelor se face

manual iar recolta se pune n cosuri. Nu se vor recolta fructele stricate, atacate de insecte, nnegrite, cele moi, deoarece pe lnga procentul scazut de vitamina C ele nu se pot conserva n timpul transportului. Pentru ca fructele sa-si pastreze continutul n vitamina C ele trebuie uscate imediat dupa culegere la 5560C. Randamentul de uscare 2/1. Compozitie chimica :Receptaculul ngrosat al pseudofructelor de Maces contine 0,200,80 g% (mai rar 2 g% pna la 5% si n mod exceptional la R. pendulina 9 g%) acid ascorbic (vitamina C) si acid dehidroascorbic, 2,506,50 mg% vitamina A si mici cantitati (10 gama pna la 100 gama) din vitaminele B1 si B2, vitamina P, acid nicotinic, vitamina K, zahar invertit, tanin, acid citric si malic, pectine, ulei volatil,ulei gras, flavonoizi, carotenoide, saruri minerale, urme de vanilina.Fructele contin a si (3 tocoferol (vitamina E). ulei gras (cea 10%), ulei volatil, lecitine, zaharuri etc.

Actiune farmacodinamica utilizari terapeutice : Datorita continutului ridicat n acid ascorbic si dehidroascorbic care formeaza un sistem redox", produsele farmaceutice sau alimentare joaca un rol important att n oxidoreducerile biologice ct si n respiratia celulara. Datorita celorlalte vitamine si n special vitaminei P au proprietatea de a scadea permeabilitatea si fragilitatea capilarelor. Aduc un aport de saruri necesare organismului si au actiune diuretica. Se recomanda n avitaminoza C, n afectiuni hepatice si renale, ca diuretic.Intra n compozitia ceaiurilor aromat, hepatic nr. 2, ceai tonic aperitiv, iar achenele n ceaiul diuretic nr. 2.Din pulpa pseudofructelor se prepara siropuri (sirop de macese,Sambucovit), gemuri, dulceata, vin. Pentru a nu pierde n timpul prelucrarii vitamina C se recomanda recipienti inoxidabili si atmosfera de azot.Evident, datorit coninutului mare de vitamine, mceul este un excelent vitaminizant natural. Vitamina C condiioneaz buna funcionare a tuturor celulelor, ea jucnd un rol esenial n procesele metabolice fundamentale, i anume n reaciile de oxidoreducere i n respiraia celular. De asemenea, mceele cresc rezistena capilarelor sanguine, care devin astfel mai puin fragile. In plus,unii autori i menioneaz proprietile astringente, antidiareice,diuretice, precum i faptul c stimuleaz pofta de mncare i digestia.Preparatele farmaceutice sau alimentare din mcee sunt indicate n prevenirea i tratarea rcelilor, a gripei, la bolnavii cu hipovitaminoz, precum i la cei aflai n convalescen, ca tonic i stimulent general. Unii autori le recomand i n afeciunile vasculare pentru meninerea elasticitii capilarelor sanguine. Preparare i administrare Infuzia se prepar din 2 linguri de mcee la 1/2 litru de ap. Se tine 10 minute la infuzat n ap fierbinte, dup care se strecoar.Cantitatea de ceai rezultat se bea pe parcursul

unei zile. Decoctul se poate prepara din 2 linguri de mcee zdrobite, la 2 cni de ap. Se fierb 10 minute i se beau 2 cni pe zi.Pulberea uscat de pulp de mcee consumat zilnic, n cantitate de 3-4 g, asigur necesarul zilnic de vitamina C al unui adult. Pulberea se prepar prin separarea pulpei uscate de semine i periori i mcinarea acesteia.Din mcee se poate prepara un sirop din 150 g de pulp de mcee proaspete sau uscate, 600 g de zahr i 900 ml de ap.Amestecul se fierbe timp de 30 de minute la foc domol, dup care se filtreaz printr-un tifon. Siropul se administreaz de 3 ori pe zi,cte 20 g, n ap mineral. Siropul se va pstra la frigider. Pentru o mai sigur conservare, se pot aduga 2 comprimate de aspirin pisat. Intr n compoziia ceaiului aromat, hepatic nr. 2 i tonic aperitiv,a granulelor Rozavit, a unguentului Dumasen, a siropului Eficardin i Efitonic, a comprimatelor Neuromion i Plantofort.