Sie sind auf Seite 1von 5

ADITIVI ALIMENTARI

curs 1

INTRODUCERE

Conform Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 975/1999, "aditivii alimentari sunt substanţe care se folosesc la prepararea unor produse alimentare, în scopul ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare". În Codex Alimentarius FAO-WHO, ei sunt definiţi ca "orice substanţă care nu este consumată ca aliment în sine şi nu este folosită ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritivă şi care se adaugă intenţionat, cu un scop tehnologic (incluzând modificări organoleptice) în timpul producerii, procesării, preparării, tratării, împachetării, ambalării, transportului şi stocării unui aliment, devenind un component sau afectând într-un fel caracteristicile alimentelor la care se adaugă". Anumiţi aditivi alimentari au fost folosiţi cu mii de ani in urmă, de către greci, egipteni si alte popoare antice, deoarece păstrarea alimentelor pe perioade mai îndelungate de timp a fost întotdeauna o necesitate. Alături de sare, salpetrul (de Chile = nitratul de sodiu; de India = nitratul de potasiu; silitra) a fost mereu utilizat pentru conservarea produselor din carne, iar coloranţi de tipul carmazului se utilizau pentru prepararea unor alimente aspectuoase. Unii aditivi alimentari sunt obţinuţi din surse naturale, cum ar fi soia, porumbul sau sfecla roşie. Alţi aditivi nu există in natura si trebuie obţinuţi prin sinteza chimica. Prezenţa aditivilor alimentari in compoziţia produselor alimentare procesate, fie ca sunt din surse naturale sau obţinuţi prin sinteza, este supusa legislaţiei in vigoare, care stabileşte cantităţile permise conform normelor de siguranţa. Pentru un toxicolog termenul "natural" poate chiar ridica suspiciuni, întrucât numeroase dintre substanţele chimice care apar in mod natural sunt cunoscute pentru efectele adverse pe care le pot produce. De exemplu, studii efectuate in Marea Britanie arata ca reacţiile alergice fata de alimente naturale (oua, lapte, căpşuni, unele condimente) sunt destul de comune, afectând aproape jumătate din populaţia globului. Fie ca aditivii sunt extraşi din plante sau din ţesuturi animale, sunt produşi din microorganisme sau sintetizaţi intr-un laborator, pentru un toxicolog aceştia intra in aceeaşi categorie. Toţi sunt substanţe chimice care pot avea sau nu proprietăţi toxice. In ceea ce priveşte analiza siguranţei folosirii lor pentru consum in

1

ADITIVI ALIMENTARI

curs 1

scopul reglementarii utilizării lor, procesul este identic pentru toţi aditivii, indiferent de originea substanţei chimice. La începutul anilor ’80, Uniunea Europeana a standardizat utilizarea aditivilor alimentari prin adoptarea unui sistem de codificare al acestora. Aditivii alimentari incluşi in lista UE sunt codificaţi cu litera "E", de la Europa, urmata de un număr alocat special fiecăruia dintre aceştia, alcătuit din 3 sau 4 cifre. Acest mod de simbolizare sprijină consumatorii in recunoaşterea aditivilor in alimente, indiferent de limba in care este redactata eticheta, garantând astfel ca aceştia fac parte din lista celor autorizaţi. O tentativă de clasificare a acestora este redată în rândurile următoare:

2

ADITIVI ALIMENTARI

curs 1

Umidificatori În tara noastră sunt admişi aproximativ 200 de aditivi alimentari. Legislaţia in vigoare in România precizează lista aditivilor admişi spre a fi utilizaţi in industria alimentara, cu menţionarea alimentelor in care pot fi folosiţi si a dozei maxime admise.

CONSUMUL ZILNIC ADMIS SI DOZA MAXIMA ADMISA

Consumul Zilnic Admis pentru un aditiv alimentar este stabilit pe baza unor testări îndelungate. Legislaţia in vigoare stabileşte cantităţile maxime admise pentru utilizarea unui aditiv intr-un anumit produs alimentar, astfel încât acesta sa nu dăuneze sănătăţii. Consumul Zilnic Admis (Acceptance Daily Intake - ADI) este cantitatea estimata dintr-un aditiv alimentar, exprimata in raport cu greutatea corporala, care poate fi consumata zilnic, pe parcursul întregii vieţi, fără riscuri pentru sănătate. Acest indice este exprimat in mg per kg corp per zi (mg/ kg corp/ zi). Consumul Zilnic Admis pentru fiecare aditiv alimentar este stabilit prin determinarea, pe baza unor testări îndelungate, a nivelului la care nu se observa nici un efect advers. Pentru eliminarea completa a oricărui risc provenit din consumul conjugat al mai multor alimente care conţin acelaşi aditiv pe perioada aceleiaşi zile, Doza Maxima Admisa pentru utilizarea unui aditiv alimentar intr-un anumit tip de produs se stabileşte prin împărţirea Consumului Zilnic Admis la un factor de siguranţa de 100. Factorul de siguranţa este o precauţie suplimentara, care ia de asemenea in calcul posibile diferente de sensibilitate la extrapolarea rezultatelor testelor de la animale la fiinţele umane, precum si sensibilitatea specifica unor categorii de consumatori. Pentru confirmarea limitelor sigure de consum al aditivilor alimentari, Consumul Zilnic Admis este folosit peste tot in lume de către autorităţile de reglementare in domeniul sănătăţii si alimentaţiei: Organizaţia Mondiala a Sănătăţii, Comitetul Ştiinţific pentru Alimentaţie al Comisiei Europene, Autoritatea pentru Alimente si Medicamente a Statelor Unite. Consumul Zilnic Admis este supus unor revizuiri periodice. Rezultatele testelor sunt validate de experţi independenţi.

3

ADITIVI ALIMENTARI

curs 1

România a preluat directivele europene privind aditivii alimentari. Ca urmare, in industria alimentara din România se folosesc si aditivi alimentari cuprinşi in următoarele directive europene:

Directive

 

Cuprinsul directivei

89/107/CEE

a

Consiliului

din

21

Relateaza despre apropierea legislatiilor statelor membre privind aditivii care pot fi utilizati in produsele alimentare, modificata de directiva

94/34/CE

decembrie 1988

 
 

94/36/CE a Parlamentului european si

Relateaza despre coloranti si despre utilizarea lor in produsele alimentare

a

Consiliului din 30 iunie 1994

 

94/35/CE a Parlamentului european si

Cu privire la indulcitorii destinati pentru a fi folositi in produsele alimentare, modificata de directiva 96/83/CE

a

Consiliului din 30 iunie 1994

 

95/2/CE a Parlamentului european si a Consiliului din 20 februarie 1995

Privind aditivii alimentari, altii decat colorantii si edulcurantii, modificata de directivele 96/85/CE, 98/72/CE si

2001/5/CE

Decizia 97/292/CE

 

Privind menţinerea legislaţiilor naţionale de interzicere a utilizării anumitor aditivi in fabricarea anumitor produse alimentare specifice.

Decizia 2002/247/CE a Comisiei din 27 martie 2002

Suspenda introducerea pe piata si importarea produselor gelatinoase continand aditivul alimentar E425

Din data de 3 octombrie 2003, a intrat in vigoare Ordinul Ministrului Sănătăţii si Familiei nr. 438/18 iunie 2002 si al Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei si Pădurilor nr. 295/12 iulie 2002, pentru aprobarea Normelor privind aditivii alimentari destinaţi

utilizării in produsele alimentare pentru consum uman. Legislaţia comunitara privind aditivii alimentari se bazează pe principiul ca doar aditivii care sunt autorizaţi in mod explicit pot fi utilizaţi. Majoritatea aditivilor nu pot fi folosiţi decât in cantităţi limitate, in anumite produse alimentare. Daca nu e prevăzuta nici o limita cantitativa pentru folosirea unui aditiv alimentar, el trebuie sa fie utilizat după o buna practica de fabricaţie, adică doar atât cat este necesar pentru

a se realiza efectul tehnologic dorit.

4

ADITIVI ALIMENTARI

curs 1

Aditivii alimentari nu pot fi autorizati, numai daca:

exista o necesitate tehnologica de a-i folosi

nu induc consumatorul in eroare

nu prezinta nici un risc pentru sanatatea consumatorului

Inainte de a se acorda autorizatia de folosire, este evaluata siguranta aditivilor alimentari de Comitetul Stiintific al Alimentatiei Umane, un grup de experti care sfatuiesc Comisia Europeana cu privire la problemele care se refera la produsele alimentare. Toti aditivii alimentari autorizati trebuie sa indeplineasca conditiile de puritate, care sunt expuse in detaliu in trei directive ale Comisiei:

Directive

Prevederi

95/31/CE a Comisiei Europene

Stabileste conditiile de puritate specifice pentru edulcurantii care pot fi utilizati in produsele alimentare, modificata de directivele 98/66/CE, 2000/51/CE si 2001/52/CE

95/45/CE a Comisiei Europene

Stabileste conditiile de puritate specifice pentru colorantii care pot fi utilizati in produsele alimentare, modificata de directivele 99/75/CE si

2001/50/CE

96/77/CE a Comisiei Europene

Stabileste conditiile de puritate pentru aditivii alimentari, altii decat colorantii si edulcurantii, modificata de directivele 96/86/CE, 2000/63/CE, 2001/30/CE si 2002/82/CE-initiativa legislativa in curs

Bibliografie 1. Banu C. (coordonator), Aditivi şi ingrediente pentru industria alimentară, Editura Tehnică, Bucureşti, 2000; 2. Rotaru G., Bordei D., Sava N., Managementul implementării programelor de calitate, Editura Academică, Galaţi, 2001

5