INTRODUCERE

Definitie, clasificare
Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, diabetul este o boala cronica ce apare in
momentul in care pancreasul nu produce suficienta insulina, sau cand organismul efectiv nu se
poate folosi de insulin ape care o prduce. Aceasta duce la o concentratie crescuta de glucoza in
sange (hiperglicemie).
Diabetul este de doua tipuri:
Tipul I (insulino-dependent) - este caracterizat de faptul ca organismul nu produce suficienta
insulina. Ereditatea joaca un rol important in patogenia acestui tip de diabet.
Tipul II (non-insulino-dependent) Este cauzat de incapacitatea organismului de a folosi
insulina produsa. Aceasta se intampla deseori din cauza greutatii excesive a corpului sau lipsei
de activitate fizica.

Rolul asistentului social in diabet

Diabetul zaharat este o boal asociata des cu morbiditate si mortalitate. Pacientii cu
diabet prezinta risc crescut pentru boli vasculare, retinopatii, neuropatii si nefropatii.(Cioca I.,
2010) Cercetarile arata ca diabetul de tip I este un factor de risc pentru dezvoltarea unor boli
psihice. Diabetul solicita atat psihologic cat si comportamental pacientul, prin urmare factorii
psihosociali sunt importanti in aproape toate toate aspectele pe care acesta le implica. Impactul
psihosocial al diabetului a fost recunoscut ca un factor de risc pentru mortalitate mai puternic
decat multi alti factori psihologici si clinici.
Avand in vedere importanta factorilor psihosociali in lupta cu diabetul, numarul in
continua crestere a pacientilor cu diabet (majoritatea cu diabet tip II), dezvoltarea si
implementarea interventiilor psihosociale reprezinta o nevoie critica. Acest tip de interventie ii
vor ajuta pe pacienti sa se poata ingriji singuri mai bine si sa-si tina sub control nivelul glicemic,
de unde rezulta scaderea riscului de a intampina alte complicatii in sanatate si cresterea calitatii
vietii. (Delamater A. et al., 2001)
Rolul psihologiei sanatatii in diabet este clar justificat de mai multi factori. Primul ar fi
prevalenta problemelor psihologice (de exemplu depresia) la pacientii cu diabet. Pacientii nu
numai ca trebuie sa faca fata pierderii organismului lor sanatos de inainte, ci si pierderii unor
functii, a stimei de sine. (Landel-Graham J., Yount S. E., Rudnicki S. R., 2003)
Rolul psihologului este deosebit de important de-a lungul intregului demers medical al
pacientului cu boli cronice. Comunicarea diagnosticului, informarea si educarea pacientului in
raport cu boala de care sufera, evaluarea psihologica, sustinere/reechilibrare emoionala,
asistarea pacientului n cautarea unui sens pentru ceea ce traieste i recapatarea controlului
cognitiv asupra situatiei, toate acestea sunt obiective importante de urmarit in cadrul sedintelor
de consiliere psihologica.
Reactiile la aflarea diagnosticului de boala cronica/incurabila sunt, desigur, individuale si
nu am putea vorbi despre acelasi tablou reactiv la persoane diferite. Cu toate acestea, in general,
in tabloul reactiv sunt predominante afectele dureroase, ele fiind considerate absolut normale in
acest context. Acesta este un proces treptat, de durata, in care se urmareste ca persoana sa-si
poata asuma trairile si limitarile impuse de boala, ventilarea emotiilor si deblocarea resurselor
adaptative pentru a face fata situatiei. Este foarte important sa i se dea pacientului posibilitatea sa
se exprime emotional, fiind incurajat si sustinut de profesionist in acest sens.
Cercetarile in ceea ce priveste tratamentul eficient pentru tulburarile psihice in cazul
pacientilor cu diabet, sunt limitate. Totusi rezultatele arata ca si in cazul acestor pacienti se
folosesc aceleasi metode: CBT plus antidepresive in cazul depresiei, BART plus medicatie
anxiolitica in cazul anxietatii, tratamente psihoterapeutice, psihoeducationale si
psihofarmacologice standard in cazul tulburarilor alimentare. (Rubin R. R., 2005)

Bariere in aderenta la tratament

In ceea ce priveste aderenta la tratament, sunt foarte cunoscute barierele psihologice specifice n
mentinerea unei compliante terapeutice satisfacatoare n diabet :
- emotii negative si prejudecati privind tratamentul;
- subestimarea gravitatii bolii si a posibilelor complicatii ale acesteia;
- neintelegerea legaturii dintre neglijarea controlului glicemic si aparitia pe termen lung a
complicatiilor bolii;
- subestimarea rolului modificrilor de stil comportamental (diet, exercitii fizice, etc.)
- tratamentului farmacologic in prevenirea aparitiei complicatiilor
DEPRESIA N CAZUL PACIENILOR CU DIABET

Cercetri substaniale indic faptul c depresia este de trei pn la patru ori mai prevalenta n
randul adulilor cu diabet dect n populaia general,afectnd unul din cinci pacieni (Lustman,
Grifth, & Clouse, 1988). In plus, evidenele sugereaz c n ambele tipuri de diabet episoadele
depresive tind s dureze mai mult n comparatie cu situaia subiecilor sntsi. (Talbot &
Nouwen, 2000).
Etiologia depresiei n cazul pesoanelor diagnosticate cu diabet nu este nca pe deplin
nteleas.Un numar crescnd de studii investigheaz potenialele mecanisme cauzale care stau la
baza coexistentei celor dou condiii medicale. S-a ncercat gsirea unor dovezi care s
ntareasca doua ipoteze dominante care relaioneaz diabetul i depresia : a) depresia rezult din
schimbari biochimice datorate n mod direct bolii sau tratamentului urmat si b) depresia rezult
povara psihosociala de a avea o condiie medical cronic , nu din boala n sine.
In detrimental gsirii unor dovezi care s susina aceste ipoteze, cercetrile susin existena unei
relaii ntre perzena depresiei severe i riscul crescut de a dezvolta diabetul de tip 2 sau
complicaii ale acestuia.

SUPORTUL SOCI AL

Exist un consens general c asisten social mediaza sntatea legate de comportamente i
rezultate. Exista doua modele de suport social acceptate pe scar larg: un model de efect
principal i un model tampon (a se vedea Cohen & Wills, 1985). Efectul principal postuleaz c
are un suport social financiar asupra sntii sau bunstarea, indifferent dac sunt persoane
fizice n situatie. Modelul tampon propus ca sprijin social, diminueaz impactul stresului asupra
starii de bine.
Sprijinul social poate feri pacienii de consecinele negative fiziologice i comportamentale ale
stresului prin modificarea percepiei, astfel furniznd resurse suplimentare de coping, sau
modificarea reactie fiziologica la stres, astfel diminuand rezultatul patologic de stres.
Suportul social poate juca un rol special ntr-o boala cronic, cum ar fi diabetul. Din cauza
multor comportamente de auto-ingrijire implicate in managementul diabetului zaharat, pacienii
pot fi nevoiti sa apeleze la sprijin emoional pentru a le permite s-si menin adecvate nivelurile
de aderare i adaptarea psihologic.
Mediul familial poate fi deosebit de important n aceast situatie. De fapt, unitatea familiei a fost
descris ca mediul n care apare managementul diabetului zaharat i se dezvolta mecanismele
de coping (Newbrough, Simpkins, i Maurer, 1985).
O interactiune ntre sprijinul familiei, aderenta, regim i controlul metabolic pare intuitiv pentru
dou motive: (a)membri sunt adesea solicitati s-i assume responsabilitatea pentru punerea n
aplicare a regimului de diabet zaharat, i (b)rutina poate fi perturbata de regimul de auto-
ingrijire.

Impactul asupra Aderenei
S-au facut cercetari axate pe rolul sprijinului social ca un factor determinant de auto-
ingrijire i / sau de control metabolic. Au fost gasite legaturi ntre asisten social i aderenta la
aduli cu diabet zaharat, iar unele studii au identificat suportul social ca avand rol n tamponarea
efectelor negative de stres (Glasgow & Toobert, 1988; Schafer, McCaul, i Glasgow, 1986).
Studiile s-au mai concentrat pe specificaiile aspectele sociale i mediu familial care sunt
legate de aderenta la regim (raportul dintre sprijinul primit si cantitatea dorit de de sprijin;
Boehm, Schlenk, Funnell, Puteri, i Ronis, 1997), diferenta dintre interaciuni positive de familie
versus interactiuni negative (Schafer et al., 1986), aspecte si avantajele DME (de exemplu,
dieta, medicamente, exercitii fizice;. W. Wilson et al, 1986), i diferenele de gen n efectele de
sprijin referitor la aderenta la tratament (Goodall & Halford, 1991).

Interveniile de asisten social
Studii recente au explorat rolul potenial pentru technologybased intervenii bazate pe
tehnologie
pentru a ajuta la educarea i s ofere sprijin la persoanele cu diabet zaharat. Interveniile, cum ar
fi grupurile de suport pe internet au raportat rezultate bune, utilizate n mod activ, i asociat cu
efecte pozitive. Un profesionist a moderat sprijinul din partea grupului de suport pe internet
pentru pacieni cu diabet zaharat i familiile lor, oferand educaie i suport emoional pentru mai
mult de 47000 utilizatori pe o perioad de 21 de luni. 79% din respondeni au evaluat
participarea lor ca avnd un efect pozitiv asupra managementului bolii (Zrebiec & Jacobson,
2001). Alte studii care utilizeaz internetul s-au concentrat pe ambele populaii largi de pacienii
cu diabet zaharat (McKay, Feil, Glasgow, & Brown, 1998) cum ar fi femeile din mediul rural
(Smith & Weinert, 2000) n furnizarea de educaie, asisten social, i n alte tipuri de
informaii, cu rate la fel de ridicate de satisfacie i de utilizare

Rolul Psihologiei Sntii n Diabetul Zaharat

Psihologii pot juca un rol esenial n creterea calitatii emotionale si bunastarea fizica a
persoanelor cu diabet zaharat. n mod ideal, psihologi din domeniul sntatii colaboreaza in
echipa ca parte a tratamentului, ajutnd pentru oferirea ingrijirii diabetului zaharat global, nu
numai la persoanele deja aflate n dificultate. Ca membru al echipei de tratament, psihologul este
n msur s ofere att servicii preventive, precum i intervenii axate pe problema, atunci cnd
este necesar. n plus, calitatea de membru n echipa faciliteaz un schimb continuu de feedback
mutual ntre psiholog i echipa medicala. Psihologia sntatii este n mod clar justificata de mai
multi factori. n primul rnd, prevalena problemelor psihologice (de exemplu, depresie major)
la pacienii cu diabet zaharat sugereaz c psihologia sntatii ar putea avea un rol proeminent cu
acesti pacieni. Experiena pierderilor multiple pot fi caracteristica bolii cronice, cum ar fi
diabetul zaharat. Pacienii nu se confrunt doar cu pierderea corpului lor anterior sntos, dar, de
asemenea, potenialul de pierderi a funciei, stima de sine, i libertatea. n al doilea rnd,
literatura de specialitate a demonstrat c majoritatea pacienilor considera dificil s urmeze
recomandrile pentru auto-ngrijire. Tratamentul diabetului zaharat prezint n mod clar mai
multe provocri. Apar acele componente ale regimului diabet zaharat care necesit schimbarea
stilului de viata ,de exemplu, dieta, exercitii fizice, care sunt prescrise tuturor pacientilor cu
diabet. Psihologii de sntate sunt bine potriviti s evalueze i s trateze aceste dificultati i
pentru a facilitarea comportamentala, asistarea in modificrile necesare pentru rezultate optime.
Evaluarea pacienilor cu diabet zaharat ar trebui s apar pe un curs de desfasurare baz,
ncepnd de la momentul diagnosticului. De-a lungul istoriei naturale de diabet, vor fi momente
care prezint provocri att emotionale cat si comportamentale. Alte ori pot fi complicaii atunci
cnd se dezvolta, agraveaz starea fizic, sau schema de tratament sufera schimbri. Avand un
psiholog uor disponibil i familiar, pacienii pot fi mai apti in a se confrunta cu boala.
Psihologii folosesc o combinatie de intervievare clinica, mpreun cu raportul de
autochestionare, un mod global de evaluare.

Obiective comune de evaluare includ afectul (de exemplu, depresie, anxietate), factorii de stres
actuali i din trecut, stiluri de coping, resurse sociale (de exemplu, sprijin, sociale naturale de
sprijin de la reea, precum i echipei medicale), i nivelul de autongrijire.
Prin adoptarea unui stil empatic, atitudine lips de prejudeci, psihologii pot construi un raport
cu pacientii, delimita natura problemei care se prezint, i se stabileasc impreuna teluri cu
pacienii.
Scopul tratamentului psihologic cu pacienii cu diabet zaharat este de a maximiza bunstarea
psihologic, precum i controlul glicemic. Furnizarea de servicii psihologice pot, de asemenea,
afecteaz pozitiv de utilizare a serviciilor medicale (de exemplu, pacientii stresati vor folosi mai
multe servicii medicale; interveniile psihologice poate reduce utilizarea medicale). Tratamentul
poate s apar ntr-o varietate de modaliti (de exemplu, de grup, individual, marital, i terapie
de familie) n conformitate cu nevoile i dorinele a pacientului. Ca parte a unui tratament
multidisciplinar psihologul in sanatate poate lucra mpreun cu alti profesioniti (de exemplu,
educatori diabet, nutriioniti) pentru a atingerea obiectivelor de tratament cu pacienii i
familiile lor. Cercetatorii clinicieni au inceput sa stabileasca o fundaie empirica pentru
intervenii special pentru pacienii cu diabet zaharat. Tratament comportamental pare a fi
deosebit de bine vazut pentru multe dintre probleme (de exemplu, aderarea, stres de
management).

Managementul optim al bolii poate fi realizat doar prin intermendiul parteneriatului i a
participrii active a unui pacient informat, personal i pacient motivate.
1. Managementul stilului de via

Pacienii cu DZ 2 sunt n majoritate supraponderali sau obezi i au, n general, un stil de via
nesntos (obiceiuri alimentare nesntoase, sedentarism) care a contribuit, alturi de ali factori,
la apariia afeciunii. De aceea, se impune ca imediat dup diagnosticare s se identifice
modalitile de intervenie asupra stilului de via. Prin ameliorarea stilului de via se urmrete
atingerea i meninerea greutii corporale ideale, scderea valorilor glicemice, normalizarea
valorilor lipidelor serice si a acidului uric (sau aducerea ct mai aproape de normal), meninerea
unor valori optime ale tensiunii arteriale, uneori n asociere cu medicaia specific. Fumatul
reprezint un factor de risc cardiovascular independent, de aceea se va insista pentru renunare la
fumat i la consumul de etanol.

Principii standard:

se recomand modificarea obiceiurilor alimentare anterioare i se asigur
accesul la un dietetician;
se individualizeaz dieta n funcie de vrst, sex, nlime, greutate, gradul
de efort fizic, preferine, tradiia local, nivelul de cultur;
se restricioneaz consumul de alcool i alimentele cu un coninut bogat n
zaharuri, grsimi i sare;
pacienii sunt informai asupra coninutului n hidrai de carbon al
diverselor alimente i a modalitii de calcul;
sunt instruii pentru prevenirea i corectarea hipoglicemiilor;
exerciiul fizic se introduce treptat, n funcie de abilitile individuale;
se ncurajeaz prelungirea duratei i creterea frecvenei activitii fizice
(acolo unde este necesar) pn la 30-45 min./zi, 3-5 zile/sptmn sau
150 min./sptmn;
n cazul efortului fizic susinut, pacientul tratat cu insulin sau medicaie
oral, este instruit s-i ajusteze medicaia sau dozele de insulin, ori s
suplimenteze hidraii de carbon;
la pacienii obezi se pot lua n considerare, ca terapie adjuvant si medicamentele specifice ce
ajut la scderea n greutate.ex: Xenical, Reductil


Autocontrolul- glucometrul

Autocontrolul glicemiei face parte integrant din strategia de tratament att a pacientului
cu diabet zaharat insulinotratat ct i al celui cu tratament oral.
n cadrul procesului de educaie terapeutic, automonitorizarea este esenial pentru
adaptarea corespunztoare a dozelor de insulin n diferite situaii, pentru gradarea efortului fizic
sau a aportului alimentar, toate acestea n scopul atingerii i meninerii intelor terapeutice.
Automonitorizarea este foarte benefica daca persoanele cu diabet sunt instruite s
efectueze autotestarea, s nregistreze datele, s neleag semnificaia acestora i s intervin n
schema terapeutic sau s se adreseze unui specialist.
Testarea glicozuriei este mult mai accesibil din punct de vedere financiar, nsa este o
metod limitat. Absena glucozei din urina spontan indic doar faptul c nivelul glicemiei este
sub pragul renal (~180 mg/dl). Rezultatele pozitive nu fac diferena ntre nivele moderat i mult
crescute ale glicemiei, iar rezultatele negative nu deosebesc normoglicemia de hipoglicemie.
Msurarea corpilor cetonici n snge sau urin este utilizat ca indicator al deficienei
insulinice exprimat prin dezechilibrul metabolic important. Determinarea urinar a corpilor
cetonici se realizeaz cu ajutorul nitroprusiatului care ns evideniaz doar acetoacetatul i
acetona nu i
-hidroxibutiratul. Testarea corpilor cetonici urinari este recomandat cnd apar afeciuni
intercurente, n sarcin, cnd exist simptome sugestive pentru cetoacidoz i n general, cnd se
constat glicemii peste 250 mg/dl.