Injectia intradermica

Definitie
- Injectia indradermica reprezinta introducerea in derm prin intepare, cu ajutorul unui ac, a
unui lichid (medicament, vaccin, alergen).


Scopul injectiei intradermice

- Diagnostic
- Testarea reactivitii organismului la diverse substane: intradermoreacia la tuberculin,
testarea la diveri alergeni (ex.: testarea la Penicilin)
- Terapeutic
- Tratamente de desensibilizare (injectarea i.d. a unor diluii progresiv crescute de alergen)
- Anestezia local (injectare de anestezice locale n vederea suturii unei plgi, de exemplu)
- Tratamentul anumitor afeciuni locale (ex.: injectare intradermic de triamcinolon acetonid
n cheilita plasmocitar)


Injectia intradermica este contraindicata in cazul:
- Infecii locale
- Alergodermia (testarea pacienilor la diveri alergeni se face n perioadele intercritice, cnd
pacientul nu prezint semne acute de alergie)
- Contraindicaii care in de substan: de exemplu, nu se va recurge la anestezia local cu
Xilin n cazul pacienilor alergici la Xilin

Materiale necesare
- Faciliti pentru splarea antiseptic a minilor
- Mnui - Ac (preferabil 27 Gauge; Gauge = unitate de msur care se refer la lumen) + nc
un ac pentru ncrcarea substanei de injectat n sering - Sering cu capacitate total de 0,5 -
1 ml (de 2 sau 5 ml n cazul anesteziei locale)
- Substana de injectat
- Soluie pentru antiseptizarea tegumentului

Tehnica
- Splarea antiseptic a minilor
- mbrcarea mnuilor
- Pregtirea substanei de injectat n sering (ncrcarea seringii)
- Schimbarea acului seringii utilizat la ncrcarea acesteia cu acul pentru injectarea substanei
n derm (27 G) - Alegerea locului de injectare
- Pentru testri i desensibilizri: zonele de tegument fr foliculi piloi: faa anterioar a
braului i antebraului, zona de elecie fiind 1/3 medie a feei anterioare a antebraului
- Pentru anestezie local: orice zon, acolo unde este necesar anestezierea
- Antiseptizarea local a tegumentului pacientului
- Fixarea tegumentului pacientului cu mna stng, care cuprinde i susine antebraul
pacientului
- Seringa se ine n mna dreapt ntre police, index i medius, cu bizoul acului ndreptat n
sus; se introduce bizoul acului paralel cu tegumentul, n derm, pn a ptruns n derm bizoul
n ntregime; apoi se schimb policele cu indexul pentru a susine seringa i cu policele se
apas pe piston, injectnd substana; marca injectrii corecte n derm este formarea local a
unei papule
- Se retrage acul i se tamponeaz local, fr frecionare, cu soluie nealcoolic
- Pentru testele la alergeni i tuberculin trebuie apoi avertizat bolnavul ca pn la citirea
reaciei s protejeze locul respectiv de iritaii mecanice i fizice

Locurile de electie pentru injectia intradermica

Posibile accidente si incidente
- Introducerea incomplet a bizoului acului n derm se soldeaz cu refluarea la exterior a unei
pri din substana de injectat
- Introducerea prea profund a bizoului acului duce la injectarea hipodermic a substanei (n
acest caz nu se va forma local papula care atest injectarea substanei n derm)
- Reacie alergic exacerbat, generalizat, pn la oc anafilactic, la substana injectat
- Infecii locale, n cazul nerespectrii regulilor de lucru aseptic
Circulatia sangelui

Sngele este un esut special sub form lichid care, prin intermediul aparatului circulator,
alctuit din inim i vasele sanguine, transport nutrienii i oxigenul la nivelul esuturilor
corpului, de unde preia bioxidul de carbon i produii de catabolism tisular, transportndu-i la
nivelul organelor de eliminare. n medicin, disciplina care se ocup cu studiul sngelui se
numete hematologie.
Sngele este alctuit dintr-o parte lichid, plasma sanguin, n care plutesc o serie de celule
specifice sngelui.

Circulaia sngelui este asigurat n primul rnd prin contraciile muchiului cardiac, ajutat de
valvulele venoase n combinaie cu contraciile muchilor scheletici.
n general vasele de snge bogate n oxigen care pornind de la inim i irig esuturile se
numesc artere iar cele care sosesc la inim i transport produsele de catabolism de la esuturi
ncrcate cu bioxid de carbon se numesc vene.


Sistemul vascular conine la om ca. 70 - 80 ml de snge pe kilogram, deci la o greutate
corporal normal a unui om de 70-80 kg va fi cca. 5 - 6 litri de snge, brbaii au ca. cu 1
litru mai mult snge ca femeile.
Sangele se deplaseaza intr-un circuit inchis, intr-un singur sens, prin circulatia sistemica si
pulmonara, dispuse in serie si legate prin inima.


Circulatia prin artere
Arterele sunt vasele prin care sangele pleaca de la inima cu O2 (in circulatia sistemica) sau cu
CO2 (in circulatia pulmonara). Proprietatile lor sunt elasticitatea si contractilitatea.

Elasticitatea se manifesta la nivelul arterelor mari, care amortizeaza unda de soc' provocata
de sistola ventriculara si inmagazineaza o parte a energiei sub forma de tensiune elastica a
peretilor. Arterele mari, considerate cisterne de presiune', transforma curgerea sacadata a
sangelui, determinata de ritmicitatea sistolelor, in curgere continua.
Contractilitatea este caracteristica arterelor mici si arteriolelor, care isi modifica activ calibrul,
prin activitatea fibrelor musculare netede din tunica lor medie. Sunt considerate ecluze de
irigatie'.

Factorul principal al curgerii sangelui prin artere este activitatea mecanica a inimii. Ea
determina la nivelul sistemului arterial parametri masurabili, indici importanti ai starii de
sanatate





Circulatia mare
Circulatia mare
porneste de la ventriculul stang al inimii, apoi prin artera principala - aorta - se ramifica
arterial la toate organele si tesuturile. La tesuturi, prin capilare, sangele cedeaza oxigen si
substante nutritive, se incarca cu bioxid de carbon si cu deseurile rezultate din metabolism,
apoi, prin vene, se varsa in auriculul drept al inimiii, unde se termina circulatia mare si incepe
circulatia mica...


Circulatia mica
Din auriculul drept, sangele trece in ventriculul drept din care porneste circulatia mica.
Aceasta trece prin artera pulmonara, in plamani. In capilarele pulmonare, sangele cedeaza
bioxidul de carbon adus, se incarca cu oxigen, pe care il transporta prin vene pana in auriculul
stang, unde se termina mica circulatie.


Circulatia capilara
Circulatia capilara se adapteaza continuu la nevoile metabolice. In repaus, multe capilare sunt
inchise. Ele se deschid cand activitatea se intensifica si creste nevoia de sange in
organul respectiv.
Permeabilitatea este proprietatea capilarelor de a permite schimbul de apa si substante
dizolvate intre sange si tesuturi prin filtrare, difuziune si osmoza. Peretele capilar este
permeabil si pentru leucocite in drumul lor spre focarele de infectie.
Proprietatea capilarelor de a-si modifica lumenul, motricitatea capilara, se datoreaza actiunii
musculaturii netede din peretii arteriolelor si sfincterelor precapilare aflate sub controlul SNV
simpatic.

Circulatia prin vene
Venele sunt vasele prin care sangele vine la inima cu CO2 (din circulatia sistemica) si cu O2
(din circulatia pulmonara). Capacitatea lor este de circa trei ori mai mare decat a arterelor.
Proprietatile principale ale venelor sunt distensibilitatea si contractilitatea.
Distensibilitatea este proprietatea venelor de a-si mari pasiv calibrul sub actiunea presiunii
sangvine, unele vene jucand rolul de rezervoare' de sange (vena hepatica, splenica).
Contractilitatea venelor se datoreaza tunicii musculare netede din peretii lor si asigura
mobilizarea sangelui din rezerve.
Punctia venoasa

Definitie
Punctia venoasa reprezinta crearea unei cai de acces intr-o vena prin intermediul unui ac de
punctie.


Scop
- Explorator
- recoltarea sangelui petru examenele de laborator precum cele biochimice,hematologice,
sreologice si bacteriologice


- Terapeutic
- administrarea unor medicamente sub forma injectiei si a perfuziei intravenoase
- recoltarea sangelui in vederea transfuzarii sale
- executarea tranfuziei de sange sau derivate ale sangelui
- sangerare in cantitate de 30-500 ml in edemul pulmonar acut, hiperteniune arteriala

Locul punctiei- venele de la pliul cotului(cefalica si bazilica),in locul unde se formeaza un
"M" prin anastomozarea lor
- venele antebratului
- venele de pe fata dorsala a mainii
- venele subclaviculare
- venele femurale
- venele maleolare interne
- venele jugularei si epicraniene (de regula se executa la sugar si copil mic)


Locul de executie a punctiei venoase


Pregatirea punctiei
Materiale necesare
- pentru protectie se foloseste o perna elastica pentru sprijinirea bratului, musama si aleza
- pentru a dezinfecta locul unde va fi executata punctia se foloseste alcool medicinal si
tampoane.
- se utilizeaza ace de 25-300 mm,diamentrul 6/10, 7/10, sau 10/10 (in fuctie de scop),
- seringi de capacitate, pense, manusi chirurgicale.Toate aceste materiale sunt de unica
folosinta.

- Pacientul se aseaza intr-o pozitie confortabila atat pentru el cat si pentru cel care executa
punctia (in decubit dorsal).
- Se examineaza calitatea si starea venelor avand grija ca hainele sa nu impiedice circulatia de
intoarcere la nivelul bratului,
- Bratul pacientului se asaza pe pernita si musama in abductie si extensie maxima, se
dezinfecteaza tegumentele si se aplica garoul la distanta de 7-8 cm deasupra locului unde se
va executa punctia, strangandu-l astefel incat sa opreasca circulatia venoasa fara a comprima
artera.
- Este recomdat ca pacientul sa stranga pumnul, venele devenind astfel devind turgescente.

Executia punctiei
- Asistentul medical imbraca manusile sterile si se asaza vizavi de bolnav.
- Se fixeaza vena cu policele mainii stangi, la 4-5 cm sub locul punctiei, exercitand o usoara
compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor vecine.Se fixeaza seringa, gradatiile fiind in
sus, acul atasat cu bizoul in sus, in mana dreapta, intre police si restul degetelor.
- Se patrunde acul traversand, in ordine tegumentul - in directie oblica,unghiul sa fie de 30 de
grade, apoi peretele venos - invingandu-se o rezistenta elastica pana cand acul inainteaza in
gol.
- In lumenul venei, se schimba directia acului 1-2 cm, si se controleaza patrunderea acului in
vena prin aspiratie cu seringa.

- Se continua tehnica ij functie de scopul punctiei venoase - precum injectarea
medicamentelor, recoltarea sangelui sau perfuzie.
- In caz de sangerare, se prelungeste acul de punctie cu un tub din polietilena care se introduce
in vasul colector, garoul ramanand legat de brat
- Dupa executarea punctiei se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului si a
pumnului.
- Se aplica tamponul imbibat in solutie dezinfectanta la locul de patrundere a acului si se
retrage brusc acul din vena.
- Se comprima locul punctiei timp de 10 3 minute, bratul fiind in pozitie verticala.

Accidente
In timpul punctiei pot aparea cateva efecte adverse sau se pot declansa accidente

- Hematom (infiltrarea sangelui in tesutul perivenos).Asistentul trebuie sa intrevina si sa
retraga acul, apoi sa comprime locul punctiei timp 1-3 minute
- Strapungerea venei (perforarea peretului opus).Se retrage acul in lumenul venei
- Ameteli, paloare, lipotimie
Cateterizarea venoas

Puncia venoas periferic este o manoper elementar pe care orice medic, indiferent de
specialitate i orice asistent medical trebuie s i-o nsueasc.
Abordul venos periferic poate s aib dou scopuri:
- recoltarea de snge;
- administrarea de medicamente sau soluii perfuzabile.

Cnd este necesar un abord venos de scurt durat (recoltarea de snge), acesta se poate
realiza cu ajutorul unui ac dup care acul este retras.
Dac este necesar un abord venos mai ndelungat acesta se va realiza prin montarea unui
cateter venos periferic (CVP): canul de plastic cu mandren metalic care va fi retras dup
ptrunderea n ven, rmnnd pe loc doar canula de plastic, canul care poate fi meninut
chiar i 2-3 zile n anumite condiii (n funcie de calitatea canulei: PVC, teflon, poliuretan)
(Fig.1). CVP pot fi de diferite dimensiuni existnd un cod de culoare n funcie de grosimea
cateterului. Dimensiunea canulei care urmeaz a fi montat va fi corespunztoare calibrului
venei.
Cel mai frecvent abord este la nivelul membrelor superioare. Abordul la nivelul membrelor
inferioare este utilizat n special la copil i mai rar la adult datorit riscului de tromboflebit.

La nou-nscut abordul venos periferic se poate face uor la nivelul venelor epicraniene. De
asemenea n urgen abordul intraosos la nivelul tibiei poate fi folosit pentru resuscitare
volemic pn la montarea unui CVP.

a. Materiale necesare pentru puncia venoas periferic:
- tampoane sterile cu alcool sanitar;
- garou;
- ac de puncie sau CVP, sterile;
- benzi adezive pentru fixarea canulei;
- ser heparinat pentru splarea cateterului (10-20 ui heparin/ml ser fiziologic).

b. Tehnica punciei venoase periferice
- pacientul va fi poziionat n decubit dorsal;
- medicul va fi echipat cu mnui sterile;
- membrul ce urmeaz a fi puncionat va fi poziionat decliv (gravitaia va accentua staza
venoas);
- se aplic garoul aproape de locul punciei. Plasarea garoului la distan face ca patul venos
n care se adun sngele s fie mai mare i implicit venele care urmeaz a fi puncionate vor fi
mai puin umplute. Garoul va fi strns n aa fel nct va fi ntrerupt doar circulaia venoas
nu i cea arterial (oprirea circulaiei arteriale va face dificil umplerea venoas).
- dup plasarea garoului pacientul este rugat s nchid i s deschid pumnul de
mai multe ori ceea ce va duce la creterea fluxului sanguin n membrul respectiv
cu o mai bun vizualizare a venelor;
- se identific vena ce urmeaz a fi puncionat;
- se dezinfecteaz zona pe o suprafa larg cu alcool;
- se fixeaz pielea sub nivelul locului de puncie cu policele minii stngi;
- se ia acul sau CVP n mna dreapt fr a atinge cu mna sau cu obiectele din jur zona care
urmeaz
a fi introdus n ven. Se ptrunde prin piele la un unghi de 10o-15o pn n ven dup care
naintm cu acul sau CVP de-a lungul venei








- In cazul n care montm un CVP pentru a evita strpungerea vasului dup ce vrful CVP a
ajuns intravascular, fapt marcat de apariia unei picturi de snge la captul transparent al
mandrenului, acesta va fi meninut pe loc mpingndu-se n continuare n ven doar canula de
plastic prin culisare pe mandren.

- Dup ce canula de plastic a fost introdus n totalitate intravenos se desface garoul,
mandrenul metalic va fi retras cu o mn, n timp ce mna cealalt va comprima vena pe
canul pentru a evita extravazarea de snge. Se spal canula cu ser heparinat dup care se
ataeaz cpcelul, trusa de perfuzie sau seringa cu medicaia care trebuie administrat.

- Fixarea CVP se va face cu benzi adezive de leucoplast pe care se va nota data i
ora la care a fost montat canula.