Capitolul 6

Calculul valorilor si vectorilor

proprii generalizat i
Valorile proprii generalizate si vectorii proprii generalizat i asociat i caracterizeaza din
punct de vedere structural perechile de matrice patrate si reprezinta o generalizare na-
turala a conceptelor de valoare proprie si vector propriu.
Metoda de calcul a valorilor proprii generalizate care s-a impus reprezinta o adaptare
performanta a algoritmului QR la noul cadru structural.
6.1 Formularea problemei
6.1.1 Valori si vectori proprii generalizat i
Fie matricele patrate A, B C
nn
. Mult imea de matrice
F = {F C
nn
| F = AB, C} (6.1)
se numeste fascicol matriceal asociat perechii (A, B).
Denit ia 6.1 Fie F fascicolul matriceal denit de perechea (A, B) C
nn
C
nn
. Un
numar C se numeste valoare caracteristica a fascicolului F sau, nca, valoare proprie
generalizata a perechii (A, B), daca exista un vector nenul x C
n
astfel nc at
Ax = Bx (6.2)
Orice vector x = 0 care satisface (??) se numeste vector principal al fascicolului F sau,
nca, vector propriu generalizat al perechii (A, B) asociat valorii proprii generalizate .
Sistemul liniar omogen (??), scris sub forma
(AB)x = 0 (6.3)
1
admite solut ii nenule numai daca matricea sistemului AB este singulara. Prin urmare,
valorile proprii generalizate ale perechii (A, B) sunt zerourile polinomului
p() = det(AB) (6.4)
numit polinomul caracteristic al fascicolului F. Daca matricele A si B sunt reale, atunci
polinomul caracteristic are coecient ii reali si valorile proprii generalizate complexe apar
n perechi complex-conjugate. Multiplicitatea n
i
a radacinii
i
a polinomului caracteristic
se numeste multiplicitate algebric a a valorii proprii generalizate
i
.
Evident, valorile si vectorii proprii ai matricei A coincid cu corespondent ii lor
generalizat i ai perechii (A, I
n
).
Vom nota (A, B) spectrul generalizat, i.e. mult imea valorilor proprii generalizate
ale perechii (A, B).
Prezentam principalele proprietat i ale valorilor si vectorilor proprii generalizat i sub
forma urmatoarei propozit ii.
Propozit ia 6.1 Fie perechea (A, B) C
nn
C
nn
.
1) Daca matricea B este nesingulara, atunci gradul polinomului caracteristic
este n, deci numarul valorilor proprii generalizate ale perechii (A, B), incluzand mul-
tiplicitat ile, este egal cu ordinul n al matricelor. Mai mult,
(A, B) = (B
1
A) = (AB
1
). (6.5)
2) Daca (A, B) si = 0, atunci
1

(B, A).
Demonstrat ie. 1)

In acest caz polinomul caracteristic (??) este p() = det(A B) =
det(B) det(B
1
A I
n
) = det(AB
1
I
n
) det(B) cu det(B) = 0, i.e. are aceleasi
radacini cu polinoamele caracteristice ale matricelor B
1
A si AB
1
. Rezulta ca p()
este un polinom cu coecient i complecsi si, n consecint a, are exact n valori proprii
complexe, nu neaparat distincte. 2) Daca = 0, atunci (??) implica (B
1

A)x 0.
....
6.1.2 Subspat ii de deat ie
Corespondentul generalizat al conceptului de subspat iu invariant este subspat iul de
deat ie, denit n felul urmator.
Denit ia 6.2 Fie o pereche(A, B) C
nn
C
nn
, un subspat iu liniar k-dimensional S
din C
n
si subspat iul liniar
V
def
= AS + BS = {z C
n
| z = Ax + By, cu x, y S}.
Subspat iul S se numeste subspat iu de deat ie al perechii (A, B) daca
dimV dimS. (6.6)
Pentru proprietat ile subspat iilor de deat ie ale fascicolelor de matrice recomandam con-
sultarea referint ei [?].
2
Bibliograe
[1] R. Bellman. Introducere n analiza matriceala. Ed. Tehnica, 1969.
[2] A. Bjorck. Numerical Methods for Least Squares Problems. SIAM, 1966.
3