You are on page 1of 42

Cuprins

Argument
Capitolul I - Sursele de finantare :
1. Identificarea tipurilor de surse de finantare
2. Selectarea surselor proprii de finantare ale agentului economic si
caracteristicile acestora
3. Selectarea surselor straine de finantare
Capitolul II - Selectarea surselor straine de finantare :
1. Credite bancare pe termen mai mare de 1 an
2. Finantare prin imprumut obligatar
3. Finantarea prin imprumut bancar pe termen mediu si lung
4. Finantarea prin leasing
5. Creditul bancar
6. Imprumuturile din emisiuni de obligatiuni
7. Datoriile
Capitolul III - Contabilitatea surselor straine de finantare
Capitolul IV - Particularitati privind sursele straine de finantare
Bibliografie
Anexe

Argument



Dupa studiul sau de dezvoltare , mediul financiar pune la dispozitia
intreprinderilor o gama de mijloace de finantare mai mult sau mai putin
substantiala. Foarte diversificata in tarile cu sisteme financiare
dezvoltate, aceasta gama ramane limitata la tehnicile financiare de baza
in majoritatea tarilor in curs de dezvoltare. Dar oricare ar fi contextul,
intreprinderile sunt confruntate cu alegerea surselor de finantare.
Autofinantarea constituie baza oricarei dezvoltari a
intreprinderilor.Aportul la capitalul propriu constituie de asemenea, o
sursa esentiala de finantare a intreprinderilor. Dar amploarea si
modalitatile acestor aporturi variaza dupa cum intreprinderea dispune
sau nu de acces direct la pietele de capital.
In sfarsit, recurgerea la indatorare ar trebui, in principiu, sa aduca
completari resurselor intreprinderii. In fapt, aceasta are un rol
fundamental in finantarea lor, chair daca rata dobanzii reale atinge
niveluri foarte ridicate.

Capitolul I

Sursele de finantare

1.1. Identificarea tipurilor de surse de finanare
Finanarea procesul de asigurare a fondurilor bneti necesare desfurrii activitii
ntreprinderii.
Sursele de finanare sunt adaptate la nevoile firmei i se regsesc n cadrul structurilor
patrimoniale de pasiv sub denumirea de capitaluri.
Finanarea se poate realiza prin surse proprii sau strine (externe).
Surse proprii: autofinanare, aport la capital, amortizare (grupele de conturi 10 - 12).
Surse strine: provizioane i ajustri pentru deprecierea activelor, datorii fa de teri,
mprumuturi pe termen scurt, mediu sau lung (grupele de conturi 40 44, 46, 39, 49, 28, 15),
finanare nerambursabil (grupele de conturi 16, 13, contul 519).

1.2. Selectarea surselor proprii de finanare ale agentului economic i caracteristicile
acestora
1.2.1 I. Capitalurile proprii surse proprii de finanare ale agenilor economici formate prin
aporturile acionarilor sau asociailor, dar i prin autofinanare (alte surse proprii).
Capitalul propriu (juridic) dreptul de proprietate pe care l au asociaii asupra capitalului
investit ntr-o firm la data ncheierii bilanului.
Activ Datorii = Capital
Capitalul propriu este format din:
capital individual sau social;
prime de capital;
rezerve din reevaluare;
rezerve;
rezultatul reportat;
rezultatul exerciiului.

1. Capitalul individual sau social
- caracter avansabil;
- constituit la nfiinarea societii;
- se mparte n: capital subscris nevrsat i capital subscris vrsat;
- surs pus la dispoziia firmei de ctre proprietari la nfiin-are;
- poate fi majorat sau diminuat;
- reprezint valoarea nominal a aciunilor sau prilor soci-ale subscrise.
2. Primele de capital - create ca diferen ntre:
- valoarea noilor aporturi i valoarea nominal a aciunilor/ prilor sociale;
- preul de emisie i valoarea nominal a aciunilor/ prilor sociale;
- valoarea obligaiunilor convertibile i valoarea nominal a aciunilor/ prilor sociale;
- valoarea contabil a aciunilor/ prilor sociale i valoarea nominal a aciunilor/ prilor
sociale.
Sunt determinate de operaiile de cretere a capitalului prin:
noi aporturi;
noi emisiuni de obligaiuni;
fuziunea cu alte societi;
conversia aciunilor n obligaiuni.
3. Rezervele din reeevaluare
plusuri sau diminuri n urma reevalurii activelor imobilizate;
- sunt meninute ct timp bunurile la care se refer nu au fost amortizate sau vndute;
- pot fi ncorporate n rezerve sau capitalul social;
- plus valoarea din reevaluarea elementelor amortizabile se va transfera ealonat sau la finalul
amortizrii asupra rezervelor;
- plus valoarea din reevaluarea elementelor care nu fac obiec-tul amortizrii se va transfera
asupra capitalului.
4. Rezervele
- se constituie din profit sau rezerve din reeva-luare i prime de capital.
Pot fi:
- legale din profitul brut;
- statutare din profitul net sau alte surse;
- surplus din rezerve din reevaluare preia soldul final creditor al contului de rezerve din
reevaluare, atunci cnd imobilizarea pentru care s-a constituit iese din patrimoniu;
- alte rezerve din profitul net sau alte surse i utilizat potrivit hotrrilor AGA.
5. Rezultatul reportat
- parte din rezultat a crei afectare financiar a fost amnat de AGA;
- poate fi pozitiv (profit nerepartizat) sau negativ (pierdere neacoperit).
6. Rezultatul exerciiului
- diferena dintre veniturile i cheltuielile corespunztoare exerciiului financiar;
- este sub form de profit/pierdere;
- la sfritul exerciiului financiar pierderea este acoperit sau reportat; profitul este repartizat
sau reportat.
II. Autofinanarea ceea ce rmne ntreprinderii dup ce au fost remunerai: angajaii, statul,
creditorii i acionarii. Corespunde unui surplus monetar degajat de ntreprindere n urma
activitii desfurate. Se poate determina prin dou metode:
Metoda I metoda excedentului brut de exploatare
Etape:
1. Marja Comercial (Adaosul comercial) reprezint diferena dintre veniturile obinute din
vnzarea mrfurilor i costul mrfii vndute.
Marja comercial = Preul de vnzare al mrfii Costul de achiziie al mrfii
2. Producia exerciiului = Vnzri de produse, lucrri, servicii + produse anexe + producia
stocat + producia de imobilizri
3. Valoarea adaugat reprezint creterea de valoare rezultat din utilizarea factorilor de
producie, ndeosebi a forei de munc i capitalului, peste valoarea bunurilor i serviciilor
provenind de la teri.
Indicatorul msoar performana economico-financiar a ntreprinderii, indicele de cretere al
valorii adugate trebuind s-l depeasc pe cel al produciei exerciiului i s fie ntr-o cretere
continu.
Valoarea adaugat = Marja Comercial + Producia exerciiului - Cheltuieli externe
Cheltuieli externe :
-cheltuieli cu materii prime i materiale consumabile
-alte cheltuieli materiale
-alte cheltuieli din afar (cu energia i apa)
-cheltuieli privind prestaiile externe
-cheltuieli cu despgubiri i activele cedate
4. Excedentul brut al exploatrii (EBE) se stabilete ca diferen ntre valoarea adaugat (plus
subveniile de exploatare) i impozitele, taxele i cheltuielile de personal i exprim acumularea
brut din activitatea de exploatare, fiind o resurs primar a ntreprinderii.
Excedentul brut al exploatrii msoar excedentul/deficitul degajat de activitatea de exploatare.
Este o surs potenial de autofinantare i de remunerare a creditorilor, a statului i a acionarilor.
EBE= Valoarea Adaugat + Venituri din subvenii de exploatare (inclusiv cele pentru
salarii) - Cheltuieli de personal - Cheltuieli cu alte alte impozite, taxe i vrsminte
asimilate.
5. Cash-flow-ul brut = EBE + Alte venituri de exploatare +Venituri financiare + Venituri
extraordinare Alte cheltuieli de exploatare Cheltuieli financiare Cheltuieli
extraordinare
6. Cash-flow-ul net (marja brut de autofinanare) = Cash-flow-ul brut Impozit pe profit
7. Autofinanarea = Cash-flow-ul net Dividende
Metoda II Metoda rezultatului net contabil
Capacitatea de autofinanare = Rezultatul net contabil + Provizioane, ajustri pt. depreciere
privind activitatea de exploatare i financiar Rezultatul din cesiunea elementelor de activ
Reluri de provizioane, ajustri pt. depreciere privind activitatea de exploatare i financiar
subvenii din exploatare
III. Aportul la capitalul propriu
Capitalul social sau individual poate fi majorat prin:
noi aporturi n numerar i natur;
operaiuni interne: ncorporarea rezervelor, a primelor legate de capital, a rezervelor din
reevaluare, a rezultatului reportat sau rezultatului curent;
conversia datoriilor n aciuni.
a) Majorarea capitalului social prin noi aporturi n numerar i n natur
Scop: obinerea anumitor bunuri corporale sau disponibiliti bneti necesare desfurrii sau
extinderii activitii firmei; consolidarea situaiei financiare.
Mod de realizare:
emisiunea de noi aciuni pentru aport n numerar i n natur, la aceeai valoare nominal
cu a vechilor aciuni, dar la un pre de emisiune cuprins ntre valoarea nominal i
valoarea matematic contabil;
prin majorarea valorii nominale a aciunilor existente.
Emisiunea noilor aciuni la un pre mai mic dect valoarea matematic contabil determin o
depreciere a vechilor aciuni. Vechii acionari sunt protejai prin distribuirea unor drepturi de
subscriere (DS).
Raportul de paritate = Aciuni noi/Aciuni vechi.
DS = Valoarea contabil veche - Valoarea contabil nou.
b) Majorarea capitalului social prin operaiuni interne
Se realizeaz prin ncorporarea n capitalul social a celorlalte structuri ale capitalurilor
proprii: rezerve (cu excepia celor legale), prime legate de capital, rezultat reportat, profit i
pierdere, rezerve din reevaluare.
Scop: stabilizarea resurselor deja existente n ntreprindere.
Mod de realizare:
emisiunea de aciuni noi i distribuirea lor n mod gratuit vechilor acionari proporional
cu numrul aciunilor deinute;
mrirea valorii nominale a aciunilor existente.
Dac este majorat capitalul social prin operaiuni interne, aceasta implic emisiunea i
distribuirea n mod gratuit de aciuni sau mrirea valorii nominale a aciunilor vechi. Are loc o
depreciere a aciunilor vechi i, pentru protejarea vechilor acionari, se distribuie titluri de
valoare negociabile, numite drepturi de atribuire. (DA-uri).
DA = Valoarea contabil veche Valoarea contabil nou.
c) Majorarea capitalului social prin conversia datoriilor
Implic transferul la capitalurile proprii a unei sume care figura anterior n conturile de
datorii, fr a modifica mrimea global a surselor de finanare. Obligatarii trebuie s-i doreasc
s devin acionari, iar aciunile emise s aib o valoare apropiat de cea a obligaiunilor.
Prima de emisiune = Valoarea nominal total a obligaiunilor Valoarea aciunilor noi
emise.
Scop: diminuarea datoriilor fr apelarea la trezorerie, reconstituire capacitii de ndatorare i de
finanare.
Mod de realizare:
emisiunea de aciuni noi i distribuirea lor n mod gratuit deintorilor de obligaiuni
convertibile;
diferena dintre valoarea obligaiunilor i cea a aciunilor se nregistreaz la prime de
capital.
1.2.2. Evaluarea capitalului social
Presupune evaluarea curent a titlurilor prin care acestea se identific: pri sociale sau
aciuni.
Aciunea titlu de valoare negociabil, ce confer posesorului su calitatea de proprietar
asupra unei pri din societate, cu toate drepturile i obligaiile ce decurg din aceast calitate
(dividende, obligaia de a participa la luarea deciziilor n societate).
fraciune de capital ce confer deintorului titlul de proprietar.
n funcie de tipul societii, se stabilete limita maxim legal a capitalului social.
a) S.R.L. capitalul social mprit n pri sociale egale ca valoare;
valoarea minim a capitalului social 200 lei;
valoarea minim a unei pri sociale 10 lei.
b) S.A. valoarea minim a capitalului social 90.000 lei, dar nu mai puin de 25.000 euro;
valoarea minim a unei aciuni 1 leu/titlu;
capitalul social mprit n aciuni egale ca valoare.
Modaliti de evaluare a titlurilor:
Valoarea nominal valoarea nscris pe aciune, specificat i n actul constitutiv.
V.N. = Capital social / Numr de aciuni sau pri sociale
Capital social = Numr de aciuni sau pri sociale x valoarea nominal
Valoarea de emisiune valoarea de pia la care se vnd aciunile emise de ctre
ntreprindere.
Valoarea de pia preul pe care investitorul este dispus s-l plteasc pentru o aciune
pe piaa liber. Este stabilit prin negociere la bursa de valori, pe baza raportului dintre
cerere i ofert, raport numit cotaie.
Valori patrimoniale (de activ net) valoarea ce ar trebui s revin asociailor, dac
acetia ar partaja elementele de activ existente n societate, dup plata datoriilor. Acestea
sunt: valoarea matematic contabil i valoarea de lichidare a titlurilor.
Valoarea matematic contabil (V.C.) valoarea de protecie a acionarilor vechi fa de
noii acionari.
V.C. = Capitaluri proprii/ Numr de aciuni
Valoarea de lichidare a titlurilor este valoarea care rezult din vnzarea forat a
ntreprinderii ntr-un interval limitat.
1.2.3. Amortizarea
Antrenarea imobilizrilor corporale n procesele economice duce la deprecierea acestora:
ireversibil amortizare;
reversibil ajustri privind deprecierea.
Amortizarea reducerea de valoare a activelor imobilizate, ca rezultat al folosirii sau
nefolosirii acestora;
se constituie pe seama cheltuielilor, care se mresc n mod corespunztor.
Din punct de vedere financiar, amortizarea este o surs de autofinanare a capitalului
imobilizat care se constituie chiar i atunci cnd ntreprinderea nu realizeaz profit.

1.3. Selectarea surselor strine de finanare
Sursele strine de finanare datorii pe termen scurt, mediu i lung ce mbrac forma
resurselor furnizate de tere persoane n raport cu subiectul de drept.
Pot fi:
datorii fa de teri;
provizioane i ajustri privind deprecierea activelor;
surse mprumutate pe termen scurt;
surse mprumutate pe termen mediu i lung.
1.3.1. Datorii fa de teri
rezult din relaiile contractuale ale societii cu terii sau cu statul;
surse gratuite atrase temporar pentru finanarea activitii de exploatare;
provin din decalajul favorabil de pli mai mare dect decalajul nefavorabil de ncasri;
sunt luate n calcul la valoarea cea mai mic din perioada de timp analizat;
n mrime efectiv, acestea se evalueaz la nivelul soldurilor datoriilor de exploatare din
bilan (se regsesc n planul de conturi la clasa 4 conturile de datorii pe termen scurt);
ca mrimi previzionate se estimeaz dup trei metode:
o Analitic pentru determinarea pasivelor stabile 1;
o Sintetic pentru determinarea pasivelor stabile 2.
nsumarea pasivelor stabile 1 cu pasivele stabile 2 constituie mrimea total a pasivelor
stabile previzionate.
o Metoda analitic :
Se folosete pentru estimarea surselor atrase din datorii cu termene fixe de plat i cu
solduri cresctoare pn la momentul plii acestora (salarii, energie, contribuii la
asigurrile sociale, TVA, impozit pe profit) = pasive stabile 1.
Etape pentru determinarea acestor pasive:
1. Alegerea trimestrului cu activitate minim i determinarea cheltuielilor aferente
activitii desfurate, conform formulei:


2. Determinarea datoriei zilnice


3. Determinarea soldului la nceputul unei luni din trimestrul ales



4. Calculul soldurilor din fiecare zi a lunii luate n calcul



(cheltuieli totale estimate pe an) x (volum producie trimestru/volum producie total)
cheltuieli total trimestru/nr. zile
(datoria zilnic) x (nr. zile din luna precedent calculate pn la plata care se va efectua
n luna curent)
(sold iniial) + (datoria zilnic) x (nr. zile calculate pn la plata care se va efectua n
luna curent)
5. nsumarea soldurilor din fiecare zi


6. Alegerea soldului zilnic total cel mai mic din luna luat n calcul

APLICAIE:
Volumul activitii planificate se prezint astfel:

Producia
total
Trimestrul I Trimestrul II Trimestrul III Trimestrul IV
Volum % Volum % Volum % Volum %
10.000 2.000 20% 3.000 30% 1.500 15% 3.500 35%

Pasivele stabile analizate sunt:

Cheltuial anual planificat
Energi
e
Terme
n de
plat
Salari
i
Terme
n de
plat
C.A.S
.
Terme
n de
plat
Impozi
t pe
profit
Termen
de plat
T.V.A
.
Termen
de plat
3.200 La 30
ale
lunii
6.400 La 10
ale
lunii
2.000 La 25
ale
lunii
2.200 La 30 ale
lunii
urmtoare
trimestrul
ui
9.600 La 25 ale
lunii
urmtoare
trimestrul
ui

CERIN:
S se calculeze nivelul pasivelor stabile 1.

o Metoda sintetic
Se folosete pentru previzionarea surselor atrase din celelalte decalaje de pli ale
ntreprinderii care nu au termene fixe de plat i care au sold variabil pe parcursul unei
luni = pasive stabile 2.
nsumarea soldurilor zilnice ale tuturor datoriilor
Dimensionarea pasivelor stabile se realizeaz n funcie de:
- nivelul zilnic al datoriei = nivelul trimestrial total al acestora/90
- durata medie a decalajaului de pli.







APLICAIE:
Se cunosc urmtoarele date cu privire la aprovizionrile totale planificate pentru un
trimestru i durata medie a decalajului de pli.

Trimestru
Aprovizionri
trimestriale
Durata medie de
ntrziere a plii
I 40.000 3
II 45.000 3
III 50.000 3
IV 55.000 3
CERIN:
Determinai pasivele stabile 2 i pasivele stabile totale pentru fiecare trimestru.

1.3.2. Surse de finanare mprumutate :
Surse mprumutate pe termen scurt
Determinarea creditelor de trezorerie se face conform planului de trezorerie ntocmit la
nceputul fiecrui trimestru.

Aprovizionri trimestriale totale
Pasive stabile 2 = ------------------------------------------ x durata medie a decalajelor
90

Deficitul de trezorerie nivelul noilor credite pe care agentul economic le va solicita n
trimestrul respectiv.
Excedentul de trezorerie volumul creditelor ce urmeaz a se rambursa n trimestrul urmtor.
Nivelul creditelor de trezorerie pentru un trimestru:

= + -

Exemplu:
Nr.
crt.
Explicaii Tr. I Tr. II Tr. III Tr. IV
1. Stocuri, cheltuieli i alte active 30.500 32.000 33.000 34. 000
2. Cheltuieli pentru realizarea produciei (pli) 43.600 45.000 46.000 47.000
I TOTAL STOCURI I CHELTUIELI (1+2)
3. Fond de rulment 12.540 12.540 12.540 12.540
4. Surse atrase (pasive stabile) 2.000 2.050 2.100 2.150
5. ncasri din vnzarea produciei 49.000 55.000 52.000 53.000
6. Credite de trezorerie n sold 4.260 10.560 7.410 12.360
II TOTAL RESURSE I NCASRI (3+4+5+6)
Credite de
trezorerie
soldul iniial al trimestrului
(soldul final al trimestrului
precedent)
deficit de
trezorerie
excedent de
trezorerie
7. Deficit de trezorerie (I II)
8. Excedent de trezorerie (II I)

Creditul de trezorerie este purttor de dobnd, care se calculeaz conform relaiei:
Dobnda simpl = credit x procent dobnd x perioada de creditare
Perioada de rambursare este mai mic de un an i se calculeaz conform relaiei:
Perioada de creditare = nr. luni acordare credit / 12
1.3.3. Surse mprumutate pe termen lung
Sunt apelate n limita capacitii de ndatorare a societii comerciale.
Pentru acoperirea nevoilor de resurse pe termen lung, firmele se adreseaz:
sistemului bancar, pentru obinerea de credite;
pieei de capital, prin vnzarea de obligaiuni.

1.3.3.1. Provizioane
Reprezint datorii cu exigibilitate incert din punct de vedere al termenului de plat sau al
sumei aferente. Sunt constituite pe principiul prudenei i determin o diminuare a rezultatului
exerciiului.
Au rolul de a acoperi cheltuieli i riscuri al cror obiect este determinat, dar a cror
mrime sau dat de producere nu sunt cunoscute cu exactitate. Dac se produce riscul pentru care
a fost constituit, provizionul va fi utilizat, dac riscul nu se produce, va fi anulat. Provizionul se
va gsi n rezultatul exerciiului.
1.3.3.2. Credite bancare pe termen mediu i lung
Se contracteaz de la bnci, pe perioad mai mare de 1 an i sunt purttoare de dobnzi,
numite preul creditului. Dobnda se calculeaz aplicnd procentul de dobnd prevzut n
contract i se numete dobnd simpl.
Pentru rambursarea creditului, prin contractul de creditare este stabilit acordarea unei
perioade de graie n favoarea debitorului, situaie n care se calculeaz dobnda compus. Suma
care trebuie achitat bncii, compus din rat i dobnd, se numete anuitate.
Dobnda simpl = credit x procent dobnd x perioada de creditare
Dobnda compus = capital final (C
f
) capital mprumutat iniial (C)
C
f
=C(1+D%)
n
; n perioada pentru care se calculeaz dobnda compus.
1.3.3.3. mprumuturile din emisiuni de obligaiuni
Obligaiunile sunt titluri de valoare negociabile, pe baza crora ntreprinderea mprumut
sume pe piaa de capital; dovedesc calitatea deintorului de creditor al societii i i dau dreptul
de a ncasa o dobnd fix. Emitentul se oblig s rscumpere la scaden obligaiunile.
C x r
A = -----------------
1 (1 + r)
-n

A anuitatea de rambursat
C mprumutul rambursat la valoarea actual
r rata dobnzii
n durata mprumutului
D = C x r











Capitolul II

Selectarea surselor straine de finantare

Sursele strine de finanare sunt datorii pe termen scurt (mai puin de 1 an), mediu
(durata de finanare este de pana la 5 ani) i lung (mai mare de 5 ani) ce imbraca forma resurselor
furnizate de terte persoane in raport cu subiectul drept.

1. Credite bancare pe termen mai mare de 1 an
Finantarea prin imprumuturi pe termen mediu si lung, finantarea externa pe termen
mediu si lung a firmelor are urmatoarele surse de adresare : imprumutul obligatar, imprumutul
bancar si leasing-ul. Accesul la aceste surse este diferit, de la firma la firma si de la tara la tara,
costurile sunt diferite pentru fiecare tip de finantare pentru ca si riscurile sunt diferite.
Cand o firma alege o sursa de finantare pe termen mediu sau lung, ea trebuie sa aiba in
vedere anumite criterii sau factori pe baza carora sa se faca selectia. Desi criteriul final urmarit
este cel al maximizarii averii actionarilor, lui ii premerg alte criterii importante. Dintre accestia
amintim : costul, controlul firmei, disponibilitatea fondurilor, modificarea structurii capitalului,
efectul asupra profitului pe actiune, costul de oportunitate. De asemenea, natura activitatii
desfasurata de firma, rata de crestere a veniturilor, situatia competitivitatii si structura existenta a
activelor dicteaza ce tip de finantare este preferabil.
2. Finantarea prin imprumut obligatar
Este cunoscut faptul ca pentru firme, de multe ori, capitalul propriu este nesatisfacator,
iar cresterea acestuia poate prezenta greutati, mai ales ca urmare reticentei investitorilor
determinata de situatia financiara mai putin fasta a unor firme sau de riscul prea mare asociat
unei astfel de investitii.
In conditiile in care marile firme gasesc ca finantarea prin credit bancar este de ocolit (din
cauza costului sau a conditiilor cerute de banci), ele au ca alternativa imprumutul obligatar.
Deoarece accesul la acest gen de imprumut este limitat doar pentru firmele puternice si el se
refera la sume importante ce trebuie sa fie imprumutate, cu toata dezvoltarea imprumutului
obligatar pe pietele financiare nationale si internationale, el este totusi mai putin raspandit ca
forma de finantare a majoritatii firmelor.
Imprumutul obligatar este un contract pe termen lung in care cel imprumutat emite
obligatiuni catre investitori si este de acord sa efectueze plati de dobanzi si sa ramburseze la
anumite date creditul obtinut detinatorilor de obligatiuni.
Obligatiunile sunt active financiare care dau nastere la un flux de plati, dinspre emitent
spre investitor, ce constau dintr-o suma constanta platita periodic si o plata finala la scadenta
formata din plata ultimului cupon si o suma globala numita valoarea la scadenta, sau valoarea
nominala. Valoarea sumei restituite la scadenta de imprumutat este, in mod obisnuit, apropiata de
suma primita de el la emiterea obligatiunii.
Suma transferata de la creditor la cel imprumutat esde denumita principal, pretul platit
pentru utilizarea capitalului este, de obicei, exprimat ca procent din principal si se numeste rata
cuponului, iar suma platita periodic ca dobanda investitorilor se numeste cupon.
Imprumutul obligatar poate fi obtinut de catre firme in urma realizarii unor emisiuni de
obligatiuni care pot fi publice sau private. Principala deosebire dintre emisiunea publica si cea
privata a datoriei este ca emisiunea privata plaseaza obligatiunile (datoria) direct la o institutie
creditoare, nefiind deci oferita publicului.
Plasarea obligatiunilor este incredintata unui sindicat bancar care, de regula, garanteaza
plasarea imprumutului (se angajaza sa cumpere intreaga valoare a obligatiunilor emise), primind
pentru aceasta un comision adecvat. De asemenea, pentru ca firma sa realizeze vanzarea
obligatiunilor prin care doreste sa se imprumute, ea trebuie sa incheie un contract cu o firma de
administrare. Aceasta din urma trebuie aleasa de firma care emite obligatiuni si are menirea sa-i
reprezinte pe detinatorii de obligatiuni.In mod obisnuit, firma de administrare indeplineste
urmatoarele trei functii :
se ingrijeste ca termenii (clauzele) contractului de imprumut sa fie respetati ;
gestioneaza fondul de amortizare constituit de emitent in vederea rascumpararii
obligatiunilor ;
reprezinta pe detinatorii de obligatiuni daca firma emitenta nu-si onoreaza obligatiile.
In general, contractul de imprumut obligatar este un document destul de voluminos si el
include, in mare, urmatoarele clauze :
termenii de baza referitori la obligatiune (valoarea nominala, durata imprumutului, rata
dobanzii) ;
descrierea activelor folosite pentru garantarea imprumutului ;
descrierea acordurilor protectoare sau restrictive (o serie de limitari si restrictii impuse
firmei emitente in vederea protejarii investitorilor de riscul nerambursarii creditului si
dobanzilor) ;
intelegeri privind fondul de amortizare folosit la rascumpararea obligatiunilor ;
clauza rascumpararii ;
informatiile pe care firma imprumutata trebuie sa le ofere pe intreaga perioada a
imprumutului detinatorilor de obligatiuni.
Suma imprumutului, una din principalele caracteristici ale imprumutului obligatar, nu
este limitata juridic, firma stabilind-o in functie de nevoile ei de fonduri si de capacitatea de
rambursare pe care o detine. In practica, suma imprumutului obligatar este conditionata de
situatia de pe piata financiara, adica de capacitatea de absorbtie a acesteia.
Durata imprumutului se stabileste in functie de nevoile de acoperit si de persistenta in
timp a acestora, dar si de conditiile pietei ; daca rata dobanzii pe piata financiara este scazuta,
este normal sa se prefere imprumuturi pe termen lung si, dimpotriva, cand rata dobanzii este mai
ridicata, imprumutul obligatar se caracterizeaza prin termene mai scurte pentru nu a ocaziona
costuri prea ridicate cu capitalul.
Rata dobanzii sau a cuponului constituie rata de venit promisa investitorilor in
obligatiuni. Ea este stabilita de firma emitenta impreuna cu firma de administrare in functie de
randamentul cerut de investitori, de rata dobanzii pe piata financiara, de riscul estimat in
activitatea firmei si de durata imprumutului ; nivelul ratei dobanzii trebuie sa fie bine
fundamentat pentru ca obligatiunile sa se vanda intr-un termen rezonabil.
Pretul de emisiune este suma platita de un investitor pentra a cumpara o obligatiune.
Fata de valoarea nominala a obligatiunii, pretul de emisiune poate fi mai mare (cu prima de
emisiune), egal sau mai mic (cu discont).
Pretul de rascumparare sau de rambursare este pretul pe care firma emitenta il plateste
la scadenta detinatorului obligatiunii. Acest prt, fata de valoarea nominala a obligatiuni, poate fi
egal sau mai mare (cu prima de rambursare).
Rambursarea imprumutului obligatar se poate face prin urmatoarele modalitati :
rambursarea prin amortismente constante sau serii egale (se retrag de pe piata
obligatiuni intr-un procent anual constant, adica un numar egal de obligatiuni) ;
rambursarea prin anuitati constante (firma varsa in fiecare an o suma constanta
reprezentand amortismente plus dobanzi in vederea stingerii treptate a datoriei) ;
rambursarea intregului imprumut la scadenta.
3. Finantarea prin imprumut bancar pe termen mediu si lung
Imprumutul bancar pe termen mediu si lung este un imprumut obtinut pe langa o banca
sau o alta institutie financiara si care trebuie rambursat intro perioada mai mare de un an. Acest
gen de imprumut este, in mod obisnuit, negociat direct intre cel care solicita imprumutul si banca
(sau alta institutie financiara).
Imprumutul pe termen mediu si lung este o sursa importanta de finantare a firmelor. El
este preferabil imprumutului pe termen scurt (sub un an), deoarece asigura celui imprumutat un
grad mai mare de siguranta. Decat sa aiba grija reinnoirii unui credit pe termen scurt, cel
imprumutat poate obtine un credit pe termen mediu sau lung structurat in asa fel incat scadenta
acestuia sa coincida cu viata economica a activelor ce vor fi finantate. Astfel, fluxurile de
numerar ce vor fi generate de activele finantate pot servi la rambrsarea ratelor la imprumut.
La angajarea unui imprumut bancar pe termen mediu sau lung, firma trebuie sa ia in
calcul trei factori :
costul cu dobanda ;
garantiile cerute de creditor ;
modul si termenele de rambursare.
Imprumutul pe termen mediu si lung are trei mari avantaje oferite celor care recurg la el :
rapiditate, flexibilitate si costuri de obtinere relativ reduse. De asemenea, deoarece se negociaza
direct cu cei care acorda creditele, documentele formale legate de obtinerea imprumuturilor sunt
minime (si cheltuielile aferente, de asemenea).
Obinerea sumelor necesare finantarii printr-un imprumut bancar pe termen mediu sau
lung poate fi realizata mult mai rapid decat daca s-ar recurge la emiterea de obligatiuni. In plus,
un alt avantaj al imprumutului bancar este cel al flexibilitatii viitoare a acestuia, ceea ce nu este
cazul unui imprumut obligatar. Astfel, in cazul acestuia din urma, datorita numarului mare de
detinatori de obligatiuni, este imposibil sa se obtina permisiunea de a modifica conditiile
contractului, chiar daca aparitia unor noi conditii economice poate conduce la dorinta celui
imprumutat sau a detinatorilor de obligatiuni de a le schimba. In schimb, in cazul imprumutului
bancar pe termen mediu sau lung, cei imprumutati pot, in general, conveni cu creditorul sa
modifice mutual conditiile contractuale.
Rata dobanzii pentru creditul bancar pe termen mediu sau lung poate fi ori fixa pe
intreaga perioada de acordare a creditului, ori variabila. Daca se utilizeaza o rata fixa, aceasta va
fi, in general, stabilita aproape de rata dobanzii obligatiunilor cu aceeasi scadenta si acelasi risc
ca imprumutul bancar. Daca rata este variabila, aceasta va fi, in mod obisnuit, stabilita cu un
anumit numar de puncte procentuale peste dobanda bancara de referinta sau rata interbancara
oferita de piata. Aceste rate pot fi ajustate anual, trimestrial, lunar sau pe baza altor date
specificate in contract.
Majoritatea creditelor pe termen mediu si lung sunt garantate, iar contractele de credit
prevad si acorduri restrictive care sa dea o mai mare certitudine creditorului in legatura cu
recuperarea creditului acordat.
In privinta rambursarii, contractul de credit pe termen mediu sau lung prevede, in mod
obisnuit, ca valoarea creditului sa fie amortizata pe intreaga perioada de angajare a acestuia.
Aceasta inseamna ca firma va trebui sa plateasca periodic rate egale pentru rambursarea
creditului si achitarea dobanzii. Prin acest mod de rambursare se reduce riscul creditorului de a
nu resupera creditul.
In unele cazuri, in contractul de credit pe termen mediu si lung se prevede si o perioada
de gratie (perioada in care nu trebuiesc rambursate rate la credit). Perioada de gratie este
destinata sa permita firmei imprumutate sa se organizeze de asa natura incat sa inceapa sa
genereze suficiente fluxuri de numerar inainte de a incepe rambursarea creditului.

4.Finantarea prin leasing
O alternativa de finantare externa pe termen mediu si lung o reprezinta leasing-ul.
Contractul de leasing este o forma speciala a contractului de inchiriere prin care se obtine
utilizarea unui activ pe o anumita perioada fara a obtine un titlu legal asupra activului. Pentru
vanzatorii unor bunuri in leasing reprezinta o metoda de crestere a vanzarilor, in timp ce pentru
cei care au nevoie de anumite active pentru activitatea de productie, leasing-ul reprezinta o
procedura de finantare.
Finantarea prin leasing poate fi furnizata de catre firme producatoare de bunuri ce pot fi
folosite in activitatea economica, dar si de societati comerciale specializate in asigurarea
finantarii prin leasing.
Leasing-ul este o procedura de finantare a investitiilor prin care o banca sau o institutie
financiara specializata achizitioneaza un bun mobiliar sau imobiliar pe care-l inchiriaza unei
firme sau unei persoane private, acestea din urma avand posibilitatea sa-l cumpere la sfarsitul
contractului la un prt convenit (in general la valoarea reziduala).
Finantatorul care cumpara un bun de la producator isi acopera pretul acestuia prin
redeventele platite de cel care ia in leasing acel bun. Redeventacuprinde, pe langa amortizarea
pretului de cumparare si dobanda la capitalul investit, cheltuielile de administrare, precum si o
cota de profit. Redeventele sunt de asa natura calculate, incat sa asigure amortizarea pretului
intro perioada sensibil mai scurta decat durata de folosinta efectiva a bunului.
Contractul de leasing specifica conditiile si clauzele intelegerii privind leasing-ul,
incluzand :
perioada leasing-ului (care poate fi de la cateva luni la o perioada ce acopera viata
economica a bunului) ;
suma si perioada platilor cu chiria (redeventa) ;
partile responsabile cu suportarea costurilor, asigurarii, intretinerii si repararii
activului ;
conditiile anularii intelegerii ;
optiunea, daca exista, de a cumpara activele la finele leasing-lui.
Potrivit legislatiei romane, prin operatiunea de leasing, o parte,
denumita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra
unui bun, al carui proprietar este, celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acestuia,
contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing
locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara
bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contracuale.
Cele mai intalnite tipuri de leasing sunt : leasing direct, leasing financiar, vanzare si
leaseback si leasing-parghie.
Leasing-ul direct ofera utilizatorului dreptul de folosire a unui bun, in timp ce cel ce da
in leasing este producatorul bunului care-si retine dreptul de proprietate asupra bunului. Cel care
da in leasing primeste plati de chirie de la locatar ca remuneratie pentru utilizarea
bunului. Trasaturile distictive ale acestuit tip de leasing sunt urmatoarele :
in mod frecvent acesta contine clauza ca producatorul (cel care da in leasing bunul) sa
aiba responsabilitatea asigurarii serviciului de intretinere a bunului ;
o alta clauza a acestui tip de leasing este clauza anularii care permite utilizatorului sa
renunte la plata chiriei inainte de expirarea termenului de inchiriere ; aceasta clauza
este importanta pentru utilizator, deoarece inseamna ca el poate returna bunul daca
acesta se uzeaza moral in urma dezvoltarii de noi tehnologii sau daca nu mai este
necesar sa fie prelungit contractul din cauza declinului in afacerile utilizatorului ;
in mod frecvent, acest tip de leasing nu permite amortizarea integrala ; cu alte
cuvinte, platile prevazute in contractul de leasing nu sunt suficiente pentru acoperirea
in intregime a costului bunului ; aceasta inseamna ca cel care da in leasing bunul se
asteapta sa acopere costurile cu achizitia bunului prin noi inchirieri ulterioare la alti
utilizatori sau prin vanzarea bunului respectiv.
Leasing-ul financiar presupune ca cel care da in leasing sa fie finantatorul operatiunii.
Firma care va utiliza bunul (locatarul) selecteaza bunul respectiv si negociaza pretul si termenele
de livrare cu producatorul (fabricantul). Dupa aceea, firma utilizatoare negociaza conditiile de
leasing cu o societate de leasing, dupa care, odata ce termenii leasing-ului au fost stabiliti, se
trece la cumpararea bunului de catre finantator.
Leasing-ul financiar este o forma de finantare pe termen lung similara imprumutului.
Utilizatorul obtine utilizarea imediata a bunului, dar in schimb isi asuma obligatia de a efectua
plati periodice asa cum se specifica in contractul de leasing.
Vanzare si leaseback este operatiunea prin care o firma, care este proprietara a unor bunuri,
vinde proprietatea asupra unor astfel de bunuri si incheie simultan cu cumparatorul o intelegere
prin care acesta ii da in leasing aceste bunuri pe o anumita perioada, in anumite conditii.
Cumparatorul poate fi o societate de asigurari, o banca comerciala, o societate specializata in
leasing sau chiar un investitor individual. Operatiunea de vanzare si leaseback este avantajoasa
pentru utilizator din doua motive: (1) el primeste banii din vanzarea activului care pot fi investiti
in afara firmei sau in cadrul acesteia pentru cresterea lichiditatii si (2) utilizatorul continua sa
foloseasca activul, chiar daca el nu mai este proprietarul acestuia.
Leasing-parghie desemneaza tipul de lesing care recurge la parghia financiara. In cazul
acestei forme de leasing intervine, pe langa utilizator si societatea de leasing, o a treia parte
finantatorul care furnizeaza o mare parte din fondurile necesare celui ce da in leasing pentru a
putea cumpara bunurile respective. Acesta din urma, ca debitor, trebuie sa plateasca dobanzi
pentru imprumutul contractat, ceea ce in mod obisnuit ridica costul leasing-ului.
In legislatia romana sunt definite doua tipuri de leasing: leasing financiar si leasing
operational.Leasing-ul financiar este definit ca fiind operatiunea de leasing care indeplineste una
sa mai multe din urmatoarele conditii:
riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din
momentul incheierii contractului de leasing;
partile au prevazut expres ca la expirarea contractului de leasing se transfera
utilizatorului dreptul de proprietate asupre bunului ;
utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului, iar pretul de cumparare va
reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piata) pe care acesta o are la data la
care optiunea poate fi exprimata ;
perioada de folosire a bunului in sistem de leasing acopera cel putin 75% din durata
normata de utilizare a bunului, chiar daca in final dreptul de proprietate nu este
transferat.
Leasing-ul operational este definit ca fiind operatiunea de leasing care nu indeplineste nici
una dintre conditiile impuse leasing-ului financiar.

5. Creditul bancar

Creditul este operatiunea prin care se pot obtine resurs, in in schimbul unei
promisuni de rambursare in viitor.

Rambursarea creditului se face esalonat si e ste insotita de plata unei dobanzi.

Dobanda este suma de bani ce remunereaza pe imprumutator.


In relatia de creditare sunt implicate doua parti principala:
-Imprumutatorul (instituitia financiara ) care poarta denumirea de credit
-Imprumutatul, adica debitorul.

Partile implicate,tipul de instrumente utilizate si conditiile in care creditul este acceptat
sunt foarte diverse si intr-o continua evolutie.
In momentul acordarii unui credit, instituitiile financiare (in principal bancilr) iau in
considerare si existenta unor posibile riscuri.
In raporturile de credit, riscurile probabile sunt:
-riscul de nerambursare;
-riscul de imobilizare


Riscul de nerambursare consta in probabilitatea intarzierii platii sau a incapacitatii de
plata datorita diferitelor conjuncture nefavorabile la un moment dat pentru debitori.

Ca urmare, banca va proceda mai inainte de acordarea creditului la o analiza atenta a
posibilitatilor reale pe care le are debitorul sub diverse aspecte:
-umane (competenta, moralitate);
-economice (situatia internationala, nationala, cadrul professional);
-financiare (situatia financiara a debitorului, gradul de indatorare existent la momentul solicitarii
creditului, capacitatea de rambursare);
-juridice (forma juridica, legaturile juridice cu alte intreprinderi in cazul in care debitorul este o
persoana juridical).
Prevenirea riscului este strict legata de procedurile de garantare a imprumutului. Pentru
anumite tipuri de credite sunt solicitate si garantii materiale.
Riscul de imobilizare apare la banca in situatia in care aceasta nu reuseste sa gestioneze
correct depozitele pe care le constituie si creditele pe care le acorda. Rezulta necesitatea ca
banca sa-si intareasca pozitia sa de creditor pe piata in scopul unei ferme gestiuni a fondurilor ce
ii sunt incredintate. Acest lucru se realizeaza prin solicitarea si obtinerea de garantii personale si
reale.
Garantia personala este un angajament pe care si-l ia o terta persoana (numita si girant) de a
plati in locul debitorului in cazul in care la un moment dat acesta se afla in incapacitate de plata.
Garantiile reale cuprind:
-retinerea;
-gajul;
-ipoteca;
-privilegiul.
Dreptul de retinere asigura creditorului posibilitatea de a retine un bun corporal apartinand
debitorului, atat timp cat el nu a fost achitat in intregime, in anumite conditii: bunul detinut de
creditor sa aiba legatura cu creanta, iar aceasta sa fie certa si exigibila.
Gajarea este actul prin care debitorul remite creditorului un bun in garantia creditului.
Ipoteca este actul prin care debitorul acorda crefitorului dreptul asupra unui imobil, fara
deposedare si cu publicitate. Aceasta poate fi legala (prevazuta de lege), convenita (consimtita
prin contract) si judiciara (acordata de organelle judecatoresti).
Privilegiul este dreptul pe care il acorda legea unor creditori de a fi mai intai platiti atunci cand
dispune de o garantie asupra unei parti sau asupra intregii averi a debitorului.
In momentul in care agentul economic solicita un credit de la o institutie financiara
trebuie sa aiba in vedere si durata pe care se acorda aceasta.
In functie de termenul de rambursare se diferentiaza o serie de tipuri de credite:
-credite pe termen foarte scurt (24 de ore, termen practicat intre banci pe pietele monetare);
-credite pe termen scurt (ca de exemplu creditul de consum):
-credite pe termen mijlociu si lung (pe o perioada de peste 5 ani).
Dobanda este o caracteristica esentiala a creditului. Aceasta este mentionata expres in contractul
de creditare si poate sa fie fixa sau variabila.
Dobanda fixa presupune pastrarea nivelului ratei dobanzii convenit la acordarea creditului pe
toata perioada de rambursare a acestuia, indifferent de evolutia ce se va inregistra pe piata
nationala sau internationala monetara.
Dobanda variabila presupune modificarea periodica a ratelor de dobanda (de regula
semestriala) in functie de nevelul dobanzii pe piata.

Ca modalitate de calcul, dobanda se poate determina ca bobanga simpla si ca
dobanda compusa.


Formulele de calcul sunt urmatoarele:

Dobanda simpla:
D = C * d * n,
Unde: D=dobanda
d=procentul de dobanda cu care se acorda creditul
n=perooada de timp pe care se acorda cretitul

Dobanda compusa:
n
D = C (1+d) - C ,
Unde: D= dobanda
d=rata de dobanda cu care se acorda creditul;
n=perioada de timp pe care se acorda creditul.


1. Datorii fa de terti (pasivele stabile)
Rezulta din relatiile contractuale ale societatii cu tertii sau cu statul.
Sunt surse gratuite atrase temporar pentru finantarea activitatii de exploatare.
Provin din decalajul favorabil de plati mai mare decat decalajul nefavorabil de
incasari.
Sunt luate in calcul la valoarea cea mai mica din perioada de timp analizata;
2. Surse de finantare imprumutate
In completarea surselor proprii si atrase.intreprinderea apeleaza la sursele imprumutate. In
functie de perioada de timp si de natura utilizarilor pentru care s-a identificat nevoia de surse
straine, acestea pot fi imprumutate pe termen scurt sau lung :
Surse imprumutate pe termen scurt
Pentru acoperirea nevoilor temporare de surse de finantare intreprinderea apeleaza la
credite bancare de trezorerie sau de scont.
Determinarea creditelor de trezorerie se face conform planului de trezorerie intocmit la
inceputul fiecarui trimestru.
Deficitul de trezorerie reprezinta nivelul noilor credite pe care agentul economic le va
solicita in trimestrul respectiv .Excedentul de trezorerie reprezinta volumul creditelor ce urmeaza
a se rambursa in trimestru urmator.
Nivelul creditelor de trezorerie pentru un trimestu se determina potrivit formulei;

Credite = sold initial al trimestrului + deficit de - excedent de
de trezorerie ( sold final al trimestrului precedent) trezorerie trezorerie

Dobanda = credit x procent x perioada de creditare
simpla dobanda


Nr luni acordate credit
Perioada de creditare = -----------------------
12

Surse imprumutate pe termen lung
Cele mai mari solicitari de fonduri din afara agentului economic sunt generate de
activitatiile de investitii. Pentru acoperirea nevoilor de resurse pe termen lung firmele se
adreseaza:
- Sistemului bancar, in vederea obtinerii creditelor pe termen mediu si lung;
- Pietei de capital, prin vanzarea de obligatiuni.

6. Imprumuturi din emisiuni de obligatiuni
Imprumuturile din emisiunile de obligatiuni reprezinta contravaloarea obligatiunilor emise
prin subscriptie publica, potrivit legii.
Sunt imprumuturi pe termen lung, emise de societatile private, de sectorul public sau cel
semipublic, agenti care au, in general, acces pe piata financiara. de regula este vorba despre
societati comerciale mari (societati pe actiuni) care fac apel la economiile publice.
Aceste imprumuturi sunt divizate in parti egale, numite obligatiuni, rambursabile la o scadenta
determinata si generatoare de dobanzi, de obicei anuale.
Titlurile sunt remise creditorilor care au subscris imprumutul, terti numiti si obligatari.
Orice obligatiune are aceeasi valoare nominala (valoare initiala). Ea pate fi nominativa sau la
purtator.
Conform normelor si uzantelor, valoarea obligatiunilor emise de o societate pe actiuni nu poate
sa depaseasca trei patrimi din capitalul varsat existent, conform ultimului bilant aprobat.
Desi nu este exclus ca obligatiunile sa fie vandute publicului chiar de cosietatea emitenta, in
practica celor mai multor tari se intalneste situatia in care aceasta operatie se realizeaza prin
intermediul unei institutii financiare specializate sau al unui grup de banci reunite intr--un
sindicat de emisiune.
Obligatiunea este o valoare cu venit fix, in opozitie cu actiunea, care este o valoare cu venit
variabil.

In functie de tipul ratei dobanzii, pot fi distinse doua categorii de imprumuturi din emisiunea de
obligatiuni:
a) imprumuturi cu rata fixa, pentru care rata dobanzii este fixata in momentul emisiunii, pentru
intreaga durata a imprumutului;
b) imprumuturi cu rata variabila, care la randul lor pot fi:
- imprumuturi cu rata revizuibila (la 6 luni; la 3 ani etc.), prin referire la ratele pietei obligatare
(RPO) si alle pietei monetare (RPM);
- imprumuturi a caror remunerare este indexata, de exemplu, in functie de RPO sau RPM.
Modalitatea de rambursare a imprumuturilor obligatare se fixeaza in momentul emisiunii.
rambursarea se poate realiza:
a) in integralitate, la scadenta;
b) progresiv (in doua sau mai multe transe):
- prin rascumparare in bursa
- prin procedeul tragerii la sorti.
Modalitatile de rambursare prin "anuitati constante" sau prin "amortizari constante" au disparut,
de regula, din practica pietelor financiare.
Durata imprumutului din emisiunea de obligatiuni este aleasa de societatile emitente; in practica
europeana, cele mai frecvente durate sunt cuprinse in intervalul 8-10 ani.

7. DATORIILE
Datoriile sunt resurse straine atrase de la terti pentru care unitatea trebuie sa acorde o
prestatie sau un echivalent valoric.
Datoriile functioneaza din momentul nasterii obligatiilor fata de terti si pana in momentul
rambursarii in cazul creditelor si imprumuturilor luate sau pana in momentul platii lor in cazul
relatiilor de decontare cu furnizorii,personalul,bugetul de stat,organismele de asigurari sociale,
cu asociatii.
In functie de scadenta stabilita , datoriile pot fi :
-pe termen scurt ( < 1 an)
-pe termen mediu ( 1-5 ani)
-pe termen lung (> 5 ani).
Scadenta = termenul de restituire a datoriilor
Clasificarea datoriilor dupa scadenta permite aprecierea gradului de solvabilitate a intreprinderii
(capacitatea de a-si respecta angajamentele de plata asumate ).
Sunt valabile relatiile de calcul :
Capital permanent = capital propriu + datorii pe termen lung si mediu + provizioane
pentru riscuri si cheltuieli + venituri in avans ( > 1 an ).
Capital total = capital permanent + datorii pe termen scurt
Potrivit destinatiei lor, datoriile cuprind urmatoarele structuri:
1. Datorii financiare:
a) Imprumuturile din emisiunea de obligatiuni ( imprumuturi obligatare ) sunt imprumuturi
interne sau externe divizate in parti egale , numite obligatiuni.
Obligatiunile sunt hartii de valoare , care aduc detinatorului pentru suma data imprumut ,
venituri sub forma de dobanzi.
Obligatiunile sunt restituibile la scadenta. La societatile pe actiuni valoarea obligatiunilor
emise nu poate depasi din capitalul varsat .
b) Sumele datorate institutiilor de credit sunt sume contractate de la banci pentru acoperirea
unor necesitati financiare temporare (investitii sau cheltuieli curente ) . Creditele sunt purtatoare
de dobanda ,se restituie la scadenta , ele putand fi acordate pe termen scurt , mediu sau lung.
2. Datorii comerciale. Aceste datorii se creeaza in cadrul relatiilor de decontare cu furnizorii
pentru aprovizionari de bunuri economice.
Pot lua urmatoarele forme:
a) Avansuri incasate in contul comenzilor (clienti-creditori) sume incasate inainte de
efectuarea livrarilor de bunuri ,executarea de servicii sau lucrari de la clienti .
b) Furnizori desemneaza datoriile din aprovizionari de bunuri sau de lucrari si servicii
primite (conform facturii ) care s-au cumparat pe credit.
Ex :
1. Primeste bunuri, lucrari, servicii
(apare datoria )
Client Furnizori
2. Plateste
(se stinge datoria)
Cand are intreprinderea , in calitate de client, o datorie fata de furnizorii sai ?
Datoria apare atunci cand intreprinderea primeste de la furnizori bunuri, lucrari sau servicii
fara a achita imediat contravaloarea acestora (momentul 1 ).
Diminuarea sau stingerea obligatiei fata de furnizori va avea loc odata cu plata (momentul 2 ).
c) Efectele de plata = datoriile pe credit a caror stingere se face
3. O categorie distincta de datorii :
a) Sume datorate societatii din cadrul grupului.
b) Sume datorate privind interesele de participare = datorii catre societati din cadrul
grupului si care detin interese de participare ( inclusiv dobanzile ).
4. Datoriile salariale sunt reprezentate de datoriile agentilor economici fasalariati pentru
salariile aferente muncii prestate de acestia, ajutoare materiale, salarii neridicate etc.
5. Datoriile sociale sunt obligatii ale agentului economic fata de bugetul asigurarilor sociale de
stat :
- contributia la asigurarile sociale ;
- contributia la fondul de sanatate
- contributia unitatii la fondul de somaj ;
La acestea se adauga si contributiile salariatilor pentru :
- pensia suplimentara ;
- fondul de somaj ;
- fondul de sanatate etc.
6. Datoriile fiscale reprezinta datorii fata de bugetul de stat si alte organisme publice, privind :
- impozitul pe profit datorat pentru profitul realizat :
Impozitul = 16 % x Profitul impozabil.
- taxa pe valoarea adaugata ( T.V.A.)- este un impozit de consum
T.V.A. de plata la bugetul de stat = T.V.A. colectata T.V.A. deductibila unde:
T.V.A deductibila se plateste de catre agentul economic cumparator, odata cu plata
facturilor pentru aprovizionare;
T.V.A. colectata se incaseaza de catre agentul economic odata cu incasarea facturilor sau
numerarului din vanzari.
- accizele taxa speciala de consum ;
- impozitul pe salarii etc.
7. Datoriile fata de actionari sau asociati se refera la capitalul de rambursat, dividende de
plata etc.
8. Creditorii diversi cuprind alte datorii diverse fata de terti, din afara intreprinderii, cum ar fi
cele privind achizitionarea titlurilor de plasament ( actiuni, obligatiuni ), sume incasate si
necuvenite pe baza de efecte comerciale bon,biletul la ordin,etc.
Capitolul III

Contabilitatea surselor straine de finantare

1.Contabilitatea creditelor bancare pe termen lung
Creditele bancare pe termen mediu si lung sunt o componenta a capitalurilor permanente si
reprezinta o sursa de finantare cu caracter durabil, durata rambursarii fiind cuprinsa ntre 1-5 ani
pentru creditele bancare pe termen mediu si peste 5 ani pentru creditele pe termen
lung.Asemenea credite se primesc de la institutiile bancare n lei si/sau n valuta, sunt destinate
finantarii investitiilor, se garanteaza cu activele ntreprinderii sau de catre terti si sunt purtatoare
de dobnzi.
Pentru nregistrarea n contabilitate a operatiilor ocazionate de primirea si rambursarea creditelor
mentionate se foloseste contul de pasiv 162 Credite bancare pe termen lung. Se crediteaza cu
valoarea creditelor contractate de la banca si se debiteaza cu valoarea creditelor rambursate.
Soldul creditor reflecta creditele de restituit bancii.
Contul 162 se dezvolta pe mai multe conturi sintetice de gradul II, n functie de natura creditelor
bancare pe termen lung, si anume:
- 1621 Credite bancare pe termen lung;
- 1622 Credite bancare pe termen lung nerambursate la scadenta;
- 1623 Credite externe guvernamentale;
- 1624 Credite externe garantate de stat;
- 1625 Credite externe garantate de banci;
- 1626 Credite de la trezoreria statului;
- 1627 Credite bancare interne garantate de stat.
Dobnzile datorate pentru creditele bancare pe termen lung primite sunt reflectate prin contul de
pasiv 1682 Dobnzi aferente creditelor bancare pe termen lung (vezi 2.5.1. Contabilitatea
mprumuturilor din emisiuni de obligatiuni).
Exemplu: O regie autonoma beneficiaza la 1.07.N de un credit bancar pe termen de un an n
valoare de 10.000 EUR, la un curs de 3,2lei/EUR. Dobnda anuala datorata bancii este de 12%,
potrivit contractului de mprumut si se achita integral la scadenta rambursarii mprumutului (pe
30.06.N+1). La 31.12.N cursul de schimb al monedei europene este de 3,19lei, iar la rambursare
de 3,27lei.
n contabilitatea regiei autonome se nregistreaza operatiile:
n exercitiul N
1) Primirea creditului de la banca n contul de disponibil.
5124 Conturi la banci n valuta
1621 Credite bancare pe termen lung
2) La sfrsitul exercitiului se nregistreaza:
a) dobnda datorata bancii pentru perioada de creditare din exercitiul N: 10.000 EUR x 12% x
6/12 = 600 EUR; valoarea dobnzii la cursul zilei: 600 EUR x 3,19lei/EUR = 1.914lei
666 Cheltuieli privind dobnzile
1682 Dobnzi aferente creditelor bancare pe termen lung
b) actualizarea valorii creditului la nivelul cursului de nchidere al exercitiului:
- valoare credit la 31.12 10.000EUR x 3,19lei/EUR = 31.900lei;
- valoare credit la primire 10.000EUR x 3,20lei/EUR = 32.000lei;
1. n Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1752/2005, datoriile agentilor economici sunt
clasificate n doua categorii, n functie de termenul de rambursare:
-datorii ce trebuie platite ntr-o perioada de pna la un an;
-datorii ce trebuie platite ntr-o perioada mai mare de un an ( acestea fiind incluse n capitalurile
permanente)
2. Staicu C., Contabilitate financiara armonizata directivele europene, Ed. CECCAR, Bucuresti,
2002, p. 82
Diferenta favorabila de curs valutar 100lei.
1621 Credite bancare pe termen lung
765 Venituri din diferente de curs valutar
1) La scadenta rambursarii mprumutului se nregistreaza dobnda datorata bancii pentru
perioada de creditare din exercitiul N+1: 10.000 EUR x 12% x 6/12 = 600 EUR; valoarea
dobnzii la cursul zilei: 600 EUR x 3,27lei/EUR = 1.962lei.
666 Cheltuieli privind dobnzile
1682 Dobnzi aferente creditelor bancare pe termen lung
2) Rambursarea mprumutului datorat bancii (10.000 EUR) si a dobnzii aferente perioadei de
creditare (1.200 EUR), cu evidentierea diferentelor de curs valutar.
1- Valoare plati la curs zi: 11.200 EUR x 3,27lei/EUR = 36.624lei;
2- Val. credit la 31.12.N 10.000 EUR x 3,19lei/EUR = 31.900lei;
3- Val. dob. la 31.12.N: 600 EUR x 3,19lei/EUR = 1.914lei;
4- Val dob. 1.01 30.06 N+1.: 600 EUR x 3,27lei/EUR = 1.962lei;
5- Total dobnda la curs istoric: 3.876lei
6- Val. plati la curs istoric (2+5) 35.776lei;
7- Difer. de curs valutar nefavorabila (1 6) 848lei.
5124 Conturi la banci n valuta
1621 Credite bancare pe termen lung
1682 Dobnzi aferente creditelor bancare pe termen lung
665 Cheltuieli din diferente de curs valutar
2.5.3. Contabilitatea datoriilor fata de entitatile afiliate si fata de entitatile cu care compania este
legata prin interese de participare
Uneori societatile comerciale sunt legate ntre ele printr-o retea de relatii de capital, adica prin
detinerea de actiuni si parti sociale. Acele societati care au o pozitie de control sau de influenta
semnificativa n alte societati pot sustine financiar dezvoltarea acestora din urma nu numai prin
detinerea de participatii, ci si prin acordarea de mprumuturi n conditii avantajoase, pe termen
lung sau scurt.
mprumuturile primite pe termen mai mare de un an de catre o societate de la societatile care
detin participatii n capitalul propriu sunt reflectate cu ajutorul contului 166 Datorii care privesc
imobilizarile financiare, care functioneaza similar contului 162 Credite bancare pe termen
lung.
Contul 166 se dezvolta pe doua conturi sintetice de gradul II pentru a evidentia separat obligatiile
generate de primirea mprumuturilor de la entitatile afiliate si de la cele care detin interese de
participare, respectiv:
-1661 Datorii fata de entitatile afiliate;
-1662 Datorii fata de entitatile de care compania este legata prin interese de participare.

CONTABILITATEA MPRUMUTURILOR DIN EMISIUNI DE OBLIGATIUNI
mprumuturile din emisiuni de obligatiuni denumite si credite obligatare, reprezinta datorii
pe termen lung create prin vnzarea de titluri de credit negociate catre public. Vnzarea se face,
de regula, prin intermediul unorinstitutii financiare sau bancare, fara sa fie exclusa si
posibilitatea vnzarii directe de catre ntreprindere.ntreprinderea care emite astfel de titluri se
angajeaza sa ramburseze la termen sau esalonat ratele scadente si saplateasca o dobnda sub
forma cupoanelor atasate titlurilor de credit.
Evidenta datoriilor din emisiunea obligatiunilor se realizeaza prin contul de pasiv 161
"mprumuturi din emisiuni de obligatiuni". n creditul contului se nregistreaza valoarea
nominala sau de rambursare, dupa caz, a obligatiunilor emise, iar n debit, rambursarile de
mprumuturi din obligatiuni sau valoarea obligatiunilor rascumparate anulate.
n contabilitatea operatiilor privind obtinerea si rambursarea unui mprumut din emisiunea de
obligatiuni urmatoarele elemente sunt importante:
societatea pe actiuni poate emite obligatiuni pentru o suma care sa nu depaseasca 3/4 din
capitalul varsat si existent conform celui din urma bilant aprobat;
procentul dobnzii care este remunerarea anuala a obligatiunilor;
valoarea nominala a unei obligatiuni care nu poate fi mai mica de o anumita limita si n
functie de care se calculeaza dobnda;
pretul de emisiune care este valoarea la care obligatiunea este emisa si care este adesea
inferioara valorii nominale. Acest pret trebuie platit de catre toate persoanele care
subscriu obligatiuni n momentul emiterii lor;
valoarea (costul) sau pretul de rambursare care poate fi egala sau superioara valorii
nominale;
durata mprumutului care trebuie sa fie mai mare de un an;
valoarea obligatiunilor subscrise trebuie sa fie integral varsata.
n functie de conditiile pietei, obligatiunile sunt emise cu un randament (rata dobnzii efective)
egal, superior sau inferior ratei nominale a dobnzii. Daca obligatiunea este emisa sub valoarea
nominala, diferenta (valoarea nominala - pretul de emisiune) reprezinta prima de
emisiune (discount-ul asimilat din punct de vedere contabil cu prima de rambursare), iar
diferenta eventuala ntre costul de rambursare si valoarea nominala este prima de rambursare.
Exemplu. ntreprinderea "TITAN" S.A. emite la 1.01.N 1.000 obligatiuni, dobnda 13%,
valoarea nominala 1.000 lei, pretul de emisiune 990 lei, durata de rambursare 10 ani.
a) subscrierea mprumutului sub forma obligatiunilor emise si distribuite:
990 000 lei 461 = 161 1 000 000 lei
Debitori diversi mprumuturi din emisiuni de obligatiuni 10 000 lei
Prime privind rambursarea obligatiunilor
b) varsarea sumelor datorate de persoanele care au subscris:
990 000 lei 512 = 461 990 000 lei
Conturi curente la banci Debitori diversi
c) plata anuala a dobnzilor se nregistreaza:
130 000 lei 666 = 512 130 000 lei
Cheltuieli privind dobnzile Conturi curente la banci
Dobnda = 1.000.000 13%= 130.000 lei
n cazul n care dobnda datorata anual nu a devenit exigibila pna la nchiderea exercitiului
financiar, se nregistreaza:
130 000 lei 666 = 1681 130 000 lei
Cheltuieli privind dobnzile
Dobnzi aferente mprumuturilor din emisiunea de obligatiuni
La nceputul exercitiului urmator se storneaza formula pentru a se evita imputarea incorecta a
dobnzilor asupra cheltuielilor:
130 000 lei 1681 = 666 130 000 lei
Dobnzi aferente mprumuturilor din emisiunea de obligatiuni
Cheltuieli privind dobnzile
Ulterior, pe masura platii cupoanelor privind dobnzile se debiteaza contul 666 "Cheltuieli
privind dobnzile" si se crediteaza contul 512 "Conturi curente la banci".
n modelul contabil romnesc, dobnzile nregistrate n creditul contului 1681 "Dobnzi
aferente mprumuturilor din emisiunea de obligatiuni" se lichideaza prin creditarea
contului 512 "Conturi curente la banci" fara a se utiliza formula de stornare.
Rambursarea mprumutului din emisiunea de obligatiuni se face prin tragerea la sorti
(loterie), la scadenta finala (globala) si prin transe egale si prin rascumparare la bursa de valori.
Daca rambursarea se face prin tragere la sorti sau la scadenta finala se face nregistrarea:
1 000 000 lei 161 = 512 1 000 000 lei
mprumuturi din emisiuni de obligatiuni
Conturi curente la banci
Daca prin contractul de emisiune s-a convenit pentru rambursarea unei sume mai mari dect
valoarea nominala, deci intra n rol prima de rambursare ca diferenta ntre costul de rambursare
si valoarea nominala , pentru diferenta se face nregistrarea: 169 = 512
Prime privind rambursarea obligatiunilor
Conturi curente la banci
Rambursarea esalonata, denumita metoda amortizarii financiare mbraca forma anuitatilor
constante sau variabile. Daca se folosesc anuitatile constante n fiecare an se ramburseaza o
suma constanta formata din rata creditului si dobnda.
Daca rambursarea se face prin rascumparare, caz n care emitentul cumpara si retrage de pe piata
titluri de o anumita valoare, tipurile de nregistrari care intervin sunt:
a) rascumpararea obligatiunilor la pretul de rascumparare: 505 = 512
Obligatiuni emise si rascumparate Conturi curente la banci
b) anularea obligatiunilor emise rascumparate, daca pretul de rascumparare este mai mare dect
valoarea nominala a obligatiunilor: 161 = 505
mprumuturi din emisiuni de obligatiuni
Obligatiuni emise si rascumparate
664
Cheltuieli privind investitiile financiare cedate
c) iar daca pretul de rascumparare este mai mic dect valoarea nominala a obligatiunilor:
161 = 505
mprumuturi din emisiuni de obligatiuni
Obligatiuni emise si rascumparate
764
Venituri din investitii financiare cedate
d) trecerea asupra cheltuielilor a primelor cu ocazia rascumpararii obligatiunilor: 6868 = 169
Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligatiunilor.