UNIVERSITATEA TEHNIC A MOLDOVEI

Facultatea Cadastru, Geodeze ! Co"struc#

Catedra Dre$t %atr&o"al
FILOSOFIA DRE%TULUI
Curs de prelegeri
C'!"(u
U)T)M)
*++,
2
C-U ./+)0*1+23),4
L ,*
In acest curs de prelegeri sunt elucidate problemele generale ale
filosofiei dreptului ca disciplin tiinific autonom, precum i direciile
i concepiile principale din istoria mondial a filosofiei dreptului.
Structura manualului i problematica abordat ofer posibilitatea de
a cunoate atat principiile i conceptele fundamentale ale filosofiei
dreptului, cat i problemele ce in de cunoaterea specificului i esenei
dreptului. Se atrage atenia asupra aspectelor ontologic, gnoseologic i
axiologic ale dreptului, a interaciunii lui cu alte norme sociale, ceea ce
poate influena formarea unui mod de abordare filosofico-juridic a
acestor probleme, necesar viitorilor specialiti din domeniul
jurisprudenei.
Cursul de prelegeri este elaborat in corespundere cu programul
analitic aprobat la catedra rept patrimonial de la !niversitatea "e#nic
a $oldovei i este destinat studenilor care sunt interesai de problemele
filosofice ale jurisprudenei.
%utor& conf. univ., dr. Constantin 'o(ovanu
)ecen(ent * conf. univ., dr. %la Climov
Descrerea C$ a Ca&ere Na#o"ale a C(r#
Lozo5a"u,Co"sta"t"
+ilosofia dreptului & Curs de prelegeri ,
Constantin 'o(ovanu.- C#. & !"$, 2--..-/01 p.
2ibliogr.& p. /03-/01435 tit.6.-70 ex.
IS28 57.-5570-10--5/-/
C9! 31-./24-70..6
IS28 57.-5570-10--5/-/ 6 U)T)M), *++,
3
CU%RINS
":$% /. +I';S;+I% ):<"!'!I =I <);2':$%"IC% :I 7
/./. %pariia i constituirea filosofiei dreptului 7
/.2. ;biectul de studiu al filosofiei dreptului i funciile ei //
/.3. +ilosofia dreptului in sistemul tiinelor umaniste /.
":$% 2. <)I8CI<%':': $;!)I : I8":)<):"%): %
):<"!'!I 21
2./. "ipologia modurilor de interpretare a dreptului 21
2.2. Concepia legist a dreptului 20
2.3. Concepia jusnaturalist a dreptului 3-
2.1. Concepia libertaro-juridic a dreptului 3>
":$% 3. :S:8?% ):<"!'!I 3.
3./. reptul ca egalitate formal 3.
3.2. reptul ca libertate 1-
3.3. reptul ca ec#itate 13
":$% 1. ):<"!' =I S"%"!'*C;8C:<": <)I8CI<%':
%': +I';S;+I:I ):<"!'!I 1>
1./. Conceptul de @dreptA i caracteristicile lui 1>
1.2. Conceptul de @statA i caracteristicile lui 1.
":$% 0. ;8";';BI% C!)IICD 0-
0./. ;ntologia legist 0/
0.2. ;ntologia jusnaturalist 03
0.3. ;ntologia libertaro-juridic 01
0.1. +ormele de existen ale dreptului 00
":$% >. B8;S:;';BI% C!)IICD 05
>./. Bnoseologia legist 05
>.2. Bnoseologia jusnaturalist >/
>.3. Bnoseologia libertaro-juridic >2
":$% 7. %EI;';BI% C!)IICD >1
7./. %xiologia legist >1
7.2. %xiologia jusnaturalist >0
7.3. %xiologia libertaro-juridic >7
1
":$% .. 2I8:': C;$!8 C% C;8C:<" +I';S;+IC;C!)IIC
>5
../. Concepia jusnaturalist a binelui comun 7-
..2. Concepia libertaro-juridic a binelui comun 73
":$% 5. ):<"!' =I :B%'I"%)IS$!' 70
5./. :galitarismul * form de manifestare a egalitii
non-juridice 70
5.2. <ermisiunile i interdiciile egalitarismului 77
5.3. <ermisiuni i interdicii in drept 7.
":$% /-. C;8C:<"!' +I';S;+IC;-C!)IIC : S"%"
: ):<" ./
/-./. %pariia i de(voltarea ideilor cu privire la statul
de drept ./
/-.2. "ipologia formelor istorice de drept i stat .1
/-.3. repturile i libertile omului i ceteanului .7
":$% //. S;CI%'IS$!' =I ):<"!' .5
//./. $sura @egalitiiA prin munc .5
//.2. "otalitarismul socialist& @toi impreun, nimeni
in parteA 5-
//.3. 'egismul sovietic i urmrile lui 5/
":$% /2. <);2':$: +I';S;+IC;-C!)IIC: %':
):<"!'!I <;S"S;CI%'IS" 53
/2./. %lternativele postsocialismului 53
/2.2. reptul civilitar i proprietatea civil 50
/2.3. ;rientri noi ale progresului dreptului i libertii 55
":$% /3. +I';S;+I% ):<"!'!I I8 S:C;'!'
%' EE - ':% /--
/3./. Caracteristica general /--
/3.2. Concepii neoFantiene ale filosofiei dreptului /->
/3.3. Concepii neo#egeliene ale filosofiei dreptului //-
/3.1. Invtura @purA despre drept a lui G.Hel(en //3
/3.0. Concepiile dreptului natural @renscutA //7
/3.>. +ilosofia existenialist a dreptului /2-
/3.7. Concepia ontologic a dreptului a lui ).$arcic /23
/3... Concepia neopo(itivist a dreptului a lui G.Gart /20
/3.5. "eoria cognitiv criticist a dreptului /2.
0
":$% /1. +I';S;+I% ):<"!'!I I8 );$%8I% /3-
/1./. Consideraiuni generale /3-
/1.2. Idei filosofico-juridice in opera lui Simion
2rnuiu /3-
/1.3. +ilosofia dreptului la $ircea juvara /33
/1.1. +ilosofia dreptului la :ugeniu Sperania /35
'IS"% ":)$:8I';) /1.
2I2'I;B)%+I: /03
>
CUVANT INAINTE
Ca disciplin de invmant, filosofia dreptului a fost mult timp
vitregit in invmantul superior din )epublica $oldova, fiind
introdus in planul de pregtire a studenilor relativ recent i conceput
ca teorie, dar i ca metod de cunoatere a realitii juridice. In rile
vest-europene, incepand din a doua jumtate a secolului al EIE-lea,
filosofia dreptului este considerat una dintre cele mai importante
discipline in pregtirea specialitilor din domeniul jurisprudenei. e
altfel, in acest spaiu, filosofia dreptului este elaborat mai ales de ctre
juriti i este v(ut mai degrab ca o disciplin juridic decat filosofic,
cu toate c de(voltarea ei a fost i rmane strans legat de gandirea
filosofic. In aceast ordine de idei, interesul crescut care se manifest in
pre(ent fa de aceast disciplin i apariia lucrrilor noi in domeniul
dat, 4ce-i drept, inc puine la numr in )epublica $oldova6, nu pot avea
decat efecte benefice, care s rspund cerinei de informare i
documentare a viitorilor juriti, de stabilire a relaiilor interdisciplinare
intre jurispruden i filosofie.
+ilosofia dreptului, in corelaie cu alte tiine juridice speciale, este
forma spiritual superioar de cunoatere i inelegere a esenei, valorii
i
importanei dreptului pentru viaa social a oamenilor. e aceea,
filosofia dreptului are o importan #otratoare pentru formarea vi(iunii
profesionale a juritilor in devenire. Studierea acestei disciplini
contribuie in mod esenial la modelarea contiinei juridice, ceea ce ofer
viitorilor specialiti instrumentele necesare de(voltrii unor aptitudini
intelectuale i filosofico-juridice, cum ar fi&
- s gandeasc in concepte filosofico-juridice clare i intr-o manier
corect logicI
- s ineleag problemele filosofico-juridice de mare importan i s
fac cunotin cu soluiile propuse, precum i cu diferite modaliti de
argumentare a acestora.
<re(entul curs este elaborat in conformitate cu concepia promovat
de juristul rus J.S.8ersesean, axat pe metoda libertaro-juridic de
cunoatere i interpretare a dreptului.
In acest context, manualul de fa nu repre(int decat un indrumar
teoretic al posibilitilor actuale de cunoatere i explicare filosofic a
multiplelor determinri i consecine sociale ale dreptului i legislaiei,
dar i o modalitate de reflecie i stimulare a unor studii i cercetri de
viitor in problematica filosofiei dreptului.
7
TEMA 0) FILOSOFIA DRE%TULUI 7I %RO8LEMATICA EI
1.1. Apariia i constituirea filosofiei dreptului
1.2. Obiectul de studiu al filosofiei dreptului i funciile ei
1.3. Filosofia dreptului in sistemul tiinelor umaniste
0)0) A$ar#a ! co"stturea 9loso9e dre$tulu
+ilosofia dreptului are o vec#e i bogat istorie. Sub aspectul apariiei
i evoluiei istorice, inceputurile teoreti(rii dreptului s-au reali(at inc
din antic#itate in cadrul filosofiei, in special - al eticii. %stfel, in
accepiunea filosofic termenul @dreptA a fost utili(at inc de <laton,
%ristotel i ali filosofi antici pentru a exprima ideea de ec#itate, dreptate
in ineles preponderent etic. In antic#itatea roman i in epoca medieval
problematica filosofico-juridic era elaborat ca parte component sau
aspect al unei tematici mai generale. %bia in secolul al EIE-lea s-a ajuns
ca in cadrul filosofiei s se conture(e o ramur relativ distinct a acesteia
* @filosofia dreptuluiA * avand ca obiect i scop studiul filosofic al
dreptului.
Cu toate acestea, termenul @filosofia dreptuluiA apare la inceput in
tiina juridic. %stfel, inc cunoscutul jurist german Gusta5 Hu:o
4/7>1-/.116, precursorul colii istorice a dreptu- lui/, s-a folosit de
acest
termen pentru o desemnare mai succint a filosofiei dreptului poziti2,
pe
care el tindea s o elabore(e ca @parte filosofic! a in!!turii despre
dreptA. <rincipalele surse ale dreptului, in vi(iunea sa, sunt moravurile i
contiina juridic a juritilor. Statul i dreptul, dup prerea lui B.
Gugo,
nu sunt produse ale raionali(rii, ci re(ultate ale existenei popoarelor
concrete, caracteri(at de un ir de factori 4climateric, etnic, politic etc.6.
@"ormele #uridice ale unui popor dat... au ap!rut intampl!tor$ - scrie
B.Gugo, - dup! cum au ap!rut limba i moraurile acestui popor$ sau$
mai mult ca sigur$ fiind parte i a uneia i alteia$ au ap!rut in rezultatul
/ coala istoric a dreptului a aprut in Bermania la sfaritul sec. EJIII
* inceputul sec.
EIE. %lturi de B.Gugo, aceast coal a avut ca repre(entani in
Bermania i pe
Fredrc' ;arl 5o" Sa5:"< 4/775-/.>/6, Geor: Fredr' %uc'ta
4/75.-/.1>6,
Otto 5o" Ger=e 4/.11-/52/6, iar in %nglia, pe juritii Sr He"r<
Ma"e 4/.22-/...6
i Fredrc' >l'el& Matla"d 4/.0--/5->6. "eoria acestei coli
afirm c exist o
corelaie intim, esenial, intre orice manifestare juridic i geniul
naional al
poporului respectiv. <otrivit =colii istorice a dreptului, dreptul eman, in
mod spontan,
din sufletul poporului i se sc#imb lent, dar continuuI fiecare popor i
fiecare epoc
au dreptul lorI el este generat de @spiritul remiiA.
2 Dreptul pozitiv repre(int in sine sistemul de drept in vigoare existent
intr-un anumit
stat i intr-o perioad concret de timp.
.
deprinderilorA3. @ %tarea #uridic! real! & continu el, - este de natur!
empiric!$ dependent! de timp i loc$ este intampl!toare$ faptele c!reia
trebuie studiate in baza e'perienei proprii i celei str!ine$ in conte't
istoric (in ade!ratul sens al acestui cuant)A1. %stfel, dreptul apare i
se
de(volt in conformitate cu spiritul naional al poporului respectiv. Iar
i(vorul original i fundamental al dreptului este cutuma, care, fiind
recunoscut de ctre popor, se cristali(ea( sub forma de deprinderi in
conduita uman.
in punctul de vedere al lui Gugo, in faa a jurisprudenei stau trei
intrebri principale& ce este dreptul*, cum acesta a deenit drept* i este
oare corect c! acesta a deenit drept* %cestor intrebri le corespund trei
pri componente ale jurisprudenei& dogmatica #uridic!, istoria
dreptului i filosofia dreptului poziti. <entru dogmatica #uridic!, care se
ocup de dreptul in vigoare 4dreptul po(itiv6 i repre(int in sine @o
meserie #uridic!A, ii este de ajuns cunotina empiric. Iar istoria
dreptului i filosofia dreptului formea( @temelia raional! a cunoaterii
tiinifice a dreptuluiA i constituie @#urisprudena liberal!$ saant!
(#urisprudena elegant!6A. Incercrile de a da rspuns la intrebrile
menionate se gsesc in lucrarea juristului german, intitulat @+anual la
cursul de ciilistic!A 4/.236. intre cele mai cunoscute lucrri ale lui B.
Gugo fac parte, deasemenea i @+anual de istorie a dreptului romanA
4/75-6, @+anual i crestomaie a dreptului pandectin clasicA 4/75-6,
@+anual de drept natural ca filosofie a dreptului pozitiA 4/75.6.
Cu toate c B. Gugo s-a aflat sub influena ideilor lui C#.
$ontesguieu i a filosofiei lui I.Hant, totui filosofia dreptului po(itiv in
interpretarea sa avea un caracter antiraionalist, po(itivist i era
indreptat impotriva ideilor jusnaturaliste a dreptului raional.
; rspandire mai larg a termenului @filosofia dreptuluiA se intalnete
la ganditorul german G)>)F)He:el 4/77--/.3/6. In opera sa, invtura
despre drept * parte component a sistemului su filosofic * este expus
in lucrarea @,rincipiile filosofiei dreptuluiA4/./26. 8oiunea de @dreptA
la Gegel are cateva semnificaii& /6 dreptul ca idee 4ideea de drept6I
26 dreptul ca treapt i form a libertii 4drept natural6I 36 dreptul ca
lege 4drept po(itiv6.
3 -./010234 5360708 96:70708 5;<13. K 0-LM LNOPQ. RNO. 3 *
SNTUVP& WSXTYZ[,
/555 T.271.
1 Ibidem.
5
+ilosofia dreptului, dup Gegel, este o disciplin filosofic, i nu
juridic, ca la Gugo.
@tiina dreptului - afirma ganditorul, - este o parte a filosofiei.
=eaceea ea trebuie s! dezolte din concept ideea$ care reprezint!
raiunea obiectului$ sau$ ceea ce este acelai lucru$ s! cerceteze propria
dezoltare imanent! a obiectului ins!iA0.
In privina raportului dintre dreptul poziti i dreptul natural, po(iia
lui Gegel este ambigu. <e de o parte, el afirm dependena primului de
cel de-al doilea& @,rin faptul c! dreptul natural sau dreptul filosofic este
diferit de dreptul poziti$ a face de aici afirmaia c! ele sunt opuse i c!
se contrazic ar fi o mare greeal!A>. <e de alt parte, el este impotriva
colii dreptului natural> care pretinde c numai dreptul natural este
raional. <entru Gegel, i dreptul po(itiv este cu necesitate raional?
@"atura este raional! in sine ... cunoaterea trebuie s! cerceteze i s!
prind! in concept aceast! raiune real! prezent! in ea$ in formele i
contingenele ce se arat! la suprafa!$ in armonia ei etern!$ ca fiind
legea ei imanent! i esena eiA.. Sarcina filosofiei dreptului, dup
Gegel,
const in aceea de a ptrunde inelesul ideilor, care constituie temelia
dreptului. ar acest lucru este posibil doar cu ajutorul gandirii corecte,
adic a cunoaterii filosofice a dreptului. In aceast ordine de idei,
obiectul de studiu al filosofiei dreptului, Gegel il formulea( astfel&
@tiina filosofic! despre drept are ca obiect de studiu ideea dreptului &
conceptul de drept i realizarea luiA5.
%ceste dou moduri de abordare a problemei privind determinarea
caracterului disciplinar al filosofiei dreptului in calitate de tiin juridic
sau filosofic, ascendente corespun(tor din invtura lui Gugo i
Gegel, au cptat o de(voltare ulterioar in cercetrile filosofico-juridice
din secolele EIE i EE. )eferitor la aceast perioad putem vorbi
0 \]^]YZ \.K._. @310<0A34 96:7:. S., /55- T. >-.
> Gegel B.`.+., ,rincipiile filosofiei dreptului, 2ucureti, :d. I)I., /55>
p.21.
7 coala dreptului natural ii are rdcinile in antic#itatea greac.
%stfel, %ristotel in
lucrarea sa @'ogicaA concepe lumea ca un tot unitar cuprin(and
ansamblul naturii. In
vi(iunea sa, omul face parte din natur intr-un dublu sens& pe de o parte,
el este o
form a materiei participand la existena acesteia, iar, pe de alt parte,
este dotat cu o
raiune activ care il deosebete de celelalte pri ale naturii, fiind
capabil s-i dirije(e
voina in acord cu raiunea. =i dreptul are un caracter dublu& dreptul
natural i dreptul
poziti. reptul natural este dreptul de la natur i constituie un
fundament esenial al
dreptului po(itiv, ultimul urmand s corespund principiilor dreptului
predestinat.
. Ibidem, p./-.
5 \]^]YZ \.K._. ;p. cit., p.05.
/-
despre concepiile filosofico-juridice Fantiene i neoFantiene, #egeliene,
diferite curente ale gandirii filosofice cretine 4neotomism,
neoprotestantism6, fenomenologiei, antropologiei filosofice,
intuitivismului, existenialismului etc.
Ins, in general, din a doua jumtate a secolului al EIE-lea i in
secolul al EE-lea filosofia dreptului este elaborat in mod deosebit ca
disciplin juridic i se pred in fond la facultile juridice, cu toate c
de(voltarea ei intotdeauna a fost i rmane strans legat de gandirea
filosofic.
Intrebarea cu privire la profilul tiinific i apartenena disciplinar a
filosofiei dreptului are cateva aspecte. ac este vorba despre filosofia
dreptului in general, atunci evident, avem
de-a face cu o tiin interdisciplinar, care unete unele sau altele
inceputuri a cel puin dou discipline * tiinei #uridice i filosofiei. Cand
ins apare intrebarea despre apartenena disciplinar la filosofie a unor
sau altor variante concrete ale filosofiei dreptului, atunci in fond este
vorba despre deosebirea conceptual a modurilor juridic i filosofic de
inelegere i abordare a dreptului.
In filosofia dreptului ca disciplin! filosofic! distinct! interesul
cognitiv se concentrea( in general asupra aspectului filosofic, asupra
argumentaiei posibilitilor cognitive i potenialului euristic a unei
concepii filosofice deosebite intr-o anumit sfer a dreptului. ;
importan deosebit, in aceast ordine de idei, i se atribuie concreti(rii
concepiei corespun(toare referitor la particularitile dreptului, a
inelegerii lui, lmuririi i insuirii limbajului conceptual al concepiei
date, metodologiei, gnoseologiei i axiologiei ei.
Ins, in concepiile filosofiei dreptului elaborate de pe po(iiile
#urisprudenei, cu toate deosebirile lor, de regul, domin motiele
#uridice, direciile i orientrile de cercetare juridic. %ici profilul
filosofic al dreptului nu este dat de filosofie, dar este condiionat de
necesitile sferei juridice in inelegerea filosofic a dreptului. e aici i
interesul preponderent fa de aa probleme ca sensul, locul i
importana
dreptului i gandirii juridice in contextul concepiei filosofice despre
lume.
%adar, filosofia dreptului, ancorat iniial in filosofie i etic, iar
ulterior elaborat in cadrul "eoriei generale a dreptului, ca parte
component a acesteia, treptat s-a inc#egat in calitate de disciplin
desinestttoare cu statut i importan interdisciplinar.
//
=i in aceast calitate, filosofia dreptului indeplinete un ir de funcii
cu caracter metodologic, gnoseologic i axiologic in cadrul relaiilor
interdisciplinare dintre jurispruden i filosofie.
0)*) O?ectul de studu al 9loso9e dre$tulu ! 9u"c#le e
+ilosofia dreptului ii ia inceputul odat cu apariia ideilor despre
natura obiecti! a dreptului. %ceste idei au constituit temelia spiritual a
tuturor repre(entrilor i concepiilor ulterioare despre conexiunea
intern i unitatea dreptului, despre libertate i ec#itate, despre drepturile
i libertile omului, despre supremaia dreptului, despre legea de drept
i
statul de drept. =i faptul c ast(i aceste idei au devenit valori acceptate
de comunitatea mondial contemporan i formea( partea fundamental
a constituiilor contemporane, - constituie meritul neindoielnic al
filosofiei dreptului.
+ilosofia dreptului, dup cum re(ult i din numele su, este
disciplina preocupat de studierea dreptului. reptul, ins, este studiat i
de tiinele juridice speciale, fiecare dintre acestea examinand dreptul
din
punctul de vedere al inelegerii lor specifice i a procedeelor de studiere
a
obiectului dat, de pe po(iiile deosebite ale obiectului lor de studiu.
In aceast ordine de idei, se impune clarificarea noiunii de @obiect de
studiuA. <rin cuvantul obiect se are in vedere ceea ce inc urmea( a fi
studiat i ineles, iar prin conceptul de obiect de studiu al tiinei * deja o
inelegere oarecare teoretic 4tiinific6 a obiectului, forma sa
cognitivsemantic
de exprimare 4legea sau principiul6, o anumit concepie a
inelegerii i repre(entrii lui.
Ca tiin teoretic general, filosofia dreptului studia( dreptul in
esena sa uniersal!, spre deosebire de tiinele juridice speciale care
studia( dreptul in natura i caracterele lui particulare. 8ici o tiin
juridic special nu poate explica ce este dreptul in general, ce are el
universal, preci(ind doar ce este dreptul la un anumit popor 4de
exemplu, drept anglo-saxon, drept france(, drept german s.a.m.d.6,
intrun
anumit moment dat 4de pild, drept roman, drept napoleonian, etc.6.
$ai mult c#iar, o tiin juridic special nu cuprinde propriu (is nici
mcar un sistem intreg de drept po(itiv, ci procedea(, prin distincii i
specificaii succesive, la luarea in considerare doar a unui singur element
din acel sistem 4dreptul public sau dreptul privatI apoi in mod special ca
ramuri ale dreptului public& dreptul constituional, dreptul administrativ,
dreptul penal, dreptul financiar, dreptul internaional, iar ca ramuri ale
/2
dreptului privat& dreptul civil, dreptul comercial6./- In aceeai ordine de
idei, juristul roman %lexandru Jllimrescu considera c filosofia
dreptului se ocup de drept, f!r! atribut, adic de drept in general, in
esena lui, in timp ce @toate celelalte ramuri ale dreptului se ocup! cu
dreptul la care se adaog! un atribut$ dreptul ciil$ dreptul comercial$
dreptul roman$ dreptul internaional$ am putea deci spune c! au ca
obiect dreptul calificat$ cu epitet$ c!ci se ocup! cu instituiile$ regulile
unei materii determinate a dreptuluiA//. eci, cercetarea dreptului in
general depete competena oricrei tiine juridice speciale, ea fiind
apanajul filosofiei dreptului.
<trunderea spiritului filosofic in studiul dreptului se lmurete
printr-o tendin de a examina dreptul in esena lui, prin de(vluirea in
mod raional i sistematic a principiilor funda-mentale ale dreptului.
@Filosofia dreptului a fi deci cercetarea originii dreptului$ a
fundamentului s!u i a principiilor generale dup! care se stabilesc i
eolueaz! normele de drept. Bntr-un sens mai restrans ins!$ filosofia
dreptului se concepe in sensul de metafizic! #uridic!$ i in aceast!
m!sur! ea a fi cercetarea absolutului$ a realit!ii$ a ideii ce se ascunde
in dosul fenomenelorC metafizica #uridic! a cerceta ideea dreptului in
absolut$ pe cand tiina (tiinele #uridice speciale - n.n.) a studia-o in
timp i spaiu$ deci in relatiA/2. Cu alte cuvinte, filosofia dreptului
@este
concepia global! asupra dreptului$ meta#uridic!$ dez!luind raiunea
de a fi a dreptului in ordinea uniersalului$ temeiurile categoriilor i
principiilor #uridiceA./3
In celebra sa lucrare @Decii de filosofie #uridic!A, juristul italian
Biorgio del Jecc#io evidenia trei aspecte fundamentale ale obiectului
de studiu al filosofiei dreptului, i anume&
/. efinirea dreptului din punct de vedere logic in uniersalitatea sa,
oferind rspuns la intrebarea ce este dreptul dincolo de formele concrete
istorice sau regionale in care s-a mai manifestat. :ste o abordare
metateoretic!, dincolo de cea reali(at de tiinele juridice speciale.
/- Biorgio del Jecc#io, Decii de filosofie #uridic!, 2ucureti& :d.
:uropa 8ova, f.a.
p.27-2..
// %lexandru Jllimrescu, Eratat de enciclopedia dreptului, 2ucureti&
:d.'!$I8%":E", /555, p.27.
/2 %lexandru Jllimrescu, ;p. cit., p.2>.
/3 B#eorg#e C. $i#ai, )adu I. $otic, Fundamentele dreptului. Eeoria
i filosofia
dreptului, 2ucureti& :d.%'',/557, p.0>.
/3
2. %bordarea fenomenologic! i istoric! a dreptului ce vi(ea(
originea$ geneza i eoluia sa in ansamblu, a normelor i valorilor
juridice in dependen de contexte social-culturale. :ste o abordare
metaistoric! pentru c se refer la ce unete, ce este comun, in spaiul
dreptului, momentelor istorice diferite.
3. Cercetarea dreptului din perspectiva deontologic!, adic din punct
de vedere al idealului de dreptate i al reglementrii raporturilor
individuale. Cci tiinele juridice speciale, prin natura lor, se mrginesc
s explice un sistem juridic e'istent 4ceea ce este6, ce ine strict de el,
fr a-i pune in discuie temeiurile. :ste sarcina filosofiei dreptului s
cercete(e tocmai @ceea ce trebuieA sau @ceea ce ar trebui s! fieA in drept
in opo(iie cu @ceea ce esteA, opunand astfel un ideal de drept unei
realiti juridice date. +ilosofia dreptului nu se mrginete s expun ce
constat, cum procedea( tiinele dreptului, pe ba(a jurisprudenei, ci
prin opera de sinte( pe care o face, ea joac un rol extrem de important
in formularea idealului de justiie in conformitate cu principiile
superioare care trebuie s domine orice organism social/1.
%stfel, ganditorul ajunge la conclu(ia c filosofia dreptului este
@disciplina care definete dreptul in uniersalitatea sa logic!$
cerceteaz!
originile generale ale dezolt!rii sale istorice i il preuiete dup!
idealul de #ustiie afirmat de raiunea pur!A/0.
Cele menionate, conduc la ideea c in filosofia dreptului se
cercetea( dreptul in general, dreptul ca integritate uniersal!, intreaga
lume a dreptului, care cuprinde i esena dreptului, i formele exterioare
de manifestare a acestei esene, adic fenomenele juridice. ; asemenea
inelegere a dreptului ca integritate anumit, alctuit din esena juridic
i fenomenele juridice, presupune i include in sine o anumit concepie
a deosebirii i totodat a imbin!rii esenei i fenomenului in drept, a
dreptului ca esen! interioar! i a dreptului ca fenomen e'terior. e
aceea, intr-un mod mai general se poate afirma c obiectul de studiu al
filosofiei dreptului ca disciplin! tiinific! desinest!t!toare este dreptul
ca esen!/> i dreptul ca fenomen/7 in deosebirea$ corelaia
(coinciden!
sau necoinciden!) i unitatea lor.
/1 Biorgio del Jecc#io, ;p. Cit., p.2..
/0 Ibidem, p.3-.
/> Conceptul @esen!A este o categorie filosofic care desemnea( ceea
ce este important,
principal i determinant in obiect, adic insuirile, legturile,
contradiciile i tendinele
interioare 4care pot fi numai gandite6 ale de(voltrii obiectului.
/1
;riginalitatea esenial a unei asemenea deosebiri i corelaii a
esenei i fenomenului in sfera dreptului este determinat de
circumstana principial c esena cognitiv a dreptului 4dreptul ca
esen6 poart un caracter obiecti, adic nu depinde de voina
legiuitorului, iar dreptul ca fenomen 4legea6 poart un caracter oficial
autoritar 4i in acest sens - subiecti6, adic depinde de voina, aprecierea
i samovolnicia subiecilor puterii oficiale. e aceea, legile in igoare
4dreptul po(itiv6, adic ceea ce este stabilit pe cale oficial-autoritar i
are un caracter obligatoriu i de constrangere, poate sau s! corespund!
cu esena dreptului 4adic, s fie fenomen juridic, lege de drept,
manifestare a esenei juridice6, sau s fie in contradicie cu aceast
esen 4adic, s fie fenomen non-juridic, antijuridic, lege antijuridic6.
'uand in consideraie circumstana menionat, definiia obiectului de
studiu al filosofiei dreptului poate fi formulat astfel& obiectul de studiu
al filosofiei dreptului & este dreptul i legea in deosebirea$ corelaia i
unitatea lor.
"otodat, prin conceptul de @dreptF se are in vedere dreptul ca
esen!, adic esena juridic, obiectiv prin natura ei i independent de
voina i samovolnicia legiuitorului 4puterii oficiale6, iar prin conceptul
de @legeA se are in vedere dreptul ca fenomen, adic fenomenul juridic ca
drept po(itiv repre(entat de dispo(iiile obligatorii i de constrangere
4regulile, normele de comportare6, care depind de voina i samovolnicia
legiuitorului 4puterii oficiale6 i astfel, pot atat s corespund, cat i s
nu
corespund esenei juridice 4dreptului ca esen6.
Concreti(area ulterioar a definiiei obiectului de studiu al filosofiei
dreptului se va efectua in ba(a concepiei libertaro-#uridice promovat
de filosoful i juristul rus V.S.Nersesean./. Conform acestei concepii,
care de altfel a stat la ba(a elaborrii pre(entului curs, esena dreptului
este egalitatea formal!, interpretat ca msur universal i egal a
libertii i ec#itii in viaa social a oamenilor.
; asemenea inelegere a esenei dreptului servete ca temei de
concreti(are a definiiilor, deja menionate, cu privire la obiectul de
studiu al filosofiei dreptului in felul urmtor& obiectul de studiu al
/7 Conceptul @fenomenA este o categorie filosofic care desemnea(
modul de
exteriori(are a esenei, adic formele concrete de manifestare a esenei
obiectului.
/. Concepia libertaro-#uridic! repre(int in sine o metod conceptual-
juridic de
cunoatere filosofico-juridic a dreptului, a realitii cognitive in calitate
de realitate
juridic, de elaborare i organi(are a cunotinei despre drept ca princi
piu al egalitii
formale i formele exterioare de manifestare a lui.
/0
filosofiei dreptului este egalitatea formal! i formele ei de manifestare.
Intrucat, orice egalitate in sfera social 4inclusiv cea juridic6 este anume
egalitate formal!, repre(entat ca msur universal i egal a libert!ii
i ecGit!ii oamenilor, definiia menionat poate fi formulat astfel&
obiectul de studiu al filosofiei dreptului & il constituie principiile
fundamentale ale dreptului - principiul egalit!ii formale, principiul
libert!ii i principiul ecGit!ii prin intermediul c!rora se studiaz!
esena uniersal! a dreptului i corelaia lui cu legea.
+ormele de manifestare exterioar i reali(are practic a principiului
egalitii formale sunt toate fenomene juridice reale cu caracter
normativ-regulator, instituional-autoritar i comportamental care
repre(int in sine doar diferite forme de manifestare exterioar i
concreti(are a esenei juridice unice a unuia i aceluiai inceput juridic
deosebit, i anume, a principiului general juridic al egalitii formale.
%adar, fenomene #uridice sunt toate acele fenomene 4legea instituit
oficial, statul existent de fapt, faptele comportamentale ale diferitor
subieci ai vieii sociale, etc.6 care corespund principiului egalitii
formale, deci, repre(int in sine forme de manifestare exterioar i
reali(are a cerinelor acestui principiu.
"oate aceste fenomene intr in obiectul de studiu al filosofiei
dreptului nu ca obiecte empirice, ci doar ca fenomene juridice, ca forme
concrete de manifestare a egalitii formale, adic numai in ba(a msurii
i trsturilor lor juridice, in forme juridice 4dup esena i caracte-rul
lor6 de lege, stat, comportament, relaii etc.
In obiectul de studiu al filosofiei dreptului, de rand cu alte fenomene
juridice intra i statul ca fenomen juridic deosebit, i anume, in calitate
de form instituional-autoritar de manifestare, desemnare i aciune a
esenei juridice unice i universale 4a principiului egalitii formale, a
trsturilor i cerinelor acestuia6.
ac menirea filosofiei dreptului este s pun in lumin, s
explicite(e i s evalue(e principiile pe care se constituie dreptul, atunci
re(ult c travaliul pe care-l reali(ea( ea are un caracter critic.
+ilosofia
dreptului este, deci, nu numai inelegerea i argumentarea filosofic a
dreptului, dar totodat i demascarea, critica i negarea filosofic a
nondreptului
4samovolniciei6 in toate manifestrile lui teoretice i practice *
in form de lege non-juridic, putere oficial non-juridic, forme de
relaii non-juridice etc. =i cu cat mai profund, clar, precis i adecvat este
relevat i determinat obiectul de studiu al filosofiei dreptului, cu atat mai
mare este importana ei teoretic i practic * atat in aspectul afirmrii i
/>
supremaiei dreptului, cat i in aspectul critic al demascrii, negrii i
depirii tuturor formelor i manifestrilor non-dreptului.
%adar, filosofia dreptului este forma superioar spiritual de
cunoatere a dreptului, de contienti(are i afirmare a sensului, valorii i
importanei lui in viaa oamenilor.
In literatura filosofico-juridic se argumentea( ideea c esena
dreptului este egalitatea formal, interpretat ca msur egal universal
a libertii i ec#itii in viaa social. In aceast ordine de idei, filosofia
dreptului este o tiin! interdisciplinar! care studiaz! principiile
fundamentale ale e'istenei #uridice$ prin intermediul c!rora se
dez!luie corelaia dintre drept i lege.
,rincipiile fundamentale$ prin prisma crora filosofia dreptului
studia( existena juridic, sunt& principiul egalit!ii formale$ principiul
libert!ii i principiul ecGit!ii. In calitatea sa de tiin interdisciplinar,
filosofia dreptului cuprinde urmtoarele domenii&
a6 ontologia #uridic! sau teoria general! a e'istenei dreptului, in
care se abordea( probleme cu privire la originea i esena dreptuluiI
b6 gnoseologia #uridic! sau teoria general! a cunoaterii dreptului,
in care se abordea( probleme cu privire la cunoaterea autentic a
dreptuluiI
c6 a'iologia #uridic! sau teoria general! a alorii dreptului, in care
se abordea( problemele inelegerii i interpretrii dreptului ca
valoare.
<entru a de(vlui esena dreptului ca fenomen social deosebit,
filosofia dreptului se folosete de un ir de noiuni generale de un inalt
grad de abstracie, numite categorii filosofico-#uridice. intre acestea,
cele mai principale sunt& e'istena #uridic!$ e'istena non-#uridic!$
realitatea #uridic!$ drept obiecti$ drept subiecti$ esen! #uridic!$
fenomen #uridic$ bine comun$ lege de drept$ stat de drept$ egalitate
formal!$ libertate #uridic!$ ecGitate #uridic! e.t.c.
Ca metod filosofico-juridic general de cunoatere a dreptului in
filosofia dreptului este folosit metoda libertaro-#uridic!. %ceast
metod repre(int in sine un procedeu general de modelare juridic a
realitii cognitive in conformitate cu principiul egalitii formale, este
un procedeu de inelegere juridic, de repre(entare, apreciere, calificare
i evaluare a realitii cognitive. %cestei metode ii este caracteristic
punctul de vedere filosofico-juridic asupra lumii, vi(iunea
filosoficojuridic
a realitii. ; asemenea realitate cunoscut in mod filosoficojuridic
se infiea( ca realitate #uridic!$ adic! ca sistem de insuiri i
/7
relaii #uridice ale realit!ii cognitie. %ceast realitate juridic
intruc#ipea( i repre(int adevrul cutat i esena de(vluit a lumii in
procesul cunoaterii filosofico-juridice. =i dac pitagorienii, de pe
po(iiile matematicii afirmau c esena lumii este num!rul, atunci de pe
po(iiile metodei libertaro-juridice se poate spune c esena lumii
juridice * este egalitatea formal!. eci, formula lumii #uridice este
principiul egalit!ii formale.
<osibilitile cognitive ale metodei libertaro-juridice sunt date de
potenialul creativ 4euristic6 a insi conceptului libertarist de drept i
limitate de cadrul semantic, de graniele semnificaiilor teoretice ale
acestuia, de sfera obiectului de studiu al teoriei filosofico-juridice date.
%nu-me conceptul de drept dat i determin conturul juridico-cognitiv,
direcia i graniele cunoaterii filosofico-juridice corespun(toare.
<e lang metoda menionat in filosofia dreptului sunt utili(ate i aa
metode generale ale gandirii filosofice i tiinifice ca inducia i
deducia. %mintim, c ca mod particular de existen al acestora, in
filosofia dreptului inducia o gsim sub forma metodei genetice 4ce ne
ajut la studiul originii dreptului6 i a metodei comparatie 4ce ne d
posibilitatea confruntrii diferitor sisteme juridice6, iar deducia, - ca
mod de anali( a condiiilor ce determin posibilitatea dreptului i
cunoaterea acestuia, precum i a criteriului specificitii dreptului i a
intemeierii raionale a idealului de justiie.
In ceea ce privete funciile filosofiei dreptului, ele sunt cele
caracteristice tuturor tiinelor, i anume& informativ, cognitiv,
educativ etc. In afar de acestea, filosofia dreptului are ca principale
urmtoarele funcii& funcia conceptual! i funcia metodologic!.
Funcia conceptual! a filosofiei dreptului const in aceea c ea
inarmea( oamenii cu cunotine generale despre drept, despre
principiile realitii juridice. )epre(entand atitudinea omului fa de
existena juridic, vi(iunile lui asupra scopului i sensului vieii, asupra
legturii dintre interesele i necesitile lui i sistemul de drept general
social, filosofia dreptului st la ba(a orientrii sociale, a activitii
oamenilor, a atitudinii lor fa de fenomenele juridice ale vieii sociale.
%stfel, datorit faptului c filosofia dreptului are un obiect de studiu
raportat la intreaga realitate juridic, ea ofer o concepie de ansamblu
asupra lumii juridice in care ii gsete reali(area dialogul permanent
dintre om i lume.
/.
Funcia metodologic! a filosofiei dreptului const in aceea c datorit
obiectului ei de studiu, ea contribuie la elaborarea unor noi procedee i
metode de lmurire, studiere i transformare a realitii juridice.
$etodele generale de activitate, scopurile i idealurile elaborate i
promovate de filosofia dreptului in msur egal se refer i la
activitatea
tiinific. eaceea, filosofia dreptului se manifest ca metodologie
general pentru tiinele juridice speciale, pe care le ajut s-i
organi(e(e i sistemati(e(e propriile sisteme de cunotine.
In conclu(ie, trebuie s menionm c nectand la faptul c filosofia
dreptului este o disciplin teoretic i abstract, ea are i o important
funcie practic * propune i pregtete recunoaterea po(itiv a
idealului
juridic. In toate timpurile ea a indeplinit o atare funcie, de aceea
momentele importante ale filosofiei dreptului sunt legate de toate marile
evenimente politice ale omenirii. e exemplu, )evoluia engle( de la
/>.., cea american de la /771-/77> i cea france( de la /7.5 au fost
precedate i insoite de scrieri filosofico-juridice.
0).) Floso9a dre$tulu " sste&ul !t"#elor u&a"ste
Studiind dreptul in esena sa universal, filosofia dreptului incepe de
unde se sfarete tiina dreptului, creia de altfel, ii d temeiurile i
noiunile fundamentale. +iind meditaie asupra ideii de drept, ea
sinteti(ea(, unete in mod logic datele tiinelor umaniste speciale.
)egsim, astfel, i aici raportul filosofia dreptului & tiinele #uridice
speciale in sensul intregirii lor reciproce. =tiinele juridice speciale au
nevoie de filosofia dreptului pentru a-i extrage din ea metodele i
principiile, i s forme(e din ele un sistem - sistemul tiinelor dreptului.
'a randul su, filosofia dreptului trebuie s ia in consideraie tiinele
juridice speciale care ii dau posibilitatea s-i elabore(e, verifice i
aplice
principiile. Cci tiinele juridice speciale au in vedere anali(a formelor
#uridice pe care le imbrac relaiile i raporturile sociale i
interindividuale, in timp ce filosofia dreptului incearc s identifice
principiile fundamentale ale dreptului.
Ca orice tiin care incepe in relativ, tiinele juridice speciale sunt
construite pe fundamente care nu sunt explicitate de ctre ele, ci
acceptate ca postulate. $enirea filosofiei dreptului este tocmai s
explicite(e i s clarifice aceste principii i s rspund la intrebarea * de
ce sunt acceptate acele principii i nu altele. %stfel, filosofia dreptului
cercetea( condiiile de valabilita-te a conceptelor filosofico-juridice,
/5
condiiile de justificare a realitii juridice, msura in care i sub care
dreptul adeverete omul, in genul i singularitatea sa.
Inc din momentul dobandirii autonomiei sale, filosofia dreptului
deseori a fost confundat la inceput cu teoria dreptului natural,/5 iar
ceva mai tar(iu cu Eeoria general! a dreptului.2- in aceast
identificare
a unei tiine interdisciplinare cu o teorie special au re(ultat unele
neinelegeri i discuii. %stfel, datorit faptului c prin filosofia dreptului
se inelege, in mod eronat, teoria susinut de coala dreptului natural, a
i(vorat i ostilitatea pe care unii autori au artat-o i o arat inc fa de
filosofia dreptului. In realitate, filosofia dreptului nu poate fi identificat
cu teoria acestei coli, care este adevrat, iniial, constituia teoria
dominant in filosofia dreptului, dar care ast(i a fost inlocuit cu
altele.2/
Confu(ia dintre filosofia dreptului i "eoria dreptului natural a fost
risipit mai intai de coala istoric! a dreptului i apoi de coala
pozitiist! a dreptului22 care a redus tiina dreptului la o tiin po(itiv
ce este preocupat numai de cercetarea faptelor juridice. ;dat risipit
confu(ia intre filosofia dreptului i teoria dreptului natural, la etapa
/5 Eeoria dreptului natural a aprut i s-a de(voltat in legtur cu
problematica explicrii
naturii dreptului, denumit drept natural. Conform acestei concepii,
dreptul s-ar
manifesta in societate sub dou aspecte i anume& existena unui drept
poziti, creaie a
oamenilor, care se concreti(ea( in legi i alte acte normative i a unui
drept natural,
@nescrisA i @superiorA celui dintai, care nu este o creaie voluntar i are
un caracter
etern, imuabil i se impune dreptului po(itiv.
2- Eeoria Heneral! a =reptului ca tiin juridic despre fenomenul
dreptului cercetea(
structurile, funciile, mecanismele sistemelor de drept, in care se
intalnesc aplicaiile
conceptelor filosofico-juridice.
2/ ; confirmare a acestui fapt este i concepia filosofico-juridic in
ba(a creia a fost
elaborat pre(entul curs de prelegeri.
22 coala pozitiist! a dreptului a fost intemeiat de ganditorul france(
din prima
jumtate a secolului EIE-lea Au:uste Co&te 4/75.-/.076. In invtura
sa el pornete
de la principiul c tiina nu are dreptul s afirme decat ceea ce se
constat in mod
@pozitiF, adic de necontestat. reptul este un fenomen istoric, sub
form de instituii
pe care tiina il studia(. Cu alte cuvinte, dreptul este emanaie a
voinei, in primul
rand, a voinei statului. In aceste condiii nu poate fi vorba de drepturi,
deoarece exist
numai puterea societii de a ne constrange s facem anumite lucruri.
rept subiectiv
nu exist decat unul& acela de a ne face datoria. eaceea, teoria juridic
trebuie s pun
accentul pe obligaii, nu pe drepturi. <entru c invtura lui %.Comte a
fost insuficient
de unitar, doctrina =colii po(itiviste a dreptului a imbrcat forme
variate. %stfel, in
+rana, a luat forma @colii e'egezei te'telorA, in %nglia, a luat forma
@imperatiismului #uridicA, iar in S!%, in cadrul teoretic al
pragmatismului, a luat
forma @realismului #uridic americanA.
2-
contemporan asistm la o renatere a filosofiei dreptului, ganditorii
limitandu-se s studie(e originea ideii de drept i fundamentul dreptului
prin metode raionale. %st(i s-a ajuns la inelegerea, c pentru
elaborarea unei concepii generale despre drept sunt indispensabile luri
de po(iii filosofice.
In ceea ce privete raportul dintre filosofia dreptului i "eoria
general a dreptului au fost stabilite unele delimit!ri dintre aceste
discipline, i anume&
/. In cadrul +ilosofiei dreptului teoreti(area se reali(ea( din optic
sau perspectiv pre-ponderent filosofic! i de ctre filosofi, in timp ce in
"eoria general a dreptului teoreti(area se reali(ea( din optic sau
perspectiv preponderent #uridic! i de ctre teoreticieni ai dreptului.
2. iferenieri i(vorate din nivelul sau gradul de generali(are i
abstracti(are a obiectului de studiu al celor dou discipline& din
perspectiva filosofic reflectarea, abstracti(area i generali(area se
reali(ea( la nivelul maxim al acestora formandu-se principiile i
conceptele de maxim generalitate, cu valoare de uniersalitateI din
perspectiva "eoriei generale a dreptului, reflectarea, abstracti(area i
generali(area se inscrie in sfera de existen a domeniului #uridic, iar
noiunile sau categoriile au o valoare cognitiv mai sc(ut, adic la
nivelul acestei e'istene determinate a dreptului.
3. ; alt distincie poate fi observat i desprins din natura i
distincia conclu(iilor pe care le ofer cele dou discipline. %stfel,
filosofia dreptului ofer in mod direct, nemijlocit conclu(ii, concepte,
definiii pentru a fi utili(ate in jurispruden, acestea avand pentru drept
o valoare preponderent metodologic!I "eoria general a dreptului ii
ofer conclu(iile in mod nemijlocit dreptului, ele avand nu atat valoare
euristic 4metodologic6, cat mai ales cogniti! asupra fenomenului
#uridic, oferind dreptului aparatul noional de ba(.23
%adar, intre +ilosofia dreptului i "eoria general a dreptului exist
atat elemente de identitate, cat i de difereniere$ ceea ce face ca intre ele
s existe incontestabile legturi i interferene ce nu trebuie nici
neglijate, dar nici exagerate.
%celai lucru poate fi menionat i despre corelaia dintre +ilosofia
dreptului i aa discipline socio-umaniste ca Itica, Istetica, Jeligia.
reptul, impreun cu alte tipuri de norme sociale 4etice, estetice,
23 %ndrei Siga, Bntroducere in Eeoria general! a dreptului, :ditura
%ugusta, "imioara,
/55., p.2>-2..
2/
religioase etc.6 repre(int in sine acele forme i mijloace necesare, cu
ajutorul crora are loc reglementarea comportamentului i a relaiilor
sociale dintre oameni. In procesul inrauririi i interaciunii diferitor
norme sociale 4etice, estetice, religioase etc.6 fiecare dintre ele,
pstrandu-i trsturile specifice, se manifest in calitate de regulator
deosebit. eopotriv cu tr!s!turile comune aceti regulatori sociali
menionai, posed i insuiri specifice, care reflect deosebirea
principial a unora fa de ceilali.
%stfel, trstura distinctiv a normelor etice const in aceea c Itica
4morala6 exprim punctul de vedere autonom al indivi(ilor, deci(ia lor
liber i autocontient despre aceea ce este bine i r!u, datorie i
demnitate in aciunile umane. ,rincipiul etic * este principiul
autoregl!rii autonome de ctre individ a atitudinii lui fa de sine i cei
care il inconjoar, a comportamentului su 4interior i exterior6. In
fenomenele etice sunt pre(ente dou momente& /6 momentul personal
4subiecti moral6, adic autonomia individului i motivarea
autocontient de ctre el a regulilor de comportare etic i aprecierile
lor moraleI 26 momentul obiecti$ extrapersonal 4etic6, adic,
convingerile, valorile, moravurile etice constituite in cultur, grupul
social, comunitatea dat, formele i normele relaiilor umane.
In sfera relaiilor etice$ morala se manifest ca autoregulator al
comportamentului individului, al modului su contient, autonom
motivat, de participare la viaa social. 8ormele etice se manifest ca
regulatori e'teriori ai comportamentului. %colo unde individul a
recepionat, insuit i transformat repre(entrile, valorile i normele
etice
colectie in obiectie morale interioare personale, acolo are loc
imbinarea i aciunea coordonat a ambilor regulatori * moral i etic.
eosebirea specific a normelor estetice const in aceea c ele
exprim regulile 4criteriile, evalurile6 frumosului i frumuseii 4in
compararea lor cu uratul6. +ormele, tipurile i imaginile frumuseii i
uraeniei stabilite in cultura dat, cptand importan normati!,
influenea(
simurile, gusturile i repre(entrile oamenilor, modul lor
individual i public de via. Simurile, valorile, idealurile, formele i
exemplele aprobate estetic 4in toate sferele vieii sociale, inclusiv i in
cea juridic6 formea( acel @camp al frumuseiiA, care, ca model atractiv
influenea(, deasemenea, formele de existen i modul de reali(are i
funcionare a altor norme sociale.
"rstura distinctiv a oricrei religii este credina in diinitate ca
fiin supranatural. %ceast trstur a religiei ca form a contiinei
22
sociale determin specificul normelor religioase i originalitatea lor in
calitate de regulator social. e aici i aa caracteristici ale prescripiilor
i interdiciilor religioase ca originea lor divin 4ca fiind date de
divinitate sau profei, preoi, etc.6, mijloacele religioase de ocrotire a lor
4prin intermediul recompenselor i pedepselor supranaturale, a
pedepselor bisericeti etc.6.
Specificul dreptului, natura sa obiectiv i totodat deosebirea de alte
tipuri de norme sociale, este repre(entat de principiul egalitii formale.
%nume caracterul obiecti al dreptului ca form universal i necesar a
egalitii, libertii i ec#itii determin originalitatea sanciunii legii
4obligativitatea ei, constrangerea statal autoritar etc.6, i nu invers.
"oi aceti regulatori sociali 4dreptul, etica, estetica, religia etc.6 au un
caracter normati, i toate normele sociale ii au sanciunile lor
specifice.
"otodat, specificul acestor sanciuni este condiionat de natura
obiecti! i particularitile acestor tipuri de norme sociale diferite dup
esena lor.
%adar, nu particularit!ile sanciunilor in mod iniial determin!
deosebirea normelor sociale 4juridice, etice, estetice, religioase6, ci
iners$ deosebirile eseniale$ obiectie dup! natura lor$ ale diferitor
tipuri de norme sociale$ tr!s!turile lor specifice determin! i
particularit!ile sanciunilor pentru inc!lcarea lor.
iferite tipuri de norme sociale 4juridice, etice, estetice, religioase
etc.6 ii au principiul specific propriu numai lor, care exprim natura,
esena i conceptul lor. eaceea, coraportul diferitor tipuri de norme
sociale, a diferitor regulatori sociali, - este coraportul diferitor principii.
:tica, estetica, religia etc., in interaciunea lor cu dreptul, cu
principiul egalitii formale, in fond au de-a face cu un principiu i
inceput juridic. "otodat, pot fi evideniate dou! aspecte intercone'e ale
unei asemenea interaciuni& /6 atitudinea etic, estetic, religioas
corespun(toare fa de principiul juridic dat, i 26 recunoaterea i
exprimarea in drept a atitudinii date.
Bn primul aspect avem de a face cu formele etice$ estetice$ religioase$
etc$ de contientizare a dreptului i revendicrile corespun(toare cu
privire la recunoaterea lor juridic. %ici se gsesc inceputurile diferitor
repre(entri i concepii din trecut i contemporane a aa numitului drept
etic, drept estetic, drept religios etc.
Bn aspectul al doilea este vorba despre forma #uridic! de
contientizare i e'primare a acestor tipuri de reendic!ri.
23
$odul de abordare filosofico-juridic al problemei corelaiei i
interaciunii dreptului cu alte tipuri de norme sociale asigur o anumit
unitate i conciliere reciproc a diferitor regulatori sociali in ba(a
criteriului juridic din punctul de vedere al principiului aciunii libere a
tuturor acestor regulatori dup o temelie unic, universal i de
importan general.
8eajunsurile evideniate ale diferitor interpretri etice, estetice,
teologice ale dreptului constau in confundarea diferitor tipuri de norme
sociale, in ignorarea specificului dreptului, in eticizarea$ estetizarea i
teologizarea in!!turii despre drept i stat$ in inlocuirea dreptului cu
fenomene etice$ estetice i religioase.
Cele mai mult rspandite sunt repre(entrile eronate conform crora
dreptul ar trebui s fie moral, etic, etc.4in asemenea cerine etice fa de
drept, de obicei, morala i etica se identific6. Ins aceast cerin, dac
depete limitele modului de abordare filosofico-juridic, inseamn in
fond, c dreptul trebuie s fie nu drept, dar moral, c coninutul legii
4dreptului po(itiv6 trebuie s fie nu juridic, ci moral.
; astfel de inelegere moralizant! a dreptului deformea( esena nu
numai a dreptului, ci i a moralei, deoarece moralizarea dreptului
inevitabil duce la #uridicizarea moralei. =i intr-un ca( i in altul,
dreptului i moralei li se atribuie un coninut i insemntate arbitrar.
In diferite invturi morale 4etice6 despre drept i stat deosebirea
dintre drept i lege 4dreptul po(itiv6 este inlocuit cu deosebirea dintre
moral! i lege. =i in acest sens, modul moral i etic de interpretare a
dreptului in cel mai bun ca( duce la argumentarea moral i etic i la
indreptirea dreptului @corectA moral, adic la legea moral! 4dreptul
po(itiv moral6 i statul moral.
Cu toate acestea, este clar c adevrul cutat i scopul modului
filosofico-juridic de(voltat teoretic este tocmai legea de drept i statul
de
drept, atingerea cruia cere clarificarea i luarea in considerare a
specificului dreptului in sistemul normelor sociale. %adar, teoria
libertaro-juridic, intemeiat pe modul filosofico-juridic de abordare a
problemei corelaiei filosofiei dreptului cu alte tiine umaniste, este
indreptat impotriva confund!rii dreptului cu morala, etica, credina
religioas i alte tipuri de norme sociale nejuridice.
21
TEMA *) %RINCI%ALELE MODURI DE INTER%RETARE A
DRE%TULUI
2.1. Eipologia modurilor de interpretare a dreptului
2. 2. Concepia legist! a dreptului
2.3. Concepia #usnaturalist! a dreptului
2.K. Concepia libertaro-#uridic! a dreptului
*)0) T$olo:a &odurlor de "ter$retare a dre$tulu
Importana tipologiei este determinat de faptul, c un anumit mod de
interpretare a dreptului determin paradigma, principiul i tipul 4modelul
semantic6 cunoaterii filosofice corespun(toare a dreptului i statului. In
fond, modul de interpretare a dreptului de(vluie coninutul
teoreticojuridic,
obiectul de studiu i metoda concepiei corespun(toare a
filosofiei dreptului.
"ipologia modurilor de interpretare a dreptului, adic clasificarea
diferitor moduri de interpretare a dreptului i imp!rirea lor in grupuri
omogene 4similare6, poate fi efectuat in ba(a diferitor criterii. in
punctul de vedere al definiiei obiectului de studiu al filosofiei dreptului,
expus in pre(entul curs de prelegeri, o importan semnificativ are
evidenierea urmtoarelor trei moduri de interpretare a dreptului& legist,
#usnaturalist i libertaro-#uridic.
in punctul de vedere al legismului, filosofia dreptului este o
invtur abstract 4metafi(ic6 despre obiecte ideale, ireale
4nepo(itive6. $aximum, ce admit unii repre(entani ai legismului
4po(itivismului i neopo(itivismului6, - existena filosofiei dreptului
poziti, un fel de argumentare filosofic a sistemului de drept in vigoare
i tiinei juridice po(itiviste. ; po(iie contrar legismului ocup
repre(entanii concepiei #usnaturaliste, care determin obiectul de
studiu
al filosofiei dreptului prin deosebirea i corelarea dreptului natural cu
dreptul po(itiv 4insui termenul @#us positiiumA * @drept po(itivA a
aprut in jurisprudena21 roman i s-a intrit in cea medieval6.
Conform
jusnaturalismului 4de la #us naturale * drept natural6, dreptul natural -
este unicul drept autentic, drept in adevratul sens al acestui cuvant, iar
dreptul poziti - este un drept artificial, nenatural. eaceea, filosofia
dreptului in interpretarea jusnaturalitilor - este, in fond, filosofia
dreptului natural.
21 In limba engle(, @#urisprudenceA semnific in primul rand @tiin
sau filosofie a
dreptuluiA 4Cf. "#e <enguin :nglis# ictionara, B.8. Barmonsbaa,
/5.>, p.3576.
20
=i legismul i jusnaturalismul repre(int po(iii extreme, care se
exclud reciproc, cu privire la obiectul de studiu al filosofiei dreptului.
%titudinea unilateral a acestor dou concepii, prin care se neglijea(
legtura necesar dintre esen i fenomen in drept, este depit de
concepia libertaro-#uridic!. Conform acestei concepii, legtura
reciproc dintre esena #uridic! i fenomenul #uridic, in contextul
deosebirii i corelaiei dreptului i legii, poart un caracter necesar i
cuprinde toate variantele juridico-logice posibile ale coraportului
dreptului i legii.
In aceast ordine de idei, modul de interpretare libertaro-juridic are o
importan deosebit nu numai ca concepie filosofico-juridic, dar i ca
principiu fundamental in stabilirea obiectului de studiu al filosofiei
dreptului in general.
*)*) Co"ce$#a le:st( a dre$tulu
Degismul 4de la legis * lege6 este o concepie filosofico-juridic care
neag existena dreptului ca atare i afirm existena legii. In aceast
ordine de idei, pentru modul legist de interpretare a dreptului este
caracteristic ideea identific!rii dreptului 4ca esen obiectiv
determinat, independent de voina i caracterul arbitrar al puterii
oficiale6 i legii 4ca deci(ie de constrangere obligatorie a puterii
oficiale6.
reptul, conform legismului, - nu este altceva decat produsul arbitrar a
voinei legiuitorului, al statului, este dispo(iia, ordinul lui 4deci(ie de
constrangere, regul, act, norm6.
In epoca $odern modul legist de interpretare a dreptului a fost
intemeiat de ganditorul engle( T'o&as Ho??es 4/0..-/>756, parti(an
al
guvernrii absolute. @,uterea #uridic! a legii, - considera el, - const!
numai in aceea c! ea este ordin al monarGuluiF. "otodat, prin lege se
are in vedere dreptul in igoare 4dreptul po(itiv6. 8umai in stat criteriul
binelui i rului capt valoare& bun este ceea ce folosete vieii in
comun, ru - ceea ce stric aceast via. In stare natural nu exist
pentru om noiunea de drept i nedrept, in aceast stare fora este
identic
cu dreptul& ai drept, dac ai for. Cci in starea natural instinctul
dominant este instinctul egoist al conservrii de sine, care-l face pe om
s vad in fiecare semen al su un duman i s-l trate(e ca atare. Starea
natural se caracteri(ea(, dup Gobbes, printr-o lupt feroce pentru
existen, prin bellum omnium contra omnes.
Cum ins in starea natural nimeni nu este aa de tare, incat s-i
impun fora lui celorlali i cum nici nu se simte asigurat i linitit,
2>
fiecare om dorete de fric i din nevoia de pace s ias din aceast stare
natural i s-i gseasc ocrotirea in stat. Jiaa politic in comun este
@produsul artificial al fricii i inelepciunii.A +rica i inelepciunea ii
indeamn pe oameni s inc#eie un contract social, prin care ei renun
definitiv la starea lor natural i se oblig la o supunere total fa de
eful statului in sc#imbul ocrotirii, pe care le-o d statul. Conducerea
statului aparine sau unui monar# sau adunrii cu puteri absolute, care
dispun asupra bunurilor i vieii supuilor lor. $onar#ul este mai presus
de legi, fiindc el este acela care le @edicteaz!$ le interpreteaz!$ le
scGimb! i le suprim!A. $onar#ul nu este i nu se simte rspun(tor
decat numai fa de umne(eu20.
!lterior acest mod de interpretare a dreptului a fost preluat de ctre
repre(entanii diferitor curente a aa numitului @pozitiism #uridicA 4i
neopozitiism6, care in fond este nu po(itivism juridic, ins anume
po(itivism 4i neopo(itivism6 legist.
<rintre te(ele i ideile principale ale po(itivismului juridic pot fi
evideniate urmtoarele& a6 interpretarea dreptului ca creaiune a puterii
oficiale, b6 constrangerea autoritar oficial ca trstur distinctiv unic
a dreptului, c6 metodele formal-logic i juridico-dogmatic ca metode
de anali( a dreptului, d6@curireaA invturii despre drept de diferite
concepii metafi(ice cu privire la esena, natura, cau(ele i valorile
dreptului etc.
In secolul al EIE-lea asemenea concepii po(itiviste au promovat
Aust" @), A&os S'. i alii - in %nglia, >"ds'ad 8), Her?er ;),
8er:?ou& ;), La?a"d %), C'&el&a" A. i alii - in Bermania,
@);a?a"t< i alii - in +rana, G)V) Sc'ersc'e"e5c i alii - in )usia.
In secolul al EE-lea legismul este repre(entat de aa curente ale
@neopo(itivismului juridicA ca& @#urisprudena reformat!A a lui
V)D);atco5, @in!!tura pur! despre dreptA a lui H) ;else", @concepia
dreptuluiA a lui H) Hart etc.
<entru legism i po(itivismul 4neopo(itivismul6 juridic in general sunt
caracteristice sfidarea drepturilor omului i ceteanului, apologia puterii
oficiale i #ipertrofia posibilitilor ei creative. In aceast ordine de idei,
legismul repre(int in sine manifestarea normati! a autoritarismului.
<atosul i aspiraiile legismului * sunt supunerea de ctre toi regulilor i
20 2agdasar 8., 2ogdan J., 8arla C. Antologie filosofic!. Filosofi
str!ini. 2ucureti,
:ditura !8IJ:)S%' %'IS, /550, p.2/..
27
dispo(iiilor puterii oficiale. In aceste invturi peste tot domin prerea
despre om ca despre un obiect supus puterii, i nu ca fiin liber.
!nul dintre repre(entanii de va( ai jurisprudenei analitice engle(e
@o'" Aust" 4/75--/.056, in lucrarea sa despre @filosofia dreptului
po(itivA, caracteri(ea( dreptul ca @creaie a %ueranului sau a statului$
fiind instituit direct de c!tre monarG sau de corpul suprem in e'ercitarea
funciilor sale legislatie sau #uridiceC sau a fost instituit indirect$ de
c!tre un supus$ indiid sau corp$ e'ercitand drepturi sau puteri pe care
monarGul sau corpul sueran le-a conferit e'pres sau tacitA2>. @Orice
lege * sublinia el, - sau regul! (luat! cu cea mai larg! semnificaie care
se poate da pe bun! dreptate termenului) este o porunc!. %au$ mai
curand$ legile sau regulile$ numite astfel pe drept cuant$ sunt specii ale
porunciiA27.
e asemenea, i S')A&os afirma c, @dreptul este ordin al statului ca
autoritate politic! superioar! in scopul controlului aciunilor
persoanelor din comunitatea dat!A2.. =i juristul rus
G)V)Sc'ersc'e"e5c promova idei asemntoare. @Orice norm! de
drept,- scria el - este ordinA25. reptul in vi(iunea sa, este @opera
statuluiA, iar puterea de stat este caracteri(at ca @fapt iniial$ din care
decurg$ ag!andu-se una de alta$ normele de dreptA3-.
,rin ordinul s!u puterea de stat genereaz! dreptul * acesta este
crezul modului legist de interpretare a dreptului3/. in acest punct de
vedere, tot ce poruncete puterea oficial!$ este drept.
2> 2dicescu $i#ai, Concepte fundamentale in teoria i filosofia
dreptului$ 3. coli i
curente in gandirea #uridic!, 2ucureti, :dit. '!$I8% ':E, 2--2,
p./57.
27 Ibidem, p./5>.
2. %mos S#. A sLstematic MieN of tGe %cience of Ourisprudence. '.,
/.72. <.73.
25 c]de]f]VMg \._. PQR:4 /S0634 96:7:. S., /5/-, VXh./. T.2./
3- Ibidem, p.3/1.
3/ %cest cre( are punctul de plecare in victoria marii revoluii france(e,
infptuit sub
stindardul dreptului natural. Sub impactul ideilor de libertate i
egalitate, revoluia
france( a demolat dreptul feudal, fcand necesar i posibil crearea
unui nou sistem
de drept, care s exprime oina general!. $unca de elaborare a noii
legislaii, care a
alc-tuit Codul 8apoleon, a inceput prin a recunoate diferena dintre
drept i lege, dar
s-a inc#eiat prin a contesta i a pune in aplicare o alt concepie. %cea
alt concepie
devenit dominant consta in identificarea dreptului cu legile, in
confundarea lor.
Instituirea ei s-a produs in modul urmtor& devotamentul cu care cei
insrcinai s
cree(e o legislaie nou i-au asumat sarcinile, impletit cu credina
perfecionist c
mintea lor este capabil s reali(e(e pe deplin treaba incredinat, a
generat increderea
fr fisuri c ei pot transpune corect i complet coninutul dreptului
natural in enunuri
autoritare cu caracter de legeI aprea astfel ca cert resorbia total a
dreptului
2.
%stfel, in invtura legist deosebirea dreptului de samoolnicie, in
principiu, este lipsit de sensul ei obiecti i de coninut, i are pentru
repre(entanii acestei concepii doar caracter subiecti i formal&
samovolnicia evident, sancionat de un subiect anumit 4organ de stat6
intr-o form anumit 4in form de oarecare act * lege, decret, edict,
#otrare, circular etc.6 - este recunoscut ca drept.
In interpretarea legist-po(itivist a dreptului, dispoziiei puterii
oficiale i se atribuie puteri magice. Se primete, c printr-un asemenea
ordin sunt soluionate sarcini nu numai cu caracter subiecti 4formularea
normelor legislative6, dar i obiecti 4formarea, elaborarea dreptului
insi6, i de profil tiinific ca atare 4de(vluirea specificului dreptului,
deosebirea lui de alte norme sociale6.
=i neopozitiismul juridic, deasemenea, interpretea( dreptul ca
dispo(iie a puterii oficiale i ca ordine social cu caracter forat. =i
aceasta, nectand la declaraiile neopo(itivitilor de @cur!ireA a
jurisprudenei de repre(entrile din trecut despre drept ca produs al
statului i incercrile de a argumenta in mod formal-logic, precum c
dreptul cu caracter constrangtor i ordonat, susinut de ei, ii are
originea nu in stat, ci intr-o norm! general! ipotetic! 4G.Helsen6 sau
intr-o oarecare @ultim! regul!A efectiv * @regul! superioar! a
recunoateriiA 4G.Gart6.
In ba(a unei astfel de orientri po(itivist-pragmatice, jurisprudena
legist se preocup de clarificarea i examinarea a dou fapte empirice
principale& /6 constatarea, clarificarea i siste-matizarea a insui
tipurilor 4formelor6 de dispo(iii 4legi cu caracter necesar i de
constrangere6 ale puterii oficiale, adic a aa numitor i(voare formale ale
dreptului in vigoare 4dreptului po(itiv, legii6, i 26 clarificarea p!rerii
4po(iiei6 legiuitorului, adic a coninutului normativ-regulator al
natural in legi. %ceast certitudi-ne a fcut ca la sfaritul operaiei s se
cread c nu
mai exist alt drept decat cel cuprins in Cod, care apare ca intreg dreptul
i se numete
drept poziti. Se considera de acum c admiterea unui drept 4natural6
care s stea in
spatele legilor ar fi pur speculaie metafi(ic.
Ca singurul drept existent, care a inglobat in el dreptul natural, Codul *
adic dreptul
pozitiat in legi * este privit cu mult respect. In consecin, dreptul este
definit ca
ansamblul legilor in igoare care, intr-o ar dat, la un moment dat,
sunt recunoscute
ca reguli de conduit social. e aici, ideea de ba( a legismului c!
dreptul nu este un
ideal de inf!ptuit$ o aloare de realizat$ ci este un fapt real$ realizat sub
forma
legislaiei in igoare, care, existind in spaiu i timp, este
necontroversabil. In aceast
optic, pentru a cunoate dreptul este necesar i suficient s se cerceteze
#otrarile,
decretele, codurile care g#idea( practica judectoreasc i
administrativ.
25
dispo(iiilor corespun(toare a puterii oficiale ca i(voare 4forme6 ale
dreptului in vigoare.
%stfel, legismul, in toate variantele lui, * de la vec#iul legism i pan
la concepiile analitice i normativiste contemporane ale po(itivismului
juridic, - identificand dreptul i legea 4dreptul po(itiv6, detaeaz! legea
ca fenomen juridic de esena juridic 4drept6, neag! insuirile obiective
juridice, calitatea, caracteristicile legii, interpretind-o ca produs al
voinei
4i samovolniciei6 puterii oficiale. e aceea, specificul dreptului, prin
care po(itivitii au in vedere legea 4dreptul po(itiv6, inevitabil se reduce
la caracterul constrang!tor al dreptului. "otodat, acest caracter
constrangtor al dreptului este interpretat nu ca re(ultat al unor insuiri i
cerine obiective ale dreptului, dar ca factor iniial determinant. %stfel,
puterea statului 4puterea oficial6 produce dreptul ordonat$ impus prin
for!.
Cu toate acestea, legismul i cultul legii$ instaurat de el, posed ins i
o latur! poziti!, care const in capacitatea lor de a spori sentimentul de
securitate al cetenilor care vor prefera ca societatea s fie guvernat de
legi stabile, generale, bine gandite, decat de oameni sc#imbtori i
expui pasiunilor, care ar putea decide in mod personal. Sub forma
legismului, po(itivismul juridic desc#ide calea aplicrii formulei lui
,indar ca societatea s fie guvernat de legi, nu de oameniI32 se
reali(ea( astfel i marele de(iderat ca oamenii s aib fric de
magistratur, nu de magistrai.
+aptul c legile in vigoare 4dreptul po(itiv6 sunt instituite de stat i
asigurate de autoritatea statal, este adevrat, ins acest lucru este
neindestul!tor pentru o inelegere adecvat a conceptului de drept,
pentru interpretarea unor asemenea prevederi oficiale-autoritare 4norme6
anume ca fenomene juridice 4fenomene ale esenei juridice6, ca drept in
general. %ceasta, deoarece, intr-o astfel de interpretare legist nu e'ist!
nici un criteriu pentru a deosebi dreptul de lege, norma juridic - de
dispo(iia arbitrar a puterii oficiale, legea de drept * de legea
nonjuridic.
%adar, legismul a uitat ceea ce tia inc unul din fondatorii lui, @ea"
%ortals, i anume, c reglementarea prin legi a tuturor problemelor este
32 :logiul forei legii este repre(entat in urmtoarea poe(ie, atribuit
poetului antic
<indar& Degea - a lumii regin!, , C!reia nemuritori i muritori i se
incGin! T Bndrept!ete
puterea T Care le-aduce pe toate cu suerana ei man! T +artor imi e
Ueracle T Care cu
muncile sale T F!r! re-o plat! i f!r! s! fi primit in dar T B-a luat lui
Herion acile T Ca
lucru drept dup! natur! T
3-
de(irabil, fr ca ea s fie posibil, @c!ci dac! preederea legiuitorilor
este limitat!$ natura ei este infinit!A33.
*).) Co"ce$#a Aus"aturalst( a dre$tulu
<rincipiile pe care se intemeia( concepia #usnaturalist! sunt
identice cu principiile generale ale teoriei dreptului natural in intreaga sa
evoluie, plecand din antic#itate i pan ast(i.31 ;riginea concepiei
jusnaturaliste o gsim in operele filosofilor antici * mai intai la greci
4Geraclit, emocrit, sofitii, Socrate, <laton, %ristotel, stoicii6, apoi la
romani 4Cicero, !lpian6. In invturile acestor ganditori i coli
filosofice pot fi evideniate urmtoarele idei centrale& a6 ideea naturii ca
ordine a lucrurilor, pretutindeni aceeaiI b6 ideea c oamenii se nasc
egali, - de aici neacceptarea privilegiilor i sclavajului, precum i a
egalitii in ceea ce privete posesia bunurilorI c6 ideea c arbitrariului
guvernrii oamenilor, opresiunii i nedreptii tiraniei, le poate fi opus
natura i legile ei.
Banditorii greci au fost primii care au pus ba(ele teoriei
jusnaturaliste, iar Heraclt 4011-1.. i.G.6 primul dintre precursori. "otul
in lume, - spunea el, - ascult de o lege care ingrijete ca in mijlocul
scGimb!rilor substratul lucrurilor s rman acelai, cum cere dreptatea
i armonia. %ceast lege este Dogosul 4)aiunea6. reptatea const in a
urma 'ogosul universal divin, fr de care oamenii, nu ar avea nici
mcar inc#ipuire despre dreptate.30
De&ocrt 4ap.17--3>> i.G.6, de pe po(iii jusnaturaliste, critica
ordinea i legile polisului, deoarece ele exprim doar @p!rerea general!A
i sunt, deci, in de(acord cu natura. @=ispoziiile legilor$ - scria el$ - sunt
artificiale. Bn natur!$ ins!$ e'ist! atomi i idA3>.
+ilosofii anteriori propuseser legi venice ale naturii, considerand c
dincolo de micarea perpetu a fenomenelor naturii rmane o substan
etern, principiul. Sofitii * %rotaB:oras 41.--1/- i.G.6, Gor:as
41.3-370 i.G.6 .a., pentru a judeca instituiile i legile in vigoare, aveau
nevoie de un caracter obiectiv, de un etalon cu ajutorul cruia s msoare
valorile i legile timpului lor. %cest criteriu obiectiv era dreptul natural,
dreptul aa cum ar trebui s fie, in concordan cu natura lucrurilor i a
oamenilor. :i opuneau acest drept natural, dreptului artificial, creat de
33 =tefan Beorgescu, ;p. cit., p./2..
31 $ai amnunit ve(i& $i#ai 2descu, ;p. cit., p.5-///.
30 Filosofie. Analize i interpret!ri. ;radea& :d. %8":", /55>, p./2.
3> ijdZ] k. l. VS50W63/. i., /57-, T.373.
3/
fiecare dat de interesul i arbitrariul oamenilor. Convingerea sofitilor
era c in spatele conveniilor noastre arbitrare exist anumite legi
naturale invariabile. 8umai c in determinarea coninutului dreptului
natural existau diferenieri c#iar i in cadrul curentului sofitilor,
susinandu-
se po(iii total divergente. !nii dintre sofiti vroiau s rstoarne
legile cetii, ca s instaure(e egalitatea natural intre oameni, alii,
dimpotriv, susineau inegalitatea, considerand egalitatea ca opus legii
naturale. Ins, nectand la aceste divergene, sofitii au fost primii care
au formulat i anali(at metodic distincia dintre dreptul natural i
dreptul artificial (poziti), care de atunci i pan ast(i a rmas
problema
cea mai insemnat! a filosofiei dreptului.
'a Socrate 41>5-355 i.G.6 gsim o manifestare a unui respect
deosebit, fundamental fa de lege. 'egile i cetatea, in concepia lui,
sunt deasupra oricror voine omeneti. 'egile sunt @inelepciunea
suprem! i realizarea aciunii diineA. :l considera, c inteligena i
puterea de ptrundere a omului constituie natura Xinelui i c ele
dovedesc perfecionarea legilor.
iscipolul lui Socrate, %lato" 4127-317 i.G.6 constata dualitatea
dreptului in drept scris i drept nescris, ultimul repre(entand @e'istena
unor norme eterne i imuabileA. <laton deduce dreptul din ideea pe care
o considera cea mai desvarit, i anume, ideea Xinelui.
Cel care a conturat teoria dreptului natural a fost Arstotel
431.-322 i.G.6. In invtura sa el evidenia( deosebirea dintre dreptul
natural i dreptul artificial 4po(itiv6. reptul natural, ca lege nescris,
exprima ec#itatea i st deasupra legilor scrise 4artificiale6. Statul apare
ca scop al naturii, iar activitatea sa are ca finalitate garantarea propriei
uniti i aprarea intereselor cetenilor si. In concepia lui %ristotel,
dreptul deri! din obserarea raional! a naturii.
!n moment foarte important pe care il gsim la %ristotel este i
distincia pe care o face intre om, ca parte a naturii$ la fel ca orice alte
fiine, pe de o parte, iar pe de alt parte, omul ca parte a naturii$
deosebit! de celelalte fiine, dotat cu raiune, cu contiin. e aici a
aprut o dualitate a dreptului natural, pe care o regsim ulterior la stoici.
reptul natural a preocupat i coala stoic!, fondat in jurul anului
3-- i.G. de ctre -e"o" 4331-2>2 i.G.6, activitatea creia a continuat i
in epoca roman. Stoicii, merg ins mai departe, i c#iar dreptul natural
raional il disting intr-un drept natural ideal absolut, care a repre(entat
dreptul natural din epoca de aur a omenirii, potrivit cruia nu exist nici
proprietate, nici sclavaj i nici guvernare, iar apoi, dup ce omenirea a
32
dec(ut i s-a deteriorat moral, s-a trecut la dominaia dreptului natural
ideal relati. %cest drept natural necesit din partea legiuitorului, legi
g#idate de raiune, dar asemenea legi care s tind s se apropie de
idealul absolut.
Ca i %ristotel, pentru stoici dreptul natural are dou semnificaii&
modalitatea de a tr!i ca toate fiinele, urmand legile firii, i ansamblul
de principii de conduit! accesibile numai omului, fiina superioar
unic,
dotat cu raiune i capabil s fac deosebirea intre bine i ru. 'a
stoici, legea naturii este identificat cu datoria moral!.
%adar, pentru stoici, dreptul natural este o intruc#ipare a raiunii
superioare, un g#id spre o conduit moral, ei depind astfel
interpretarea biologic!, i imprind dreptul natural intr-un drept
raional
i drept ideal, ultimul considerat absolut * la apogeu, i relativ * dup o
perioad de decaden.
In epoca roman, cel mai de va( ganditor care s-a ocupat de dreptul
natural, a fost Marcus Tullus Ccero 4/->-13 i.G.6. :xprimand
concepia roman cu privire la drept, el nu il consider un produs al
voinei umane, al opiniei arbitrare, ci un dat natural, o lege etern, o
expunere
a raiunii universale. In acest fel, dreptul natural apare ca o lege
natural! in!scut!, im-plantat in individ.
Scopul filosofiei dreptului este de a pune in lumin natura dreptului,
iar ea trebuie cutat in natura omului. @Ade!rata lege este$ desigur$
inelepciunea conform! cu natura$ prezent! in toi oamenii$
consecent!$
etern!$ care ne cGeam! la datorie i ne d! porunci interzicandu-ne s!
comitem fraude i indep!rtandu-ne astfel de eleA37. Conclu(ia lui
Cicero
este, deci, c a viola dreptul inseamn a aciona contra naturii, a nega
legea universal.
!n alt mare jurisconsul al epocii romane, Ul$a" 4c./7--2236 definea
dreptul natural ca fiind @ceea ce natura a in!at tot ce este iu?
deoarece acest drept este propriu nu numai speciei umane$ dar i tuturor
animalelor$ care se nasc pe p!mant i in mare$ i p!s!rilor.A3. !lpian
este cel care incearc s enune principiile dreptului& a tri cinstitI a nu
face ru nimnuiI a da fiecruia ce i se cuvine 4Goneste iere$ alterum
non laedere$ suum YuiYue tribuere6.
%adar, in antic#itate, dreptul natural a cunoscut mai multe orientri,
dintre care unele cu caracter religios, promovand ideea c dreptul
37 $i#ai 2descu, ;p. cit., p.2-.
3. m]dT]Tnfo K.k. @310<0A34 96:7:. S., pqr-VN mstSu, 2---,
T./>/.
33
natural este de fapt un drept de natur divin, altele cu caracter laic,
mergand pan la marerialism, afirmand c dreptul ar fi un element al
naturii, al materiei. In ceea ce privete coninutul dreptului, teoriile
dreptului natural din antic#itate afirmau c statul i dreptul trebuie s
ocroteas dreptatea, s reali(e(e dreptatea i ec#itatea.
Concepiile despre dreptul natural elaborate in :vul mediu aveau o
fundamentare i o finalitate diferite, in comparaie cu epoca anterioar.
reptul natural nu mai este identificat cu raiunea. In operele celor mai
de va( repre(entani ai filosofiei medievale * Aurelu Au:ust"us
4301-13-6 i T'o&as dCADu"o 4/220-/2716 * predomin ideea naturii
diine a dreptului natural, iar biserica ii revendica rolul de interpret
autentic al dreptului naturii.
Custiia cretin, in vi(iunea lui %ugustinus, este constituit in ba(a
legii naturii, a legii mo(aice i a legii lui Gristos. Includerea legii
naturale in acest sistem normativ induce ideea proenienei diine a
dreptului natural, care la randul sau este considerat sursa legilor in
vigoare 4dreptului po(itiv6.
"#omas dv%wuino definete dreptul natural ca acea parte a dreptului
divin care se dez!luie raiunii naturale, iar omul, ca fiin raional,
aplic aceast parte a dreptului divin, treburilor lumeti. reptul fcut de
oameni provine din principiile dreptului etern, altfel cum se reflect in
dreptul natural. e aceea, orice drept care provine de la o autoritate
omeneasc trebuie s se conforme(e legii divine. 8umai legea divin
este etern. 'egile fcute de oameni pot varia in timp i spaiu.
up :vul mediu asistm la o inflorire a teoriei jusnaturaliste,
intemeiat pe revigorarea raionalismului, ca reacie impotriva
concepiilor teologice medievale. +igura cea mai repre(entativ a
secolului al EJII-lea a fost Hu:o Grotus 4/0.3-/>106, considerat a fi
adevratul intemeietor al colii dreptului natural. <entru Brotius, dreptul
natural este conceput total independent fa de religie i intemeiat
exclusiv pe raiune. ou idei stau la ba(a concepiei sale care s-a
bucurat de mare autoritate, mai bine de un secol, i anume, ideea st!rii
naturale a oamenilor i ideea contractului social. Brotius arat c
principiile dreptului natural decurg din natura intelectului uman care
dorete o societate panicI c omul are o natur sociabil care il
impinge
spre inelegere cu ceilali, spre dorina de a constitui o comunitate
panic, intemeiat pe raiune i fr de care nu se poate tri. :ste vorba
despre un instinct profund, comun tuturor oamenilor. <e ba(a lui se
poate
31
constitui un drept invariabil pentru toate timpurile i toate locurile, care
exist datorit raiunii, independent de comandamentul divin.
reptul natural se impune ca fiind etern, imuabil i universal valabil
pentru orice minte omeneasc. :l se deosebete de dreptul po(itiv, numit
de Brotius, drept voluntar, drept care fiind i(vorat din arbitrariul
oamenilor, n-are nici o valabilitate pentru toi i nici caracter permanent.
Incepand cu Brotius, concepia dreptului natural dobandete o
orientare indiidualist!, urmand a se vorbi nu de @drept naturalA ci de
@drepturi indiiduale naturale.A Se consider, c dreptul natural este
inscris in inima tuturor oamenilor.
<entru explicarea i justificarea dreptului natural se recurge la
raiunea uman, unde-i gsete aceasta i(vorul. Concepia dreptului
natural este impletit cu ideile concepiei contractuale a apariiei statului.
esigur c aceast concepie a fost justificat in mod diferit de diferii
autori 4dx%wuino, Brotius, Co#n 'ocFe 4/>23-/7-16 in %nglia, apoi
C.C.)ousseau 4/7/2-/77.6 in +rana6. Eeoria contractului social, iniial, a
fost de(voltat i folosit in epoca $odern i, ulterior, in epoca
contemporan sub forma aa-numitului, @drept natural ren!scutA, de
data aceasta incercand s se explice necesitatea aprrii i fundamentrii
unor drepturi eseniale ale omului in societate.
%adar, cu excepia perioadei de cri( pe care a cunoscut-o in sec. al
EIE-lea, legat de confruntrile dintre dreptul natural i opiniile
contrare, teoria dreptului natural 4teoria #usnaturalist! a dreptului6
traversea( toat istoria filosofiei dreptului. %prut in doctrinele
grecilor, explicitat i de(voltat de juritii romani, preluat de
invtura
cretin, care prin patristici i scolastici o concilia( cu teologia,
renovat radical i seculari(at in epoca $odern i totodat extins la
relaiile internaionale, teoria dreptului natural a exercitat in continuare o
influen extrem de puternic.
; importan #otratoare pentru diferitele variante ale teoriei
jusnaturaliste a dreptului o are deosebirea dintre dreptul natural i
dreptul po(itiv. %ceast deosebire, promovat in diferite concepii din
trecut i pre(ent, este exprimat in formulri i termeni diferii. e
exemplu, dreptul natural deseori este desemnat ca drept imuabil, ca
drept
autentic, ca drept raional, ca drept filosofic, ca idee de drept, ca drept
in
sens propriu, ca drept corect etc. In mod corespun(tor, dreptul po(itiv
este desemnat, de asemenea, diferit& ca drept artificial 4non-natural6, ca
drept omenesc, ca drept oliti 4voluntar6, ca drept scGimb!tor, ca drept
condiionat, ca drept neautentic etc.
30
<entru repre(entanii concepiei jusnaturaliste, dreptul natural ca
drept unic real, raional, moral i just este dat de la natur i ii are
originea in natura obiectiv - in natura divinitii sau a omului, in natura
fi(ic, spiritual sau social, in @natura lucrurilorA etc.
%utorii diferitor variante ale concepiei jusnaturaliste promovea(
preri diferite despre coninutul concret al dreptului natural. Ca drept
natural sunt interpretate aa fenomene diferite ca& egalitatea i libertatea
natural a tuturor oamenilor, dreptul natural la inegalitate i privelegii,
dreptul natural al oamenilor la demnitate, unele sau altele drepturi i
liberti inalienabile ale omului etc.
reptul po(itiv, din contra, este apreciat de ctre jusnaturaliti ca
abatere 4ignorare, sc#imonosire, negare etc.6 de la dreptul natural, ca
dispo(iie artificial, greit sau arbitrar a oamenilor 4a puterii oficiale6.
Concepiei jusnaturaliste a dreptului ii sunt caracteristice atat unele
merite * ideile cu privire la esena obiectiv a dreptului, ideile despre
libertatea i egalitatea natural a tuturor oamenilor, despre drepturile i
libertile inalienabile ale omului, despre statul de drept etc., cat i unele
nea#unsuri - confundarea dreptului cu fenomene nejuridice 4morala,
estetica, religia etc.6, lipsa unui criteriu formali(ator clar de deosebire a
dreptului de tot ce este non-juridic, desconsiderarea dreptului po(itiv i
lipsa legturii reciproce necesare dintre dreptul natural i dreptul po(itiv
etc.
"ea#unsul semnificati al concepiei jusnaturaliste const in
interpretarea eronat a problemei principale a filosofiei dreptului -
deosebirea i corelaia esenei i fenomenului in drept. eosebirea i
corelaia dintre dreptul natural i dreptul po(itiv, propus de aceast
concepie, - nu este corelaia 4cutarea cilor i condiiilor coincidenei
i critica ca(urilor necorespunderii lor6 dintre esena juridic 4in form
de
drept natural6 i fenomenul juridic 4in form de drept po(itiv6, ci
confruntarea 4deseori - antagonismul6 dintre dreptul natural 4ca drept
unic autentic - i esen juridic autentic, i totodat, fenomen juridic
autentic6 i dreptul po(itiv 4ca drept neautentic - neautentic i ca esen
i
ca fenomen6. Cercetrile legturilor reciproce, necesare dintre esen i
fenomen in drept sunt substituite aici cu construcia speculati! a
dreptului natural 4dreptului autentic ca esen i totodat ca fenomen
juridic real in vigoare6 i ignorarea, in aceast ordine de idei, a dreptului
po(itiv 4dreptul general obligatoriu oficial in vigoare6.
Ceea ce jusnaturalitii vorbesc despre esena obiectiv a
dreptului, - aceast esen nu este a dreptului po(itiv instituit de stat, ci
3>
doar ersiunile lor despre dreptul natural, cruia ii atribuie in mod
arbitrar insuirile fenomenului juridic factual. %stfel, conform concepiei
jusnaturaliste a dreptului, dreptul natural, - este nu numai unicul drept
dat de la natur, dar i dreptul in vigoare real. e aici i dualismul
#uridic
caracteristic acestei concepii * repre(entarea despre existena
concomitent a dou tipuri de drept - dreptul natural i dreptul oficial in
vigoare.
%adar, in invturile jusnaturaliste, in fond, este ignorat sensul i
particularitile corelaiei esenei i fenomenului in drept, caracterul
deosebit 4public - autoritar6 al procesului poziti!rii 4recunoaterii
oficiale, instituirii i exprimrii6 esenei dreptului in form de fenomen
juridic oficial in vigoare 4drept po(itiv, lege in vigoare6 intr-un loc
anumit i timp anumit. In concepia jusnaturalist lipsete conceptul de
lege de drept, adic, de drept po(itiv, ca intruc#ipare a esenei dreptului.
%ceasta, deoarece esena jusnaturalist de#a este intruc#ipat in
fenomenul jusnaturalist, aa c esena i fenomenul constituie o unitate
jusnaturalist indisolubil. ; asemenea elaborare a legii de drept, in care
dreptul natural s-ar imbina armonios cu dreptul po(itiv, nu a primit in
invturile jusnaturaliste - datorit caracterului lor unilateral,
desconsiderrii dreptului po(itiv, lipsei unei concepii a legii de drept
etc.
- o inelegere i argumentare teoretic corespun(toare.
*)/) Co"ce$#a l?ertaroBAurdc( a dre$tulu
'egismul i jusnaturalismul exprim po(iiile extreme, contrare in
interpretarea filosofico-juridic a dreptului, dar i cu privire la obiectul
de studiu al filosofiei dreptului. Caracterul unilateral al acestor concepii
opuse, care fiecare in felul su rupe legturile necesare dintre esen i
fenomen in drept, este depit in concepia libertaro-#uridic! a dreptului.
In cadrul acesteia, leg!tura reciproc! dintre esena juridic i fenomenul
juridic, in contextul deosebirii i corelaiei dreptului i legii, poart un
caracter necesar i cuprinde toate variantele juridico-logice ale corelaiei
dreptului i legii.
Concepia libertaro-juridic este o invtur filosofico-juridic
contemporan elaborat i promovat de ganditorul i juristul rus
V)S)Nesersea"#.35 'a ba(a acestei concepii st principiul egalit!ii
formale ca principiu fundamental al dreptului. Concepia
libertarojuridic
include in sine nu numai inelegerea filosofico-juridic dreptului
35 Je(i mai amnunit in& m]T]dTnfo K.k. @310<0A34 96:7:. SNTUVP&
pqrPL]YZTLVN
mstSu, 2---.
37
4ca esen juridic, dar i ca fenomen juridic in form de lege de drept6,
dar i inelegerea filosofico-juridic a statului ca form
instituionalautoritar
de exprimare i aciune a principiului egalitii formale, adic
form juridic de organi(are a puterii publice.
:galitatea formal ca esen i principiu fundamental al dreptului
include in sine trei componente interconexe, trei insuiri eseniale ale
dreptului, care se completea( i se presupun reciproc 4se subineleg
reciproc6, i anume& /6 m!sura uniersal! egal! 4norm6, 26 libertatea
formal! a tuturor adresailor acestei norme egale regulative, i 36
ecGitatea uniersal! a acestei forme de reglementare egal pentru toi.
In concepia libertaro-juridic de interpretare a dreptului i in filosofia
dreptului, ba(at pe aceast teorie, sunt depite extremele antagoniste
caracteristice legismului i jusnaturalismului i neajunsurile in
interpretarea problemelor cu privire la deosebirea i corelaia dintre
esena juridic i fenomenul juridic, dintre drept i lege.
In cadrul concepiei libertaro-juridice cone'iunea esenei i
fenomenului in drept poart! un caracter necesar i legitim? esena
#uridic! obiectiv 4egalitatea formal6 * este esena unui fenomen juridic
real anumit 4a legii general-obligatorii instituite de stat, care exprim
insuirile i cerinele principiului egalitii formale6, iar fenomenul
#uridic 4legea general-obligatorie, ce exprim insuirile i cerinele
principiului egalitii formale6 * este fenomenul 4manifestarea6 anume i
numai a esenei juridice date 4a egalitii formale6. :sena juridic
4egalitatea formal6 ii g!sete manifestare in legea general-obligatorie
4fenomen juridic al realitii juridice6, iar fenomenul juridic 4legea
general-obligatorie6 e'teriorizeaz! in realitate esena juridic 4egalitatea
formal6.
8umai in ba(a i cu luarea in considerare a unei asemenea leg!turi
necesare dintre esena juridic i fenomenul juridic este posibil
reali(area unitii lor in form de lege #uridic!, adic de drept po(itiv
oficial, general-obligatoriu i instituit de stat, care exprim in form
normativ-concreti(at insuirile i cerinele principiului egalitii
formale. e pe po(iiile legismului i jusnaturalismului o asemenea
unitate a esenei juridice i fenomenului juridic in form de lege de drept
este ireali(abil.
%ceast circumstan principial dovedete c concepia libertarojuridic
repre(int in sine o concepie filosofico-juridic despre drept i
obiectul de studiu al filosofiei dreptului mai avansat decat concepia
legist sau jusnaturalist.
3.
%ceast concepie este numit #uridico-libertar! 4sau libertar!6,
deoarece, conform unei asemenea interpretri, dreptul & este forma
uniersal! i necesar! a libert!ii oamenilor, iar libertatea 4existena i
reali(area ei6 in viaa social este posibil i real doar ca drept, numai
in
form de drept.
reptul, conform concepiei libertaro-juridice, - este doar minimul
#uridic necesar, ceea, fr de care dreptul nu exist i nu poate exista in
general, inclusiv i legea de drept.
TEMA .) ESENEA DRE%TULUI
3.1. =reptul ca egalitate formal!
3.2. =reptul ca libertate
3.3. =reptul ca ecGitate
.)0) Dre$tul ca e:altate 9or&al(
!na dintre insuirile eseniale ale dreptului i, totodat, component
principal al principiului egalitii formale, este m!sura egal! uniersal!.
"otodat, prin msur egal se are in vedere nu numai dimensiunea
universal i norma unic egal pentru toi a reglementrii juridice, dar,
deasemenea, i respectarea ecGialentului proporionalitii i
uniformitii in relaiile dintre subiecii de drept insui.
8oiunea de @egalitateA desemnea( o anumit abstracie, adic este
re(ultatul abstracti(rii contiente 4gandite6 de la deosebirile concrete,
caracteristice obiectelor egali(ate. :gali(area presupune deosebirea
obiectelor egali(ate i totodat caracterul neesenial al acestor distincii
4adic posibilitatea i necesitatea abstracti(rii de la asemenea distincii6
din punctul de vedere al temeliei 4criteriului6 corespun(toare a
egali(rii.
%stfel, egali(area diferitor obiecte dup criteriul numeric 4pentru
stabilirea contului, greutii etc.6 presupune abstracti(area de la toate
deosebirile lor dup coninut 4individuale, tipice, genetice6.
Igalitatea #uridic! nu este atat de abstract, ca egalitatea numeric in
matematic. "emelia 4criteriul6 egali(rii juridice a diferitor oameni este
libertatea indiidului in relaiile sociale, recunoscut i afirmat in
form
de capacitate #uridic!, adic de capacitate de folosin! i capacitate de
e'erciiu a persoanei.
:galitatea juridic * este egalitatea subiecilor dreptului, liberi i
independeni unul de altul, dup o dimensiune general!, norm unic,
msur egal pentru toi. :galitatea juridic este egalitatea oamenilor
35
liberi i egalitatea in libertate, adic dimensiune general i msur egal
a libertii indivi(ilor. %colo, ins, unde oamenii se divi(ea( in liberi i
neliberi, ultimii nu sunt subieci, ci obiecte ale dreptului, i asupra lor nu
se extinde principiul egalitii formale.
reptul vorbete i acionea( in limbajul i msurile egalitii i
datorit acestui fapt, se manifest ca form de existen social
universal i general, de exprimare i reali(are a libertii in viaa in
comun a oamenilor. In acest sens, se poate afirma c dreptul & este
matematica libert!ii.1- In sfera social egalitatea este intotdeauna
egalitate juridic, msur juridic formal a egalitii. oar egalitatea
juridic, ca oricare egalitate, se abstracti(ea( 4dup propria temelie i
criteriu6 de la deosebirile reale ale obiectelor egali(ate i de aceea, cu
necesitate i dup definiie, poart un caracter formal.
In legtur cu egalitatea exist o mulime de confu(ii, rtciri,
repre(entri greite i false. 'a ba(a lor in ultim instan st
neinelegerea faptului c egalitatea are un sens raional, c in viaa
social ea este posibil logic i practic anume i numai ca o msur
similar pentru toi a egalitii juridice formale.
%stfel, deseori 4in trecut i pre(ent6 egalitatea juridic se confund cu
diferite cerine egalitariste, cu egalitarismul insi, sau, dimpotriv, este
comparat cu aa numita @egalitate de faptA. ; asemenea confu(ie
intotdeauna, intr-un fel sau altul, poart un caracter non-juridic i
antijuridic.
@Igalitatea de faptA * repre(int in sine o confundare a noiunilor de
@realA i @irealA 4formal6 i o contradicie in insui noiunea de
@egalitateA. oar @egalitateaA, @msura egalA au sens 4ca concept, ca
mijloc de reglementare etc.6 doar ca ceva @formalA, separat 4abstracti(at6
de @realA, * dup cum cuintele sunt desprite de lucrurile desemnate,
cifrele de obiectele numrate, cantarele * de masa cantrit etc.
%nume datorit caracterului su formal 4abstracti(area de la @realA6
egalitatea poate fi, i in realitate devine, form universal i msur
egal
de reglementare a @realuluiA, ea este un @limbajA specific formal i
formali(at, unitate de msur a intregii realiti @extraformaleA 4adic
@realeA6. %stfel se intampl i cu msura egal juridico-formal.
Istoria dreptului * este istoria evoluiei progresive a dimensiunii i
msurii egalitii formale 4juridice6 cu pstrarea, totodat, a insui
acestui principiu ca fundament al oricrui sistem de drept, a dreptului in
1- $ai amnunit ve(i& m]T]dTnfo K.k. Z6:70 & 5:/S5:/3W:
<70Q0[;. S., /55>.
1-
general. In de(voltarea istoric a dreptului i libertii in relaiile dintre
oameni, anumitor etape istorice le sunt caracteristice o dimensiune i
msur proprie a libertii, un cerc propriu de subieci i relaii de
libertate i drept, intr-un cuvant * un coninut propriu al principiului
egalitii formale 4juridice6. eaceea, principiul egalit!ii formale
reprezint! in sine un principiu$ intotdeauna caracteristic dreptului$ cu o
sfer! i m!sur! de reglementare istoricete scGimb!toare.
eosebirile iniiale reale dintre oameni, anali(ate 4i reglementate6
din punctul de vedere al msurii egale abstracte-universale, se pre(int
in
form de inegalitate in drepturile de#a dobandite 4neegale dup
structura, coninutul i volumul drepturilor diferitor indivi(i - subieci ai
dreptului6. Igalitatea #uridic! i inegalitatea #uridic! 4egalitatea i
inegalitatea in drept6 * sunt determin!ri juridice de acelai nivel
4presupunandu-se i completandu-se reciproc6, caracteristici i noiuni,
in
msur egal opuse deosebirilor reale i distincte de acestea. +!sura
egal! de reglementare a relaiilor dintre diferii subieci presupune, c
drepturile subiectie reale acumulate de acetea vor fi neegale. =atorit!
dreptului Gaosul deosebirilor se transform! in ordine #uridic! a
egalit!ilor i inegalit!ilor$ coordonate dup! o dimensiune unic! i
m!sur! egal!.
.)*) Dre$tul ca l?ertate
In strans legtur cu principiul egalitii formale se afl i
inelegerea dreptului ca form! uniersal! i necesar! a libert!ii
oamenilor. Ca modalitate de exprimare a egalitii formale, dreptul
repre(int in sine forma universal a relaiilor sociale dintre subiecii
independeni unul de altul, subordonai in comportamentul, aciunile i
relaiile lor reciproce, unei norme generale. ; asemenea independen a
subiecilor in cadrul formei juridice a relaiilor reciproce i, totodat,
subordonarea lor identic, egal unei norme generale, determin sensul
i
esena formei de e'isten! i e'primare #uridic! a libert!ii.
+orma juridic a libertii, demonstrand caracterul formal al egalitii,
presupune i exprim unitatea intern substanial i semantic a
formalit!ii #uridice, a universalitii, egalitii i libertii.
Dibertatea indiizilor i libertatea oinei lor * sunt noiuni identice.
Joina in drept * este oina liber!, ce corespunde tuturor
caracteristicilor eseniale ale dreptului i, astfel, este diferit de oina
arbitrar! i, deci, se afl in opo(iie fa de samoolnicie. Caracterul
volitiv al dreptului este determinat anume de faptul, c dreptul & este
1/
forma libert!ii oamenilor$ adic! libertatea oinei lor. %cest moment
volitiv 4intr-o interpretare sau alta, corect sau incorect6 este pre(ent in
diferite definiii i caracteristici ale dreptului in calitate de principii
instituite oliti 4%ristotel, Brotius i a.6, ca exprimare a oinei
generale1/ 4)ousseau6, a oinei de clas! 4$arx i marxitii6 etc.
; oarecare alt form de existen i de exprimare a libertii in viaa
social a oamenilor, in afar de cea juridic, omenirea pan in pre(ent nu
a descoperit. ar acest lucru este imposibil, atat din punct de vedere
logic, cat i teoretic. Oamenii sunt liberi in m!sura egalit!ii lor i egali
in m!sura libert!ii lor. 'ibertatea non-juridic, libertatea fr
dimensiune universal i msur unic, intr-un cuvant, aa numita
\libertateF f!r! egalitate * repre(int in sine ideologia privilegiilor
elitare, iar aa numita \egalitateF f!r! libertate * este ideologia robilor
i a maselor asuprite 4cu cerinele @egalitii de faptA ilu(orii,
substituirea
egalitii cu egalitarismul etc.6. Sau libertate 4in form juridic6, sau
samovolnicie 4in diferite manifestri non-juridice6, - o a treia variant
aici nu este posibil& non-dreptul (i non-libertatea) & intotdeauna
inseamn! samoolnicie.
Istoria omenirii repre(int in sine de(voltarea progresiv spre o cat
mai mare libertate a unui numr cat mai mare de oameni. in punct de
vedere juridic, acest proces inseamn, c un numr tot mai mare de
oameni 4repre(entanii noilor pturi sau clase sociale6 sunt recunoscui
ca
subieci formal egali ai dreptului.
%adar, de(voltarea istoric a dreptului i libertii in relaiile dintre
oameni repre(int in sine progresul egalit!ii oamenilor ca persoane
formal (#uridic) libere. <rin intermediul mecanismului dreptului * a
egalitii formale 4juridice6 * masa iniial a oamenilor neliberi, in
procesul de(voltrii istorice, treptat se transform in comuniti de
indivi(i liberi. :galitatea juridic face posibil i real libertatea ca
form! normati-#uridic! uniersal!, ca ordine juridic anumit.
1/ Banditorul france( @)@)Rousseau 4/7/2-/77.6 promova ideea c
egalitatea oamenilor
const in faptul c ei sunt asem!n!tori in demnitate, pentru c, legea
fiind a tuturor in
general, nu este a nim!nui in particular. Igalitatea implic! libertatea$
considera el,
deoarece ascultarea de o lege pe care singur i-ai stabilit-o, inseamn
libertate. %tat de
puternic era convingerea lui )ousseau c legea este menit s dote(e
societatea cu
ordine, incat ajunge la afirmaia paradoxal c @oricine ar refuza s! se
supun! oinei
generale a fi constrans de corpul intreg$ ceea ce nu inseamn! altcea
decat c! a fi
forat s! fie liberA.
12
In acelai timp, pretutindeni ii gsesc o rspandire destul de larg
ideile despre contradicia dintre drept i libertate, drept i egalitate.
In mare msur, ele se datoresc faptului c prin drept se are in vedere
orice dispo(iie a puterii oficiale, legislaia in general, care deseori
poart
un caracter de constrangere arbitrar, non-juridic i antijuridic.
%desea libertii i se opune egalitatea. %stfel, in antic#itate sofitii
respingeau egalitatea juridic de pe po(iiile repre(entrilor aristocratice
i despotice despre libertate ca drept al @celor mai buniA la privilegii i
samovolnicie, ca drept al celor puternici de ai guverna pe cei slabi etc. In
sec. EIE idei asemntoare a promovat i ganditorul german
Fr)Netzsc'e 4/.11-/5--6, care considera c @nu trebuie niciodat!
egalizate inegalit!ileA.12
Spre deosebire de critica aristocratic a egalitii juridice @de susA 4in
favoarea versiunilor elitare a libertii6, negarea marxist a egalitii
juridice in general vine @de josA 4in scopul saltului universal in
@impria libertiiA comuniste, a confirmrii @egalitii de faptA etc.6.
In cadrul unor asemenea, dar i a altor contrapuneri asemntoare a
libertii i egalitii, acestor fenomene i concepte, li se d 4in ba(a
erorii, intereselor sociale etc.6, in fond, o importan arbitrar.
'ibertatea i egalitatea sunt indiizibile i se presupun reciproc. ,e de
o parte, figura iniial i determinant a libertii in dimensiunea ei
omeneasc este indiidul liber * temelia necesar a capacitii de
folosin i capaciti de exerciiu in generalI pe de alt! parte, aceast
libertate a indivi(ilor poate fi exprimat doar in ba(a unui principiu
universal, a unei norme i forme unice de egalizare a acestor indivi(i
intr-un domeniu anumit de relaii reciproce.
%adar, dreptul & este nu pur i simplu dimensiune uniersal! i
m!sur! egal!$ ci dimensiune uniersal! i m!sur! egal! anume i
inainte de toate$ a libert!ii indiizilor. Indivi(ii liberi - sunt @materiaA,
purttorii, fondul i sensul dreptului. %colo unde se neag
individualitatea liber, personalitatea, importana juridic a persoanei
fi(ice libere, acolo nu exist i nu poate s existe drept.
<rogresul istoric al dreptului i libertii demonstrea( c, formarea i
de(voltarea personalitii juridice, libere i independente, in mod necesar
este strans legat de recunoaterea omului ca subiect al relaiilor de
proprietate, ca proprietar al mijloacelor de producie. ,roprietatea este
nu pur i simplu una dintre formele i direciile de exprimare a
12 =tefan Beorgescu, ;p.cit. p.75.
13
drepturilor i libertii omului, ci ea constituie in sine temelia
ciilizatoare pentru drept i libertate. %colo unde totalmente se neag
dreptul de proprietate individual asupra mijloacelor de producie, acolo
nu numai c nu exist, dar in principiu nu sunt posibile dreptul i
libertatea.
In logica unor asemenea legturi reciproce dintre drept, libertate i
proprietate, ii gsesc originea cau(ele incompatibilitii socialismului
4inter(icerea proprietii private, naionali(area ei etc.6 cu dreptul i
libertatea. e aceeai logic este determinat i importana fundamental
a desociali(rii proprietii in decursul intregului proces de trecere de la
socialismul totalitar la inceputurile egalitii i libertii juridice.
.).) Dre$tul ca ec'tate
Inelegerea dreptului ca egalitate formal include in sine, deopotriv
cu libertatea juridic, deasemenea, i ecGitatea. up sens i etimologie,
ecGitatea 4iustitia6 ii are originea in drept 4ius6. In aceast ordine de
idei, ea desemnea( existena inceputului juridic in viaa social i
exprim corectitudinea, necesitatea i caracterul imperati al dreptului.
In contextul deosebirii dreptului i legii aceasta inseamn, c
ecGitatea intr! in noiunea de \dreptF, c dreptul dup definiie este
ecGitabil, iar ecGitatea * ca insuire interioar i calitate a dreptului, -
este concept i caracteristic! #uridic!$ i nu e'tra#uridic! 4moral,
estetic, religioas etc.6
eaceea, intrebarea intotdeauna oportun despre ecGitatea sau
inecGitatea legii * este in esen intrebarea despre caracterul juridic sau
non-juridic al legii, despre corespunderea sau necorespunderea ei cu
dreptul. Ins o astfel de intrebare nu este oportun! referitor la drept,
deoarece, el 4deja conform conceptului6 intotdeauna este ec#itabil i
purttor al ec#itii in viaa social.
$ai mult ca atat, numai dreptul i este ecGitabil. oar ec#itatea,
deaceea de fapt i este just, fiindc intruc#ipea( in sine i exprim
corectitudinea ca atare, iar aceasta in forma sa raional inseamn #ustee
uniersal!, adic esena i inceputul dreptului, sensul principiului juridic
al egalitii i libertii universale.
<entru toi acei, relaiile crora capt o form juridic, - cat de ingust
nu ar fi acest cerc juridic * dreptul se manifest ca form universal, ca
dimensiune i msur de reglementare deopotriv ecGitabil! pentru toi
subiecii dreptului 4diferii dup starea lor fi(ic, intelectual, material
etc.6. In general, uniersalitatea dreptului ca dimensiune i msur 4i
11
anume - msur a egalitii, libertii i ec#itii6 unic i egal 4pentu un
cerc sau altul de relaii6 inseamn negarea samovolniciei i privilegiilor
4in cadrul acestui cerc juridic6.
%adar, este ecGitabil ceea ce e'prim! dreptul$ ce corespunde
dreptului$ i ce se succede dreptului. % aciona conform ecGit!ii *
inseamn a aciona legitim, in conformitate cu cerinele universale i
egale ale dreptului.
!n oarecare alt principiu i alt form de exprimare a ec#itii, in
afar de cea juridic, nu exist. "egarea, ins, a caracterului juridic i a
sensului ec#itii, inevitabil duce la aceea, c in calitate de ec#itate
incepe a se inainta un oarecare inceput non-juridic * cerine egalitariste
sau privilegii, unele sau altele repre(entri, interese, cerine morale,
estetice, religioase, politice, sociale, naionale etc. In acest mod,
importana juridic a ec#itii 4adic universal i egal pentru toi6 se
substituie cu un oarecare interes separat, particular 4individual, de grup,
de partid, de clas etc6 i cu un coninut arbitrar, cu pretenii particulare.
8egarea naturii juridice a ec#itii inseamn, in fond, afirmarea in locul
ei a unei oarecare versiuni non-juridice 4antijuridice sau extrajuridice6 de
ec#itate. up o asemenea logic, se primete c dreptul ca atare
4dreptul
in general, i nu numai legea antijuridic6 este inec#itabil, iar ec#itatea
iniial este repre(entat prin prisma unui inceput non-juridic, reguli,
cerine extrajuridice.
<rin urmare, ecGitatea dreptului, - dac in general aa ceva se admite,
- poart aici un caracter arbitrar, secundar, convenional i este pus in
dependen de subordonarea dreptului unui inceput extrajuridic
corespun(tor. =i deoarece asemenea inceputuri extrajuridice sunt lipsite
de certitudinea principiului egalitii formale i, deci, a dreptului in
general 4de universalitatea obiectiv a normei i formei juridice,
dimensiunea unic a dreptului, msura egal a libertii juridice etc.6, ele
inevitabil se afl in stpanirea subiectivismului, relativismului, a
aprecierii arbitrare i a alegerii particulare 4individuale, de grup,
colectiv, de partid, de clas etc.6, e aici, multitudinea repre(entrilor
non-juridice, extrajuridice, care se afl in de(acord una cu alta, despre
ec#itate i drept, a preteniilor unilaterale ale unui sau altui inceput
particular i parial la universalitate, caracteristic numai dreptului i
ec#itii.
reptul 4i legea de drept6 nu ignor, desigur, diferitele interese i
pretenii deosebite, i ele trebuie s-i gseasc in el recunoaterea,
satisfacerea i protecia corespun(toare 4adic anume ec#itabil6. Iar
10
acest lucru este posibil numai datorit faptului c ecGitatea 4i in general
dreptul, abordarea juridic i principiul reglementrii juridice6 nu se
contopete cu insi aceste pretenii i nu este e'primare normati! i
generalizare a unuia din astfel de interese particulare. impotriv,
ecGitatea, repre(entand inceputul uniersal #uridic, se ridic deasupra
acestui particularism, il @cantreteA 4pe un cntar unic de reglementare
juridic i justiie, prin intermediul dimensiunii universale a dreptului6 i
il aprecia( cu o msur juridic formal-egal, i deaceea, la fel de
ec#itabil pentru toi.
e exemplu, unele sau altele cerine ale aa numitei @ecGit!i socialeA
din punct de vedere juridic au sens raional i pot fi recunoscute i
satisfcute intr-atat incat sunt in concordan! cu uniersalitatea i
egalitatea #uridic! i ele, prin urmare, pot fi exprimate ca cerine ale
ec#itii juridice insi in sferele corespun(toare ale vieii sociale. =i
ceea ce se numete @ec#itate socialA poate atat s corespund dreptului,
cat i s nu corespund. %cest fapt i determin po(iia i logica tratrii
juridice a @ec#itii socialeA corespun(toare. In principiu, aa stau
lucrurile in acele ca(uri cand ec#itii juridice i se contrapun cerinele
@ec#itiiA morale, estetice, religioase, politice.
%adar, in spaiul universalitii i importanei generale a principiului
egalitii formale i a dreptului ca regulator i form necesar a relaiilor
sociale dintre subiecii liberi, anume ecGitatea #uridic! se manifest! ca
criteriu al legalit!ii sau ilegalit!ii tuturor celorlalte pretenii la rolul i
locul ecGit!ii in acest spaiu. and fiecruia ce este al lui, ec#itatea
juridic face acest lucru intr-un mod juridic unic posibil, uniersal i
egal pentru toi, respingand privilegiile i aproband libertatea.
1>
TEMA /) DRE%TUL 7I STATUL F NOEIUNI %RINCI%ALE
ALE FILOSOFIEI DRE%TULUI
K.1. Caracteristica general! a conceptului de \dreptF
K.2. Conceptul de \statF i caracteristicile lui
/)0) Caracterstca :e"eral( a co"ce$tulu de Gdre$tH
Componentele anali(ate ale principiului egalitii formale 4msura
universal egal, libertatea juridic, ec#itatea juridic6 repre(int in sine
determinri 4caracteristici6 interconexe, care se presupun reciproc, ale
esenei dreptului in deosebirea sa de lege. e aici i valoarea
ecGialent!
semantic! interioar! a unor aa definiii diferite la e'terior ale dreptului,
ca& /6 dreptul & este egalitate formal!C 26 dreptul & este m!sur!
uniersal! egal!C 36 dreptul * este libertate uniersal!C 16 dreptul * este
ecGitate uniersal!, etc.
%ceste definiii ale dreptului fixea( inelegerea dreptului ca esen
desinest!t!oare, diferit de alte esene. %tat aceste insuiri obiective ale
dreptului, cat i esena dreptului, caracteri(at de ele, se refer la
definiiile dreptului in deosebirea sa de lege, adic nu depind de voina
legiuitorului. 'a aceste definiii iniiale ale esenei dreptului, in procesul
aa numitei \ poziti!riF a dreptului, a exprimrii lui in form de lege,
se adaog o definiie nou& 06 dreptul * este obligatiitatea general!
statal!-autoritar! a ceea ce este recunoscut oficial i instituit ca lege
(drept poziti) intr-un anumit timp i intr-un spaiu social anumit.
"otodat, avem de-a face aici cu instituirea legii 4dreptului po(itiv6 ca
fenomen juridic dup esena sa, adic a legii de drept.
Degea de drept * este exprimarea adecvat i integr a dreptului
4dreptului ca unitate dintre esen i fenomen6 in recunoaterea sa
oficial, obligativitatea general, claritatea i caracterul su concret,
necesare dreptului po(itiv in vigoare.
In contextul semantic al deosebirii i coincidenei dreptului i legii
este clar, c obligatiitatea general! a legii este determinat de natura
ei
#uridic! i repre(int in sine efectul importanei generale a insuirilor
obiectie ale dreptului$ este indicele cerinei oficiale i necesitii
recunoaterii autoritare, a respectrii, concreti(rii i aprrii principiului
i cerinelor dreptului in actele oficiale i dispo(iiile corespun(toare. =i
aceasta anume deaceea, c, dup logica lucrurilor, nu dreptul & este
efectul obligatiit!ii generale oficiale-autoritare$ ci iners$ aceast!
obligatiitate & este efectul dreptului 4forma de exprimare
statalautoritar
a sensului social de importan general a dreptului6. ; astfel
17
de obligatiitate general! se pre(int ca inc o trstur necesar a
dreptului 4i anume, a dreptului in form de lege6 * in plus la trsturile
eseniale ca insuiri obiective ale dreptului. Sensul acestei trsturi
const nu numai in aceea c legea de drept este obligatorie, dar i in
aceea c general-obligatoare este numai legea de drept.
Conform concepiei libertaro-juridice a deosebirii i corelaiei
dreptului i legii reiese c c#iar i cea mai succint definiie a noiunii
generale de astfel de drept po(itiv 4lege de drept6 trebuie s includ in
sine minimum dou! definiii 4dou caracteristici6& prima s conin una
dintre caracteristicile dreptului ca esen! 4adic dreptul in deosebirea sa
de lege6, iar a doua * caracteristica dreptului ca fenomen 4adic a
dreptului ca fenomen juridic, legitim i statal-obligatoriu6.
'uandu-se in consideraie cele menionate, pot fi formulate un ir de
definiii corespun(toare ale conceptului de lege de drept. %adar, legea
de drept 4dreptul po(itiv, corespun(tor cerinelor obiective ale
dreptului6 poate fi definit astfel& /6 ca egalitate formal!
generalobligatorieI
26 ca m!sur! egal! (dimensiune$ form!$ norm!) a libert!ii$
care posed! putere legitim!C 36 ca ecGitate$ care are putere de legeC
16 ca form! general*obligatorie a egalit!ii$ libert!ii i ecGit!iiI 06 ca
sistem general-obligatoriu de norme ale egalit!ii$ libert!ii i ecGit!ii.
Intr-o form mai desfurat, definiia general! a conceptului de
drept poate fi formulat astfel& dreptul & este sistemul de norme
corespunz!toare cerinelor principiului egalit!ii formale$ instituite i
sancionate de stat i asigurate de posibilitatea constrangerii statale.
efiniiile menionate ale dreptului poart un caracter general i
cuprind toate tipurile i sistemele de drept po(itiv 4din trecut i
contemporane, naionale i internaionale6, cei drept, doar in acel sens i
intr-atat, incat ultimele corespund naturii obiective i cerinelor dreptului
i inr-adevr po(itivea( dreptul, dar nu samovolnicia. eaceea,
definiiile date se manifest, de asemenea, i ca criterii pentru
erificarea i ealuarea calit!ii #uridice a diferitor sisteme i tipuri de
drept po(itiv 4legi in vigoare6, pentru a determina, dac in acestea
intradevr
este vorba despre po(itivarea dreptului sau, din contra, legile in
vigoare sunt folosite in scopuri antijuridice, pentru camuflarea
samovolniciei i dispo(iiilor cu caracter de consrangere a
despotismului.
,rocesul real al \poziti!riiF dreptului$ al transform!rii lui in lege$
deopotriv cu necesitatea lurii in consideraie a insuirilor eseniale ale
dreptului, depinde de o mulime de ali factori 4sociali, economici,
politici, culturali etc.6. eaceea, discordana dintre drept i legea in
1.
vigoare poate fi efectul caracterului non-juridic a regimului politic, a
po(iiei antijuridice a legiuitorului sau a diferitor greeli i eecuri, a
culturii juridice i legislative joase etc.
/)*) Co"ce$tul de GstatH ! caracterstcle lu
Conform interpretrii libertaro-juridice a corelaiei esenei i
fenomenului in drept, exprimarea esenei #uridice in form de lege de
drept, 4ca fenomen #uridic6 * repre(int in sine concretizarea
normativjuridic
a cerinelor principiului egalitii formale in desfurarea
activitii legislative practice a statului, adic in procesul po(itivrii
statale-autoritare a dreptului in form de lege general-obligatorie
4diferite i(voare i norme ale dreptului po(itiv6.
; astfel de cone'iune necesar! a esenei juridice universale 4egalitii
formale6 i fenomenului juridic general-obligatoriu 4legii in vigoare6
demonstrea( unitatea conceptual!-#uridic! a dreptului i statului,
de(vluie natura #uridic! i exprim necesitatea #uridic! a statului ca
form universal a autoritii publice de instaurare i aciune a dreptului
in calitate de lege general-obligatorie.
In procesul exprimrii esenei juridice in form de fenomen juridic
legalizarea (de la le' - lege) oficial-autoritar a dreptului se imbin cu
#uridizarea (de la ius & drept) i legitimizarea a insui acestei puteri
instituitoare de drept 4legislative6 in calitate de putere de stat 4public6.
=i din punct de vedere istoric, dar i juridico-logic, anume in procesul
instituirii oficial-autoritare a dreptului - exprimarea esenei juridice
universale i general-semnificative in form de fenomen juridic 4lege in
vigoare6 general-obligatoriu, - puterea instituitoare de drept
corespun(toare 4deci, - i aplicatoare, ocrotitoare6 se manifest,
constituie i funcionea( ca stat$ adic ca putere juridic general
4public6, acionand in ba(a i cadrul legilor juridice general-obligatorii.
%adar, statul, se manifest i se afirm ca form! #uridic! a puterii
generale 4publice6, care instituie i ap!r! o anumit ordine juridic
intrit legitim, in cadrul creia iolena direct! 4din partea tuturor
subiecilor, inclusiv i a puterii oficiale6 este interzis!, iar aplicarea
forei, permis de lege, in viaa social este transformat in constrangere
#uridic! 4statal-juridic4 in forma i in limitele sanciunii dreptului
legalizat 4legii de drept6.
Ca form juridic a puterii generale 4publice6 orice stat B este 4in
msura de(voltrii dreptului in epoca social-istoric corespun(toare6
stat de drept, i el se deosebete principial de toate tipurile de despotism
15
4tiranie, dictatur, totalitarism etc.6$ care repre(int in sine o form
prejuridic, non-juridic i antijuridic 4care neag egalitatea, libertatea
i ec#itatea6 de exprimare, organi(are i activitate a puterii oficiale.
; asemenea contrapunere a statului 4ca form juridic a puterii
oamenilor liberi6 i despotismului 4ca putere ba(at pe for i
supremaia unora asupra altora6 are tradiii vec#i in istoria gandirii
filosofico-juridice 4%ristotel, Cicero, %ugustinus, "#. dv%guino, 'ocFe,
Hant, Gegel i a.6 i este intrit nu numai de practica istoric a
trecutului indeprtat, dar i de realitile totalitarismului in sec.EE ca
form despotic nou de guvernare prin violen i negare radical a
inceputurilor dreptului i statalitii.
Interpretarea, menionat mai sus, a oricrui stat 4in contradicia sa
principial fa de despotism6 ca stat de drept nu trebuie, desigur,
confundat cu inelegerea contemporan! a statului de drept.13 %tatul de
drept contemporan * este cea mai de(voltat form de existen a
statului, care i la etapele istorice anterioare ale existenei sale repre(enta
in sine statul de drept, ins in forme mai puin de(voltate. e aceea, la
toate etapele existenei sale istorice orice stat 4spre deosebire de tipul
despotic al puterii oficiale6 ca form! #uridic! a puteri publice * este o
form! anumit! organizaional!-autoritar! de e'primare$ concretizare i
realizare a principiului egalit!ii formale$ a sensului i cerinelor lui.
%nume deaceea, dreptul i statul reprezint! in sine forme uniersale
necesare de e'primare normati! i instituional-autoritar! a egalit!ii$
libert!ii i ecGit!ii in iaa social! a oamenilor. %ceast libertate a
indivi(ilor se datorete, inainte de toate, faptului c ei se manifest ca
persoane egale formal * ca subieci ai dreptului i ceteni ai statului.
In ba(a celor menionate mai sus, poate fi formulat urmtoarea
definiie a conceptului de stat& statul - este organizarea #uridic! (adic!
bazat! pe principiul egalit!ii formale) a puterii publice a indiizilor
liberi.
:sena juridic a statului i inceputul juridic repre(entat in el
4principiul egalitii formale a oamenilor liberi, recunoaterea drepturilor
lor subiective6, intr-o form sau alta, se manifest in toate tipurile
istorice i formele de stat, in toate aspectele i direciile organi(rii i
funcinrii puterii de stat. 8ivelul de de(voltare al statului 4a formelor
sale organi(atorice, manifestrilor funcionale etc.6 este determinat in
13 $ai amnunit despre statul de drept ve(i la capitolul /-.
0-
ultim instan de m!sura dezolt!rii principiului egalit!ii formale a
oamenilor, intruc#ipat i reali(at in el.
%adar, etapele social-istorice ale de(voltrii dreptului i statului *
sunt trepte progresive de reali(are a inceputurilor egalitii formale, a
libertii i ec#itii in relaiile dintre oameni.
TEMA 3) ONTOLOGIA @URIDIC
].1. Ontologia legist!
].2. Ontologia #usnaturalist!
].3. Ontologia libertaro-#uridic!
].K. Formele de e'isten! ale dreptului
In orice sistem de gandire filosofic, ontologia ca teorie general a
existenei are o importan de prim ordin, deoarece ea este aceea care
ofer tuturor celorlalte domenii de reflecie filosofic 4gnoseologie,
axiologie, praxiologie etc6 premisele teoretico-metodologice.
In accepia sa iniial care se originea( in lucrarea lui %ristotel
@+etafizicaA, ontologia se c#ema @filosofie prim!A i avea ca scop
cercetarea primelor principii, a fundamentelor existenei. e altfel, in
raport cu coninutul i cu problematica ontologiei, unul dintre urmaii lui
%ristotel, A"dro"cos 4sec./. i.G.6 i-a dat denumirea de metafizic!
4meta
y dup, pGLsis y natur, fi(ic6.11 eci metafi(ica studia principiile
perene ce trec dincolo de fi(ic, adic @fiina ca fiin!A, @e'istena ca
e'isten!.A =i ast(i metafi(ica cercetea( principiile i cau(ele eseniale
a tot ceea ce exist, cau(e care se afl dincolo de ceea ce percepem
nemijlocit prin simuri i care nu pot fi surprinse decat prin fora gandirii
abstracte.
Ontologia #uridic! este acel compartiment al filosofiei dreptului care
se ocup cu studiul fundamentelor dreptului, a originii, esenei i
formelor de e'isten! a dreptului. eci, ontologia juridic cercetea(
fundamentele dreptului, adic ideile clu(itoare cu privire la originea,
esena i formele lui de existen. @,roblema elabor!rii metafizice a
dreptului, - consider juristul roman %lexandru Jlimrescu, - este
poate
cea mai discutat! dintre problemele de ordin general pe care le ridic!
11 "ermenul @metafizic!A a aprut in legtur cu faptul, fr mare
insemntate in sine, c
in ae(area operelor aristotelice %ndronicos a oranduit lucrrile de
@prim! filosofieA
@dup! cele fiziceA, adic in grecete meta ta pGLsi^a. =i aa a rmas
numele de
metafi(ic, care a ajuns s insemne, dincolo de lumea fi(ic, pe cand la
%ndronicos
insemna @dup lucrrile despre naturA.
0/
dreptulA10. Spre a evita arbitrariul legiuitorului, pe de o parte, sau pentru
a inltura explicaia ce intemeia( dreptul pe contingena faptelor, pe de
alta, abordarea ontologic a dreptului admite existena unui drept a
priori, degajat de raiunea omeneasc care s se impun tuturor.
%adar, @intotdeauna s-a discutat dac! e'ist! o idee$ o noiune de
drept de ordin metafizic$ cu alte cuinte dac! dreptul se bazeaz! pe o
idee absolut! pe care o descoper! raiunea omeneasc!$ sau dac! este
pur i simplu produsul fenomenelor socialeA1>. %ceast problem a
preocupat pe toi marii ganditori ai omenirii i putem spune c nici un
mare filosof nu a ignorat-o.
In legtur cu ontologia juridic amintim doar cateva dintre formele
fundamentale pe care le-a cunoscut de-a lungul vremii& #usnaturalismul
4teoria dreptului natural6 antic - %ristotel, i modern * G.BroiusI
#usraionalismul 4coala dreptului raional6 * B.'eibni(, I.Hant,
G.HelsenI istoricismul #uridic 4coala istoric a dreptului6 * B.Gugo,
+.Savigna, B.<uc#taI pozitiismul #uridic * %.Comte, '.uguitI
sociologismul #uridic * H.$arx, :.urF#eim, $.`eber, B."ard,
B.Burvitc#I psiGologismul #uridic * `.`undt, :.)it(ler, ;.'ippmanI
utilitarismul #uridic * C.St.$ill, C.2ent#am. ; istorie a filosofiei
dreptului pune in eviden trsturile i specificul modului in care
fiecare
dintre aceste coli i curente a conceput i explicat fundamentele
ontologice
ale dreptului.
3)0) O"tolo:a le:st(
up cum s-a menionat deja, legismul neag! esena obiectiv -
independent de voina subiectiv i samovolnicia legiuitorului, - a
dreptului i reduce dreptul la lege 4drept po(itiv6. In plan ontologic,
aceasta inseamn c e'istena dreptului pentru legiti 4po(itiviti i
neopo(itiviti6 nu este altceva decat e'istena de fapt a fenomenului
empiric-real, adic a unui fenomen anumit cu caracter oficial-autoritar
4i in acest sens po(itiv6. )ealitatea 4i po(itivitatea6 fenomenului dat
este repre(entat in form de te't al documentului oficial corespunz!tor,
care este tratat 4ineles i interpretat6 ca act normativ-juridic i i(vor al
dreptului.
10 %lexandru Jlimrescu, Eratat de enciclopedie a dreptului, :ditura
'umina 'ex,
2ucureti, /555, p.2.>.
1> %lexandru Jlimrescu, op.cit., p.2.>.
02
e acest fapt este determinat i interesul legitilor 4po(itivitilor i
neopo(itivitilor, in deosebi, a repre(entanilor jurisprudenei analitice6,
fa de analiza juridico-dogmatic a textului actului, de tratarea lui de
pe
po(iiile lingvisticii i #ermeneuticii legiste 4teoriei interpretrii
textelor6.
"otodat, tot ce depete cadrul unei asemenea anali(e a textului
actului, este pentru legiti ceva metafi(ic, ireal i nepo(itiv. %semenea
noiuni, idei, principii nepo(itiviste ca& esena dreptului, ideea de drept,
dreptul natural, drepturile inalienabile ale omului etc., sunt, conform
legismului, doar cuvinte false, ilu(ii lingvistice i sofisme. %stfel, in
ontologia legist! problemele conceptual-semantice cu caracter
ontologic
sunt substituite cu reprezent!ri legiste despre utilizarea corect! a
cuintelor.
!n asemenea mod de abordare ontologico-legist a dreptului a
promovat fondatorul utilitarismului #uridic engle(17 @ere&< 8e"t'a&
4/71.-/.326, care a influenat semnificativ apariia i elaborarea
concepiilor repre(entanilor jurisprudenei analitice 4Co#n %ustin1. i
a.6.
reptul natural este, in opinia sa, ficiune verbal, metafor, iar
drepturile inalienabile ale omului * #imer a imaginaiei. @Degea sau
dreptul$ luate imprecis * scrie 2ent#am * reprezint! in sine un termen
abstract i colecti care$ cand inseamn! cea$ poate insemna nici mai
mult nici mai puin decat suma total! a mulimii de legi indiiduale
luate
impreun!A15.
@CurireaA limbajului jurisprudenei de asemenea cuvinte
@ineltoareA, inceput de 2ent#am, a fost promovat ulterior i de ali
repre(entani ai po(itivismului juridic, mai ales destul de consecvent *
de
teoria (pur!) despre drept a lui H);else" 4/../-/5736. In lucrrile sale,
Hel(en promova ideea c teoria dreptului trebuie in mod exclusiv s
poarte un caracter pur formal. In vi(iunea sa, legile sunt elaborate i
anulate prin aciunile omului, deaceea dreptul este un fenomen po(itiv.
Cel mai departe in aceast direcie a mers juristul rus V)D);atco5.
%firmand, c @dreptul este legea in sensul general al cuantuluiF, el
17 Conform concepiei utilitarismului #uridic misiunea legiuitorului
const in a cantri
suma binefacerilor i a relelor, a avantajelor i incovenienelor pentru a
legifera, ceea
ce aduce maximum de utilitate.
1. @o'" Aust" 4/75--/.056, jurist engle(, este considerat continuator
al utilitarismului
juridic i fondator al gandirii analitice in filosofia dreptului. %partenena
sa la
po(itivismul juridic const in distanarea fa de speculaie i
circumscrierea obiectului
de studiu al filosofiei dreptului la dreptul po(itiv.
15 C.2ent#am$ _or^s, p./1. * cit.de =t.Beorgescu, ;p. cit. <.//2.
03
tindea s inlture definitiv noiunea de @dreptA ca @produs al scolasticii
i sclaiei in gandireA i s substituie @dreptulA cu @legeaA autoritar.
Incercand o reform a jurisprudenei cu ajutorul @lingisticii generaleA,
Hatcov c#iar a propus de a se renuna la cuvantul @dreptA i de a folosi
in
locul acestuia cuvantul @legeA, deoarece, @nu e'ist! un fenomen deosebit
\dreptulF$ in acel sens in care e'ist! aa fenomene deosebite ca \legeF$
\statF$ \regul!F sau \norm! de conduit!A0-.
%adar, ontologia legist a dreptului poart un caracter
fenomenologic. In plus, dreptul ca fenomen este lipsit de esen juridic.
%ici e'istena dreptului nu depinde de oarecare fundamente obiectie, ci
in intregime este determinat de autoritatea puterii oficiale, de propria ei
dispo(iie i #otrare subiecti!.
3)*) O"tolo:a Aus"aturalst(
Conform ontologiei #usnaturaliste, existena dreptului ii gsete
manifestare sub dou! forme contrare& in form de e'isten! autentic! a
dreptului 4existena dreptului natural6, i in form de e'isten!
neautentic! 4existena dreptului po(itiv6. In aceast ordine de idei, prin
autenticitatea atat a dreptului natural insui, cat i existenei lui, se are in
vedere insuirea obiectiv pre-dat! 4de divinitate, natur, raiune etc.6 a
dreptului ca esen determinat, care exprim adevratul sens a aceea ce
este drept. %ceast esen obiectiv i este existena adevrat, autentic
a dreptului. Autenticitatea esenei include in sine, aadar, i insuirea de
e'isten! nemi#locit!.
:xistena dreptului natural ca existen autentic a dreptului este
indestultoare in sine insui, deoarece asemenea existen * este
concomitent i e'istena esenei, dar i e'istena nemi#locit! 4i aciunea6
a esenei date in calitate de fenomen. :sena jusnaturalist exist in
forma
i cadrul e'istenei autentice i pentru infptuirea i aciunea ei nu are
nevoie de non-e'isten! 4alt form de manifestare, existen i aciune,
decat existena autentic6.
Ins o alt existen a dreptului 4adic existena dreptului dincolo de
existena autentic, in form de fenomen exterior, non-identic esenei
adevrate i deosebit de ea6, conform unei asemenea ontologii, ii
gsete repre(entare in e'istena neautentic! a dreptului neautentic
4artificial, arbitrar6 * in existena i aciunea dreptului po(itiv.
0- zPLUNV K.{. `SA0653607:..:4 0QR35 4a;W07S[S.3S5 1023W: 3
b63<96c[S.d34.
sr]TTP, /5/3, T.35/, 1-7,
01
e un astfel de mod de tratare sunt legate i repre(entrile despre
existena i aciunea concomitent!, paralel, a dou! tipuri de drept,
independente unul de altul 4dou forme de existen a dreptului6 *
dreptul autentic 4natural6 i dreptul neautentic 4po(itiv6.
;ntologia jusnaturalist, ba(andu-se pe discordana dintre dou
forme de existen a dreptului 4autentic i neautentic6, in critica sa in
principiu corect a nejunsurilor modului legist de tratare a dreptului
4negarea esenei obiective a dreptului i a.6, cade in alt extremitate *
neag necesitatea unei alte forme de existen a dreptului, adic
e'primarea 4reali(area, existena, aciunea6 esenei dreptului in form de
fenomen juridic general-obligatoriu instituit de stat * de lege de drept
4drept po(itiv, corespun(tor esenei dreptului6. Cu toate acestea,
autenticitatea dreptului * este nu numai eridicitatea lui ca esen!$ dar
i realitatea lui ca fenomen #uridic general obligatoriu.
3).) O"tolo:a l?ertaroBAurdc(
:xistena dreptului, conform ontologiei libertaro-#uridice, - este
existena real, disponibil a legii de drept, adic a fenomenului
po(itivjuridic,
care exprim esena obiectiv a dreptului 4insuirile i cerinele
principiului egalitii formale6.
:xistena dreptului, fiinarea i aciunea lui, presupune leg!tura
necesar! dintre esena juridic i fenomenul juridic, unitatea
intercone'!
a crora i este dreptul ca form deosebit i regulator specific al
relaiilor sociale.
;ntologia libertaro-juridic este indreptat impotriva repre(entrilor
unilaterale, precum c dreptul * este sau o oarecare esen! ideal!, care
exist de la sine, fr manifestarea sa exterioar in form de fenomen
general-obligatoriu, cum afirm jusnaturalitii, sau un oarecare fenomen
general-obligatoriu, privat de esena juridic obiectiv, cum consider
legitii.
In legea de drept ca form de existen a dreptului, esena #uridic!
4egalitatea formal6 se manifest 4i exist6 in form de fenomen
generalobligatoriu
adecvat 4adic, in form de esen a dreptului po(itiv, a legii
in vigoare6, iar fenomenul general-obligatoriu 4legea in vigoare6
repre(int in sine forma de manifestare a esenei juridice date i numai
de aceea se manifest, exist i acionea( ca fenomen juridic 4ca lege de
drept6.
In aceast ordine de idei, legea de drept * este forma corespunz!toare
4adecvat, complet, final i in acest sens * autentic6 de e'isten! a
00
dreptului, deoarece doar in forma dat esena i fenomenul repre(int in
sine esena juridic i fenomenul juridic in interconexiunea i unitatea
lor
necesar.
; asemenea form corespun(toare de existen a dreptului lipsete in
repre(entrile ontologice atat ale #usnaturalismului, unde noiunii
abstracte de esen! #usnaturalist!, privat de forma adecvat a
fenomenului general-obligatoriu, i se atribuie o e'isten!
desinest!t!toare in afara dreptului poziti, cat i ale legismului, unde
fenomenului general-obligatoriu, cruia ii lipsete esena juridic
corespun(toare, i se atribuie insemn!tate de fenomen #uridic.
Imposibilitatea legii de drept ca form de existen a dreptului de pe
po(iiile jusnaturalismului i legismului demonstrea( c repre(entanii
acestor curente nu au o concepie corespunz!toare a dreptului
4i existenei lui6, fa de care teoretic s-ar putea vorbi despre deosebirea
dintre esena #uridic! i fenomenul #uridic, despre caracterul necesar al
intercone'iunii i unit!ii lor. e aceea, la drept vorbind, esena la
jusnaturaliti i fenomenul la legiti nu repre(int in sine anume esena
juridic i anume fenomenul juridic, fiindc esena jusnaturalist * nu
este esena fenomenului general-obligatoriu, iar fenomenul legist * nu
este fenomenul esenei juridice obiective.
Conform ontologiei libertaro-juridice, egalitatea formal! 4adic
esena juridic6 * este esena fenomenului poziti-#uridic
generalobligatoriu
4a legii in vigoare6, iar fenomenul poziti-#uridic generalobligatoriu
4legea in vigoare6 * este forma statal! de manifestare$
e'primare i concretizare a acestei esene #uridice obiectie 4a egalitii
formale6.
3)/) For&ele de eIste"#( ale dre$tulu
I'istena dreptului include in sine intreaga totalitate de insuiri i
caracteristici interco-nexe ale dreptului ca unitate necesar a esenei
juridice i fenomenului juridic, ca form general-obligatorie a egalitii,
libertii i ec#itii in viaa social a oamenilor.
reptul are un caracter istoric i, deaceea, existena lui este mijlocit
de practica social-istoric. =i in acest sens, dreptul are un caracter
aposterioric i nu aprioric. e aceea, natura dreptului 4sensul
socialistoric
i coninutul existenei dreptului, a esenei i existenei lui6 nu
trebuie confundat nici cu dreptul naturii 4drept dat de la natur6, nici cu
natura raiunii 4drept apriori de la raiunea pur6, cu toate c i natura i
raiunea joac un rol esenial in procesul istoric al gene(ei, de(voltrii i
aciunii dreptului.
0>
<rin analogie cu aseriunea aristotelic despre aceea c @omul$ dup!
natura sa$ - este fiin! politic!A 4%ristotel. <olitica. I, /,5, /203a, />6, se
poate spune c omul$ dup! natura sa, B este fiin! #uridic!. Ins
asemenea raionamente nicidecum nu inseamn aprioritatea, datul
natural, caracterul innscut al esenei politice i juridice caracteristice
omului, a formelor de existen social a oamenilor. ac omul, cum
considera )ousseau, s-a nscut deja liber0/ 4deja de la natur oamenii ar
fi fost liberi i egali6, atunci el nicieri nu s-ar fi aflat in ctue, i cu
libertatea, egalitatea, dreptul, ec#itatea omenirea nu ar fi avut nici-o
problem.
In aceasta i const faptul, c vectorul de(voltrii sociale este direct
opus& omul i omenirea se de(volt c!tre libertate, drept, egalitate,
ec#itate din starea iniial de lips! a acestora. =i se poate vorbi doar
despre aceea c, omul 4i popoare intregi6 dup natura sa 4intelectual i
volitiv6, spre deosebire de alte fiine vii, poate, potenial este in stare, s
ajung in calea sa de de(voltare i perfecionare spiritual, cultural i
social la forme politice i juridice de organi(are a vieii sociale.
in punctul de vedere al ontologiei libertaro-juridice o importan
principial are afirmarea real-practic a treptei reali(ate istoricete i a
msurii egalitii$ libertii i ec#itii in form de lege statal!
generalobligatorie
4adic lege de drept6$ fr de care este imposibil i existena
dreptului i existena fenomenelor juridice ca atare.
Inlocuirea legii de drept cu legea non-#uridic! inseamn, c locul
formelor i fenomenelor juridice il ocup falsificrile corespun(toare
ale legii arbitrare. ; asemenea inlocuire sc#imonosete atat logica
coraportului dintre esena dreptului i formele lui de manifestare
4infptuire6, cat i caracterul legturilor reciproce dintre aceste forme
juridice insi 4fenomene juridice6.
+enomenele juridice in sine sunt identice, posed una i aceeai
calitate obiectiv juridic 4proprietate esenial6, repre(entat in
existena
dreptului i in principiul su. e aceea, diferite fenomene #uridice
4norma
de drept, raportul juridic, contiina juridic etc.6 * sunt diferite forme de
manifestare a unui i aceluiai principiu al dreptului, adic modusuri
ec#ivalente 4moduri de infptuire i de existen6 a unei i aceleiai
esene a dreptului.
0/ %ceast renumit te( din tratatul lui )ousseau @Contractul socialA
sun
astfel @Omul se nate liber$ ins! pretutindeni se afl! in c!tueA. tjTTN
|.|.
e6:W/:/;. S., /5>5. T./02.
07
Ins coraportul fenomenelor corespun(toare non-juridice este lipsit
de o asemenea temelie obiectiv i este dependent de deci(ii autoritare.
oar legea non-juridic nu are o e'isten! #uridic! obiecti!, o esen i
un principiu obiectivI esena sa, existena i principiul ei se dovedete a
fi o dispoziie autoritar! in form de norm general-obligatorie.
In literatura de specialitate sunt expuse preri despre aceea c, dreptul
exist nu numai in form de norm! de drept, dar i in aa forme ca
raport #uridic i contiina #uridic!. "otodat, unii autori consider ca
axiom a dreptului te(a conform creia dreptul exist numai in aceste
trei
forme 4adic, ca norm! #uridic!$ ca raport #uridic i ca contiin!
#uridic!6, i o a patra form nu poate exista.
in asemenea raionamente nu este clar, despre trei forme de
existen a crui fel de @dreptA este vorba& /6 despre dreptul in
deosebirea sa cu legea, 26 despre dreptul in coincidena sa cu legea sau
36 despre @dreptul pozitiF in contradicia sa cu dreptul 4adic despre
dreptul care nu respect normele juridice6.
+r clarificarea acestei intrebri fundamentale cu privire la conceptul
de drept, esena i existena lui, formele menionate de existen a
dreptului rman tocmai fr acea esen juridic, la semnificarea creia
ele pretind.
:ste evident, de exemplu, c formele de existen ale legii
anti#uridice nu pot fi recunoscute ca forme de existen a dreptului. In
aceast situaie de dominaie 4supremaie6 a legii antijuridice 4de ex. in
condiiile totalitarismului6, dreptul ca necesitate 4ca principiu al egalitii
formale cu cerine corespun(toare6 exist intr-un dublu sens * i ca
negaie a legii antijuridice, dar i ca ceea ce se neag! de o astfel de lege.
%ntijuridicitatea legii nu poate anula libertatea juridic, care are
natur obiectiv i nu depinde de voina legiuitorului.
<rincipiul juridic al egalitii, libertii i ec#itii oamenilor in
oricare situaie ii pstrea( insemntatea obiectiv general i se
manifest ca unica temelie corespun(toare i ca msur pentru critica
violenei i samovolniciei, i ca punct real unic de orientare pentru
perspectiva juridic cutat.
ac, ins, este vorba de formele de e'isten! a dreptului in
aprecierea i pozitiarea lui oficial!$ adic in form de lege de drept i
drept legalizat, atunci aici toate fenomenele juridice 4nu numai norma
de
drept, raportul #uridic i contiina #uridic!, dar i, s spunem,
capacitatea #uridic!$ statutul #uridic i regimul #uridic, conenia
#uridic!, reclamaia i ininuirea, Got!rarea #uridic! i administrati!
0.
c#iar i in condiiile lipsei precedentului de drept 4juridic6, procedurile
#uridice i formele procesuale etc.6 sunt forme de manifestare, reali(are
i existen a unei esene calitative concrete pentru timpul i spaiul
social dat, a principiului egalitii formale.
"oate aceste forme de existen a dreptului * sunt formaliti calitati
ecGialente in planul concreti(rii sensului i insemntii principiului
egalitii formale, i nicidecum nu sunt nite realiti de sinestttoare
ale
vieii sociale. =i la esena dreptului ele nu adaug o oarecare calitate
nou, care n-ar fi existat in principiul juridic al ec#itii formale.
eci, deosebirea acestor forme de existen a dreptului poart un
caracter funcional, i nu de esen!. Sensul principiului unic al egalitii
formale se manifest 4i exist6 in urmtoarele forme de e'isten! a
dreptului& /6 in norma de drept (#uridic!) * in form de reguli de
conduit a subiecilor de dreptI 26 in raportul #uridic * in form de relaii
reciproce ale subiecilor de drept, formal egali, liberi i independeniI
36 in contiina #uridic! * in form de contienti(are a sensului i
cerinelor principiului de drept 4in deosebirea i coraportul su cu legea6
de ctre membrii asociaiei juridice dateI 16 in capacitatea #uridic! * in
form de recunoatere a indivi(ilor 4a asociailor, uniunilor lor6 ca
formal
egali, liberi i independeni unul de altul, ca subieci ai relaiilor de tip
juridicI 06 in proceduri #uridice * in form de ordine egal i corect de
dobandire i reali(are a drepturilor i obligaiilor de ctre toi subiecii,
de re(olvare a conflictelor despre drept etc.
eaceea, dreptul ii manifest existena in toate aceste forme juridice,
dar nu numai in una singur! 4norm de drept6, sau in trei forme 4norma
juridic, raportul juridic, contiina juridic6. Ins fiecare dintre aceste
forme de existen a dreptului indeplinete o anumit funcie a sa i
ocup un loc al su anumit in contextul general al e'istenei dreptului. =i
in general, dreptul exist peste tot, i in toate acele ca(uri i fenomene,
unde se respect i se aplic principiul egalitii formale.
05
TEMA J) GNOSEOLOGIA @URIDIC
f.1. Hnoseologia legist!
>.2. Hnoseologia #usnaturalist!
f.3. Hnoseologia libertaro-#uridic!
Cea de a doua component fundamental a filosofiei dreptului * atat
in ordinea apariiei, cat i a tratrii ei sistematice de-a lungul vremii *
dup ontologia juridic, este gnoseologia #uridic!. =i dac ontologia
juridic este teoria general a existenei juridice, care explic ce este i
cum fiinea( dreptul, atunci gnoseologia 4gnosis y cunoatereI logos y
teorie6 #uridic! este teoria general! a cunoaterii dreptului$ care
cercetea( cum are loc cunoaterea dreptului i care este adevrul despre
drept.
Intrucat activitatea juridic constituie un proces cogniti, prin
excelen, - pentru c ii propune in mod expres i explicit aflarea
adevrului, - elementele teoriei cunoaterii in general, cele ale teoriei
adevrului in special, sunt aplicabile i aici, constituind un cadru
indiscutabil pentru inelegerea aprofundat a menirii 4misiunii6 justiiei.
omeniul gnoseologiei juridice este repre(entat de problemele
cunoaterii dreptului ca obiect social specific. Sarcina principal a
gnoseologiei juridice const in studierea premiselor i condiiilor
cunoaterii autentice a dreptului, in dobandirea cunotinei veridice
despre drept i fenomenele juridice.
J)0) G"oseolo:a le:st(
'a ba(a gnoseologiei legiste 4juridico-po(itiviste6 st principiul
recunoaterii 4i cunotinei6 in calitate de drept doar a ceea ce este
ordin$ dispo(iie constrangtoare-obligatorie a puterii oficiale.
atorit unei asemenea orientri po(itivist-pragmatice, gnoseologia
legist este preocupat mai cu seam de& /6 dez!luirea$ clasificarea i
sistematizarea a insui acestor tipuri 4forme6 de ordine 4dispo(iii
constrangtoare-obligatorii6 ale puterii oficiale, adic a aa numitor
i(voare formale ale legilor in vigoare 4dreptului po(itiv6 i 26 l!murirea
p!rerii 4po(iiei6 legiuitorului, adic a coninutului normativ*
reglementator a dispo(iiilor corespun(toare ale puterii oficiale,
exprimate in textul actului oficial.
Ade!rul despre drept, conform gnoseologiei legiste, este dat in lege,
care exprim oina, po(iia, p!rerea legiuitorului 4suveranului, statului6.
e aceea, cunotina veridic cutat despre drept poart aici caracter de
p!rere, dei prere oficial-autoritar. up logica unei asemenea tratri,
>-
numai puterea oficial singur, creand dreptul, tie in realitate, ce este
dreptul i prin ce el se deosebete de non-drept. =tiina, ins, in cel mai
bun ca( poate s ineleag! i s e'prime in mod adecvat aceast prere
ordonat-autoritar intruc#ipat in lege 4dreptul in vigoare6.
%stfel, gnoseologia legist 4po(itivist6, in fond, respinge teoria
dreptului i recunoate doar in!!tura despre drept, obiectul de studiu
al
creia este dreptul po(itiv, iar obiectivul i scopul - dogma dreptului,
adic totalitatea te(elor principale imuabile 4prerilor autoritare
nesc#imbate, po(iiilor, atitudinilor6 despre legile in vigoare 4dreptul
po(itiv6, despre modurile, regulile i procedeele de studiere, interpretare,
clarificare, sistemati(are, comentare a acestora.
esigur, studierea, comentarea, clasificarea i ierar#i(area i(voarelor
dreptului po(itiv, de(vluirea coninutului lor normativ, sistemati(area
acestor norme, elaborarea intrebrilor ce in de te#nica juridic,
procedeelor i metodelor de anali( juridic etc., cercetarea a tot ce
tradiional se numete dogmatic! #uridic! 4dogma dreptului6 i se refer
la o sfer deosebit, de competen profesional, miestrie, @meserieA a
juristului, - repre(int in sine o parte component important a
cunoaterii dreptului i cunotinei despre dreptul in igoare. Ins,
limitarea legist a teoriei dreptului numai la elaborarea dogmei
dreptului, in fond, inseamn inlocuirea ca atare a cercet!rii tiinifice a
dreptului cu descrierea lui profesional-te#nic, adic reducerea tiinei
#uridice la tiina despre legi.
Bnoseologia po(itivist a legii 4dreptului po(itiv6 este orientat nu
spre cunoaterea esenei legii, nu spre acumularea unei oarecare
cunotine noi 4care lipsete in insui legea de fapt dat6 despre legile in
vigoare, dar spre descrierea lor adecvat 4in sens juridico-dogmatic6.
"oat cunotina despre drept, conform unei asemenea tratri, de#a
oficial este dat in insi dreptul po(itiv, in textul lui. %stfel,
problematica principal a teoriei cunoaterii legiste a dreptului const in
clarificarea corect! i interpretarea te'tului legii i e'punerea
corespunz!toare a cunotinei oficial-#uridice care se g!sete in acest
te't$ a p!rerii i poziiei legiuitorului. "otodat, problematica
gnoseologiei legiste a dreptului mai mult se reduce la intrebarea despre
analiza lingistic! corect a textului actului oficial.
>/
J)*) G"oseolo:a Aus"aturalst(
In plan gnoseologic modul jusnaturalist de interpretare a dreptului
repre(int istoricete prima incercare de inelegere teoretic!
4filosoficojuridic,
tiinific6 a naturii obiective a dreptului, de dobandire a
ade!rului despre drept. %ceast cale de cunoatere postulea(
deosebirea dintre dreptul natural i dreptul po(itiv ca premis! raional!
i scGem! cogniti! iniial! in domeniul teoretic al inelegerii i studierii
dreptului.
In istoria gandirii juridice, deosebirea dintre dreptul natural i dreptul
po(itiv se manifest ca form! gnoseologic! de reflecie teoretic! despre
dreptul po(itiv faptic dat i ca mod de fi'are a re(ultatelor unei asemenea
reflecii. oar, oriice cunoatere teoretic! a legilor in vigoare 4dreptului
po(itiv6, ne limitandu-se la datul lor oficial i la coninutul empiric, in
cutarea temeliilor i calitilor lor obiective, a sensului i raiunii lor
juridice, a naturii i esenei lor juridice, inevitabil se abstractizeaz! de la
obiectul cunoaterii 4legilor in vigoare6 i in mod raional crea(
modelul
lui raional-semantic 4in form de drept natural, de idee de drept etc.6, ca
urmare i re(ultat al inelegerii i studierii lui.
2a(a teoretico-cognitiv a caracteristicii tuturor repre(entrilor cu
privire la dreptul natural 4spre deosebire de dreptul po(itiv sc#imbtor6
este anume principiul contrapunerii in domeniul dreptului a
\naturalului
artificialuluiF. %cest principiu conine in sine aprecierea contrar a
acestora i recunoaterea autoritii incontestabile a @naturaluluiA asupra
@artificialuluiA. %cesta i este principiul uniersal al dreptului natural.
In cadrul acestui principiu @artificialulA de#a este dat in form de
drept po(itiv, deaceea @naturalulA 4dreptul natural6 este interpretat ca
drept pre-dat 4de divinitate, raiune, natura lucrurilor, natura omului
etc.6, pre-poziti 4supra-po(itiv6. "otodat, pre-datul @naturaluluiA 4de o
instan sau alta incontestabil autoritar, supraomeneasc6 in spaiul i
timpul universului are concomitent o importan! ontologic!$
gnoseologic! i a'iologic!? @naturalulA 4dreptul natural6 este primar,
indiscutabil corect, veridic i moral, intr-un cuvant, bun, iar @artificialulA
* este secundar, incorect$ fals i imoral, ru i repre(int o abatere de la
@naturalA 4datorit erorilor caracteristice oamenilor, samovolniciei etc.6
i, deaceea, trebuie inlturat sau, in ca(ul cel mai bun, corectat i adus in
corespundere cu @naturalulA.
Interesul gnoseologic al diferitor concepii jusnaturaliste este orientat
in direcia argumentrii eridicit!ii i autenticit!ii versiunii
corespun(toare a dreptului natural 4in deosebirea i opo(iia sa cu
>2
dreptul po(itiv6. Intr-un asemenea mod de tratare, in afara ateniei
rman
insi ideea de lege drept i in intregime aspectele cone'iunii dintre
dreptul natural i dreptul po(itiv, formele concrete i direciile de
aducere a dreptului in vigoare in corespundere cu te(ele i cerinele
dreptului natural etc. Ca consecin a discordanei dintre dreptul natural
i dreptul po(itiv este dualismul #uridic propriu modului de tratare
jusnaturalist, adic a admiterii existenei paralele i aciunii
concomitente a dou tipuri contrare de drept - dreptului natural i
dreptului po(itiv.
%cest dualism juridic este depit parial in acele concepii
filosoficojuridice
care, rmanand in cadrul repre(entrilor jusnaturaliste, totodat,
tratea( dreptul natural ca idee filosofic! a dreptului, ca concept de drept
etc. Cei drept, i in aceste concepii filosofice ideea de drept
corespun(toare nu este adus pan la conceptul de lege de drept 4pan
la concepia consecvent juridico-formalist i construcia dreptului
po(itiv, corespun(toare esenei obiective a dreptului6.
J).) G"oseolo:a l?ertaroBAurdc(
'a ba(a gnoseologiei libertaro-#uridice st te(a general a deosebirii
i corelaiei 4coincidenei sau necoincidenei6 dreptului i legii. %ceast
te( in form! teoretic! avansat exprim toate aspectele i variantele
principale cognitive-importante ale dreptului ca esen i ca fenomen.
%ceasta permite ca in cadrul gnoseologiei libertaro-juridice s se in
cont, intr-o form refcut, de tot ce este valoros in plan
teoreticocognitiv
i in alte concepii filosofico-juridice.
In plan teoretico-cognitiv concepia libertaro-juridic se manifest ca
model gnoseologic necesar pentru inelegerea i exprimarea cunotinei
i a ade!rului despre legea in vigoare 4dreptul po(itiv6 in form de
concept anumit de drept, esena i principiul creia este egalitatea
formal.
%adar, concepia dat exprim procesul trecerii cognitive de la
p!rerea simpl despre drept 4ca un oarecare dat subiectiv autoritar in
form de lege faptic6 la cunotina adevrat * la cunoaterea
adevrului despre drept, adic la cunoaterea teoretic! 4conceptual6 a
insuirilor eseniale obiective 4care nu depind de voina i samovolnicia
autoritilor6 ale dreptului i formele lui de manifestare, concreti(are i
exprimare general-obligatorie.
In centrul gnoseologiei libertaro-juridice stau problemele leg!turii
necesare dintre drept i lege, a inelegerii i tratrii insuirilor obiective
>3
ale dreptului ca insuiri eseniale ale legii i a criteriului calit!ii juridice
a legii, problemele elabor!rii conceptului de lege de drept 4dreptului
po(itiv, corespun(tor principiului egalitii formale6. e pe po(iiile
concepiei date, ade!rul cutat despre drept i lege este cunotina
tiinific! obiecti! despre natura, insuirile i caracteristicile legii de
drept, despre premisele i condiiile afirmrii ei in calitate de drept in
vigoare.
; asemenea tratare juridico-gnoseologic permite de a de(vlui
deosebirea i corelaia dintre esena obiectiv a dreptului i procesul
subiectiv 4autoritar-volitiv6 de elaborare a legii 4actelor dreptului
po(itiv6 i de a anali(a pozitiarea dreptului ca proces creati de
concretizare normati! obligatorie a principiului #uridic al egalit!ii
formale referitor la sferele i relaiile reglementrii juridice. =i doar in
acest sens este oportun de a vorbi despre legiferare ca creatiitate
#uridic!$ ca exprimare creati! 4in re(ultatul eforturilor creative ale
legiuitorului, care ia in consideraie atitudinile i conclu(iile tiinei6 a
inceputurilor i cerinelor dreptului in normele concrete ale legii
generalobligatorii
4dreptului po(itiv6.
Inelegerea legii in vigoare 4dreptului po(itiv6 ca fenomen juridic, pe
lang anali(a insuirilor ei eseniale, include in sine i interpretarea
corespun(toare a problemei cu privire la caracterul general-obligatoriu
al legii, a garantrii aprrii ei de ctre stat, a posibilitii folosirii
msurilor de constrangere fa de infractori etc. ; astfel de
specificacitate a sanciunilor legii in igoare (dreptului poziti),
conform
gnoseologiei libertaro-juridice, se datorete naturii obiective a dreptului,
i nu voinei 4sau samovolniciei6 legiuitorului. Iar aceasta inseamn, c
asemenea sanciuni 4garantarea aprrii de ctre stat etc.6 sunt legitime i
juridic justificate numai in cadrul legii de drept.
!na dintre direciile i prile componente importante ale
gnoseologiei libertaro-juridice, dup cum reiese i din cele menionate
anterior, este inelegerea juridic a statului ca form
instituionalautoritar
de exprimare i aciune a principiului egalitii formale.
%ceast te( teoretico-cognitiv despre unitatea conceptual! a dreptului
i statului are o insemntate fundamental pentru determinarea tiinific
atat a obiectului de studiu al filosofiei dreptului, cat i a obiectului de
studiu al jurisprudenei in general ca tiin integr despre drept i stat.
>1
TEMA 2) AKIOLOGIA @URIDIC
>.1. A'iologia legist!
>.2. A'iologia #usnaturalist!
>.3. A'iologia libertaro-#uridic!
Cu studiul alorilor se ocup axiologia 4a'ios y valoareI logos y
teorie6, adic teoria general! a alorilor. In calitate de compartiment al
filosofiei, axiologia este preocupat de studiul valorilor dintr-o
perspectiv general i multilateral, anali(and ceea ce ele au in comun -
natura, originea, gene(a i funciile lor, - dincolo de specificul fiecreia
i domeniul cruia ii aparine. <entru c, trebuie spus, exist i o
diversitate de tiine sociale ce studia( doar anumite tipuri de valori&
economia politic * valorile economice, estetica * valorile artistice, etica
* valorile morale, tiina dreptului * valorile juridice etc. %stfel, iau
natere o serie de axiologii de ramur, cum ar fi axiologia moral,
axiologia juridic etc.
+ilosofia dreptului nu ar fi inc#eiat dac aria preocuprilor ei s-ar
reduce doar la domeniile ontologic i gnoseologicI cu aceeai necesitate
ea trebuie s investig#e(e i acea lume creat de om * lumea alorilor
#uridice. Cu alte cuvinte, in continuarea i completarea sa ca teorie
general a existenei dreptului 4ca ontologie juridic6 i ca teorie
general
a cunoaterii dreptului 4ca gnoseologie juridic6, filosofia dreptului
trebuie s se reali(e(e i ca teorie general a valorilor juridice
4ca axiologie juridic6.
omeniul i tematica principal a axiologiei juridice sunt problemele
inelegerii i tratrii dreptului ca aloare 4ca scop, obligativitate, cerin
imperativ etc.6 i raionamentele valorice 4i evalurile6 respective
despre importana juridic 4adic sensul valoric * din punctul de vedere
al dreptului6 a legilor in vigoare 4dreptului po(itiv6 i a statului.
2)0) AIolo:a le:st(
In cadrul legismului, care identific dreptul cu legea i neag, astfel,
esena obiectiv a dreptului i, totodat, criteriul deosebirii dreptului de
samovolnicie, este imposibil un principiu in ba(a cruia s-ar discuta
despre ealuarea #uridic! insi i aloarea #uridic! a legii.
In temeiul negrii insuirilor i caracteristicilor obiective ale
dreptului, independente de voina legiuitorului, in aspect a'iologic
legismul neag!, in fond, alorile #uridice insi i recunoate doar
aloarea legii in igoare 4dreptului po(itiv6. "otodat @valoareaA legii in
vigoare 4dreptului po(itiv6, recunoscut de legiti 4po(itiviti i
>0
neopo(itiviti6, in realitate este priat! de sensul valoric juridic ca atare.
%stfel, @valoareaA legist! a legii in vigoare 4dreptului po(itiv6 * este
obligatiitatea general! oficial!$ imperatiitatea autoritar!, i nu
importana ei general dup un oarecare temei juridic obiectiv.
Semnificativ in acest sens este concepia radical a neopo(itivistului
G.Hel(en, conform creia dreptul are valoare doar in calitate de ordin,
de
norm!. In acest sens 4ca ordin, ca norm6 dreptul este caracteri(at ca
form de obligativitate. @"u se poate spune$ cum adesea se intampl!, -
afirm Hel(en, - c! dreptul nu numai c! reprezint! in sine o norm! (sau
ordin)$ dar i c! el deasemenea constituie sau e'prim! o oarecare
aloare (o asemenea afirmaie are sens doar dac! se admite aloarea
diin! absolut!). =oar$ dreptul constituie o aloare anume de aceea$ c!
el este o norm!...F02
:ste important de subliniat faptul, c @normaA la Hel(en * este
obligatiitatea-ordin pur!, dar nu norma egalitii, norma libertii,
norma ec#itii. :a nu conine nimic din caracteristicile formal-juridice
ale dreptului. 8orma lui Hel(en 4i totodat i forma dreptului6 * este
forma @purA i goal a obligativitii, potrivit pentru atribuirea
statutului i caracterului imperativ oricrui coninut po(itiv-juridic
arbitrar.
%adar, conform axiologiei legiste valoarea dreptului, adic a legii in
vigoare, const in aceea c legea este o norm i o form pur a
obligativitii.
2)*) AIolo:a Aus"aturalst(
Conform a'iologiei #usnaturaliste, dreptul natural intruc#ipea( in
sine insuirile obiecti-ve i valorile @adevratuluiA drept i de aceea se
manifest ca model cuvenit, scop i criteriu pentru aprecierea valoric a
dreptului po(itiv i a puterii legislative respective 4legiuitorului, statului
in general6. "otodat, dreptul natural este ineles ca fenomen moral deja
datorit naturii sale i iniial i se atribuie o aloare absolut!
corespun(toare.
In conceptul de drept natural, aadar, de rand cu unele sau altele
insuiri obiective ale dreptului 4principiul egalitii oamenilor, libertii
lor etc.6, sunt incluse i diferite caracteristici morale 4religioase, etice,
estetice6. In re(ultatul unei asemenea confund!ri a dreptului cu morala
4religia etc.6, dreptul natural apare ca o simbio( a diferitor norme
02 g3</0S chS.3S 0 96:7S i:.<: jS1aS.:. KXh. /. T. 53.
>>
sociale, ca un oarecare comple' moral #uridic 4sau etico-juridic,
religiosjuridic6,
de pe po(iiile cruia este extras un oarecare raionament valoros
despre dreptul po(itiv i legiuitorul po(itiv 4puterea de stat6.
<rintr-un asemenea mod de tratare, dreptul po(itiv i statul sunt
evaluate 4in plan valoric6 nu atat din punctul de vedere al criteriului
#uridic insi 4a insuirilor juridice obiective, care se gsesc in concepia
respectiv a dreptului natural6, cat in principiu de pe poziii morale$ din
punctul de vedere al repre(entrilor autorului concepiei date despre
natura moral 4etic, religioas etc.6 i coninutul moral al dreptului
adevrat. In aceast ordine de idei, totalitatea unor asemenea insuiri
etico-juridice i caracteristici de coninut ale dreptului natural in form
generali(at sunt interpretate ca manifestare a ec#itii universale i
absolute a dreptului natural, cruia trebuie s-i corespund dreptul
po(itiv i activitatea statului in intregime.
"otodat, ec#itatea este interpretat nu in sens formal-#uridic, ci ca
fenomen etic sau etico-#uridic i ca noiune cu coninut specific pentru
fiecare concepie jusnaturalist i, deci, in mod limitat i etic concret.
eaceea diferite concepii jusnaturaliste ale ec#itii * in pofida
preteniilor lor la universalitatea etic 4sau etico-juridic6 i valoarea
absolut * in realitate au o valoare relati! i exprim repre(entri
relativiste despre moralitate in general i valorile etice ale dreptului, in
particular.
"ea#unsurile menionate sunt caracteristice nu numai concepiilor
jusnaturalismului tradiional, dar i diferitor invturi filosofico-juridice
contemporane, care in tratarea dreptului se ba(ea( pe idei i construcii
ale dreptului natural. In aceast ordine de idei, pot fi menionate
invturile lui I.Hant i B.Gegel i a discipolilor lor, J.S.Soloviov,
).$arcic i a altor repre(entani ai in!!turii etico-morale despre drept,
a interpretrii dreptului ca @minimum moralA, ca parte a ordinii morale
sau a unui tot intreg moral, ca manifestare a ec#itii etice 4morale,
religioase6 etc.
<e de alt parte, la meritele incontestabile ale repre(entanilor
concepiei jusnaturaliste urmea( a fi raportate punerea i elaborarea
problemelor cu privire la valoarea dreptului, promovarea ideilor libertii
i egalitii tuturor oamenilor, a ec#itii jusnaturaliste, a drepturilor
innscute i inalienabile ale omului, abordarea problemelor cu privire la
limitarea juridic a puterii oficiale, la statul de drept etc.
>7
%adar, conform axiologiei jusnaturaliste, valoarea dreptului este
repre(entat de dreptul natural ca manifestare valoric autentic, moral
i etic.
2).) AIolo:a l?ertaroBAurdc(
Jaloarea dreptului, conform a'iologiei libertaro-#uridice, const in
aceea c dreptul este o form universal, necesar i general-obligatorie
de exprimare a unor aa alori generale umane ca egalitatea, libertatea
i ecGitatea. In aceast ordine de idei, dreptul ca form! #uridic! de
reglementare a relaiilor concrete 4dar totodat i componentele formale
ale acestei forme juridice * egalitatea, libertatea, ec#itatea6 nu trebuie
confundat cu insi relaiile concrete, cu coninutul factual al relaiilor
sociale, mijlocite i reglementate de forma juridic. %stfel c, egalitatea$
libertatea i ecGitatea, conform acestei interpretri, - sunt formalit!i
#uridice$ i nu faptice, sunt componente formale semantice 4i nu
materiale, empirice6, insuiri i caracteristici ale dreptului.
In plan axiologic, o asemenea concepie #uridico-formalizat! a
dreptului permite de a afirma in mod intemeiat, c este vorba anume
4i numai6 despre alori #uridice, i nu morale, etice, religioase sau alte
valori nejuridice. In plus, alorile #uridice * datorit universalitii
abstracte a dreptului * poart! dup! definiie un caracter uniersal i de
importan general 4i in acest sens absolut, dar nu relativ6. %stfel, in
evaluarea lui axiologic, dreptul se manifest nu pur i simplu ca
purttor
non-formali(at 4formal-faptic6 al valorilor morale 4sau etico-juridice6,
ceea ce este caracteristic modului jusnaturalist, dar ca form! strict!
anumit! a alorilor #uridice, ca form specific a obligativitii juridice,
deosebit! de toate celelalte forme 4morale, etice, religioase6 de
obligativitate i forme valorice.
; asemenea inelegere a sensului valoric al formei juridice de
obligativitate se deosebete principial nu numai de tratarea
jusnaturalist,
dar i de cea legist 4po(itivist6, a acestei probleme. In opo(iie cu
dealorizarea legist! a dreptului ca ordin al puterii oficiale cu oarecare
coninut arbitrar, in concepia libertaro-juridic a dreptului, forma
#uridic! ca form a egalitii, libertii i ec#itii este calitati
determinat i plin de coninut, ins plin de coninut i determinat in
sens strict formal-#uridic$ i nu in sensul unui sau altui coninut factual,
cum este caracteristic modului #usnaturalist de interpretare a dreptului.
e aceea, asemenea form calitativ determinat in plan formal-juridic a
dreptului repre(int in sine o form de obligativitate nu numai in sensul
>.
general-obligatoriu, al imperativitii autoritare etc., dar i in sensul
importanei generale alorice obiectie, in sensul obligativitii
axiologico-juridice.
Concepia dat a interpretrii juridice 4formal-juridice6 a principalelor
valori ale existenei umane 4egalitatea, libertatea, ec#itatea6 in calitate de
momente ale formei de obligativitate juridic conturea( clar, sc#iea(
i fixea( statutul aloric al dreptului 4sfera, componena, potenialul
dreptului ca valoare, specificul dreptului ca valoare obligatorie in
sistemul general al valorilor i formelor de obligativitate etc.6. e pe
aceste po(iii juridice poate i trebuie determinat importana valoric a
tuturor fenomenelor din sfera, corespun(toare i relevant dreptului, a
existenei.
Aceast! sfer! a e'istenei$ determinat! aloric de pe poziiile
obligatiit!ii #uridice, este alctuit * in cadrul axiologiei
libertarojuridice
4cu luarea in consideraie a specificului obiectului ei, profilului
i sarcinilor6 * din legea in igoare 4dreptul po(itiv6 i stat, in toate
manifestrile i evalurile lor empirice, in intreaga lor existen real, i,
deasemenea, din comportamentul #uridico-aloric al tuturor subiecilor
de drept.
In axiologia libertaro-juridic este vorba, aadar, despre ealuarea
4raionali(area valoric i aprecierea6 de pe po(iiile dreptului a sensului
i importanei juridice a legii in vigoare 4dreptului po(itiv6, a statului, a
comportamentului subiecilor de drept, despre calitatea lor juridic,
despre concordana 4sau non-concordana6 lor scopurilor, cerinelor,
imperativelor dreptului ca obligativitate valoric. In aceast ordine de
idei, dreptul se manifest ca scop pentru legea in vigoare 4dreptul
po(itiv6, stat, comportamentul oamenilor. %ceasta inseamn, c legea in
vigoare 4dreptul po(itiv6, statul, comportamentul juridico-valoric al
oamenilor trebuie s fie orientate spre intruc#iparea i reali(area
cerinelor dreptului, deoarece anume in aceasta i const scopul, sensul
i
importana lor. 'egea in vigoare 4dreptul po(itiv6, statul i
comportamentul subiecilor de drept au valoare doar in calitate de
fenomene juridice.
Scopul dreptului ca obligativitate in raport cu legea in vigoare
4dreptul po(itiv6, statul i comportamentul subiecilor de drept poate fi
formulat ca imperativ juridico-valoric& legea in igoare (dreptul poziti)$
statul i comportamentul subiecilor de drept trebuie s! aib! un caracter
#uridic.
>5
In acest aspect axiologic corelaia dintre obligatiitate i realitate
exprim ideea necesit-ii desvaririi permanente a formelor dreptului
po(itiv, statului i comportamentului oamenilor, constituite empriric i
care, ca fenomene ale realitii, ce se de(volt istoricete, imprtesc
reali(rile i neajunsurile ei i sunt intotdeauna departe de starea ideal.
$ai mult c#iar, in procesul de(voltrii istorice se innoiete, imbogete
i se concreti(ea( ini sensul obligativitii juridice, intregul complex
de scopuri juridice * valori * cerine, crora trebuie s le corespund
legile existente, statul, comportamentul oamenilor.
TEMA ,) 8INELE COMUN CA CONCE%T
FILOSOFICO@URIDIC
k.1. Concepia #usnaturalist! a binelui comun
k.2. Concepia libertaro-#uridic! a binelui comun
8oiunea de @bine comunA este una dintre ideile fundamentale i
principiile intregii culturi sociale, politice i juridice europene.
Insi termenul @bonum communeA 4binele comun6, consolidat in
:vul mediu, se intalnete pentru prima dat la stoicul roman Se"eca
41->0 d. G.6, ins aceast noiune, in fond, a fost elaborat inc de
ganditorii greci 4emocrit, <laton, %ristotel etc.6, apoi de Cicero i
juritii ro-mani. ; mare atenie au acordat ideei binelui comun ganditorii
medievali i din epoca $odern 4"#.dv%wuino, G.Brotius .a.6
In antic#itate ideea de @bineA era interpretat in mod diferit& ca
pl!cere 4coala ^Lrenaic!, epicurismul6 sau ca reinere de la pasiuni
4cinicii6, ca irtute in sensul supremaiei naturii superioare, raionale in
raport cu cea inferioar 4%ristotel, stoicismul6 etc. 'a <laton i
platonismul antic binele se identific cu treapta superioar in ierar#ia
existenei 4lnitatea * neoplatonism6. %ristotel deosebete trei tipuri de
@bineA& corporal 4sntatea, puterea etc.6, e'terior 4bogia, cinstea,
datoria etc.6 i spiritual 4agerimea gandirii, virtutea moral etc.6.
In scolastica medieval, care a acomodat ideile filosofiei antice la
principiile teismului cretin, in calitate de bine superior 4lat. summun
bonum6 este evideniat umne(eu, ca i(vor al tuturor @binelorA i scop
final al aspiraiilor omeneti.
In filosofia european $odern se sublinia( rolul subiectului in
determinarea a ceea ce este bine 4Gobbes, Spino(a& binele este ceea,
ctre care tinde omul, ceea de ce el are nevoie.6. ; trstur
caracteristic a filosofiei $oderne este i interpretarea utilitarist! a
binelui, reducerea lui la ceea ce este de folos, util.
7-
!lterior noiunea de @bineA treptat ii perde insemntatea i la
mijlocul sec. EIE este inlocuit cu noiunea de @aloareA.
,)0) Co"ce$#a Aus"aturalst( a ?"elu co&u"
!n ir de raionamente care au contribuit in mod esenial la formarea
concepiei #usnaturaliste a @binelui comunA, au fost elaborate de
ganditorii antici greci, in deosebi, de %ristotel. %stfel, in invtura sa
despre politic, %ristotel remarc c politica este tiina despre binele
superior al omului i statului-polis 4:tica, I, /6. "otodat prin @binele
supremA in tratarea teologic a lui %ristotel, in fond, se are in vedere, in
mare msur, tot ceea ce ulterior se va numi @bine comunA. Statul
4polisul6, dup %ristotel, - este forma superioar de comunicare. =i in
aceast form politic de comunicare i organi(are a vieii oamenilor
toate celelalte forme de comunicare 4familia, localitatea6 ii ating
desvarirea. In stat 4forma politic de comunicare6 se inc#eie gene(a
naturii politice a omului, i omul, conform lui %ristotel, ii atinge scopul
su superior 4viaa fericit6. Statul 4polisul6 i binele suprem i ecGitatea,
repre(entate in el, sunt manifestri ale naturii politice a omului i,
deaceea, poart un caracter jusnaturalist.
G2inele comunH la autorii romani 4la Cicero, Seneca, jusnaturalitii
romani, stoici6, ca i Gbinele supremH la %ristotel, ii au originea in
dreptul natural i sunt manifestri ale ec#itii #usnaturaliste. Bzorul
real al @binelui comunA 4sau @binelui supremA6 i a caracterului su
#usnaturalist * este natura obiecti! a omului, deoarece omul dup
natura
sa * este fiin! politic! 4%ristotel6, social! 4autorii romani6. %ceste
caracteristici ale naturii omului ca fiin politic sau social in contextul
dat au sens identic, deoarece in ambele ca(uri este vorba despre modul
ecGitabil 4de pe po(iiile dreptului natural6 de exprimare i aprare a
binelui tuturor membrilor sociumului 4comunitii6 in condiiile formei
de organi(are politic 4statale6.
Xinele comun al membrilor comunitii social-politice date * este
binele tuturor membrilor in ba(a recunoaterii jusnaturaliste 4i, deci,
general-ec#itabile6 a binelui fiec!ruia. up esena sa jusnaturalist
binele comun al tuturor i binele fiec!ruia * este unul i acelai lucru.
<entru recunoaterea, reali(area i aprarea acestei concepii a binelui
comun in mod obiectiv sunt necesare 4in ba(a naturii obiective
socialpolitice
a omului6 puterea comun! 4statul6 i legile general-obligatorii,
care s corespund cerinelor universale ale dreptului natural i ecGit!ii
#usnaturaliste. "otodat, statul, exprimand i aprand binele comun,
7/
repre(int in sine @interesul poporuluiA i in acelai timp @ordinea
general!A 4Cicero6. In mod analogic stau lucrurile i in concepia
jusnaturalist a statului 4polisului6 a lui %ristotel.
e pe po(iiile interpretrii jusnaturaliste, binele comun, statul i
legile * sunt forme necesare de manifestare a naturii obiective a omului
ca fiin social 4politic6 i raional. %ici caracterul social, politic i
raional al omului, in fond, coincid. Caracterul social 4politic6 al omului,
ineles in mod raional, * este binele comun, statul i legile, care
corespund cerinelor dreptului natural.
%ocialitatea 4policitatea6 i raionalitatea general a oamenilor, care
st la ba(a concepiei jusnaturaliste a binelui comun, presupune
libertatea i egalitatea oamenilor ca membri ai intregului social
4i politic6 dat, ca subieci ai acestei @ordini juridice generaleA. "otodat,
concepia antic a binelui comun reiese din diizarea oamenilor in liberi
i neliberi. Cei neliberi se gseau in afara cadrului binelui comun,
membrilor comunitii social-politice date, cetenilor statului,
subiecilor @ordinii juridice generaleA i subiecilor de drept in general.
Cretinismul ca religie a libertii a jucat un rol istoric mondial in
depirea acestui neajuns al teoriei i practicii antice i in instituirea
libert!ii i egalit!ii uniersale. %ceast circumstan principial i-a
gsit reflectare i in doctrinele cretine corespun(toare ale dreptului
natural, binelui comun, ec#itii, statului. %stfel, conceptul de bine
comun a avut o importan central in invtura lui "#oma dv%wuino.
:l
a elaborat i utili(at acest concept in contextul convingerii, preluat de la
%ristotel, c omul este o fiin social.03 "eologul recunoate c, graie
societii, individul poate atinge scopurile sale materiale i morale.
"#oma nu exclude binele indiidual, ci arat c acesta gsete deplina sa
inflorire in noiunea de bine comun, care este @mai bun i mai diin
decat
binele indiidualA. <rin binele comun "#oma inelege un trai bun,
necesar exerciiului virtuii, precum i ordinea necesar pentru ca
@mulimea s! tr!iasc! in unitate i paceA. In general, binele comun este
viaa bun @aa cum conine fericirii celesteA.
2inele comun este una din c#eile filosofiei dreptului a lui "#oma
dv%wuino, pentru c este folosit atat ca criteriu al doctrinei despre
obligatiitatea legilor, cat i ca fundament al teoriei rezistenei la
03 <rintre toate lucrurile care pot fi la indemana omului, principalele
constau tocmai in
ceilali oameni, dat fiind c individul este prin natur un animal social, -
scria "#oma
dv%wuino.
72
opresiune. In legtur cu prima dintre aceste utili(ri, binele comun este
criteriul clasificrii legilor in legi #uste, i in consecin obligatorii, i
legi in#uste care nu sunt obligatorii.01 'egea nu obine raiunea de lege
decat dac e subordonat binelui comun. In msura in care nu are acest
scop, legea pierde virtutea obligativitii.
Cand legile sunt #uste, oamenii le respect nu din coerciie sau team,
ci din raiune. 'egea care este acceptat sau receptat de contiina
individual ca necesitate raional! dobandete i un fundament
subiecti,
pe lang cel obiecti constnd in slujirea binelui comun. %ceast
acceptare, liber consimit, confer legilor aliditate subiecti!.
Injuste, legile pot fi in dou feluri& mai intai cand sunt contrare
binelui uman, precum i, in alt mod, cand sunt contrare binelui diin.
Contrare binelui uman sunt legile care nu vi(ea( utilitatea public!, ci
interesul deintorilor puterii, legile care depesc puterea incredinat
legiuitorului i care reparti(ea( inec#itabil sarcinile sociale. :ste
remarcabil c "#oma dv%wuino re(olv problema atitudinii fa de legile
injuste tot prin raportare la binele comun, artand c se poate suferi
uneori i tran(itoriu injustiia pentru a nu compromite unitatea corpului
social i pentru a nu provoca anar#ieI dar, a accepta injustiia din laitate,
este contrar ordinii naturale.
Cum s-a artat, legile pot fi injuste i atunci cnd sunt contrare binelui
divinI aa sunt @legile tiranilor care incit! la idolatrie sau la orice alt
lucru care e contrar legii diineA. %stfel de legi nu e licit in nici o
circumstan s fie respectate, cci @trebuie s! ne supunem lui
=umnezeu
mai cur!nd decat oamenilorA * considera "#oma dv%wuino. In legtur
cu inlturarea tiranilor, "#omas prefer cile non violente. Cnd ins cu
mijloacele legale aceasta nu poate fi obinut, este legitim rsturnarea
tiraniei, in afar de ca(ul, - preci(ea( el din nou cu grij pentru binele
comun, - cand rsturnarea s-ar face cu atata de(ordine c ar antrena
pentru popor mai mult pagub decat tirania insi.
Concepia jusnaturalist a binelui comun a lui "#omas dv%wuino i-a
gsit continuare sub forma neot#omismului in cadrul teoriilor
contemporane a dreptului natural @renscutA.
01 @'egile instituite de oameni sunt sau juste sau injuste. ac ele sunt
juste, ele in de
legea etern, din care deriv puterea lor de a obliga in forul contiineiA,
- considera
"#oma dv%wuino.
73
,)*) Co"ce$#a l?ertaroBAurdc( a ?"elu co&u"
Xinele comun, conform libertarismului #uridic, este forma #uridic! de
recunoatere i rea-li(are a binelor indiiduale dup principiul egalitii
formale. In concepia binelui comun este repre(entat modelul #uridic al
de(voltrii, coordonrii, recunoaterii i aprrii diferitor interese,
pretenii, voine ale membrilor comunitii date, in mare msur
contrare, in calitate de bine al lor, posibil i admis din punctul de vedere
al msurii universale a egalitii, a normei juridice unice i egale pentru
toi. oar interesele diferite ale diferitor persoane, coordonate in mod
#uridic de pe po(iiile unei astfel de norme #uridice generale, pot fi
calificate ca bine al indiizilor i ca bine comun. 8oiunea de @bineA
4individual i comun6 include in sine, aadar, diferite interese, pretenii,
voine ale diferitor subieci 4persoane fi(ice i juridice6 doar in msura in
care ele corespund normei juridice generale, sunt in concordan cu
criteriul unic al permisiunilor i interdiciilor juridice, sunt posibile i
admise in cadrul ordinii juridice generale. In acest sens se poate spune
c, noiunea de \bineF * desemneaz! interesul (pretenia$ oina etc.)
calificat in mod #uridic.
Conform concepiei libertariste a binelui comun in multitudinea
diferitor scopuri, interese, pretenii, voine contrare ale membrilor
comunitii date, calea juridic ctre consimmantul general const in
gsirea, afirmarea i aciunea situaiei reglementate de ctre norma
#uridic! uniersal! i general-obligatorie * adic concreti(area
principiului egalitii formale, a msurii libertii i ec#itii egale pentru
toi.
Jaloarea dreptului ca form universal obiectiv necesar a libertii
4matematicii libertii oamenilor6 se manifest, in special, in aceea c
modul juridic de reglementare, generalitatea juridic i unitatea juridic,
- spre deosebire de multitudinea altor regulatori sociali, - inseamn
p!strarea i nu negarea i inlturarea deosebirilor dintre interesele,
preteniile, voinele subiecilor independeni, pstrarea inceputului
creativ, al bogiei i potenialului vieii sociale libere.
Bnceputul #uridic general$ reprezentat in binele comun * este unitatea
formal a deosebirilor, acel general, care unete deosebirile, adic acea
form i norm juridic universal, acea dimensiune universal, in care
este exprimat insi posibilitatea coe'istenei acestor deosebiri dup o
norm! de libertate egal, comun pentru toi. Xinele comun, aadar, -
este nu negarea deosebirilor dintre interese, pretenii, voine, scopuri etc.
a subiecilor i(olai, ci condiia general! a posibilit!ilor lor. reptul nu
71
ii supune lui insui viaa, nu unific interese diferite, nu distruge
libertatea voinei subiecilor aparte etc., ci doar repre(int i desemnea(
ordinea 4normele, formele, dimensiunile, instituiile, procedura etc.6
necesar pentru manifestarea exterioar, aceeai de ec#itabil i liber
pentru toi, a acestor deosebiri. %cceptarea diferitor scopuri, interese,
voine, pretenii etc., in mod inevitabil contrare unele altora, - cu
condiia
recunoaterii i pstrrii atat a acestor deosebiri insi, cat i a libertii
i
capacitii juridice a purttorilor lor * este posibil doar in temeiul
dreptului i in cadrul unei ordini juridice anumite.
In aceast ordine de idei, compromisul #uridic se atinge nu in ba(a
renunrii la deosebirile dintre interesele, voinele, etc. particulare, nu pe
calea supunerii unor interese particulare altor interese particulare sau a
tuturor intereselor i voinelor particulare unui interes oarecare deosebit
sau voine deosebite a societii i statului, ci prin intermediul
coparticip!rii tuturor acestor interese i oine particulare la formarea
acelei norme #uridice generale 4adic intr-adevr a voinei generale i
intereselor comune a tuturor purttorilor de interese i voine
particulare6, care prin permisiunile i interdiciile ei exprim m!sura
egal! pentru toi a libert!ii i ecGit!ii.
Interesul general i voina general! a purttorilor diferitor interese i
voine particulare * dac ei doresc s fie liberi * constau in formarea,
afirmarea i aciunea normei #uridice uniersale$ a dreptului
generalobligatoriu
pentru toi. <entru ca voinele particulare s fie libere, este
necesar o norm general! egal i ec#itabil a condiiilor lor de
libertate * in aceasta i const, in fond, sensul aa numitei @oine
generaleA, ineleas de pe po(iiile concepiei binelui comun. In
concepia dat se manifest acea circumstan principial, c dreptul *
este condiia normati! uniersal! minimum necesar pentru
posibilitatea ma'imumului de libertate. "otodat, se are in vedere
libertatea 4libertatea voinei6 pentru toi participanii la relaii, care cad
sub incidena normei juridice corespun(toare, - independent de aceea,
este vorba despre sfera de aciune a dreptului intern sau internaional.
2inele comun exprim condiiile uniersale, in mod obiectiv
necesare, coe'istenei comune posibile i coe'istenei coordonate a
tuturor membrilor comunitii date in calitate de subieci liberi i
totodat, in acelai timp, * condiiile uniersale pentru manifestarea i
ap!rarea binelui fiec!ruia. In concepia dat binele comun nu este
desprit i nu este contrar binelui fiecruia. %devraii purttori ai
binelui comun iniial i permanent sunt insi membrii comunitii date
70
4fiecare in parte i toi impreun6, care instituie forme juridico-statale
corespun(toare ale vieii lor in ba(a inceputurilor egalitii, libertii i
ec#itii.
Cercul persoanelor libere i egale, cuprinse in concepia binelui
comun, istoricete s-a sc#imbat 4din antic#itate pan in pre(ent6, ins in
oriicare variant a sa concepia dat presupune un principiu general,
comun tuturor membrilor acestui cerc al egalitii juridice, o lege de
drept general-obligatorie, o ordine juridic general.
%stfel, binele comun & este sensul i rezultatul c!utat al tipului
#uridic de organizare a comunit!ii sociale politice de oameni ca
subieci
liberi i egali in drepturi.
<ractica i teoria istoric demonstrea(, c numai un asemenea tip de
organi(are a comunitii de oameni i de coordonare a intereselor
comunitii i a membrilor ei, a intereselor particulare i publice, este
compatibil cu libertile i drepturile oamenilor, cu recunoaterea
demnitii i valorii personalitii umane. :ste vorba, in fond, de
organi(area sociumului, a relaiilor particulare i publice dintre oameni
in ba(a i in corespundere cu cerinele principiului juridic al egalitii,
libertii i ec#itii.
"oate celelalte tipuri 4nejuridice6 de organi(are a vieii oamenilor se
ba(ea(, in fond, pe non-libertate i lips de drepturi, pe violen i
samovolnicie. reptul 4i statul de drept corespun(tor6 * acesta i este
principiul i ordinea binelui omenesc, individual i general.
TEMA L) DRE%TUL 7I EGALITARISMUL
m.1. Igalitarismul & form! de manifestare a egalit!ii non-#uridice
m.2. ,ermisiunile i interdiciile egalitarismului
m.3. ,ermisiuni i interdicii in drept
L)0) E:altars&ul F 9or&( de &a"9estare a e:alt(# "o"BAurdce
%a numita @egalitate de faptA, opus egalit!ii formale-#uridice, in
realitate se manifest in form de egalitarism. ;po(iia dintre drept i
egalitarism se manifest clar prin compararea permisiunilor i
interdiciilor egalitarismului cu permisiunile i interdiciile dreptului.
@Igalitatea de faptA nu are un principiu po(itiv al su i un coninut
po(itiv determinat, deaceea in diferite epoci i in diferite situaii cerina
@egalitii de faptA presupune versiuni diferite ale egalitarismului
4platonician, rousseauist, utopic-comunist, marxist-socialist etc.6 in
dependen
de aceea, care drept concret istoric i egalitate formal-juridic
se neag de aceast cerin.
7>
Sensul egalitarismului mar'ist-socialist este determinat de faptul c,
conform marxismului, egalitatea formal! - este drept burgGez, @drept
egalA burg#e( 4el, conform marxismului, la prima treapt a
comunismului este depit in raport cu sociali(area mijloacelor de
producie, ins se pstrea( pentru reparti(area obiectelor de folosin
individual @dup muncA6, iar @egalitatea de faptA cutat * este
egalitatea maselor truditoare in satisfacerea necesitilor de consum ale
fiecruia @dup trebuineA. e(voltarea de la etapa inferioar a
comunismului 4adic a socialismului6 la etapa superioar 4comunismul
ca atare6, dup asemenea logic, inseamn micarea @mai departe de la
egalitatea formal! la egalitazea de fapt$ adic! la realizarea regulei? @de
la fiecare dup! aptitudine$ fiec!ruia dup! trebuineA.00
In pofida acestor pronosticuri doctrinare, in condiiile socialismului
real principiul egalitii formale se neag! nu numai in raport cu
mijloacele de producie sociali(ate 4i naionali(ate6, dar i cu sfera
reparti(rii obiectelor de consum individual. Igalitarismul socialist
tocmai i inlocuiete cu sine dreptul care lipsete, manifestandu-se ca
exponent i propagator al @egalit!iiA 4neformale, non-juridice,
@egalitii
de faptA6 in condiiile imposibilitii egalitii juridice.
In toate manifestrile sale egalitarismul socialist a fost invocat s
pstre(e i s menin relaiile reglementate in cadrul trebuinelor,
generate de proprietatea socialist, de principiul lipsei propriet!ii
priate 4i in general a oricrei proprieti individuali(ate6 asupra
mijloacelor de producie.
ac dreptul i egalitatea juridic * inseamn negarea privilegiilor,
adic este dimensiune universal abstract i msur formal-egal
pentru toi, atunci egalitarismul socialist e'prima cerinele i regulile
sistemului ierarGic de prielegii de consum in Gotarele interzicerii
propriet!ii priate. :l se rspandea doar la @truditoriA * dup
principiul&
@nu este truditor$ s! nu m!nanceA. "otodat, pentru fiecare nivel al
acestui sistem 4pentru pturile corespun(toare, profesii etc.6 funciona o
msur de consum de apartenen la o stare social anumit. In interiorul
unei asemenea pturi sociale, egalitarismul niela deosebirile in
condiiile de munc a diferitor lucrtori i repre(enta in sine privilegiul
celor ri in raport cu cei buni.
<este tot, unde acionea( egalitarismul, sunt inevitabile diferenierile
i deosebirile rolurilor sociale, a statutelor i funciilor celor care
00 i]fMf K.p. Z01.. <0Q6. <0h. R.33. T.55.
77
egaleaz! i celor care sunt egalai$ cu toate urmrile ce decurg de aici.
<rintre @egaliA se manifest in mod nomenclaturist @cei mai mult egaliA
i @cei mai egaliA. <rivilegiile promovate de egalitarism tocmai exprim
i susin modul posibil real de reali(are a acestuia in viaa social.
Cei drept, toate privilegiile egalitarismului socialist, cu toat
importana lor real, in fond, purtau un caracter de consum i, in
principiu 4i legal6, excludeau privilegiul la proprietatea fa de
mijloacele de producie. Integral, egalitarismul socialist era c#emat, cu
ajutorul normelor autoritare de reparti(are, s nieleze deosebirile
admise
in socialism in sfera consumului i s menin! aceste deosebiri in cadrul
cerinelor principiului negrii proprietii private.
L)*) %er&su"le ! "terdc#le e:altars&ulu
In procesul reali(rii scopurilor sistemului socialist un rol
reglementator important il aveau interdiciile i permisiunile,
caracteristice egalitarismului.
,ermisiunea i interdicia * sunt dou moduri principale de
reglementare a comportamentului oamenilor. In oricare sfer a vieii
sociale ordinea recunoscut oficial in momentele sale principale se
manifest prin intermediul unor sau altor norme-permisiuni i
normeinterdicii.
"otodat, insi coraportul dintre permisiuni i interdicii in
oricare sistem de reglementare social ii are logica sa interioar, poart
un caracter necesar, i nu intampltor i, astfel, nu poate fi sc#imbat
dup dorin i in mod samovolnic.
<ermisiunile i interdiciile egalitarismului, pe de o parte, i
permisiunile i interdiciile in drept, pe de alt parte, in mod esenial se
deosebesc unele de altele prin coninutul, sensul i importana lor
reglementatoare.
%copul i esena reglement!rii egalitariste & este minimumul real de
permisiuni i ma'imumul de interdicii. eaceea, rolul determinant in
tipul egalitarist de reglementare, nectand la abundena de interdicii,
revine tocmai permisiunilor ca mod de reglementare a relaiilor sociale.
%nume minimumul iniial a ceea ce este permis 4in toate sferele vieii,
ins inainte de toate in sfera muncii i consumului6 necesit atat aprarea
nemijlocit prin for, cat i susinerea intermediar, din partea
multitudinii de norme de interdicie corespun(toare, c#emate in mod
constrangtor s menin comportamentul oamenilor in #otarele inguste
ale permisiunilor. e o asemenea reglementare nesemnificativ a ceea ce
este permis i de reeaua deas de interdicii a fost cau(at acea
7.
@reglementare e'cesi!A a vieii i muncii, care era atat de caracteristic
pentru legislaia socialist, antijuridic in esena sa, i care a servit ca
ba( normativ necesar a aa numitor metode administratie de
comand!.
In cadrul ordinii de reglementare, ba(at pe permisiuni, tipic pentru
egalitarism, dup logica lucrurilor poate fi permis doar ceva limitat, de#a
cunoscut i concret determinat, iar restul se dovedete a fi inter(is dup
principiul& este interzis tot$ ce direct nu este permis. %adar, minimumul
a ceea ce este permis, dictat de egalitarism, cu necesitate produce
ma'imumul a ceea ce este interzis. In plus, sub interdicie, pe lang toate
celelalte, cade i se urmrete tot ce este nou, creati i progresist in
munc i viaa social, tot ce depete cadrul limitat al normelor
egalitarismului. Cerinele egalitarismului in totalitatea lor se manifest,
in fond, ca mecanism normativ foarte eficient de franare a de(voltrii
sociale, ca puternic mijloc reglementator de conserare a tuturor sferelor
vieii sociale, ca obstacol invincibil impotriva actiit!ii factorului
uman.
:galitarismul propag pasiitate i stagnare. ,edepsirea iniiatiei * este
produsul natural i de mas al egalitarismului, care cu toate mijloacele
sale neag libertatea i activitatea creativ a oamenilor. irectiva
socialpsi#ologic,
cau(at i susinut de egalitarism, orientat spre pasivitate
i trandvie deformea( factorul uman i inc#ide cile spre creterea
produciei sociale i perfecionarea condiiilor de via.
8ecesitatea susinerii permanente prin for a cerinelor
egalitarismului in condiiile socialismului a determinat coninutul,
direciile, formele i metodele de activitate a tuturor instituiilor
creatoare
de norme, instituiilor aplicatoare de norme i a persoanelor oficiale i a
fost insoit de Gipertrofia componentului constrang!tor-ordonat in
volumul total al imputernicirilor lor.
L).) %er&su" ! "terdc# " dre$t
Spre deosebire de msura limitat a permisiunilor i a interdiciilor
masive, dictate de egalitarism, permisiunile i interdiciile in drept sunt
c#emate s exprime i s garante(e tuturor membrilor societii o msur
abstract egal, deopotriv ec#itabil pentru toi, maximum posibil la
etapa actual.
%legerea permisiunilor sau interdiciilor 4sau unei construcii anumite
de imbinare i combinare a lor6 ca moduri i regimuri de reglementare
juridic depinde de trebuinele, scopurile i sarcinile unei asemenea
reglementri la o etap corespun(toare a de(voltrii sociale, de
75
specificul obiectului reglementrii, de caracterul i coninutul politicii
juridice a legiuitorului i statului in general, de nivelul de de(voltare al
democraiei, publicitii, legalitii i ordinii juridice in ar, a tradiiilor
juridice, de nivelul culturii juridice i contiinei juridice a populaiei,
opiniei publice etc.
In form general * in pofida repre(entrilor rspandite * logica i
mecanismul reglementrii juridice sunt de aa natur, c pentru
exprimarea unei m!suri mai mari de libertate juridic este necesar de a
folosi in calitate de metod determinant 4mod, ordine, regim6 a
reglementrii juridice interdicia #uridic!, iar pentru exprimarea unei
m!suri mai mici de libertate * permisiunea #uridic!. e aici, apropo, se
observ bine, de ce in egalitarism metoda iniial! i determinant de
reglementare este permisiunea, iar secundar! i condiionat 4dei i larg
folosit6 * interdicia. C#estiunea const in aceea, c in general prin
ordinea i metoda de reglementare ba(at pe permisiuni in mod direct i
nemijlocit, rigid i concret se instituie de ctre puterea oficial un
coninut i olum strict determinat de permisiuni. Scopul unei asemenea
reglementri * este selectarea i admiterea a ceva deja din timp dat ca
po(itiv intr-un domeniu, dar nu recunoaterea i garantarea spaiului
necesar pentru creativitate, progres, micare ctre ceea ce este nou, inc
necunoscut. Intrucat in ordinea de reglementare ba(at pe permisiuni
este
inter(is tot ce direct nu este permis, intr-atat ceea ce este nou in principiu
se afl sub interdicie ca ceva negativ.
In condiiile in care esena dreptului 4principiul egalitii formale6 ii
gsete o manifestare deplin, permisiunile, de asemenea, au o mare
importan reglementatoare. Ins, aici rolul iniial i determinant poate i
trebuie s revin anume interdiciilor. In egalitarism interdiciile se afl
in strict legtur cu permisiunea iniial i in fond sunt c#emate, prin
dublarea lor reglementatoare, s asigure respectarea i reali(area
minimumului permis. In drept, dimpotriv, interdiciile poart un
caracter iniial, fundamental i exprim c#iar esena dreptului i a
reglementrii juridice, care const in a interzice complet, clar i direct tot
ce este negati 4social duntor in aciunile i relaiile dintre oameni6 i
pe aceast cale de a recunoate i a lua sub protecia sa tot ce este poziti
i social neduntor. %nume prin interdicia 4i sanciunile
corespun(toare6 a ceea ce este social duntor dreptul joac un rol al
su creati deosebit, deoarece numai o asemenea form intermediar i
indirect de recunoatere i aprare a ceea ce este social po(itiv pune la
dispo(iie o m!sur! ma'ima posibil! de libertate, corespun(toare
.-
trebuinelor i intereselor membrilor societii i necesar progresului
social.
in caracterul determinant al interdiciei juridice decurge i
urmtoarea regul juridic esenial& tot$ ce direct nu este interzis de
drept (legea de drept)$ este permis. ; asemenea pre(umie a legalitii a
ceea ce nu este inter(is, desigur, nu exist i nu poate exista in condiiile
reglementrii egalitariste, unde deseori se inter(ice c#iar i ceea, ce este
permis. Gotarul obiectiv, condiionat in mod social-istoric, pentru
aloarea ma'im! a m!surii legalizate a libert!ii este criteriul limitei a
ceea ce este social d!un!tor, de care dreptul in general i trebuie s
ingrdeasc i s apere viaa social. %cest plafon ma'im, prin pri(ma
cruia se recunoate i se legali(ea( tot ce este social ned!un!tor, se
instituie i se conturea( in ba(a interdiciilor juridice. Jaloarea minim!
a msurii juridice a libertii, determinat in mod obiectiv de criteriul
utilit!ii sociale directe i nemijlocite 4unor sau altor aciuni, stri, relaii
etc.6 este exprimat corespun(tor in permisiunile juridice.
in cele menionate, desigur, nici de cum nu urmea(, ca i cum in
toate ca(urile interdiciile juridice sunt preferabile in raport cu
permisiunile juridice. impotriv, este evident, c pentru aprarea
ma'imumului recunoscut de libertate juridic pentru unele ca(uri, in
mod
corespun(tor, este necesar de a institui minimumul de libertate juridic
pentru alte ca(uri. %nume pe o asemenea cale i se elaborea( sistemul
garaniilor juridice a drepturilor i libertilor. %stfel, datorit
importanei deosebite a imputernicirilor autoritare-publice in viaa
societii organi(at ca stat$ i a necesitii, ce re(ult de aici, de a
introduce organi(area i activitatea puterii de stat 4i a purttorilor ei6 in
cadrul juridic strict determinat, modul corespun(tor de reglementare
juridic
a acestui cerc de relaii 4determinarea competenei organelor de
stat, a imputernicirilor persoanelor oficiale etc.6 sunt anume
permisiunile
juridice. %colo, ins, unde este vorba despre reglementarea aciunilor
subiecilor, care nu posed! imputerniciri autoritare, mai adecvat, ca
regul, este metoda interdiciilor juridice.
8umai prin intermediul combin!rii corespun(toare, coordonate din
interior, a interdiciilor i permisiunilor, dreptul poate indeplini in
msur deplin rolul su reglementator, de a garanta in mod normativ
condiiile necesare pentru de(voltarea social efectiv, de a reprima
posibilitile abu(urilor de putere, de a apra drepturile i libertile
membrilor societii, de a legitima inceputul creativ al vieii sociale.
./
In general se poate de spus, c toat scara normativ a msurilor de
reglementare, care lucrea( la stoparea sau accelerarea de(voltrii
sociale, se extinde de la minimumul egalitarist pan la ma'imumul
#uridic. e aici este clar, c inlocuirea complet a tipului egalitarist de
reglementare cu cel de drept este o manifestare normativ a cerinelor
recunoaterii i aprrii libertii oamenilor.
"otodat este clar, c acest sens general al interdiciilor i
permisiunilor juridice trebuie s fie concretizat sub form de norme
juridice clare i determinate, corespun(toare actelor general-obligatorii.
ar o asemenea concretizare * este o munc creati! desinestttoare,
care cere de la legiuitor exprimarea normativ adecvat a conexiunilor
dintre anumite drepturi i obligaiuni juridice, a formelor i procedurilor
de reali(are a lor, a modurilor de aprare a lor etc. =i numai in acest
sens,
fiecare norm juridic precis, construcie juridic reuit, procedur
consecvent, form procedural corespun(toare, garanie juridic care
lucrea( etc. * repre(int in sine o valoare juridico-reglementatoare i
social important.
TEMA 0+) CONCE%TUL FILOSOFICOB@URIDIC DE STAT
DE DRE%T
1n.1. Apariia i dezoltarea ideilor cu priire la statul de drept
1n.2. Eipologia formelor istorice de drept i stat
1n.3. =repturile i libert!ile omului i cet!eanului
0+)0) A$ar#a ! dez5oltarea delor cu $r5re la statul de dre$t
Ca form juridic de organi(are a puterii publice a oamenilor liberi
oriicare stat 4in msura de(voltrii dreptului i a culturii juridice la un
popor sau altul la o treapt corespun(toare a de(voltrii sale
socialistorice6
* in opo(iie cu despotismul * repre(int in sine un stat de drept
i in acest sens juridic i formulare intr in obiectul de studiu al filosofiei
dreptului i jurisprudenei din trecut i pre(ent.
Inelegerea filosofico-juridic a statului ca form! de organizare a
puterii publice in societate are o lung i povuitoare istorie. %ceast
istorie a ideilor statului de drept 4in formele sale nede(voltate, iar
ulterior tot mai de(voltate6 demonstrea(, c conceptul statului de drept
contemporan, cu toat noutatea i insuirile distinctive, s-a format in
decursul evoluiei istorice i in ba(a teoretic a ideilor anterioare despre
statul de drept.
.2
Insi termenul @stat de dreptA 4JecGtsstaat6 s-a format i consolidat
destul de tar(iu * in literatura juridic german in prima jumtate a
sec.EIE 4in lucrrile juritilor germani H.".`el-cFer, ).von $o#l i a.6.
!lterior acest termen a cptat o larg rspandire in literatura european.
In literatura engle( termenul dat nu se folosete * ec#ivalentul sau intr-
o
oarecare msur este @guvernarea dreptuluiA 4rule of DaN6. Ins fondul
c#estiunii, desigur, nu const in termeni i timpul apariiei lor.
Cu toat noutatea lor concepiile teoretice cu privire la statul de drept
4elaborate in operele lui C.'ocFe, C#.$onteswuieu, C.%dams,
C.$adisson,
"#.Cefferson, Im.Hant, B.`.+.Gegel i a.6 se ba(au pe experiena din
trecut, pe reali(rile teoriei i practicii sociale, politice i juridice
anterioare, pe valorile generale umane constituite i aprobate in mod
istoric i pe tradiiile umaniste. In aceast ordine de idei, o influen
#otratoare asupra formrii repre(entrilor teoretice, iar apoi i a
practicii
statalitii juridice au exercitat ideile politico-juridice i instituiile
Breciei i )omei antice, experiena antic a democraiei,
republicanismului i ordinii juridice.
iferite aspecte ale influenei antice asupra teoriei ulterioare a statului
de drept se grupea( in jurul tematicii intermedierii i perfect!rii
#uridice
a relaiilor politice. %ceast tematic include in sine mai intai de toate
asemenea aspecte ca construcia ec#itabil a polisului 4oraului-stat
antic6, a puterii i legilor lui, reparti(area raional a imputernicirilor
intre diferite organe de stat, distincia formelor corecte i incorecte de
guvernare, rolul determinant al legii in viaa polisului in organi(area
interdependenei statului i ceteanului, interconexiunea dreptului i
statului, importana legalitii ca criteriu al clasificrii i caracteri(rii
diferitor forme de guvernare etc. Ideile autorilor antici 4Solon, Socrate,
<laton, %ristotel, <olibiu, Cicero i a.6 cu privire la cercul de probleme
menionate au exercitat o influen #otratoare asupra invturilor
despre divi(area puterilor in stat i despre statul de drept in epoca
$odern.
In concepiile timpurii cu privire la diizarea puterilor in stat 4a lui
C.'ocFe, C#.$ontes-wuieu i a.6 era vorba in primul rand despre
limitarea juridic a puterii monar#ului, despre cutrile unei asemenea
forme de monar#ie constituional-juridic, in care puterea ar fi fost
imprit
intre diferite pturi sociale ale societii 4intre monar#, aristocraie
i starea a treia6 i instituiile statale-juridice autoritare care le repre(int
interesele.
.3
8outatea esenial a po(iiei ganditorilor din epoca $odern * adepi
ai monar#iei constituionale i divi(rii puterilor in stat 4'ocFe,
$onteswuieu, Hant, Gegel i a.6 - const, in special, in aceea, c spre
deosebire de autorii antici, ei, - exprimandu-ne cu cuvintele lui
$onteswuieu, - au pus inceputul abordrii problemei libert!ii politice in
raport atat cu oranduirea de stat, cat i cu personalitatea in parte, cu
ceteanul.0> <rimul aspect al acestor atitudini fa de libertatea
politic!,
care i-a gsit exprimarea in formularea juridic 4i constituional
juridic6 a reparti(rii celor trei puteri 4legislativ, executiv i
judectoreasc6, se manifest in calitate de form
instituionalorgani(atoric
necesar de asigurare a urmtorului aspect al libertii
drepturilor i libertilor civile, - a securit!ii personalit!ii. +r
imbinarea acestor dou aspecte libertatea politic rmane incomplet,
ireal i neasigurat. ; important decisiv, in aceast ordine de idei, a
avut invtura despre drepturile i libertile naturale 4innscute i
inalienabile6 ale omului.
Invturile ganditorilor din epoca $odern i cea a Iluminismului, i
in primul rand, despre drepturile i libert!ile inalienabile ale omului i
diizarea puterilor in stat, au exercitat o influen vdit nu numai
asupra repre(entrilor teoretice ulterioare despre statul de drept, dar i
asupra legislaiei constituionale i practicii statale-juridice. %ceast
influen s-a manifestat clar, de exemplu, in documentele
constituionalejuridice
din %nglia, in =eclaraia de independen! a %.l.A.(/77>6, in
Constituia %.l.A.(/7.76, in =eclaraia francez! a drepturilor omului i
cet!eanului 4/7.56, intr-un ir de alte acte juridice.
Statul de drept, ins, in inelesul su contemporan * este un concept
filosofico-juridic i desemnea( o construcie a statului de(voltat in sens
juridic. %pariia i afirmarea acestuia in mod social-istoric este legat de
apariia i de(voltarea oranduirii burg#e(e liberal-democratice, de
formarea societii civile burg#e(e i a formelor constituionale juridice
de organi(are a puterii publice. %adar, prin stat de drept in aceast
0> SNfL]TUZ] c. oaQ6:..;S 9603a7S[S.34. S., /550. k. 2.., 3/>. *
%ceast te( i-a
gsit o de(voltare i interpretare specific in creaia cunoscutului
teoretician al
liberalismului i constituionalismului, adept al monar#iei
constituionale 8)Co"sta"t
4/7>7-/.3-6. Comparand libertatea popoarelor antice i a celor
contemporane, el
meniona, c in antic#itate prin libertate aveau in vedere libertatea
politic! 4adic
libertatea accesului cetenilor la participarea la treburile de stat6, iar in
condiiile
contemporane prin libertate se are in vedere inaite de toate libertatea
personal!$
libertatea ciil!$ ineleas ca independent anumit fa de stat.
.1
accepiune contemporan, in fond, se are in vedere statul de drept
liberaldemocratic
legali(at in mod constituional.
<rintre insuirile distinctie ale statului de drept, in inelesul su
contemporan, pot fi evideniate urmtoarele&
- recunoaterea constituional i aprarea drepturilor i
libertilor omului i ceteanului 4de regul, in form de consolidare a
anumitor drepturi innscute i inalienabile principale ale omului i a
unui
cerc larg de drepturi ale ceteanului6I
- consolidarea constituional a principiului supremaiei legii de
drept in sistemul dreptului in vigoareI
- organi(area i funcionarea puterii de stat suverane in ba(a
principiului separrii puterilor in stat& legislativ, executiv i
judectoreasc.
In plan structural insuirilor date le corespund urmtoarele trei
componente interconexe ale statului de drept contemporan&
- umanitar!-#uridic! 4drepturile i libertile principale ale omului i
ceteanului6I
- normati-#uridic! 4supremaia dreptului in form de sistem
consolidat constituional al i(voarelor dreptului in vigoare6I
- instituional!-#uridic! 4sistemul separrii i colaborrii puterilor in
stat6.
0+)*) T$olo:a 9or&elor storce de dre$t ! stat
Eipologizarea formelor istorice de drept i stat 4ca form juridic
corespun(toare a puterii publice, adic ca stat de drept6 poate fi
efectuat dup diferite criterii.
e pe po(iiile concepiei libertaro-juridice de inelegere i
interpretare a dreptului i statului ca forme necesare a libertii
oamenilor, iar a individului liber - ca subiect de drept i subiect al
statului 4puterii de stat6 o insemn!tate principial! are tipologia dreptului
i statului dup! acele criterii (temelii)$ care determin! specificul
diferitor forme istorice de recunoatere a oamenilor in calitate de
subiecti ai dreptului i statului (puterii de stat).
"otodat, in cadrul tipologiei date se presupune, c formele de stat de
toate tipurile, adic oriicare stat, - este stat de drept in msura
de(voltrii tipului corespun(tor de drept. %stfel c in aceast ordine de
idei, este vorba despre tipologi(area diferitor forme istorice de stat de
drept 4state de drept cu diferite nivele de de(voltare6.
.0
In statele din lumea antic, individul 4oamenii6 este om liber i
totodat subiect al statului i dreptului dup criteriul etnic. %stfel,
ceteni atenieni i subieci ai dreptului atenian puteau fi doar membrii
demosurilor 4etniilor6 ateniene, iar membri ai obtei ciile 4civitas6
romane, ceteni romani i subieci ai dreptului roman 4ius civile6 * doar
ciriii 4romanii btinai6. %adar, dreptul i statul in antic#itate dup
tipul lor, au un caracter etnic.
%cest tip iniial de drept i stat se manifest in calitate de form
necesar de recunoatere i consolidare a faptului diiz!rii oamenilor in
liberi i neliberi 4dup criteriul etnic6. "otui, deosebirea celor liberi de
cei neliberi capt o manifestare a sa i consolidare anume in aceea c,
cei liberi * sunt considerai subieci de drept, iar cei neliberi 4robii6 *
respectiv, nu sunt considerai subiecti de drept. %ltfel aceast deosebire
nici nu poate fi exprimat.
In perioada medieval, inlturarea robiei a dus la formarea dreptului
i statului de tip incGistator 4de cast6. <rogresul libertii oamenilor aici
const in aceea, c criteriul etnic al libertii 4adic libertatea unora i
nelibertatea altora6 cedea( locul criteriului de cast! al libertii.
'a aceast treapt a de(voltrii 4exemplu istoric * feudalismul european6
robii deja nu exist. In acest sens toi sunt liberi, ins msura acestei
liberti este diferit la repre(entanii diferitor pturi sociale. 'ibertatea
aici poart caracterul restriciilor i priilegiilor de cast!.
Intr-un astfel de tip incGistator de drept i stat fiecare este subiect de
drept i cetean al statului anume in calitate de membru al unei pturi
sociale anumite. Igalitatea oamenilor in capacitatea lor juridic din
interiorul p!turii sociale se imbin cu inegalitatea dintre p!turile
sociale
* inegalitatea statutelor juridico-statale ale diferitor pturi sociale i a
membrilor lor.
In epoca $odern, odat cu depirea feudalismului, in sc#imbul
oranduirii inc#istatoare vine tipul indiidualist (indiidualist-politic$
indiidualist-ciil) de drept i stat. In cadrul acestui tip de stat i drept,
omul este subiect al dreptului i al statului ca individ politic
desinest!t!tor 4ca cetean aparte6, i nu ca membru al unei etnii sau
pturi sociale. %cestea din urm, i-au pierdut importana lor criterial in
noul conte't al naiunii$ alc!tuite din indiizi, care este mai larg i mai
atomi(at. ; asemenea individuali(are a membrilor comunitii juridice i
politice in calitate de subieci ai dreptului i statului are loc in procesul
descompunerii feudalismului medieval, in re(ultatul despririi treptate a
.>
sferelor vieii private i publice-politice, a formrii societ!ii ciile
nepolitice i deosebirea ei de statul politic.
"ipul contemporan de drept 4la etapa actual ultimul tip real-istoric6
i statul de drept liberal-democratic corespun(tor, constituit in mod
constituional, - este un tip de drept mixt 4combinat6, compus din dou
elemente componente diferite& jusnaturalist i juridico-po(itivist. %cest
tip contemporan de drept i de stat de drept convenional poate fi numit
pozitiist-naturalist (sau umanitar-politic)$ deoarece el repre(int in sine
re(ultatul concordanei i coe'istenei politice in form de integritate
statal-#uridic! anumit 4in form de sistem unic de drept, intrit i care
acionea( intr-un stat6 a dou! inceputuri tradiional opuse * modul de
tratare jusnaturalist i modul po(itivist-juridic al dreptului i statului.
Componentul natural 4jusnaturalist, umanitar6, care determin
noutatea esenial a tipului dat, const in aceea, c aici pentru prima dat
in mod oficial-statal se intresc 4se po(itivea( in mod oficial-autoritar6
anumite drepturi i libert!i naturale ale omului, lor li se atribuie putere
juridic 4statal-constrangtoare6 i se recunoate prioritatea lor in raport
cu alte i(voare ale dreptului po(itiv unic in vigoare. In cadrul tipului dat,
drepturile i libertile naturale ale omului, intrite in mod constituional,
sunt obligatorii pentru stat. :le determin caracterul juridic al dreptului
po(itiv in intregime, i al statului.
In linii generale, tipul po(itivist-naturalist contemporan al dreptului i
statului repre(int in sine un anumit compromis intre dreptul natural i
cel po(itiv, intre jusnaturalism i legism cu meritele i neajunsurile
corespun(toare cu caracter teoretic i practic. Contradicia intern a
tipului dat 4de aici i deosebirea dintre drepturile omului i drepturile
ceteanului6 este determinat de faptul, c dreptul natural consecvent
4nelimitat de puterea oficial i dreptul oficial6 presupune i statul
natural 4de tipul statului cosmopolit unitar al stoicilor, cetenii cruia
sunt toi oamenii, fiecare om6. Cusnaturalismul in esen neag atat
capacitatea #uridic! deosebit! a cet!eanului, diferit de capacitatea
#uridic! a fiec!rui om, cat i integral interpretarea limitat! politic a
drepturilor naturale ale omului 4i a dreptului natural in general6 ca doar
drept privat, ca drept al persoanei private, lipsit de dreptul de membru
al
comunitilor publice politice 4statului6. %stfel c contradicia principial
dintre jusnaturalism i legism se pstrea( i in acele forme practic
posibile ast(i de coexisten compromisorie, care sunt caracteristice
pentru tipul contemporan de drept i stat.
.7
"ipurile statului i dreptului menionate * etnic, incGistator,
indiidualist-politic i pozitiist-naturalist - repre(in in sine forme
istorice care se sc#imb una cu alta i trepte ascendente in de(voltarea
libertii umane din antic#itate pan in pre(ent.
Continuarea progresului libertii in viitor va genera noi forme de
organi(are normativ-juridic i instituional-autoritar a libertii, noi
tipuri de drept i stat.
0+).) Dre$turle ! l?ert(#le o&ulu ! cet(#ea"ulu
In de(voltarea istoric a dreptului i statului fiecrei trepte ii este
caracteristic o concepie proprie despre om ca subiect de drept i
repre(entri corespun(toare despre drepturile i obligaiile lui, despre
libertate i non-libertate. In acest sens istoria dreptului * este totodat i
istoria formrii i evoluiei repre(entrilor despre drepturile omului * de
la cele primitive, limitate i nede(voltate, pan la cele contemporane.
=repturile omului * inseamn inainte de toate recunoaterea
capacit!ii de folosin! i capacit!ii de e'erciiu a omului intr-o sfer a
relaiilor sociale. =i dup volumul capacitii juridice i a cercului de
subieci de drept in diferite epoci se poate judeca despre aceea, pe cine
totui dintre oameni i in ce msur sistemul de drept dat recunoate ca
om$ care are drepturi. %stfel, in antic#itate, conform dreptului in vigoare
atenian i roman, robul din punct de vedere juridic nu era recunoscut ca
om. In aceast msur pozitiist-#uridic! robul 4toi oamenii, aflai in
situaie de rob6 era considerat obiect, i nu subiect de drept.
In :vul mediu, in locul polari(rii dintre capacitatea #uridic! a
omului liber i lipsa de drepturi a robului se formea( o structur mai
ramificat i detali(at a dreptului i comunicrii juridice in
corespundere cu principiul incGistator-ierarGic al construciei i
funcionrii oranduirii feudale in intregime.
'a diferite etape in calea istoric ctre concepia contemporan cu
privire la drepturile omului avem de a face cu o variant sau alta a
omului parial, limitat, priilegiat. In aceast evoluie istoric, ultimul
tip de asemenea om privilegiat este cet!eanul 4omul ca membru al
statului6, iar ultima form a drepturilor omului privilegiat * drepturile
cet!eanului 4in coraportul lor cu drepturile omului6. "ipul contemporan
de drept i stat se caracteri(ea( prin pre(ena i(voarelor sistemului unic
de drept po(itiv care consolidea( drepturile specifice ale cet!eanului
ca
subiect public * politic, membru al statului, purttor al drepturilor i
..
obligaiilor publice-autoritare specifice, deosebite de drepturile omului
ca subiect priat$ particular.
; asemenea distincie a drepturilor omului i drepturilor cet!eanului
inseamn, c omul ca om * este doar persoan particular& omul este
subiect numai de drepturi naturale, nu i de drepturi de cet!ean. Iar
cet!eanul ca persoan public-politic * este i subiect de drepturi
naturale ale omului, dar i subiect de drepturi deosebite publice-politice
ale persoanei publice-politice date.
repturile omului-cet!ean in corelaia lor cu drepturile omuluiapatrid
4persoan fr cetenie6, repre(int aici priilegii statale#uridice.
%semenea privilegii sunt determinate de caracterul individual al
fiecrui stat i sistem de drept ca mod i form de via anumite a
totalitii concrete date de oameni liberi, apartenena crora la
comunitatea politico-juridic, constituit istoricete, ii determin i
calific ca subieci de drepturi i obligaiuni publice deosebite.
; asemenea indiidualitate a tuturor statelor 4i sistemelor lor juridice6
st i la ba(a sueranit!ii statului in relaiile interne i externe.
Istoria drepturilor omului * este istoria umaniz!rii oamenilor$ istoria
extinderii progresive a recunoaterii juridice in calitate de om a unor sau
altor oameni pentru un cerc sau altul de relaii. In tot acest proces de
uniersalizare treptat! 4iniial la nivel statal interior, iar ulterior i la cel
internaional6 a te(elor despre egalitatea juridic a oamenilor i
drepturile
omului un rol #otrator l-au avut repre(entrile despre drepturile
inalienabile ale omului, care, pstrandu-se i in condiiile statalitii,
trebuiau s fie recunoscute i garantate de puterile publice i de legi.
; importan istoric netrectoare a avut declararea libertii juridice
a tuturor oamenilor in =eclaraia francez! a drepturilor omului i
cet!eanului din anul /7.5. In declaraie, in spiritul ideilor contractului
social, se sublinia(, c scopul uniunii statale const in asigurarea
drepturilor naturale i inalienabile ale omului. =istincia dintre
drepturile omului i drepturile cet!eanului$ promovate in eclaraia de
la /7.5, in fond, inseamn distincia dintre omul in general ca fiin
uman particular 4membru al societii civile6 i omul politic * cetean
al statului 4membru al statului politic6.
Ideile i te(ele despre drepturile i libertile omului i ceteanului,
declarate in eclaraia france( 4/7.56, au cptat o re(onan mondial
i au devenit imperatie ale innoirii i umani(rii oranduirilor sociale i
statale-juridice.
.5
In ba(a ideilor despre drepturile i libertile omului in noile condiii
ale secolului al EE-lea s-a de(voltat i consolidat colaborarea
internaional pe probleme umanitare, au fost adoptate =eclaraia
lniersal! a =repturilor Omului 4/51.6, Conenia Iuropean! pentru
ap!rarea drepturilor omului i a libert!ilor fundamentale 4/50-6,
,actul internaional cu priire la drepturile ciile i politice 4/5>>6,
,actul internaional cu priire la drepturile economice$ sociale i
culturale 4/5>>6, ,rotocolul facultati la ,actul internaional cu priire
la drepturile ciile i politice 4/5>>6, ,rotocolul nr.11 la Conenia
pentru drepturile omului i a libert!ilor fundamentale 4/5516 i a.07
)ecunoaterea i aprarea drepturilor i libertilor omului au devenit
in lumea contemporan un factor masiv i indrumtor clar al de(voltrii
progresiste a intregii comuniti mondiale in direcia ctre o comunitate
a
statelor de drept, criteriu de insntoire i umani(are a politicii interne
i externe a membrilor ei, indicator al implementrii in via a
inceputurilor statului de drept. esigur, de la oriicare declaraii despre
drepturile omului i ceteanului pan la realizarea lor in condiiile
statului de drept * este o mare distan. Ins istoria arat, c fr
asemenea declaraii, care desc#id calea ctre scopul urmrit, pan la
realitatea juridic cutat este inc departe.
In condiiile vieii sociale contemporane problema drepturilor omului
a cptat o importan mondial i respectarea lor a devenit o piatr de
incercare i simbol al ec#itii in relaiile interne i externe a tuturor
statelor i popoarelor din lume.
TEMA 00) SOCIALISMUL 7I DRE%TUL
11.1. +!sura \egalit!iiF prin munc!
11.2. Eotalitarismul socialist?F toi impreun!$ nimeni in parteF
11.3. Degismul soietic i urm!rile lui
00)0) M(sura Ge:alt(#H $r" &u"c(
"e(a marxist despre pstrarea in socialism a @dreptului egalA
burg#e( pentru reparti(area obiectelor de consum @dup! munc!A
4@salariu egal pentru munc egalA6, in fond, presupune inlocuirea
dreptului & cu munca, a reglementatorului juridic * cu reglementatorul
prin munc, a dimensiunii universale juridice i msurii juridice egale *
07 Je(i& =repturile Omului. =ocumentar pentru predarea cunotinelor
din domeniul
=repturilor omului in in!! mantul preuniersitar. 2ucureti, /550.
5-
cu dimensiunea universal prin munc i msur prin munc egal. =i
trebuie de recunoscut, c procesul formrii i consolidrii socialismului
real 4dup logica de(voltrii lui ideologice, sociale, politice i
economice6 in felul su confirm o asemenea inlocuire * inl!turarea
total! a dreptului ca reglementator specific dup principiul egalitii
formale 4inclusiv din sfera muncii i relaiilor de distribuie6 i
incercarea
de a introduce @reglementarea prin munc!A autoritar-constrangtoare
direct i nemijlocit in toate sferele vieii sociale.
$unca nu poate inlocui dreptul i indeplini funciile acestuia. +aptul
const in aceea, c egalitatea #uridic!, msura egal a dreptului, dreptul
ca dimensiune universal de reglementare 4@msurareA6, pe de o parteI i
@egalitateaF prin munc!, @msura egalA a muncii, munca ca
dimensiune
@de msurareA a relaiilor sociale, pe de alt parte, - sunt dou! fenomene
principial diferite. reptul * este forma abstract!-uniersal!, principiul,
msura, norma, dimensiunea relaiilor empirice 4@msurabileA i
apreciabile), i el 4dreptul6 ca reglementator i @msurtorA se
abstractizeaz! de la insi aceste relaii reglementate i @msurateA, nu
coincide cu ele. $unca, ins, de felul ei * este o oarecare realitate
faptic!, proces faptic, relaie faptic, i ea nu poate s se msoare i s se
reglemente(e pe sine ins!i, nu poate fi forma, principiul i norma sa
proprie.
In condiiile distrugerii proprietii private 4i a oricrei proprieti
individuale, inclusiv i asupra forei de munc proprii6 i colectivi(rii
tuturor bogiilor, mijloacelor de producie se dovedesc a fi practic
colectivi(ate, sociali(ate i naionali(ate toate forele productive ale rii,
inclusiv i @fora de muncA, @resursele munciiA etc., intr-un cuvant *
munca i purttorii ei. %cest lucru i-a gsit manifestare in datoria
general de a munci, in contribuia general in munc, in caracterul
constrang!tor al muncii.
00)*) Totaltars&ul socalstM Hto# &$reu"(, "&e" " $arteH
%ocializarea total a tuturor mijloacelor de producie inseamn
priarea in mas a tuturor membrilor societii de proprietatea
indiidual! asupra mijloacelor de producie i trecerea lor la o oarecare
integritate total! abstract-universal 4nu individuali(at,
supraindividuali(at6 * la societate in intregime, la intregul popor,
@tuturor impreun!$ nim!nui in parteA. +ora negativ a integritii
socialiste totale 4@toi impreunA6, exponentul oficial al creia era
dictatura proletariatului, era orientat cu toat puterea sa distructiv,
5/
inainte de toate, impotriva individului 4@fiecruia in parteA6, impotriva
oamenilor, impotriva tuturor formelor, relaiilor i fenomenelor,
desprinse de la integritate, care se deosebeau de ea. %ici se gsesc
r!d!cinile adanci ale totalitarismului socialist$ i(voarele i ba(ele
obiective ale totalitarismului socialist real constituit.
In plan juridic cele menionate, in particular, inseamn urmtoarele&
dac in general in raport cu situaia sociali(rii socialiste a mijloacelor
de
producie pot fi folosii 4in fond - convenional, dup analogie, mai mult
metaforic6 termenii @proprietateA, @proprietarA @subiect al dreptului de
proprietateA, @statA etc., atunci, aa numitul \statF in condiiile
socialismului * nu este proprietarul mi#loacelor de producie
socializate$
ci doar reprezentantul oficial (politico-autoritar) al proprietarului, care
in raport cu proprietatea socialist este numai societatea in intregime,
intregul popor. %ceste momente, in fond, determin sensul i graniele
imputernicirilor @statuluiA in condiiile socialismului cu privire la
aprarea i administrarea mijloacelor de producie sociali(ate.
atorit faptului c @statulA socialist era lipsit de dreptul asupra
proprietii socialiste, construcia socialist @statul & proprietarA
repre(int in sine o ficiune antijuridic. In realitate @statulA socialist *
este un subiect imaginar de drept imaginar asupra bunurilor obteti
4proprietate imaginar6. %adar, concepia @dreptului socialistA in
condiiile aa numitului socialism de(voltat era o continuare fireasc a
iluziilor despre realitatea unui oarecare drept calitativ nou 4proletar,
sovietic6.
00).) Le:s&ul so5etc ! ur&(rle lu
\Dinia general!F cutat in tiina juridic sovietic a fost adoptat la
B-a Conferina cu priire la problemele tiinei statului i dreptului
soietic (1f-1m iulie 1m3k6. 'a aceast conferin a fost aprobat
urmtoarea definiie a dreptului sovietic& \=reptul soietic este
totalitatea regulilor de comportare$ instituite in mod legitim de puterea
truditorilor$ ce e'prim! oina lor i aplicarea c!rora este asigurat! de
toat! puterea de constrangere a statului socialist$ in scopurile ap!r!rii$
consolid!rii i dezolt!rii relaiilor i ordinii$ aanta#oase i
conenabile
truditorilor$ distrugerii depline i definitie a capitalismului i
r!m!ielor lui in economie$ iaa cotidian! i contiina oamenilor$
construirii societ!ii comunisteF0..
0. P<.07.;S a:[:h3 .:cW3 <07S/<W020 <0d3:13</3hS<W020 96:7:.
S., /53.. T./.3.
52
up modul de inelegere a dreptului, aceast definiie are un caracter
legist$ deoarece se ba(ea( pe ideea identit!ii dintre drept i lege. $ai
mult c#iar, esena acestei definiii a dreptului const in aceea c dreptul -
este ordinul (dispoziia obligatorie) puterii dictatoriale. ; asemenea
interpretare a dreptului a devenit in anii urmtori po(iia oficial a
tiinei juridice sovietice.
eja la mijlocul anilor 0- ai sec. EE unii juriti sovietici au inceput
s interprete(e dreptul ca unitate a normei #uridice i relaiilor #uridice
sau ca unitate a normei #uridice$ relaiilor #uridice i contiinei #uridice.
"otodat, relaiile #uridice i contiina #uridic! se pre(int ca reali(area
i re(ultatul aciunii @normei #uridiceA, ca forme i manifestri ale
dreptului derivate de la ea. %stfel, caracterul iniial i determinant al
@normei juridiceA, adic @normativitateaA dreptului in sensul definiiei de
la /53., i a tradiiei @oficialeA ulterioare continu inc s fie recunoscut,
ins aceast @normativitateA se propunea s fie completat cu momentul
realiz!rii in via.
%adar, tratarea problemei @dreptului socialistA purcede de la
prezumia, incorect i neadecvat realitilor non-juridice socialiste,
despre realitatea \normei #uridiceF acolo$ unde ea nu e'ist! i nu poate
s! e'iste.
In anii >- i mai ales 7--.- ai sec. EE tot mai mult se manifest o
indeprtare de la interpretarea oficial a dreptului. !nii savani tot mai
des supun criticii modul oficial de interpretare a dreptului i propun noi
interpretri argumentate.
In aceast perioad, a iei din cercul vicios al legismului soietic
anti#uridic era posibil in ba(a interpret!rii #uridice (antilegiste)
consecente a dreptului. e aceea pentru clarificarea i critica
caracterului nejuridic al aa numitului @drept socialistA i a legislaiei,
determinarea cilor de de(voltare de la socialismul nejuridic la
oranduirea juridic, la statul de drept i legea de drept, o important
decisiv principial a avut anume distincia dintre drept i lege i anali(a
de pe aceste po(iii a situaii create. In acest context i a fost inaintat
concepia libertaro-#uridic! a deosebirii dintre drept i lege, care
justifica inelegerea dreptului ca form i msur egal universal a
libertii oamenilor.05
05 Je(i& m]dT]Tnfo K.k. `:a13hS.3S 3 <00/.0pS.3S 96:7: 3 a:W0.:
W:W
5Sq[3<d3913.:6.:4 960Q1S5:. ,, KNhdNTX }MYNTN}MM hdPVP.
S.,/573I %celai
53
)ealitile non-juridice ale socialismului in combinare cu obiectivele
inaintrii spre comunismul non-juridic au privat totalmente teoria i
practica social de oricare perspectiv juridic de de(voltare, micare
ctre o oarecare variant a dreptului postsocialist, a legii de drept i
statalitii de drept.
"eoria libertarist de interpretare a dreptului, dimpotriv, exprima
tocmai perspectiva juridic a de(voltrii de la socialismul real
4nonjuridic6
spre oranduirea juridic viitoare. %stfel, concepia libertarojuridic
a contribuit la argumentarea teoretic a necesit!ii ieirii din
cadrul social-istoric al socialismului ca oranduire de tranziie care
neag! dreptul$ i clarificarii logicii c!ilor postsocialiste c!tre drept.
Interesul fa de teoria deosebirii dintre drept i lege, de ideea
libertii juridice etc., a crescut simitor 4i nu numai in tiina juridic,
dar i in presa scris6 in condiiile restructurrii i in mod deosebit in anii
5- ai sec. EE, cand au fost posibili primii pai in direcia dreptului i
statalitii juridice.
TEMA 0*) %RO8LEME FILOSOFICOB@URIDICE ALE
DRE%TULUI %OSTSOCIALIST
12.1. Alternatiele postsocialismului
12.2. =reptul ciilitar i proprietatea ciil!
12.3. Orient!ri noi ale progresului dreptului i libert!ii
0*)0 Alter"at5ele $ostsocals&ulu
;rdinea mondial din trecut i insi direcia de(voltrii istorice
mondiale au fost determinate in sec. EE de antagonismul dintre
capitalism i socialism, de lupta dintre ideologiile comunist i
burg#e(.
Cu sc#imbrile radicale a unuia dintre aceti poli au fost inevitabile
transformrile i la cellalt pol, i totodat i in intreaga lume. In aceast
ordine de idei, o importan global capt problema postsocialismului.
Caracterul postsocialismului in mare msur v-a determina direcia
de(voltrii istorice ulterioare. :ste vorba despre cile de de(voltare a
intregii civili(aii omeneti. <an cand, discuiile contemporane despre
socialism sunt foarte superficiale i se deosebesc printr-o mare risipire
de
preri. %stfel, este foarte rspandit repre(entarea despre \eroareaF
istoric! a socialismului 4i ca teorie, i ca practic6 i posibilitatea
autor. Z6:70 3 a:W0.. S.,/5.3I %celai autor. Z6:70 3 a:W0.? 3r
6:a13hS.3S 3
<00/.0pS.3S.,, KNhdNTX }MYNTN}MM, /5.., nr.0.
51
corectrii acestei @eroriA pe calea ruperii cu trecutul i alegerii volitive
pentru sine a unui oarecare viitor mai atrgtor i mai potrivit.
=ac! socialismul & este eroare istoric!$ atunci capitalismul se
doedete a fi sfaritul istoriei mondiale$ i dup! socialism trebuie s! se
rein! la capitalism. ; asemenea repre(entare despre capitalism ca
treapt final i ultim nivel al progresului mondial-istoric al libertii,
dreptului, proprietii, statalitii etc. a de(voltat la inceputul sec. EIE
ganditorul german B.`.+.Gegel, ceea ce atunci era natural, iar la
sfaritul sec. EE * muli autori, dei nu aa de cunoscui. In ordinea de
idei anume a acestor repre(entri * in mod contient sau din naivitate *
au loc ast(i incercri de capitalizare a socialismului in fostele ri
socialiste.
ac ins socialismul, - nectand la tot rul legat de el, - nu este
eroare istoric, atunci trebuie s aib un viitor al su 4altul, decat
capitalismul6. %adar, este greit in acest ca( repre(entarea despre
intoarcerea la capitalism. "otodat, este clar, c socialismul nu are i nu
poate s aib o astfel de continuare i viitor, ca capitalismul. 8u pentru
c, socialismul nu a fost adevrat, dar deoarece, comunismul s-a dovedit
a fi o ilu(ie.
Cat privete socialismul de tip sovietic, acesta este cel mai adevrat
unic posibil socialism anticapitalist, proletar-comunist, marxist-leninist
consecvent, i de aceea, stalinist. :l repre(int in sine reali(area
definitiv a ideii principale a socialismului orientat spre comunism *
negarea propriet!ii priate. e aceea i se poate afirma cu toat
fermitatea& nici un alt socialism, nici comunism ca atare nu exist i nu
poate s existe. In aceasta i const, inainte de toate, importana
mondilistoric
a fostului socialism. Spre deosebire de el, formele diferite ale
\socialismuluiF burgGez 4socialismul suede( i a.6 rman in cadrul
capitalismului, cei drept, reformat i moderni(at. Sensul unui asemenea
@socialismA const in aceea c, capitalismul de(voltat i bogat pltete
un
anumit tribut ideii socialiste prin le(area drepturilor proprietarilor in
favoarea neprorietarilor, pentru a consolida oranduirea proprietii
private insi, pentru a nu duce starea de lucruri pan la socialismul
adevrat.
O importan! Got!ratoare pentru societatea cu trecut socialist i$
dup! cum s-a doedit$ f!r! iitor comunist$ are reorganizarea #uridic!
corespunz!toare a propriet!ii abteti socialiste in proprietate
indiidual! a tuturor membrilor acestei societ!i. =i anume in acest
punct esenial este concentrat influena Got!ratoare a trecutului asupra
50
iitorului societ!ii noastre. eja bunul sim sugerea(, iar anali(a
obiectiv confirm ideea simpl i, s-ar prea, accesibil pentru toi, c
socialismul * 4bun sau ru * este alt intrebare6 poate fi doar un
asemenea viitor, care este pregtit de el insui, este in concordan cu
transformrile istorice mondiale in procesul afirmrii oranduirii
socialiste, corespunde logicii obiective a apariiei socialismului,
continu, depete, \suprimaF dialectic socialismul i totodat!
transform! rezultatele lui pentru un iitor real posibil i necesar.
%ocialismul i-a f!cut lucrul sau funest in istorie i el trebuie s!
plece. %ocialismul trebuie dep!it. =i timpul pentru aceasta a venit. Ins
aceast problem nu poate fi soluionat pe calea distrugerii mecanice a
socialismului. Socialismul 4dar este vorba anume despre socialismul
comunist6 nu poate fi depit, fr o satisfacere a trebuinelor acestei idei
in form civili(at corespun(toare 4adic economico-juridic6, fr
luarea in considerare a logicii socialismului anticapitalist, a locului i
importanei lui istorice. :ste pur i simplu imposibil de ters sensul
acestei poriuni in istoria omenirii, cea mai incordat i mai grea. %ici
pulsea( nervul istoriei mondiale, aici a adus lupta istoric pentru
progresul libertii i egalitii, aici se corectea( vectorul de(voltrii
istorice, aici se conturea( viitorul. Sau * inainte, ctre ceva intr-adevr
nou, deja pregtit de socialism, sau * inapoi, ctre capitalism. ; a treia
soluie 4imbinarea capitalismului i socialismului6 tocmai c este
imposibil datorit incompatibilit!ii principiale a capitalismului cu
socialismul. "eoreticete, aceast incompatibilitate i-a gsit cea mai
consecvent exprimare i intruc#ipare in marxism, iar practico-
istoricete
* in socialismul real.
0*)*) Dre$tul c5ltar ! $ro$retatea c5l(
Specificul comunismului ca idee i practic 4in forma socialismului
real din sec. EE6 este de aa natur, incat el intr-adevr poate fi depit
4social-istoricete6 i lsat in trecut doar satisf!cand in mod
economico#uridic
adecat trebuinele comuniste in forma lor raionalizatoare$
racordat la valorile fundamentale, instituiile, formele i normele
civili(aiei. :ste vorba, aadar, de forma #uridic! de satisfacere a
trebuinelor i totodat depirea comunismului, despre modul juridic de
trecere de la socialismul non-juridic la oranduirea juridic postsocialist.
:sena modului juridic const aici in aceea c principiul universal al
egalitii juridice trebuie s fie consecvent aplicat inainte de toate in
raport cu proprietatea socialist!$ in procesul transformrii acestui bilan
5>
general al socialismului in adevrata proprietate individual a fiecrui
cetean asupra mijloacelor de producie. "egarea trebuie transformat
in afirmare$ luandu-se in consideraie re(ultatele istoriei, la un nivel mai
superior.
e pe po(iiile dreptului, toi cet!enii statului socialist & sunt
succesori ai propriet!ii socialiste in m!sur! egal! i cu drepturi egale.
=i fiec!rui cetean trebuie s-i fie recunoscut dreptul la cota parte
egal!
pentru toi cet!enii din proprietatea desocializat!. <roprietatea
socialist trebuie s fie reorgani(at in proprietate ciil! indiidualizat!,
i fiecare cetean trebuie s devin titularul dreptului subiectiv real a
minimumului de proprietate egal pentru toi. <e lang i in afar de acest
drept subiectiv nou, fiecare trebuie s aib dreptul la dobandirea oricrei
alte proprieti * fr un maximum limitat.
Sistemul postsocialist nou cu asemenea proprietate ciil! (ciilitar!)
i drept ciilitar corespunz!tor, spre deosebire de capitalism i
socialism, poate fi numit civilism, sistem civilitar 4de la cuvntul latin
ciis - cetean6.>- Se consider, c trecerea de la proprietatea socialist
la proprietatea civil se poate efectua in ba(a indiidualiz!rii
(ciilitariz!rii) gratuite a intregii propriet!i socialiste, adic a tuturor
formelor i obiectelor ei. %ceasta, in particular, inseamn, negarea
consecvent atat a preteniilor statului 4adic a sistemului de organe de
stat i unor elemente ale lui6 asupra proprietii private, cat i, prin
urmare, a dreptului lui la cot din proprietatea desociali(at.
up stat se recunoate doar dreptul la impo(ite, nu ins i la
veniturile de la obiectele proprietii desociali(ate. ;biectele 4cldirile,
te#nica etc.6, necesare pentru funcionarea normal a organelor de stat,
iniial trebuie s fie puse la dispo(iie spre folosin gratuit din fondul
proprietii publice a cetenilor, dar nu in proprietatea statului. !lterior
4luandu-se in considerare starea vistieriei i a.6 este posibil trecerea i la
regimul cu plat pentru folosirea unor asemenea obiecte. In afar de
aceasta, statul 4i organele lui6 poate, ca i oricare alt persoan juridic
>- $ai amnunit ve(i& m]dT]Tnfo K.k. s:W0.05S6.0</3
</:.071S.34 3 6:a73/34
<0d3:13</3hS<W08 <0Q</7S..0</3.TT K]TLfMU u.m. kkkt. /5.5, ~5.,
e acelai
autor. j0.dS9d34 26:q[:.<W08 <0Q</7S..0</3. ,, kNV]LTUN]
^NTjrPdTLVN M hdPVN.
/5.5, ~/-., e acelai autor. Z6026S<< 6:7S.</7: 3 Qc[cR.0</t
<0d3:13a5:. ,,
KNhdNTX }MYNTN}MM. /55-, ~3., e acelai autor. u:p 9c/t W 96:7c.
P/
<0d3:13a5: W d37313a5c. S., /552., e acelai autor. Z60[01qS.3S
3</0633? 0/
<0d3:13a5: & W d37313a5c. ,, KNhdNTX }MYNTN}MM. /553, ~1., e
acelai autor.
Z6:70 & 5:/S5:/3W: <70Q0[;. S., /55>.
57
in condiiile economiei de pia, in condiii egale pentru toi, s
arende(e,
s ia in proprietate etc. oriicare obiect, care se afl in circuitul de
marfbani.
'ipsirea total de putere politic! a dreptului la fosta proprietate
socialist! este condiia necesar pentru emanciparea definitiv a
populaiei, pentru formarea cetenilor liberi i a proprietarilor liberi, a
relaiilor cu adevrat economice i juridice, a societii civile civilitare
independente de puterea politic i afirmarea pe aceast ba( a
statalitii
juridice civilitare. Societii cu drept civilitar i proprietate civil ii este
necesar i un stat corespun(tor esenei scopurilor i intereselor ei. i nu
societatea trebuie s! se acomodeze statului$ ci statul & societ!ii i
trebuinelor membrilor ei.
Curidic vorbind, proprietatea civil * este cota-parte ideal! a fiecrui
proprietar din proprietatea comun a tuturor cetenilor. Care va fi
coninutul real al unei asemenea cote-pri, va arta doar piaa * pe
msura antrenrii obiectelor acestei proprieti in relaiile marf-bani.
"itularul de proprietate civil real va primi doar o parte din veniturile
bneti de la obiectele proprietii in comun, corespun(toare cotei-pri
ideale a lui. %ceste incasri bneti in conturile speciale ale fiecruia pot
fi definite ca cot!-parte real! a titularului de proprietate ciil!$ pe care
el poate s o gire(e dup propria sa voin. <roprietatea civil insi in
form de cot-parte ideal dup natura sa nu poate fi retras din
proprietatea comun i nu poate fi obiect al unei oarecare afaceri. :a
poart un caracter personal anumit$ inalienabil i aparine cet!eanului
de la natere pan! la moarte. Jiitorii noi ceteni 4din numrul celora
care se v-or nate sau v-or primi cetenia in ba(a altor criterii6, ca i toi
ceilali ceteni, v-or avea acelai drept la proprietatea civil egal.
=reptul inalienabil la proprietatea ciil! * este, aadar, nu dreptul
natural al fiecrui om, ci dreptul subiecti, social-politic pe parcursul
intregii viei, personal al fiecrui cetean. Cele menionate nicidecum
nu
exclud faptul, c in condiiile civilismului consolidat dreptul de
proprietate civil poate fi atribuit i acelor locuitori ai rii, care nu au
drept de cetenie.
:galitatea in proprietate este limitat de #otarele mijloacelor de
producie anterior sociali(ate i este posibil doar ca drept la proprietatea
civil egal. In concepia proprietii civile egale este vorba, aadar
anume despre recunoaterea i int!rirea dreptului egal al fiec!ruia la
cota-parte din proprietatea desociali(at, i nicidecum despre imprirea
fi(ic vulgar egal intre ceteni a insui obiectelor proprietii
socialiste, ceea ce in principiu este imposibil, deoarece, egalitatea in
5.
general 4inclusiv i in relaiile de proprietate6 este posibil doar in form
juridic.
)ecunoaterea proprietii civile desc#ide calea pentru oricare
variant oportun din punct de vedere economic de privati(are cu plat a
obiectelor proprietii comune a cetenilor i atragerea lor in relaiile de
marf-bani. %ceasta va fi in interesul fiecrui titular de proprietate civil,
deoarece veniturile lui 4incasrile bneti pe conturile lui6 v-or depinde
de intensivitatea unei asemenea rotaii de marf-bani. <e aceast temelie
se va forma in mod natural acel acord social necesar de trecere la
societatea de pia postsocialist. "otodat, numai recunoaterea
proprietii civile va constitui legitimaia social! real! i garania
legitimitii, stabilitii i ocrotirii sociale, de asemenea, i a tuturor
celorlalte forme de proprietate.
Introducerea proprietii civile va insemna umanizarea general real
a relaiilor de proprietate$ dep!irea real a instr!in!rii fa de
proprietate in interesul fiecrui om. ; asemenea proprietate va sc#imba
comunitatea @tuturor impreunA in societatea civil de indivi(i liberi i
independeni din punctul de vedere economic i juridic i va crea
condiii
necesare pentru supremaia dreptului in viaa social i politic.
reptul la proprietatea civil * este nu pur i simplu dreptul abstract
4capacitatea juridic abstract6 al individului de a avea 4sau nu avea6
proprietate asupra mijloacelor de producie, ci dreptul subiectiv deja
dobandit, real i inalienabil la proprietatea real. %adar, dreptul ciilitar
& este un sistem de drept nou$ postburgGez i postsocialist. :l pstrea(
principiul oricrui drept, adic principiul egalitii formale, i totodat ii
imbogete coninutul cu un moment calitativ nou dreptul egal
subiecti de#a dobandit al fiec!ruia la minimumul de proprietate identic
pentru toi.
up cum proprietatea civil * este proprietatea real, juridic
individuali(at, asupra mijloacelor de producie, ins deja proprietate
privat non-burg#e(, tot aa i dreptul la proprietatea civil * este drept
real, ins deja drept non-burg#e(. reptul civilitar, aadar, dup
coninutul i nivelul su de de(voltare este mai superior decat tipurile
precedente de drept i, astfel, in form juridic intruc#ipea( o m!sur!
mai mare a libert!ii oamenilor i exprim o treapt! mai superioar! in
progresul istoric al libert!ii in relaiile omeneti.
Se poate de presupus, c i progresul ulterior vi(ibil al libertii se va
reali(a dup modelul ciilitar de imbogire i completare a principiului
55
fundamental al egalitii formal-juridice cu noi drepturi subiective
inalienabile.
0*).) Ore"t(r "o ale $ro:resulu dre$tulu ! l?ert(#
In contextul posibilitii obiectiv-istorice de trecere de la socialism la
civilism toate celelalte variante ale transformrii socialismului real
constituit inevitabil se infiea( ca abateri de la vectorul progresului
istoric i in acest sens ca deieri regresie istoricete, ca lipsire de sens a
eforturilor istorice ale trecutului, inaptitudine de folosin a re(ultatelor
lor.
Concepia civilismului arat c, socialismul * nu este eroare istoric
i nu este timp pierdut in (adar, c in condiiile socialismului pentru
prima dat au fost create premise 4in form de proprietate socialist6
pentru trecerea la o treapt mai superioar, mai ec#itabil, mai uman a
de(voltrii civili(aiei umane. <ractica real a socialismului i premisele
- formate in mod obiectiv-istoric in re(ultatul socialismului - pentru
trecerea la civilism dovedesc c, @egalitatea de faptA, cutat pe
parcursul a mii de ani nu este absolut, ci relativ. :a in realitate este
posibil doar ca moment al \egalit!ii economiceF * in form
economico-juridic i in limitele propriet!ii ciile egale individuali(ate
ca minimum de proprietate unic pentru toi, fr un maximum restrictiv.
=i civilismul, aadar, de asemenea nu este finalul progresului istoric al
libert!ii i egalit!ii$ ci doar o nou! treapt! in dezoltarea acestuia.
%nali(a * de pe po(iiile concepiei civilismului * a repre(entrilor
din trecut despre progresul libertii i dreptului creea( posibilitatea de
a
de(vlui i deosebi ceea ce este corect i cognitiv valoros de ilu(iile
condiionate istoricete, de denaturri, confu(ii. %stfel, din punctul de
vedere al concepiei civilismului este evident caracterul mistic al
repre(entrilor despre capitalism ca punct culminant i final al
progresului libertii, dreptului, proprietii etc. Ins, totodat, in aceste
repre(entri 4deosebit de profund * la Gegel6 este pre(ent ideea corect
c libertatea, proprietatea etc. sunt posibile doar in form juridic, c
progresul istoric * este in fond progresul #uridic i c, deci, ieirea din
limitele capitalismului, negarea lui * este in acelai timp negarea
dreptului, libertii, proprietii in general. Socialismul real
4anticapitalist6 al secolului EE in mod elocvent a confirmat acest lucru.
S-a dovedit a fi o ilu(ie i repre(entarea comunist precum c negarea
capitalismului 4proprietii private, egalitii juridice etc.6 ii eliberea(
pe
oameni, le d lor mai mult, @egalitatea de faptA, duce la comunismul
/--
deplin etc. Ins multe idei critice ale acestei atitudini 4critica
neajunsurilor proprietii private, de(vluirea caracterului limitat al
capacitii juridice abstracte etc.6 in esen sunt corecte, cei drept i
sc#imonosite de motivarea comunist, de criteriile i orientrile acestei
critici. ; confirmare real-istoric a temeiniciei acestei critici a fost
lic#idarea de fapt in sec. EE a capitalismului intr-un ir de ri in spiritul
anume al anticapitalismului marxist-proletar.
Cu toate c anticapitalismul comunist 4in istoria real - socialismul6
nu a dus la @comunismul deplinA progno(at, aceasta nu reduce
importana lui mondial-istoric in calitate de perioad! de trecere dintre
capitalism i ciilism. in punctul de vedere al progresului libertii i
dreptului, sensul mondial-istoric al socialismului & const! in preg!tirea
condiiilor necesare pentru trecerea la ciilism.
In contextul dialecticii progresului istoric al libertii i dreptului
4de la capitalism * prin socialism * la civilism6 se poate susine c
concepia civilismului exprim, continu i de(volt dialectica
progresului istoric, depind caracterul limitat al versiunii #egeliene i
negativismul versiunii marxiste a dialecticii de(voltrii istorice. +r
recunoaterea i afirmarea institutului juridic al proprietii civile
inalienabile oriicare proprietate individual va fi dup natura sa
proprietate privat cu toate antagonismele caracteristice ei, iar acolo
unde este proprietatea privat, acolo este inevitabil i lupt impotriva
ei.
TEMA 0.) FILOSOFIA DRE%TULUI IN SECOLUL AL KKBLEA
13.1. Caracteristica general!
13.2. Concepii neo^antiene ale filosofiei dreptului
13.3. Concepii neoGegeliene ale filosofiei dreptului
13.K. Bn!!tura \pur!F despre drept a lui U. velzen
13.]. Concepiile dreptului natural \ren!scutF
13.f. Filosofia e'istenialist! a dreptului
13.>. Concepia ontologic! a dreptului a lui J. +arcic
13.k. Concepia neopozitiist! a dreptului a lui U. Uart
13.m. Eeoria cogniti! criticist! a dreptului
0.)0) Caracterstca :e"eral(
In secolul EE de(voltarea concepiilor filosofico-juridice a cptat o
amploare larg. Continuitatea teoriilor filosofico-juridice precedente se
completea( vi(ibil cu idei i interpretri noi, cu elaborarea unui ir
intreg de concepii noi 4de orientare ontologic, existenialist,
/-/
antropologic etc.6. In aceast ordine de idei, destul de semnificativ este
faptul c concepiile filosofico-#uridice principale 4in mod particular,
concepiile dreptului natural @renscutA, @naturii lucrurilorA,
neoFantianismului, neo#egelianismului, existenialismului, filosofiei
ontologice a dreptului etc.6 au fost elaborate de reprezentanii tiinei
#uridice. %ceast tendin s-a intensificat simitor in a doua jumtate a
secolului EE. Cei drept, autorii diferitor concepii au vi(iuni diferite in
ceea ce privete inelegerea obiectului de studiu, a obiectivelor i
sarcinilor filosofiei dreptului, interpretrile filosofice ale corelaiei dintre
drept i lege, evalurile dreptului po(itiv etc.
%stfel, conform modului de abordare promovat de cunoscutul jurist
austriac A.Verdross, sarcina filosofiei dreptului ca disciplin juridic
const in a da o argumentare moral-spiritual! obligatiit!ii dreptului
poziti, nelimitandu-se la teoria dreptului po(itiv, ceea ce nu este in stare
s fac po(itivismul juridic. "otodat, el sublinia( necesitatea
coordonrii anali(ei filosofico-juridice cu evoluia general a gandirii
filosofice. )epre(entrile proprii despre drept el le de(volt in direcia
@in!!turii ontologico-teologice despre dreptul naturalA>/.
+ilosofia dreptului este interpretat ca tiin juridic fundamental i
de V.Kubes. ;biectul de studiu al filosofiei dreptului este considerat de
el ca idee normati! a dreptului, in care se conine sinte(a dialectic a
ideilor de libertate a omului, ec#itate, securitate i oportunitate. +ilosofia
dreptului, conform ideilor lui J.Hubes, trebuie s se ocupe atat de
problemele filosofice generale, cat i, de fapt, de cele juridice 4impreun
cu dogmatica juridic, sociologia dreptului, psi#ologia dreptului i
politica juridic 6. Sarcinile principale ale filosofiei dreptului, consider
el, constau in cercetarea lumii dreptului$ in dez!luirea esenei lui, in
definirea importanei cunotinelor fundamentale despre drept pentru
unele discipline juridice, in crearea contiinei tiinifice juridice.>2
!n cerc deosebit de probleme generale ale dreptului st in centrul
concepiei filosofico-juridice promovate de juristul german
A.Kaufmann. 'a el este vorba inainte de toate despre aa probleme ca&
omul in sistemul de drept, dreptul ca msur a puterii oficiale, corelaia
dintre dreptul natural i dreptul po(itiv, depirea relativismului juridic,
natura statului de drept, statului judectoresc, statului legii etc. +ilosofia
dreptului, afirm el, este c#emat s cercete(e @natura lucrurilorA i
>/ m]dT]Tnfo K.k. @310<0A34 96:7:. SNTUVP, 2---. k.2-2.
>2 Ibidem, p.2-3.
/-2
structura ontologic! a dreptului, sensul profund al vinoviei i pedepsei
pentru vinovie, sensul dreptului ca re(isten impotriva inec#itii. In
general, filosofia dreptului la etapa contemporan, dup %.Haufmann,
trebuie s fie elaborat ca @filosofie #uridic! a speraneiA.>3
"rei probleme principale ale filosofiei dreptului, dup prerea
juristului german .!oin", sunt& principiile ecGit!ii$ esena dreptului
poziti i specificul gandirii #uridice. In cadrul filosofiei dreptului,
examinarea problemelor juridice trebuie s fie, dup G.Coing,
coordonat cu cercetarea problemelor generale ale filosofiei, cu
inelegerea dreptului ca parte component important a culturii
generalumane,
cu conceperea temeliilor spirituale i a importanei etice a
dreptului.
!n alt jurist german K.#rin$mann tratea( filosofia dreptului ca
tiin! despre alorile i non-alorile #uridice. In calitate de valoare
suprem el evidenia( ecGitatea, numai in raport cu care i pot fi
stabilite valorile i non-valorile juridice i, respectiv, * ordinea juridic
i
cea non-juridic. "otodat, el deosebete normele ecGit!ii de tip
metafizic, cunoscute prin intermediul credinei, ascendente la umne(eu
ca inceput absolut, i normele ecGit!ii de tip raional. +ilosofia
dreptului, sublinia( H.2rinFmann, trebuie de(voltat ca disciplin!
#uridic! desinest!t!toare, distinct de "eoria general a dreptului i
Sociologia dreptului, care inclin ctre indreptirea po(itivist a
dreptului in vigoare, deoarece ele nu-i pun intrebarea despre ceea ce
trebuie i ce este ec#itabil in drept.
+ilosofia dreptului ca domeniu al tiinei juridice i temelie a
dreptului este interpretat i de .enc$el. Sarcina filosofiei dreptului,
consider el, este studierea uniersal! a dreptului, argumentarea
coninutului lui, pentru ca in aceast ba( s se determine ce leag
impreun toate fenomenele diferite ale dreptului. Ideea dreptului ce st
la
temelia concepiei lui, ii gsete de(vluire prin intermediul noiunilor
de ecGitate, oportunitate i siguran! #uridic!. In calitate de valoare
principal a dreptului este considerat binele comun. Inelegand dreptul
ca
msur a puterii oficiale, G.GencFel vede in dreptul po(itiv puterea
oficial juridic. e pe aceste po(iii el anali(ea( creativitatea juridic,
corelaia dintre drept, stat i structurile sociale, scopul social al dreptului.
"otodat, G.GencFel sublinia( necesitatea elaborrii filosofiei dreptului
>3 Idem.
/-3
ca domeniu al filosofiei generale 4de rand cu filosofia naturii, filosofia
istoriei, filosofia religiei6.
<rofesorul france( de drept .A.Sc%&arz'(iebermann von
)a%lendorf vede menirea principal a filosofiei dreptului in atitudinea
valoric fa de dreptul po(itiv, deoarece, filosofia, in esena ei, i este
instituirea ierar#ic a valorilor in raport cu lumea inconjurtoare. Insi
dreptul este caracteri(at de `a#lendorf ca @logic! a alorilorA, iar legile
4@normele abstracte ale dreptuluiA6 ca @rezultat destul de fragil al
acordului intersubiecti$ mai mult sau mai puin clar$ dintre membrii
comunit!ii dateA>1. up `a#lendorf, trei insuiri cardinale ale
dreptului sunt& egalitatea, ecGilibrul i consecutiitatea 4lipsa
contradiciilor6. atorit acestor insuiri dreptul asigur pacea i
unitatea.
<acea * este securitate, ba(at pe justiie, i acolo unde va fi justiie
desvarit, acolo va fi i pace desvarit. Concreti(area egalitii prin
judecat in re(olvarea diferitor ca(uri * este un mod legitim de
introducere in dreptul in vigoare 4normele general-obligatorii6 a
inceputului #uridic metapoziti * a @msurriiA, care este superioar
@dreptului po(itivA.
In contextul istoriei filosofiei dreptului, tratea( problemele
principale ale filosofiei dreptului i profesorul de la facultatea de drept a
!niversitii din Jiena *.(uf. Ilementele noiunii de drept, dup B.'uf,
sunt definiiile dreptului ca ordine normativ a vieii in comun a
oamenilor, ca ordine @corect!A 4ec#itabil6, ca ordine, care posed
mijloacele de constrangere statal. "otodat, el sublinia( c @dreptul nu
poate s! aib! un coninut oarecare arbitrarC el se afl! in corelaie cu
anumite principii morale superioare ale ecGit!iiA>0. reptul ca ordine a
vieii in comun a oamenilor are ca scop garantarea condiiilor umane
pentru viaa i supravieuirea lor. %cest scop moral al dreptului in mod
necesar anticipea( toate dispo(iiile po(itive, de aceea este necesar de a
situa dreptul i instituiile lui sub cerina ec#itii.
<rofesorul de drept de la !niversitatea din Gamburg S.Smid in
concepia sa cu privire la filosofia dreptului reiese din @ipote(a de lucruA
conform creia dreptul indeplinete funcia de asigurare a egalitii in
procesul soluionrii conflictelor i, anume datorit acestui fapt, el este
in
stare s-i indeplineasc funcia sa pacificatoare. In cadrul unei
asemenea
interpretri el tratea( dreptul ca putere a unui om in parte i ca ordine
>1 Ibidem, p.2-1.
>0 Ibidem, p.2-0.
/-1
general! a libert!ii. Istoria dreptului, menionea( el, este caracteri(at
de de(voltarea dreptului de la privilegii 4superioritatea, sancionat de
drept, a unora fa de alii6 spre egalitatea juridic. Ideea egalitii
juridice s-a format in sfera culturii iudeo-greco-cretine i st la ba(a
dreptului european. istincia juridic dintre egalitate i inegalitate, dup
S.Smid, @reprezint! motorul dezolt!rii ulterioare a dreptuluiF$ aa c!
ins!i dezoltarea dreptului & este \dezoltarea egalit!iiA.>>
+ilosoful spaniol de drept +.#elda consider, c tiina despre dreptul
natural ca disciplin filosofic se ocup cu problema ordinii uniersale a
lumii i a obligaiilor pe care natura le pune pe seama omului 4spre
deosebire de obligaiile sociale ale omului6. Sarcina const in aceea, c
comportamentul omului in societate s fie adus in conformitate cu
cerinele naturii sale.>7 reptul natural <. 2elda il tratea( ca temelie a
dreptului po(itiv. ,rintre drepturile naturale concrete ale omului el
numete dreptul la via i integritate personal, dreptul la demnitatea
personal 4inclu(and aici i principiul egalitii tuturor in faa legii,
principiul posibilitilor egale pentru toi oamenii, indiferent de
deosebirile rasiale, naionale etc., principiul egalitii brbailor i
femeilor6, dreptul la munc i dreptul la libertatea personal.
<rofesorul de filosofie a dreptului de la !niversitatea din Sevilaa
,.-.(orca'Navarette vede sarcina invturii filosofice despre drept in
cercetarea esenei dreptului i a conexiunilor dintre drept i alte
fenomene sociale, in argumentarea principiilor dreptului natural, care
decurg din natura omului, in anali(a corelaiei dintre dreptul po(itiv i
dreptul natural. "otodat, el tratea( dreptul natural ca concept de
apreciere 4cu caracter moral6 in raport cu dreptul in vigoare i ordinea
social asigurat de el. reptul, lipsit de inceputul etic, care nu tinde
ctre dobandirea ec#itii, - menionea( el, - se transform in mijloc de
manipulare a oamenilor, in instrument pentru soluionarea sarcinilor
utopice prin intermediul ficiunii. $isiunea adepilor dreptului natural
4deci, de asemenea i sarcina filosofiei dreptului6 const in a critica
legislaia existent din punctul de vedere al principiilor dreptului natural,
care ii au originea in natura omului.
In sec. EE a suferit sc#imbri eseniale i pozitiismul #uridic,
transformat in neopozitivism. %u aprut un ir de direcii noi in cadrul
de(voltrii #urisprudenei analitice precedente 4normativismul lui
>> Ibidem, p.2->.
>7 Idem.
/-0
G.Hel(en, concepia lui G.Gart i a.6, s-au format i au cptat o
rspandire destul de larg unele interpretri juridico-filosofice noi ale
dreptului 4lingvistice, juridico-logice, structuraliste i alte variante ale
invturii neopo(itiviste despre drept6.
Ins din punctul de vedere al inelegerii esenei dreptului,
neopo(itivismului juridic din sec. EE, cat i po(itivismului din trecut, le
sunt caracteristice anume modul legist de interpretare a dreptului.
Bdentificarea legist a dreptului i legii 4dreptului po(itiv6 * cat de
rafinat
i renovat 4cu ajutorul mijloacelor i procedeelor filosofiei po(itiviste
contemporane, logicii, lingvisticii, structuralismului etc.6 nu ar fi ea
susinut de neopo(itiviti * in esena sa neag filosofia dreptului i, la
fel ca i B.Gugo i C.%ustin, recunoate doar filosofia dreptului poziti.
Conform unui asemenea mod de interpretare a dreptului orice alt
filosofie a dreptului * este filosofie moral!.
"otodat, se interprind incercri de apropiere a po(iiilor adepilor
modurilor contrare de interpretare a dreptului. e exemplu, K..ode,
fiind adept al po(itivismului juridic, tratea( filosofia dreptului ca
istorie
a filosofiei dreptului, care este ptruns de dialectica luptei i influenei
reciproce a dou direcii in gandirea juridic * a teoriilor jusnaturaliste i
po(itivismului juridic.
<rofesorul german de drept ../ippelius in manualul su @Folosofia
dreptuluiA tratea( dreptul ca @formaie cu multe straturiA i de pe aceste
po(iii respinge @repre(entrile simplisteA unilaterale despre drept. In
procesul cercetrii filosofice a dreptului, sublinia( el, trebuie luate in
considerare toate aspectele dreptului 4normative, sociale, antropologice,
deasemenea, @aspectul ec#itiiA i @aspectul libertiiA6, deoarece
@dreptul & este reglementatorul desf!ur!rii libert!ii care menine
comunitateaA>.. In modul su multilateral de tratare a dreptului,
).9ippelius se folosete de metoda \gandirii tentatie$
e'perimentatoare0. <entru de(voltarea noiunii de drept i clarificarea
criteriilor ec#itii, - susine el, - trebuie folosit metoda gandirii
scrut!toare. ; asemenea inaintare tentativ, experimentatoare in general
este i pan acum o metod reuit a gandirii umane. %ceast metod
doar in pre(ent pentru prima dat este gandit suficient, pentru a o
inelege ca model principal al orientrii umane in lume, fiind aplicat nu
numai in tiinele naturale, dar i in problemele eticii i ale dreptului.
$etoda @gandirii tentatieA, dup 9ippelius, poate fi folosit nu numai
>. Ibidem, p.2-..
/->
in soluionarea numai a unor intrebri juridice, dar i la clarificarea
teoriilor atotcuprin(toare despre drept i ec#itate, istoria crora poate fi
examinat ca @ir de e'periene ale gandiriiA.
<rofesorul de filosofie a dreptului de la !niversitatea din <aris
A.#atiffol lmurete creterea interesului juritilor france(i fa de
filosofia dreptului in a doua jumtate a sec. EE prin aceea c, elaborarea
profund a dreptului este imposibil fr de cercetarea filosofic @a
sensului principal$ superior al dreptuluiF. Interpretarea de ctre
%.2atiffol a obiectului de studiu i sarcinilor filosofiei dreptului, in
general, este influenat de ideile juridico-po(itiviste a jurisprudenei
analitice, in mod deosebit * a @invturii pure despre dreptA a lui
G.Hel(en. e pe aceste po(iii el consider c pe parcursul studierii
filosofice a fenomenului juridic 4adic a diferitor sisteme de drept
po(itiv6 eforturile juristului sunt orientate spre cercetarea ideilor$
susceptibile de a organiza propoziii$ care e'prim! Got!rari #uridice. i
in procesul #ustific!rii$ argument!rii i organiz!rii Got!rarilor #uridice
este necesar de a de(vlui importana construciilor deductive in dreptul
in vigoare, rolul dreptului natural i internaional, aportul experienei
juridice la elaborarea noiunilor de @natur umanA, @egalitateA etc.>5
; asemenea po(iie @de mijlocA in problemele inelegerii dreptului,
%.2atiffol o argumentea( astfel& po(iiile extremiste nu sunt intemeiate,
deoarece, individualismul este ireali(abil, iar totalitarismul este
inacceptabilI de aceea @ se cere c!utarea unei c!i de soluionare de
mi#locA. Scopurile unei asemenea @ci de mijlocA sunt securitatea$
ecGitatea i binele comun, ctre care trebuie s tind sistemul normativ
in
vigoare. In general, pentru autorii care sunt in cutarea @teoriei a treia a
dreptuluiA 4).borFin6, este caracteristic unirea ideilor i modurilor
contrare de inelegere a dreptului.
0.)*) Co"ce$# "eo=a"te"e ale 9loso9e dre$tulu
!n aport deosebit in formarea i de(voltarea filosofiei neo^antiene a
dreptului a adus juristul german .udolf Stammler 4/.0>-/53.6. In
ordinea ideilor Fantiene despre corelaia dintre ceea ce trebuie s! fie i
ceea ce este esenial, dintre formal i empiric, ).Stammler a susinut
ideea primordialitii logice a dreptului ca @form! regulati!A in raport
cu realitatea social i sublinia c @legitatea ieii sociale a oamenilor
>5 Ibidem, p.2-5
/-7
este legitatea formei #uridice a eiA7-. <rin drept 4in deosebirea i
corelaia
sa cu legea6 ).Stammler are in vedere dreptul natural cu coninut
variabil. eoarece este vorba despre noiunea apriori a dreptului natural,
deaceea i @coninutul variabilA al acesteia * repre(int in sine
caracteristici formale ale dreptului 4consideraiuni apriori ale raiunii6, i
nu un coninut oarecare empiric 4social6.
; influen deosebit asupra de(voltrii ulterioare a gandirii
filosofico-juridice a exercitat i conceptul de @drept corectA, elaborat de
). Stammler.7/ 8esatisfcut de soluiile oferite de tiina juridic la aa
probleme ca& a6 ce este dreptulI b6 cum se justific fora de constrangere,
care rmane principala lui caracteristicI i c6 sub ce condiii este
fundat
o regul juridic, Stammler face o evaluare critic a teoriei dreptului
natural, a doctrinei colii istorice i a concepiei materialist-istorice
@pentru c! au tins s! combine aceste trei probleme in una singur! i s!
le r!spund! printr-o formul! unic!A72. Stammler le tratea( distinct i
le
re(olv in ordinea importanei lor. Ca premise, el introduce intre regula
juridic i viaa social distincia care exist intre form i materieI
separ apoi morala i dreptul ca aparinand, prima - vieii spirituale
interioare, a doua - conduitei exterioare, relaiilor cu aliiI in fine, separ
in cadrul dreptului domeniul regulilor conenionale sau al acordurilor
amiabile care nu oblig indivi(ii decat atat cat vor, de domeniul regulilor
impuse, care exprim voina social dominant.
In controvers cu concepia anar#ist, care condamn a priori orice
constrangere, Stammler se preocup s explice fora coercitiv a
dreptului i o face in manier finalist!, prin ideea fundamental a
regularitii vieii sociale in lumina creia dreptul apare ca mijloc de
neinlocuit pentru a putea uni toi oamenii in societateI cum regulile
convenionale ii apar ca suficiente, consider c soluia este @ de a da un
fundament teoretic solid constrangerii #uridiceA73. In ceea ce privete
condiiile fundrii coninutului regulilor juridice, soluia st, arat
)udolf
Stammler, in judecarea lor in lumina unui @drept corectA. espre acest
@drept corectA, Stammler afirm c @trebuie s! inspire deciziile omului
politic$ b!rbat de stat$ legiuitor sau administrator$ cGemat s! fi'eze
7- cLPOOY]d t. w0a48</70 3 96:70 < /0hW3 a6S.34
5:/S63:13</3hS<W020
90.35:.34 3</0633. k.,/.55. T./>5,2./.
7/ Conceptul de @drept #ustA rmane obiectul capital al studiilor lui
).Stammler in care
apar in modul cel mai reliefat originalitatea i vigoarea ideilor sale.
72 =tefan Beorgescu, ;p. cit., p./73.
73 Ibidem, p./71.
/-.
cadrele dreptului formal$ pentru a asigura domnia lesnicioas! a #ustiiei
in iaa social! concret!A71. ar i soluiile date de judector in
interpretarea i aplicarea legii trebuie s fie evaluate prin prisma
dreptului corect, pentru a stabili dac @li se atribuie \tampilaF #usteii
sau stigmatul non-#usteiiA.70
Cum Stammler concepe dreptul corect ca pe un fel de rectitudine
obiectiv, el ii atribuie rolul de form! a dreptului, care domin i
concreti(ea( coninutul regulilor po(itive, considerat a fi materia
dreptului. In acest mod, ganditorul german a ajuns la cunoscuta formul&
drept natural cu coninut ariabil7>. +ormula exprim in mod neec#ivoc
refu(ul lui Stammler de a accepta ideea clasic a unui drept natural
totdeauna identic cu sine, adic imuabil i universal. :a exprim totodat
i cu aceeai claritate nevoia de a gsi regulii juridice un fundament mai
solid decat arbitrariul voinelor oamenilor. 8umai logicismul excesiv al
expunerii, sufocat de supraabundena unor detalii de tot felul, a
impiedicat strlucita doctrin a dreptului corect, creat de Stammler, s
aib consecine practice mai importante.
!n repre(entant de va( al filosofiei neoFantiene a dreptului a fost i
un alt jurist german G)Rad?ruc'. 'a el dreptul 4in deosebirea i
corelaia sa cu legea6 este repre(entat de noiunile @ideea de dreptA,
@drept supralegitimA, i nu de noiunea de @drept naturalA, ca la ali
neoFantieni. Ins critica sa filosofico-juridic a po(itivismului juridic i
apelurile insistente de restabilire in jurispruden a @ideii de dreptA i a
concepiei @dreptului supralegitimA, in mod esenial au contribuit la
@renatereaA postbelic a dreptului natural in :uropa de %pus. In acest
ordine de idei, un rol deosebit l-a avut lucrarea lui B.)adbruc#
@ 8ondreptul
legitim i dreptul supralegitimA 4/51>6. <o(itivismul juridic,
sublinia el in aceast lucrare, este rspun(tor de sc#imonosirea
dreptului
in timpul naional-socialismului, deoarece @prin convingerea sa @legea
71 Ibidem, p. /71.
70 Idem.
7> :xplicand concepia lui Stammler despre ceea ce e constant i ceea ce
e variabil in
domeniul dreptului, )aamond Saleilles scrie& @ Ceea ce nu se scGimb!
este faptul c!
e'ist! o #ustiie aici #os? este sentimentul c! noi dator!m tuturor
respectul dreptului
lor$ in m!sura #ustiiei sociale i a ordinii sociale. =ar care a fi acea
#ustiie$ care a
fi acea ordine social!* nimeni nu poate spune a priori. Eoate aceste
probleme depind
de fapte sociale cu care dreptul intr! in contactC aceste fapte se
scGimb!$ eolueaz! i
se transform!. =ar depinde i de concepiile care se fac despre #ustiie$
despre ordine$
despre autoritate...xF 4C.C#armont, Da renaissance du droit naturel, 2
ed., <aris,
uc#emin, C#auna et uinsac Scc., /527, p. /7>6.
/-5
este legeA a de(armat juritii germani in faa legilor cu coninut arbitrar
i
criminalA77. !nei asemenea interpretri B.)adbruc# ii opune o tratare
neoFantian a ec#itii ca element al ideii de drept. @eoarece ec#itatea,
- scria B.)adbruc#, - ne indic anume faptul c trebuie s procedm
astfel& @egalul este egal, inegalul este inegalA, ins nimic nu ne spune
despre punctul de vedere dup care ea trebuie caracteri(at ca egal sau
ca
inegal, ea determin doar raportul, dar nu i modul de a procedaA7..
In modul de abordare al juristului german, o asemenea inelegere a
ec#itii i egalitii determin deosebirea dintre drept i @non-dreptul
legitimA& @ispo(iia, creia nu-i este caracteristic voina de a proceda
astfel& @egalul este egal, inegalul este inegalA, poate fi po(itiv, poate fi
oportun, c#iar necesar i de aceea i recunoscut, de asemenea, in mod
absolut legitim, ins ei trebuie s i se refu(e in numele dreptului,
deoarece dreptul este doar ceea ce in cea mai mic msur are scopul s
serveasc ec#itiiA75.
reptul po(itiv, care este in de(acord cu ec#itatea 4adic cu elementul
@ideii de dreptA6, nu este drept cu adevrat, de aceea lui, dup
B.)adbruc#, trebuie s i se refu(e in supunere. @ac legile, - sublinia
el, - neag in mod contient voina ctre ec#itate, de exemplu, se de(ic
arbitrar de garaniile drepturilor omului, atunci asemenea legi nu pot
aciona, poporul nu este obligat s li se supun, i juritilor de asemenea
le trebuie s gseasc curaj pentru a nega caracterul lor juridicA.-.
<entru
@innoirea dreptuluiA i renaterea tiinei juridice, sublinia B.)adbruc#,
este necesar intoarcerea la ideea dreptului supra-legitim
4supralegislativ6.
@=tiina juridic, - scria el in lucrarea @Innoirea
dreptuluiA, - trebuie iari s-i aminteasc despre inelepciunea
milenar
a antic#itii, :vului mediu cretin i epocii Iluminismului, despre aceea
c este un drept mai superior, decat legea, - dreptul natural, dreptul
divin,
dreptul raional, mai pe scurt, dreptul supra-legitim, conform cruia
nondreptul
rmane non-drept, c#iar dac el este turnat in form de legeA./.
%ceast idee de @drept supra-legitimA ca negare a po(itivismului
juridic pentru muli era identic cu recunoaterea dreptului natural i in
mod esenial a contribuit la lrgirea cercului adepilor @renateriiA lui.
Ins pentru neoFantieni le sunt caracteristice unele sau altele versiuni ale
77 m]dT]Tnfo K.k., ;p. cit., p. 2/-.
7. Idem.
75 Ibidem, p. 2//.
.- Idem.
./ Idem.
//-
formaliz!rii sensului i importanei dreptului natural tradiional i
exprimarea acestui sens in form de insuiri ale construciei
formaljuridice
4in spiritul ideei transcendentale i apriorice de drept6. @Filosofia
autentic! a dreptului, - menionea( neoFantianul spaniol A.1llero, - se
afl! intr-o enic! c!utare a principiului formal #uridicA.2.
In spiritul ideilor lui I. Hant i a neoFantienilor 4Stammler i a.6 i-a
de(voltat concepia sa filosofico-juridic i profesorul de la facultatea
juridic a !niversitii din +ranFfurt ).Nauc$e. @Filosofia dreptului, -
sublinia( el, - rea s! dezolte in!!tura despre dreptul corect$
in!!tura despre ecGitate. Acesta este un lucru greu. =e reuita acestui
lucru depinde fiecare in iaa sa cotidian!A.3. eosebind 2dreptul
corect0 de dreptul poziti, 8aucFe prin @drept corectA are in vedere
@dreptul raionalA, @dreptul ec#itabilA. @,roblema dreptului corect, -
scrie el, - este obiectul de studiu al filosofiei dreptului. Filosofia
dreptului & este in!!tura despre dreptul corectA.1.
Intre filosofia dreptului, pe de o parte, i teoria dreptului, sociologia
dreptului i politica dreptului 4politica juridic 6, pe de alt parte, exist
concuren i se duce lupta pentru sferele de influien. @Bn oriice caz, -
scrie `.8aucFe, - cu cat sunt mai puternice indoielile in posibilit!ile
filosofiei dreptului in calitate de in!!tur! despre dreptul corect$ cu
atat
mai puternice dein politica dreptului$ sociologia dreptului i teoria
dreptuluiA.0.
0.).) Co"ce$# "eo'e:ele"e ale 9loso9e dre$tulu
%spectele principale ale interpretrii neoGegeliene a filosofiei
politico-juridice a lui B.`.+.Gegel au fost elaborate in principiu de
neo#egelienii germani. %prand in condiiile directivelor agresive ale
Bermaniei bil#elmiste, neo#egelianismul german a argumentat teoretic
@ideile anului 1m1KA, iar dup eecul Bermaniei Fai(eroviste a atacat
principiile burg#e(o-democratice i instituiile )epublicii de la `eimar
4/5/5-/5336, susinand ideile statului autoritar. 8eo#egelienii germani
au salutat reic#-ul #itlerist i se strduiau in fel i c#ip s adapte(e la
scopurile politicii interne i externe a acestuia interpretarea dat de ei
4iar
uneori * falsificarea6 unui ir de idei conservative a filosofiei #egeliene a
dreptului. @Iste caracteristic faptul, - meniona neo#egelianul K.(arenz,
.2 Je(i&]LV]dfMf K.u. y076S5S..;S W0.dS9d33 S</S</7S..020
96:7:.S.,/5...k.>0.
.3 m]dT]Tnfo K.k., ;p. cit., p. 2/2.
.1 Idem.
.0 Idem.
///
- c! neoGegelianismul ii ia inceputul cGiar de la filosofia dreptuluiF.>.
@Bnapoi$ la ganditorii germani despre statxA, - invoca in /52- 1.Spann
4inainte de toate se avea in vedere Gegel6, sperand c ei vor elibera
nemii )epublicii de la `eimar de @c!tuele inelegerii indiidualisteA a
statului.
; figur marcant in cercul neo#egelienilor, orientai ctre filosofia
dreptului, a fost ,.#inder. In lucrarea sa @Jaiunea de stat i
moralitateaA 4/5256, el argumenta de pe po(iiile neo#egelianismului
justificarea politic i moral a r(boiului agresiv. Jenirea lui %.Gitler la
putere i instituirea regimului na(ist C.2inder le-a perceput ca pe o
intemeiere a statului autoritar ateptat de el. @Erebuie s! se arate,- scria
el in anul /531 in lucrarea @%tatul popular germanA, - c! acest stat$
c!ruia noi ii suntem datori ingeniozit!ii lui Adolf Uitler$ nu numai c!
este realizarea statului corect ineles & a statului idee$ dar c! el$ de
asemenea$ corespunde esenei poporului$ forma de ia! a c!ruia el rea
s! fieF.7.
Ideile neo#egeliene ale lui C.2inder le-a imprtit i de(voltat elevul
su K.(arenz. Sarcina filosofiei dreptului el o vedea in @inelegerea
raionalit!ii datului$ adic! a dreptului real$ empiricA. In aceast ordine
de idei, el a argumentat @moralitateaA i @caracterul popularA al
legislaiei na(iste, respingerea principiului egalitii tuturor in faa legii
i
introducerea repre(entrilor rasiste in sfera dreptului. @,entru prima
dat!
doar contemporaneitatea, - sublinia H.'aren(, avand in vedere perioada
na(ist, - este in stare s! ineleag! corect i s! preuiasc! tendina
autentic! i profund! a lui Uegel & comunitatea poporului cu ade!rat
atotcuprinz!toare$ \totalitatea moral!F$ - pe cand acest lucru nu a fost
in stare s!-l ineleag! intreg secolul zz$ care s-a indus in eroare cu
imaginea fals! a lui UegelA...
Curistul german 3.aerin" sublinia apropierea invturii lui Gegel
de contemporaneitate, mai ales in problema cu privire la @statul totalA.
"otodat, exponentul autentic al acestei totaliti este +u#rerul, care este
tot aa de necesar pentru lupta impotriva anar#ismului i lic#idrii
statului, dup cum organismul bolnav are nevoie de medic..5
.> Ibidem, p. 2/3.
.7 Idem.
.. Ibidem, p. 2/1.
.5 Idem.
//2
!n alt jurist german ).Sc%midt, apeland la te(ele #egeliene despre
epoca naiunii germane, a argumentat @ordinea european! ca sistem de
conducere sub puterea reglementatoare a reicG-uluiA5-.
:forturile neoGegelianului italian *.*entile au fost indreptate spre
justificarea ideologiei i practicii fascismului. Ideile #egeliene despre
stat
ca integritate moral el le-a folosit la interpretarea regimului fascist in
calitate de manifestare superioar a moralitii i libertii.5/
intre neoGegelienii olandezi, care in anii 3- ai secolului EE s-a
preocupat de problemele filosofiei dreptului, a fost #.4.3elders. Cu
referire la Gegel el a atacat te(ele dreptului internaional, care limitau
@puterea autoritar! a statuluiA52.
"eoGegelienii francezi, in mod deosebit la inceput, erau interesai de
filosofie, dar nu de invtura politico-juridic a lui Gegel, i lor in
general nu le era caracteristic atitudinea fa de Gegel ca ganditor
totalitar. %stfel, A.Ko5re respingea aprecierea dat lui Gegel ca ganditor
reacionar i s-a solidari(at cu interpretarea invturii filosofului
german
ca teorie moderat, care tinde s consolide(e libertatea individului i
intregului social.53
; figur remarcabil a neo#egelianismului france( a fost ,.5ppolite.
up cum <laton a argumentat nu utopia, ci realitatea polisului antic, tot
aa i Gegel, dup C.Gappolite, a descris statul contemporan si societatea
civil i, prev(and inceputurile viitoarelor lor transformri, a aprat
acest stat i societate, depind timpul su. Ins filosofia #egelian a
dreptului nu este in stare s depeasc mersul tragic al istoriei. e
aceea, concepia #egelian - menionea( C.Gappolite, - este @forma
optimismului$ pe care noi nu putem s! o mai postul!mA51.
up cel de-al doilea r(boi mondial neo#egelianismul 4in primul
rand cel german i cel italian 6, orientat spre indreptirea regimurilor
fascist i na(ist, a fost nevoit s prseasc scena politico-juridic.
In perioada postbelic direciile principale ale invturii #egeliene au
devenit teoriile care au incercat s curee motenirea creatoare a lui
Gegel de falsificrile neo#egeliene, s depeasc extremitile in
atitudinea fa de filosofia #egelian a dreptului, s efectue(e o apreciere
obiectiv a locului i rolului ei in de(voltarea gandirii filosofico-juridice.
5- Idem.
5/ Idem.
52 Idem.
53 Idem.
51 Ibidem, p. 2/0.
//3
0.)/) Teora G$ur(H a dre$tulu a lu H);elze"
Eeoria pur! a dreptului sau normatiismul a fost elaborat de unul
dintre marii teoreticieni i filosofi ai dreptului, i anume ans Kelzen
4/../-/5736. Invtura sa repre(int in sine o teorie neopozitiist! a
dreptului poziti, elaborat de pe po(iiile jurisprudenei logico-analitice.
Criticand tiinele tradiionale despre drept din secolele EIE-EE i
atestand teoria sa pur ca tiin sever i consecvent despre drept,
G.Hel(en scria& @ Fiind o teorie$ ea ii propune numai i in e'clusiitate
s!-i cunoasc! obiectul$ adic! s! stabileasc! ce este dreptul i cum este
el. Ia nu incearc! in nici un fel s! spun! cum ar trebui s! fie sau cum
trebuie el f!cut. Bntr-un cuant$ ea rea s! fie tiin! a dreptului i nu
politic! #uridic!. =e ce s-a intitulat teorie \pur!F a dreptului* ,entru a
scoate in eiden! c! am dorit efecti s! asigur!m o cunoatere a
dreptului$ numai a dreptului$ e'cluzand din corpul acestei cunoateri tot
ce nu ine de noiunea e'act! a acestui obiect. Bn ali termeni$ lucrarea
rea s! debaraseze tiina dreptului de toate elementele care-i sunt
str!ineF50.
Sensul @purit!iiA acestei teorii, dup Hel(en, const in aceea c ea
@cur!!A obiectul studiat 4dreptul6 de tot ce nu este drept, iar tiina
dreptului * de psi#ologie, sociologie, etic, teorie politic etc. %stfel,
prin @teorie pur! a dreptuluiA el inelege @o teorie a dreptului epurat!
de
orice ideologie ... contient! de indiidualitatea sa {capabil!| s! ridice
tiina dreptului$ \#urisprudenaF$ care & intr-o manier! descGis! sau
intr-un mod disimulat & se pierdea aproape complet in raionamente de
politic! #uridic!$ la nielul i demnitatea unei ade!rate tiine ... i de a
apropia rezultatele acestei operaii de cunoatere de idealul oric!rei
tiine$ - obiectiitatea i e'actitateaA.5>
%ceast @epurareA este reali(at de G.Hel(en cu ajutorul unei metode
normatiiste specifice de studiere i descriere a dreptului ca sistem
deosebit de norme. "otodat, conform vi(iunii lui G.Hel(en, @metoda
specific! determin! specificul obiectuluiA. @"oiunea de \norm!A, -
lmurete Hel(en, - presupune c! cea trebuie s! e'iste sau s! se
realizeze i$ in mod deosebit$ c! omul trebuie s! acioneze (s! se
comporte) intr-un mod anumitA57. Conclu(ia c singurul obiect al
tiinei
50 $i#ai 2descu, ;p. cit., p. 2/>.
5> Gans Hel(en, =octrina pur! a dreptului, 2ucureti, :d. Gumanitas,
2--/, p. 0.
57 m]dT]Tnfo K.k. ;p. cit., p. 2/>.
//1
dreptului este norma, a atras teoriei pure a dreptului i apelativul, destul
de frecvent folosit, de @normatiismA5..
octrina pur a dreptului a lui G.Hel(en se sprijin pe urmtoarele
idei fundamentale&
/. Specificul tiinelor juridice st tocmai in faptul c ele sunt tiine
normatie sau prescriptie, ca gramatica, logica i etica, nu e'plicatie,
ca fi(ica, biologia sau sociologiaI
2. %tat dreptul cat i morala sunt ordini sociale normatie, dar de tip
diferitI sunt ordini sociale normative, pentru c ambele reglementea(
conduita oamenilor in msura in care ea intr in raport direct sau
indirect, cu cea a altor oameniI
$orala i dreptul aplic ambele aa-numitul @principiu de retribuieA
care const in a reaciona printr-o recompens sau printr-o pedeaps,
care se pot reuni in noiunea de sanciune.
Hel(en arat c in morala cretin, de exemplu @ nu este orba de o
ordine moral! f!r! sanciuni$ ci de o ordine moral! care statueaz!
sanciuni transcendenteA55. $orala * in vi(iunea lui Hel(en * aplic i
sanciuni imanente, adic aplicate in cadrul social, sub forma
de(aprobrii, blamrii sau c#iar i(olrii sociale a delicvenilor morali.
%cestea sunt uneori sanciuni mai eficace decat alte forme de pedeaps.
up Hel(en, se numete sanciune decat doar pedeapsa, adic rul,
constand in privaiunea de libertate, de proprietate, de via, etc. Ca
ordine normativ coercitiv, prescriind conduite umane, dreptul
@asociaz! conduitelor opuse acte de constrangere care sunt indreptate
impotria celor care le-ar adopta (sau contra apropiailor lor)A/--.
%ctele de constrangere constau in rele care trebuie provocate celui care
aduce atingere ordinii de drept c#iar contra voinei lui i, dac e nevoie,
intrebuinand fora fi(ic. e aceea, @dreptul nu poate e'ista in absena
forei$ dar el nu este identic cu fora. =reptul este o anumit! dispunere$
o
anumit! organizare a foreiA/-/.
3. 8orma juridic se caracteri(ea( prin cinci elemente& imperatiul
ipotetic, constrangerea, aliditatea, inl!nuirea i eficacitatea. 8orma
moral este, cum a spus-o Hant, un imperativ categoric, fr condiii,
fr de ce, fr pentru c& de exemplu& @%! nu miniA. impotriv, norma
5. =tefan Beorgescu, ;p. cit., p./05.
55 Gans Hel(en, ;p. cit., p. 3..
/-- Ibidem, p. 1>.
/-/ Ibidem, p. 2.5.
//0
juridic este un imperati ipotetic& prevederile sunt subordonate unei
condiii, de exemplu& @=ac! nu-i pl!teti datoriile$ ii or fi confiscate
bunurileA.
8orma juridic, spre deosebire de cea moral, comport o
constrangere& @Bsus$ in predica de pe munte$ propo!duiete un ade!r
moral f!r! sanciuni... =eosebirea esenial! intre drept i moral! nu se
poate stabili decat dac!-l concepem pe primul sub regimul
constrangerii... in timp ce morala este un fapt social care nu stabilete
asemenea sanciuni$ ci ale c!rei sanciuni rezid! e'clusi in aprobarea
atitudinilor conforme cu morala i dezaprobarea atitudinilor ce
contrain normelorA/-2.
% treia condiie de indeplinit pentru ca o norm s fie juridic, este
aliditatea& ea trebuie s fi fost legiferat in virtutea unei norme
preexistente, care s-i dea autorului ei puterea de a o face. reptul nu
re(ult niciodat dintr-o norm! unic!, ci dintr-un ansamblu de norme
care trebuie s fie coerent, constituind un sistem ordonat. eaceea, el
poate face obiectul unei tiine, adic al unui ansamblu de cunotine,
ordonate conform unor principii. %ceast ordonare se reali(ea( pe
niveluri, care constituie piramida nivelurilor juridice& @Ordinea #uridic!
nu este un sistem de norme #uridice situate toate la acelai niel$ ci un
edificiu cu mai multe eta#e suprapuse$ o piramid! sau$ altfel spus$ o
ierarGie format! dintr-un anumit num!r de nieluri sau straturi de
norme #uridice. Coeziunea sa rezult! din relaia dintre elemente$ care
decurg din faptul c! aliditatea unei norme legate corespunz!tor de o
alta se fondeaz! pe aceasta din urm!$ c!$ la randul ei$ crearea acesteia
din urm! a fost condiionat! de altele$ care la randul lor constituie
fundamentul alidit!ii saleA/-3. Hel(en adaug c la ba(a acestei teorii
se gsete o @norm! fundamental! presupus! ca implicit!AI ea nu ine de
dreptul po(itiv i nu se tie ce esteI ea este @ipotetic!A. In guvernrile
democratice, aceast norm, cu valoare presupus, ipotetic, st la ba(a
elaborrii constituiei.
; norm juridic nu este valabil decat dac ea este efecti!/-1. In
consecin, un guvern care a ajuns la putere printr-o revoluie sau prin
/-2 Ibidem, p..0.
/-3 Ibidem, p.255.
/-1 @=ac! o norm! #uridic! r!mane un timp mai indelungat f!r!
eficacitate$ ea nu mai
este considerat! alabil!... O ordine de constrangere care se prezint! ca
ordine
#uridic! nu e considerat! ca alabil! decat cu condiia ca ea s! fie, in
mare$
eficaceA. 4G.Hel(en, ;p. cit., p.>16.
//>
violen este legitim dac este capabil s obin timp indelungat
respectarea normelor pe care le dictea(. %ceast anali( a lui Hel(en
este conform cu dreptul public internaional.
1. Hel(en preia de la Hant distincia dintre lumea a ceea ce e'ist!
4%ein6, care st sub semnul cau(alitii, obiect al tiinelor naturii i
lumea a ceea ce ar trebui s! e'iste 4%ollen6, obiect al tiinelor
normative. %stfel, in vi(iunea lui Hel(en, normele juridice intr prin
natura lor, in ori(ontul lui %ollen 4a trebui s! fie6, dei prin efecte vor
recdea in acela a lui %ein 4a fi6.
ei dualismul dintre @esteA i @trebuie s fieA nu a fost absoluti(at de
ctre Hel(en in elucidarea naturii normei, el disocia( net @indicatiulA
de @normatiA. Hel(en arat c norma juridic po(itiv are ea insi o
@existenAI dar existena normei po(itive e de un tip specific in sensul
c
nu are legtur cu %ein, ci, dimpotriv, aparine lui %ollen& a fi, pentru o
norm juridic, inseamn a fi valid, iar a fi alid! inseamn a trebui s
fie respectat, adic a fi obligatorie. ; norm lipsit de validitate, adic
de atributul, de a trebui s fie respectat, nu este o norm juridic/-0.
@I'istena unei norme #uridice * aprecia( Hel(en* este aliditatea
eiA/->.
Hel(en atribuie normelor juridice dou caracteristici definitorii&
aliditatea i eficacitateaI prima - desemnea( condiia existenial a
normelor i este un %ollen, a doua - exprim rolul lor i ine de %ein. Cu
alte cuvinte, normele i faptele, - respectiv, trebuie s! fie i este$ - fac
parte din lumi diferite, pentru c nu deriv una din alta/-7.
Eeoria pur! a dreptului este admirat pentru elegana construciei i
densitatea argumentrii, dar juritii de a(i nu gsesc in ea imaginea
dreptului cu care operea( (ilnic, considerand-o mai curand o logic! sau
o epistemologie juridic/-..
/-0 =tefan Beorgescu, ;p. cit., p. />2.
/-> G.Hel(en, ;p. cit., p. 1..
/-7 =tefan Beorgescu, ;p. cit., p. />2.
/-. Ibidem, p. />7.
//7
0.)3) Co"ce$#le dre$tulu "atural Gre"(scutH
:xcesele po(itivismului juridic au generat la mijlocul secolului EE
tendina de revenire la principiile dreptului natural, care dup Hant, au
avut de suportat o eclips de un secol/-5. In acest nou context modelul
tradiional al confruntrii dreptului natural cu dreptul po(itiv capt un
nou coninut i este pe larg folosit in calitate de temelie iniial pentru
analiza critic! a ideologiei anti#uridice i practicii totalitarismului i
legislaiei lui delicente. <o(itivismul juridic era invinuit c prin
legitimarea oricrei samovolnicii autoritare in calitate de drept a
contribuit
la negarea valorilor obiective ale dreptului i la afirmarea
samovolniciei legali(ate in condiiile totalitarismului.
In general, pentru dreptul natural @renscutA este caracteristic
intoarcerea vi(ibil la aspectele reale i concrete ale practicii juridice. ;
asemenea stare de lucruri dovedete sensibilitatea gandirii jusnaturaliste
fa de problemele actuale ale realitii juridice i posibilitatea de a
propune rspunsurile i soluiile sale, in care orientarea tradiional la
valorile aprobate in mod flexibil se combin cu noile adieri, ateptri i
tendine, cu spiritul vremii.
In limitele intregului curent jusnaturalist in!!turile teologice in mod
tradiional ocupau po(iiile dominante. In cadrul invturilor teologice
sunt dou curente principale& a6 curentul tomist 4i neotomist6, orientat
ctre invtura lui "#omas dv%wuino despre raionalitatea ordinii
divine
a !niversului i dreptul natural ca manifestare a acestei ordini raionale,
i b6 curentul protestantist 4i neoprotestantist6, ascendent de la te(a lui
%ureliu %ugustin despre oina lui umne(eu ca temelie i i(vor al
dreptului natural. Spre deosebire de tomiti, care recunosc cunoaterea
raiunii ordinii divine, repre(entanii invturilor protestantiste neag o
asemenea cunoatere i se orientea( inainte de toate la Sfanta Scriptur
ca i(vor al legilor divine.
!nul dintre repre(entanii marcani ai neotomismului in sec. EE,
teologul france( ,.4aritain, profesor la !niversitatea catolic din
`as#ington, a de(voltat o concepie personalist! a dreptului natural.
Conform acestei concepii, dreptul natural iniial este introdus in natura
omului de o lege venic, care era tratat deja de "#omas dv%guino ca
lege general a !niversului i ca i(vor al tuturor celorlalte legi,
/-5 @ ; resurecie a unei clare doctrine a dreptului natural a inceput cam
la sc#imbarea
secolului 4EIE cu EE6. :a crete incet in vigoare pan la al doilea
r(boi mondial, si
culminea( in deceniul de dup r(boi. In anii din urm micarea pare s
fi slbit intr-o
anumit msurA. 4=tefan Beorgescu, ;p. cit., p. />..6
//.
manifestarea nemijlocit a creia este legea natural. "ot aici, in legea
natural, care provine de la legea venic, ii au originea drepturile
omului, pe care C.$aritain le trata ca recunoatere jusnaturalist a
demnit!ii personalit!ii omeneti.
Concepia dreptului natural venic i nesc#imbtor, de care depind i
de la care provin toate regulile omeneti, ordinele i dispo(iiile, inclusiv
dreptul po(itiv i morala, a fost susinut i de neotomistul belgian
,.Daben. Conform vi(iunii acestui ganditor, influena dreptului natural
asupra dreptului po(itiv este mijlocit de moral.
8eotomistul austriac ,.4essner s-a pronunat pentru cercetarea
dreptului natural in spiritul @eticii #usnaturaliste tradiionaleA. ;mul
prin
natura sa posed o contiin complex etico-juridic, considera
C$essner. @Constiina etico-#uridic! nemi#locit! a omului$ - scria
C.$essner, - singur! il intiineaz! pe om despre regulile principale ale
ordinii relaiilor sociale prin intermediul legii naturale morale$ a
inelegerii naturale de c!tre contiin! a principiilor etico-#uridice
uniersale. Contiina natural! & este nu numai contiina datoriei i
contiina alorii$ dar de asemenea i contiina #uridic! in sensul ei
ade!ratA//-.
<rintre principiile morale universale, cunoscute a priori, care exprim
sensul @dreptului natural nesc#imbtorA i totodat desemnea( direcia
lui de folosire i concreti(are, C.$essner evidenia( principiul
fundamental 4principal6 4@compoart!-te ecGitabil$ eit! inecGitateaA6,
din
care sunt deduse ulterior @principiile elementare primareA, care cer
respectarea msurii, pcii, onestitii, ordinii exterioare etc., i
@principiile elementare secundareA, care resping neadev-rul, #oia etc,
ca ceea ce este ru.
In limitele generale ale moralitii @rspunderea moralA este
apreciat de ctre C.$essner ca @noiune de leg!tur!$ care duce de la
moralitate la dreptA, i este definit de el ca @minimumul de moralitate,
necesar pentru e'istena societ!iiA///. Degea$ dup C.$essner, trebuie
s
corespund esenei morale a dreptului 4dreptului natural6. e asemenea,
invtura jusnaturalist, meniona el, intotdeauna promova ideea c
puterea legiuitoare este u(urpatoare in acea msur in care contravine
acestor scopuriI ei ii lipsesc adevratele temelii juridice.
//- m]dT]Tnfo K.k. ;p. cit., p. 22/.
/// Idem.
//5
Conform concepiei neotomistului A)Auer, @dreptul natural &
reprezint! in sine studiul antropologiei filosofice, care cerceteaz! omul
in demnitatea sa omeneasc! metafizic!A//2. 'murind corelaia dintre
tradiii i contemporaneitate in jusnaturalism, el scria& @I'presia
\dreptul natural contemporanF nu poate s! ating! coninutul a'iomelor
principale, ins! trebuie s! se refere doar la materialul de folosire a lor.
=reptul natural insui trebuie s! r!man! acelai in a'iomele sale
teoretico-filosofice i doar intr-o form! nou! s! lic!reasc! in lumina
materiei noiA//3. Inelegerea principiilor fundamentale ale dreptului
natural poate s se adanceasc i s se concreti(e(e, ins ele insui
rman
nesc#imbate. @=e asemenea i in iitor & in oricare situaie economic!
i
politic! & toate diergenele statale politice$ sociale i economice or fi
redresate cu a#utorul dreptului natural metafizic enic in igoareA//1.
<luralismul variantelor domnete i in interiorul curentului
neoprotestantist de interpretare a dreptului natural. Ideile acestui curent
sunt cel mai elocvent repre(entate in acele concepii, in care dreptul
natural este tratat ca problem! a credinei 4H)Do&?os, E)>ol9 i a.6 sau
ca reflectare normativ-juridic i exprimare a te'telor biblice
4de exemplu, interpretarea de ctre F)Horst a Jec#iului "estament in
sprijinul actului constituional6 i a poruncilor 4transformarea @iubirii
aproapeluiA din 8oul "estament in @dreptul aproapeluiA in concepia lui
E)>ol96.
"oate concepiile religioase ale dreptului natural intr-un mod sau altul
poart un caracter teonom, deoarece in ele obligativitatea jusnaturalist
direct sau indirect ii are originea in autoritatea divin.
!n exemplu caracteristic de concepie laic a dreptului natural
autonom este modul de abordare promovat de H)Re"er. Cea mai
precis
exprimare a principiului universal al dreptului natural este, dup
G.)einer, formula& @fiec!ruia - ce este al luiA. In legtur cu aceasta, el a
aderat la modul de tratare a acestui principiu promovat de cunoscutul
repre(entant al dreptului natural renscut H)Ro&&e", care in lucrarea
sa
@Bntoarcerea enic! a dreptului naturalA scria& @Da coninutul dreptului
natural aparin ca principii eidente de fapt doar dou! norme? de
//2 Ibidem, p. 222.
//3 Idem.
//1 Idem.
/2-
inf!ptuit ecGitatea, de ocolit inecGitatea, i de asemenea$ ecGea regul!
respectabil!& fiec!ruia - ce este al luiA//0.
In spiritul principiului @fiecruia - ce este al luiA, G.)einer sublinia(
c pentru fiecare om$ iniial \al luiF este trupul s!u$ i respectarea 4i
recunoaterea6 acestui principiu din partea tuturor celorlali oameni este
un drept incontestabil. @Apartenena trupului la esena omului, -
menionea( el, - este suficient! pentru ca de aici s! fie deduse
drepturile naturale fundamentale ale omuluiA//>. In calitate de
asemenea
drepturi, el numete dreptul omului la propria via, la inviolabilitatea i
nevtmarea propriului trup i a prilor 4membrelor6 lui, la libertatea
trupeasc, i de asemenea, dreptul la proprietate 4pentru intreinerea
vieii trupului6, care, dup G.)einer, intr-o mica msur se ba(ea(
parial pe manuirea trupului i drepturile fundamentale ale omului ce
decurg de aici. 'a drepturile naturale, care se refer la partea spiritual a
existenei umane, el atribuie dreptul la onoare, buna reputaie, nume bun.
0.)J) Floso9a eIste"#alst( a dre$tulu
$odul de abordare existenialist al dreptului sa format in secolul EE
sub influena e'istenialismului ca filosofie a I'istenei. Insui
intemeietorii diferitor direcii ale existenialismului filosofic
4$.Geidegger, H.Caspers, C.<.Sartre i a.6 nu s-au preocupat in mod
special de problemele dreptului i legii i n-au lsat concepii
corespun(toare ale teoriei existenialiste despre drept. "otui ideile i
te(ele elaborate de ei au repre(entat temelia iniial pentru formarea unui
ir de concepii filosofico-juridice de profil existenialist.
In existenialism existena autentic a omului 4fiinarea6, @e'istenain-
lumeA, este opus existenei lui neautentice in lumea obiectivaiilor
4in sfera culturii constituite, societii, statului, legii etc.6. In fiinare
omul se manifest ca personalitate autentic! i este el insui. In afara
acestei stri existeniale el se infiea( @ca toiA, @ca altulA pentru sine
i pentru alii, devine fiin lipsit de personalitate 4@manA - la
$.Geidegger6 in lumea valorilor obiectivi(ate, a relaiilor i formelor de
comunicare. Intr-o astfel de lume impersonal omul ptrunde in esena
propriei fiinri, contienti(ea( sensul existenei lui in lume, doar in
strile de oc profund 4@situaii limit!A la H.Caspers6.
in punctul de vedere al unei asemenea filosofii, sarcina principal a
filosofiei dreptului const in inelegerea i interpretarea dreptului ca
//0 Ibidem, p. 223.
//> Idem.
/2/
fenomen e'istenial in deosebirea i corelaia sa cu legea oficial!
4dreptul
po(itiv6. In acest context, dreptul e'istenial se manifest ca drept
autentic 4ca manifestare a @fiin!rii eridiceA6, iar legea 4dreptul po(itiv6
* ca drept neautentic, strin de om i opus esenei sale existeniale, ca
form impersonal, obiectivi(at de exprimare a @fiin!rii neautenticeA.
Ideea general dat a modului existenialist de interpretare a dreptului
in mod diferit se rsfrange i se reali(ea( in diferite concepii
filosoficojuridice
existenialiste. iferite aspecte ale modului existenialist de
interpretare a dreptului sunt elaborate in lucrrile cunoscutului jurist
german >)Ma'o9er. $odul de inelegere a fiinrii umane, in care
e'istena indiidual! este in strans conexiune cu e'istena social!,
`,$ai#ofer il exprim cu ajutorul noiunii @Als-%einA 4@fiinare-
incalitateA6.
In diferite situaii ale fiinrii sale omul, conform unei
asemenea interpretri, se manifest in diferite roluri sociale determinate
in mod existenial 4tat sau fiu, so sau soie, cumprtor sau van(tor,
creditor sau debitor etc.6. In aceste manifestri ale fiinrii umane
@existena de sineA a unui individ se reali(ea( in relaiile cu @existena
de sineA a altor indivi(i in contextul general al @coe'isteneiA sociale a
oamenilor.
In raport cu asemenea situaii concrete ale manifestrilor existeniale
omeneti `.$ai#ofer vorbete despre @dreptul natural concretA, prin
care in fond se are in vedere interpretarea existenialist a conceptului
tradiional jusnaturalist de @natur a lucrurilorA. "otodat, sensul unui
asemenea @drept natural concretA, el il de(vluie ca concretizare a
\regulii de aurF 4@comport!te fa! de alii aa$ cum ai rea tu ca ei s!
se
comporte fa! tineA6 in form de maxim a comportrii oamenilor in
situaiile concrete existenial determinate ale existenei lor in lume.
Sarcina @dreptului natural ca drept de fiinareA, dup `.$ai#ofer,
const in aceea de a da un model de existen al indivi(ilor i relaiilor
lor, corespun(tor demnitii omului i valorilor vieii umane. "otodat,
te(a jusnaturalist tradiional despre demnitatea omului el o
interpretea( ca cerin a ordinii de maxim libertate posibil a tuturor
oamenilor in condiiile respectrii securitii lor, satisfacerii trebuinelor
i de(voltrii aptitudinilor lor. ; asemenea ordine jusnaturalist,
corespun(toare demnitii omului, st i la ba(a concepiei sale cu
privire la statul de drept. In general, in invtura filosofico-juridic a lui
`.$ain#ofer prin drept 4in deosebirea lui de lege6 se are in vedere
dreptul existenial 4dreptul fiin!rii6, interpretat ca manifestare
concret!situaional!
a cerinelor dreptului natural raionalist. Ins, corelaia
/22
dintre un asemenea drept existenialist i lege 4drept po(itiv6 rmane, in
principiu, in limitele modelului tradiional al corelaiei dintre dreptul
natural i cel po(itiv.
In spiritul te(elor jusnaturaliste anali(ea( dreptul existenial i un alt
repre(entant al filosofiei existenialiste germane a dreptului E)Fec'"er.
2a(andu-se pe un ir de idei ale filosofiei existenialiste a lui H.Caspers,
+ec#ner tratea( \intalnireaF omului cu dreptul i necesitatea, care
urmea( de aici, a alegerii i adoptrii unei deci(ii din mai multe
posibile, ca @situaie limit!A, care actuali(ea( fiinarea i contribuie la
@e'tragerea e'istenei din ascunziul eiA. eci(ia adevrat, cutat i
adoptat de individ intr-o asemenea situaie 4adic dreptul existenial in
situaia dat6, :.+ec#ner o interpretea( ca drept natural \cu coninut in
deenireF, care decurge din fiinarea uman.
!n asemenea drept natural viu, generat de fiinare, - spre deosebire de
dreptul po(itiv cu normele lui mecanice, moarte, - nu poate, dup
+ec#ner, fi supus cuprinderii normativiste i exprimrii. =ecizia #uridic!
e'istenialist! a indiidului$ legiuitorului$ e'ecutorului etc. * este, dup
+ec#ner, intotdeauna o deci(ie subiectiv-volitiv, destinat generrii de
ctre fiinare in condiiile @situaiei limit!A, a dreptului natural dorit, viu,
cu coninut adecvat situaiei juridice date 4coli(iunii juridice date,
conflictului dat etc.6. 8umai asemenea deci(ie juridic 4adic
existenial
dup temelia ei6 poate fi, conform prerii lui +ec#ner, adevrat. %ceasta
inseamn c dreptul ade!rat - este intotdeauna i numai dreptul
e'istenial. Ins +ec#ner recunoate, c o asemenea deci(ie
existenialist
poate fi incorect i legat de riscul adopt!rii unei decizii incorecte. ar
fr un asemenea risc, in general, nu poate exista deci(ia juridic
adevrat i dreptul autentic.
<roblema corelaiei dintre drept i lege (dreptul poziti) in
interpretarea lui +ec#ner arat, aadar, in felul urmtor. =reptul
e'istenial ca drept adevrat 4adic drept viu, drept natural cu coninut in
devenire6 +ec#ner il opune dreptului poziti mecanic i mort. <entru ca
legea (dreptul poziti) i aplicarea ei s corespund cerinelor dreptului
4adic dreptului natural generat in mod existenial6, legiuitorul i
executorul trebuie, dup +ec#ner, s adopte deci(ii juridice 4adic s
cree(e dreptul i s-l aplice6 aa cum face individul ingrijorat in mod
existenial in condiiile @situaiei limit!A//7.
//7 m]dT]Tnfo K.k. ;p. cit., p. 227.
/23
Inelegerea existenialist a dreptului, apeland la fiinarea individual
i potrivit situaiei concrete, iniial respinge acea uniersalitate i
importan! ma#or! a inceputului #uridic 4a principiului juridic, formei
juridice, normei juridice etc.6, fr de care in general dreptul nu exist, i
in fond, substituie dreptul cu regulile individuale cu caracter situaional.
%ceasta se observ clar i in interpretarea existenialist a dreptului la
juristul elveian G)Co'". @Conform concepiei noastre, - afirm el, -
centrul de greutate se g!sete in situaia concret!. Bn ea rezid! sensul i
dreptul. Anume ea d! legii i altor izoare ale dreptului semnificaie i
e'isten! ca atare. Ia le atrage c!tre sine i$ dimpotri!$ le las!
inactie$
cand nu are neoie de eleA//..
Ca norm! indiidual! de comportare tratea( dreptul existenialist
4retr!irea intuiti! de ctre individ a actului su liber in calitate de
@obligativitate existenialA6 i filosoful argentinian ;);asso.
In concepiile interpretrii existenialiste a dreptului discordana
dintre dreptul situaional i legea general!$ in principiu, exclude
posibilitatea unei oarecare concepii consecvente cu privire la legtura i
concordana lor reciproc. e aceea libertatea e'istenialist!
corespun(toare,
adic libertatea in afara i fr de cerinele universale ale
dreptului, se infiea( in esena sa ca samoolnicie.
0.)2) Co"ce$#a o"tolo:c( a dre$tulu a lu R)Marcc
$odul ontologic de tratare a dreptului este repre(entat in teoria
filosofico-juridic a juristului austriac R)Marcc. 'murind sensul
modului su de interpretare a dreptului, el scrie& @Iu reprezint ontologia
strict! a dreptului i recunosc in drept ca ordine i norm!$
transcendentalul... i anume eu priesc realitatea e'istenei sau lumii ca
realitate a dreptului. =reptul este insuirea e'istenei (naturii)...
Ordinea e'istenei i ordinea dreptului in esena lor coincid$ ele sunt in
principiu una i aceeaiA//5.
Conform acestei ontologii juridice, la temelia oricrei ordini istorice
date, instituite in mod po(itiv 4adic ordine juridic po(itiv, drept
po(itiv6, st ordinea pre-po(itiv a existenei, 4ordinea natural, ordinea
lucrurilor6, care i este interpretat de ).$arcic ca drept pre-poziti$ ca
drept al e'istenei$ ca drept natural. %ceasta face posibil existena
dreptului po(itiv, aciunea lui i modificarea lui. @Omul, - scrie el, -
//. Idem.
//5 Ibidem, p. 22..
/21
totdeauna de#a pre-g!sete dreptul$ mai precis & miezul dreptului$ care
se g!sete in e'isten!A/2-.
=reptul poziti se raportea( la dreptul pre-poziti (dreptul natural)
ca finitul la infinit, condiionatul la necondiionat, trectorul la
netrector, limitatul la nelimitat. @=reptul natural * menionea(
).$arcic, - este temelia pre-poziti! ca absolut des!arit al dreptului
poziti? in mod logic aceasta nu poate fi argumentat!$ iar in mod
ontologic poate fi dez!luit! & dez!luit! pe cale fenomenologic!A/2/.
Clarificand statutul ontologic al dreptului, ).$arcic sublinia( c
@dreptul este e'istena real!$ i nu e'istena raional!A, i totodat
admite c aceast @e'isten! real!A a dreptului poate fi caracteri(at ca
@e'isten! ideal!A, iar @dreptul e'isteneiA, in mod respectiv, poate fi
interpretat ca @drept idealA.
In modul de tratare a dreptului promovat de ).$arcic, un rol
semnificativ il are acea imprejurare c dreptul pre-poziti 4dreptul
existenei, dreptul natural6 este privit in calitate de \norm! principal!F a
dreptului po(itiv. @Filosofia dreptului promoat! de noi, - sublinia el, -
tinde s! dez!luie dreptul e'istenei ca norm! ontologic! i logic!
principal! a dreptului pozitiA/22.
reptul natural, dreptul existenei, norma principal, dreptul prepo(itiv,
dreptul metafi(ic etc. * acestea, dup ).$arcic, nu sunt
@fenomene juridiceA, toate ele se refer la lumea existenei, sensul juridic
al cruia in lumea fenomenelor se exprim 4manifest6 in form de drept
poziti. @,ozitiarea$ - scrie el, - este sensul dreptului natural. Cu toate
c! omul are o reprezentare fragmentar! i neclar! despre dreptul
e'istenei$ el poate foarte bine s! disting! pre-formele? dreptul poziti
este necesar pentru dreptul e'istenei. Aceasta decurge din aceea c!$ cu
toate c! dreptul poziti presupune dreptul e'istenei$ ins! i dreptul
e'istenei$ din partea sa$ nu poate aciona in mod corespunz!tor f!r!
dreptul poziti. =reptul poziti este instituia dreptului natural$ este
instituionalizarea luiC \pozitiF i \instituionalF & sunt in esen!
sinonime. =reptul poziti reprezint!, in sensul strict al acestui cuant$
dreptul naturalA/23.
/2- Idem.
/2/ Idem.
/22 Ibidem, p.225.
/23 Idem.
/20
; asemenea concepie despre corelaia dintre dreptul natural i
dreptul po(itiv ca modusuri (pre-poziti i poziti) a uneia i aceleasi
forme de e'isten! 4adic a dreptului6 presupune unitatea lor esenial.
Cu toate acestea lui ).$arcic nu i-a reuit s formule(e noiunea
abstract-universal a legii de drept, adic unitatea juridic formali(at i
coordonat a esenei juridice i fenomenului juridic, deoarece pentru
aceasta este teoretic necesar, in mod principial, depirea intregului
mod jusnaturalist de interpretare a dreptului in general.
0.),) Co"ce$#a "eo$ozt5st( a dre$tulu a lu H)Hart
Banditorul engle( H)L)A) Hart 4/5-7-/5526 este filosof al dreptului.
'ucrarea sa EGe Concept of DaN (1mf1) este una dintre cele mai
importante cri de filosofie juridic care aplic te#nicile anali(ei
lingvistice la sistemul de legi juridice, fundamentnd o po(iie
neopozitiist! in acest domeniu.
"eoria juridic a lui G.Gart este indreptat in direcia #urisprudenei
analitice, care ii are originea in concepiile lui C.2ent#am i C.%ustin.
<ornind de la definiia lui C.%ustin a dreptului ca @ordin al sueranuluiA,
G.Gart critic teoriile jusnaturaliste i caracteri(ea( te(a jusnaturalist,
conform creia @dreptul inecGitabil & este non-dreptA, ca paradox,
exagerare sau @pur i simplu eroareA. ; asemenea afirmaie, remarc el,
este identic cu afirmaia, de asemenea greit, c @legile & nu sunt
dreptA. In aceste raionamente ale lui G.Gart tocmai foarte clar i iese la
lumin esena legist! a concepiei neopo(itiviste a dreptului promovat
de el.
In teoria sa despre drept, Gart reiese din aceea c scopul minim al
vieii sociale a oamenilor este supravieuirea. e aceasta, conform
opiniei lui Gart, i este legat pre(ena fundamentelor raionale pentru
postulatul, c dreptul i morala trebuie s conin anumite norme de
comportare. %ceste norme raionale i necesare 4ocrotirea sntii,
proprietii i promisiunilor6 ca @adevruri inelese de la sine conin nu
numai sensul semantic al doctrinei jusnaturaliste, dar, in afar de
aceasta,
ele au de asemenea o importan #otratoare pentru inelegerea dreptului
i moralei i lmuresc, de ce definiia formal a dreptului i moralei, care
nu i-a in consideraie un anumit coninut sau trebuinele sociale, se
dovedete a fi atat de nesatisfctoareA/21.
/21 Ibidem, p. 23-.
/2>
Ins, deopotriv cu recunoaterea unei asemenea inrudiri genetice a
dreptului i moralei i a unitii normelor fundamentale 4raionale i
necesare6, Gart vorbete i despre deosebirea lor& @faptele naturaleA
4vulnerabilitatea acestor norme, inclcarea lor6 necesit trecerea de la
formele juridice exclusiv morale de verificare a comportamentului
oamenilor la cele organi(ate. %adar, dreptul se deosebete de moral
prin aceea c este un sistem de sanciuni forate. %ceste sanciuni,
lmurete Gart, sunt necesare nu de aceea c fr ele in general nu ar fi
existat motive pentru o ordine legalI ele sunt necesare ca garanie a
faptului, c interesele celora, care de bunvoie v-or respecta dreptul, s
nu fie aduse ca jertf celora, care nu v-or respecta normele fr
constrangere. +r un sistem de sanciuni de constrangere respectarea
normelor ar fi legat de riscul de a fi inelat. In faa unui asemenea
pericol raiunea cere, ca activitatea in comun, benevol a oamenilor s se
reali(e(e in cadrul ordinii forate.
reptul 4dreptul po(itiv6 dup structura sa, const din reguli 4norme6,
pe care Gart le divi(ea( in primare i secundare.
)egulile juridice primare * sunt regulile care oblig. :le insrcinea(
cu obligaii fr a lua in consideraie voina persoanelor
corespun(toare.
:le sunt legate de ameninarea cu sanciuni, care ca motiv trebuie s
rein de la comportamentul inter(is.
)egulile juridice secundare * acord autoritate privat sau public.
)egulile, care acord autoritate privat, creea( persoanelor private
posibilitatea de a stabili singure legturi juridice cu alte persoane prin
intermediul contractelor, testamentelor etc. )egulile, care acord
autoritate public, determin activitatea in sfera legislaiei, justiiei,
administrrii. )egulile secundare nu necesit de la destinatar s se
comporte intr-un mod anumit, dar dau posibilitate unor persoane aparte,
in anumite condiii, s cree(e drepturi i obligaii.
ac, spune G.Gart, in spiritul experimentului presupus, sistemul
juridic ar consta doar din reguli primare, el va suferi de aa neajunsuri
ca& incertitudine - datorit lipsei criteriului despre aciunea sau
inaciunea
regulii corespun(toareI caracter static - datorit lipsei posibilitii de a
adapta regulile la circumstanele sc#imbtoareI ineficacitatea
constrangerii sociale - datorit lipsei instanei, care ar putea s
soluione(e definitiv i autoritar, dac va fi sau nu inclcat, printr-o
anumit aciune, o oarecare regul.
%ceste neajunsuri pot fi depite, dup Gart, cu ajutorul regulilor
juridice secundare, care acionea( ca reguli despre reguli. %stfel, un
/27
mijloc impotriva incertitudinii este introducerea regulii de recunoatere,
care determin, cum trebuie creat regula, ca ea s poat fi regul a
sistemului de drept. ; asemenea regul a recunoaterii, in cel mai simplu
ca(, poate fi lista, instituit autoritar, a regulilor primare cu indicarea
condiiilor, in care acionea( alte norme. Ca mijloc de depire a
caracterului static al sistemului de drept servete introducerea regulilor
de modificare, care imputernicesc indivi(ii sau grupurile sociale s
introduc in sistemul juridic reguli noi i s le anule(e pe cele vec#i.
Ineficacitatea sistemului alctuit din reguli primare poate fi depit cu
ajutorul regulilor de decidere, care confer anumitor instane
imputerniciri de a stabili in mod autoritar, dac este inclcat vre-o
regul primar sau nu.
In sistemele juridice complexe regula de recunoatere * este nu o
oarecare regul singular, care conine criteriul pentru aciunea regulilor
primare, ci un ir intreg de reguli de recunoatere, ce formea( o ierar#ie
complex 4din norme ale constituiei i legislaiei6. )egula de
recunoatere, care d criteriul pentru aciunea tuturor celorlalte reguli ale
sistemului, G.Gart o numete @regul finalA. :a d criteriul superior
pentru aciunea regulilor sistemului.
Spre deosebire de @norma principalA speculativ-ipotetic a lui
G.Helsen, @norma finalA a lui G.Gart poart un caracter real i singur
este drept 4regula juridic in vigoare6.
!nirea 4uniunea6 regulilor primare i secundare duce la constituirea
dreptului 4sistemului de drept6. <entru existena sistemului juridic,
conc#ide G.Gart, este necesar i suficient s existe dou condiii
minime&
@In primul rand, regulile de comportare, realitatea crora este stabilit de
criteriul final i superior al sistemului, trebuie s fie respectate de toiI
iar
in al doilea rand, regulile de recunoatere pentru criteriile realitii
juridice, regulile de modificare i regulile de decidere trebuie s fie
eficient percepute de ctre funcionari ca standard public general de
comportament oficialA/20.
In interpretarea structural #artian a dreptului este evident pre(ena
unui ir de idei neopo(itiviste i directive ale normativismului Felsenian.
%stfel, camufland rdcinile etatiste ale modului neopo(itivist de
inelegere a dreptului, G.Helsen considera modul de abordare
caracteristic vec#iului po(itivism conform cruia dreptul este un produs,
o dispo(iie 4ordin6 a puterii oficiale 4a suveranului6, drept mod de
/20 Ibidem, p. 232.
/2.
interpretare @sociologicA, de care trebuie curit tiina juridic.
Conform modului de interpretare @juridicA, dreptul ca sistem de norme
obligatorii, la insui Helsen capt realitatea sa nu de la stat, ci de la
@norma principalA.
e o logic i sc#em asemntoare se conduce in principiu i
G.Gart, in concepia cruia dreptul ca sistem de reguli 4norme6, de
asemenea, capt realitatea sa nu de la stat, ci de la o oarecare norm
fundamental * regul final, superioar. and acestui fapt o importan
#otratoare, G.Gart scrie& @...8oi ne de(icem de po(iia conform creia
temelia sistemului juridic este deprinderea de supunere suveranului
nelimitat juridic, i o sc#imbm cu concepia regulii supreme de
recunoatere, care d sistemului de reguli criteriul realitiiA/2>.
Ins, din punctul de vedere al esenei inelegerii dreptului o
importan principial are anume ceea ce unete po(itivitii vec#i i cei
noi& i unii i alii prin drept 4in deosebirea lui de non-drept, de exemplu,
de moral6, pe care ei il descriu in mod diferit, au in vedere unul i
acelai
lucru * ordinul suveranului, constrngerea autoritar.
0.)L) Teora co:"t5Bcrtcst( a dre$tulu
%ceast concepie neopo(itivist a filosofiei dreptului este
repre(entat in lucrarea juritilor austrieci O)>e"?er:er, %);oller,
%)Strasser i M)%rs'": @Bntroducere in filosofia dreptuluiA 4/5756. In
opinia lor, \disciplinile principale ale tiinei #uridiceF sunt
urmmtoarele& "eoria general a dreptului 4filosofia dreptului6,
ogmatica dreptului, Sociologia dreptului, Istoria dreptului, reptul
comparat.
Filosofia dreptului (sau Eeoria general! a dreptului) ca parte
component a jurisprudenei neopo(itiviste este ineleas i elaborat
@nu
ca parte component! a sistemului conceptual$ ci ca analiz! refle'i! a
fundamentelor tiinelor #uridiceA/27.
$enionand existena diferitor versiuni ale filosofiei dreptului, autorii
cursului sublinia( contradicia dintre @filosofia speculati! a dreptuluiA
4adic, in fond, a tuturor concepiilor ne-po(itiviste a filosofiei dreptului6
i @filosofia tiinifico-criticist! a dreptuluiA 4adic a diferitor variante de
filosofie po(itivist a dreptului6. Caracter tiinific, conform unei
asemenea interpretri, poart doar filosofia po(itivist a dreptului, pe
/2> Bbidem, p. 223.
/27 Bbidem, p. 231.
/25
cand @filosofia speculativ a dreptuluiA se dovedete a fi netiinific,
deoarece se preocup de probleme @metafi(iceA i @idei transcendenteA.
'a @filosofia tiinifico-criticist a dreptuluiA autorii cursului
raportea( @filosofia analiti-c! a dreptului 4sau jurisprudena analitic6A
i @aa numita teorie pur! despre drept$ ariant! a filosofiei analitice a
dreptuluiA. Cursul examinat, dup aprecierea autorilor, repre(int in sine
o @concepie analiticA i este caracteri(at de ei ca @teorie
cogniticriticist!
a dreptuluiA, adic ca inc! o ariant! a jurisprudenei analitice.
'murind sensul acestor abordri, autorii cursului scriu& @Ca filosofie
analitic! a dreptului (sau #urispruden! analitic!) ea desemneaz! acele
in!!turi teoretico-#uridice uniersale$ care pun in centrul c!ut!rilor
lor teoria structural! a dreptului$ adic! studiaz! toate problemele
teoriei
#uridice inainte de toate in sens formal i in acest aparat al noiunilor i
scGemelor structurale !d instrumentele necesare pentru toate
cercet!rile #uridice. Bns! muli reprezentani ai filosofiei analitice a
dreptului nu scap! din edere diferite aspecte i fapte$ adic! aceea c!
dreptul este inainte de toate un fenomen socialA/2..
%utorii cursului ii caracteri(ea( @teoria juridic cognitiv-criticistA
astfel& ca @concepie analiticA aceast teorie @inainte de toate incearc!
s! clarifice problemele structurale ale dreptului$ a argument!rii #uridice
i a dinamicii #uridice$ pentru ca s! aib! la dispoziie aparatul
categorial pentru toate raionaliz!rile teoretico-#uridiceA/25. Cu toate
c
aceast teorie @recunoate necesitatea determin!rii caracterului punerii
problemei$ de e'emplu$ necesitatea de a deosebi interpretarea
dogmatic!
de cea sociologic! sau de tratarea de pe poziii politice a dreptului$
ins!$
spre deosebire de teoria pur! a dreptului ea este de p!rerea$ c! nu
numai trat!rile \pureF$ dar$ de asemenea$ i cele comple'e ale
dreptului$ inclusi i consideraiile de-lege-ferenda, se refer! la
#urispruden!A/3-.
In definirea noiunii de drept autorii cursului se in in genere de
varianta destul de moderat a interpretrii po(itiviste 4in principiu *
legiste6 a dreptului. <rin @drept (ordine #uridic!6A se are in vedere
@dreptul in sens obiectiA, adic dreptul po(itiv 4legea6.
/2. Bdem.
/25 Bdem.
/3- Bdem.
/3-
TEMA 0/) FILOSOFIA DRE%TULUI IN ROMANIA
1K.1. Consideraiuni generale
1K.2. Bdei filosofico-#uridice in opera lui %imion X!rnuiu
1K.3. Filosofia dreptului la +ircea =#uara
1K.K. Filosofia dreptului la Iugeniu %perania
0/)0) Co"sdera#u" :e"erale
In cultura romaneasc, inceputurile filosofiei moderne se
caracteri(ea( prin preocupri de avansare a unor idei care pun ba(ele
filosofiei dreptului in gandirea romaneasc. %ceste cutri sunt cu
deosebire vi(ibile la unii crturari paoptiti, care cutau in drept noi
argumente in susinerea luptei de eliberare naional a poporului roman.
<aoptitii au incercat s explice resorturile care determin micarea
progresiv a omenirii in mersul ei spre dreptate, libertate i propire. In
aceast ordine de idei, figura marcant din secolul al EIE-lea care
merit
s fie menionat este aceea a lui Simion 2rnuiu. %vand o serioas
pregtire teologic i filosofic, fiind influienat de Scoala istoric a
dreptului i imprtind concepia dreptului natural @condus de
metafizica iluminismului$ domnitoare in acea reme$ i de principiile
formulate in =eclaraia =repturilor OmuluiA/3/, Simion 2rnuiu nu s-
a
ridicat totui pan la elaborarea unei concepii filosofico-juridice
originale.
%bia in perioada interbelic, in filosofia dreptului, apar teorii
filosofico-juridice importante, susinute de o puternic tendin
sistematic, impunandu-se nu numai in )omania, ci i dup #otarele ei.
In perioada menionat, filosofia dreptului se constituie ca disciplin
desinestttoare prin operele filosofico-juridice ale lui $ircea juvara i
:ugeniu Sperana.
0/)*) Ide 9loso9coBAurdce " o$era lu S&o" 8(r"u#u
<rofesor de filosofie i drept, Simion 2rnuiu 4/.-.-/.>16 aduce o
contribuie valoroas in istoria filosofiei romaneti prin concepiile sale
raionaliste i republicane. ;pera sa este alctuit din cursurile de
filosofie i drept i din articolele publicate in periodicele vremii. intre
acestea cele mai repre(entative sunt& =reptul public al romanilor 4/.>76I
=reptul natural priat 4/.>.6I =reptul natural public 4/.7-6.
In cursurile lui S.2rnuiu se regsesc determinrile principale ale
Fantianismului, cruia el ii atribuie un caracter de generalitate,
/3/ <andrea <etre, Filosofia politico-#uridic! a lui %imion X!rnuiu,
/530, p.02.
/3/
menionand c @in Hermania s-a inceput un period nou de la vant$ atat
in filosofie in general$ c!t i in tiina dreptului in specialA/32.
<roblema
principal de care este preocupat ganditorul roman, este cea a libert!ii.
In vi(iunea sa, omul este liber de la natur& libertatea este mai vec#e
decat orice privilegiu i libertatea inseamn in acelai timp i egalitate.
In
fundamentarea te(elor cu privire la libertate, S.2rnuiu se folosete de
teoria contractului social. ac omul este liber, inseamn c formarea
statului este un act efectuat de bunvoie, prin contract social, susine
ganditorul. %ceast libertate iniial a oamenilor inseamn i egalitate.
:a inseamn, totodat, i exprimarea voinei generale a oamenilor, care
*
reunindu-se in stat * au renunat la voina particular @i s-au supus la
determinaiunea ce are s! ias! de la o oin! general!A/33. In acest fel
se
ajunge ca fiecare individ s fie membru al comunitii numai prin voina
sa proprie. In asemenea condiii, puterea suprem este ba(at @ pe o
supunere liber! pentru realizarea scopului comunF13K. Cu aceasta,
dreptul privat trece in cel public, consider ganditorul.
up 2rnuiu, problema originii statului nu este una istoric, ci
filosofic. %ceasta deoarece, @nu intreb!m cum$ cu ce ocaziuni$ prin ce
puteri s-a n!scut un stat sau multe$ sau cele mai multe state$ ci
intreb!m$
care e acel fundament esenial al tuturor statelor ...A/30. Ca atare, ceea
ce
definete, dup 2rnuiu, esena statului @ e contractul social$ care l-au
incGeiat cu toii pentru efectuarea unui scop comun$ adic! a ideii
statuluiA/3>. %stfel, esena juridic a statulului, in vi(iunea ganditorului,
este repre(entat numai de @obligaiunea cea alid! dup! dreptA. <rin
aceast reuniune @s-au obligat toi c!tre toi$ adic! fiecare indiid c!tre
toat! naiunea$ precum i naiunea c!tre fiecare indiidA/37. e aici
re(ult c i in stat oamenii ii pstrea( drepturile lor naturale, adic
dreptul de a tri fr a vtma pe aliiI de a-i manifesta viaa sensual i
spiritualI de a comunica unii cu aliiI de a respinge orice fel de
dominaie etc. %ceasta inseamn c @scopul statului in general este
efectuarea ideei dreptului ...A, menionea( ganditorul.
Ce se inelege la Simion 2rnuiu prin ideea dreptului In vi(iunea
ginditorului, ideea dreptului @ se e'plic! in modul urm!tor? oi s! fiu
/32 2rnuiu Simion. =reptul natural priat, p.53.
/33 Bbidem, p.2>7.
/31 Bbidem, p.25/.
/30 2rnuiu Simion. =reptul natural public, p. //-/2.
/3> Bbidem, p./3.
13> Bbidem, p./1.
/32
liber$ adic!$ oi s! fac sau s! nu fac$ precum mi se ede mie a fi bine sau
r!u$ f!r! s! aib! altul a-mi pune re-o piedic!A/3.. %ceast dorin,
preci(ea( el, este o fapt a contiinei de sine.
up 2rnuiu, din ideea dreptului se nate conceptul lui, dreptul
fiind @regula dup! care are a se infiina o armonie raional! in
libertatea e'tern! a tuturor oamenilorA/35. In aceste afirmaii ale
ganditorului roman, este vorba despre unul dintre principiile
fundamentale ale dreptului, enunat astfel& @ =rept e tot ce nu contrazice
libert!ii celei mai mari pre cit se poate$ i care e a tuturorA/1-. "ocmai
in acest mod se relev, dup ganditorul roman, toat importana
dreptului& de a arta cum se poate reali(a intre toi oamenii o libertate cat
se poate mai mare. %ceasta inseamn, conc#ide el, c dreptul i
libertatea
sunt identice.
in te(a reali(rii unei liberti maxime re(ult, de asemenea, i
conceptul egalitii, pentru c * argumentea( S.2rnuiu, - dac
libertatea s-ar impri inegal, ea nu ar mai fi libertate. @"u se poate
cugeta nici o cauz!$ - menionea( ganditorul, - pentru ce s! dee
raiunea la unii libertate mai mult!$ la alii mai puin!$ cand aceia$ la
care are s! fac! imp!rirea$ dup! conceptul general$ sunt toi fiine
absolut egale$ adic! oameni i oameni$ fiine sensitie raionale i fiine
sensitie raionale sau persoane i persoaneA/1/. %adar * conclu(ia
re(ult logic -, libertatea i egalitatea sunt, la randul lor identice,
neputandu-se concepe una fr alta, sau amandou fr drept.
Ideea dreptului, explicitat in modul artat, este completat la
S.2rnuiu de cea a dreptii, care const in comportarea conform cu
dreptul. %ceast comportare se nate fie din respectarea dreptului, fie de
frica pedepsei sau de alte raiuni exterioare. In mod real trebuie numit
dreptate, sublinia( ganditorul, @ numai acea oin! ce r!spunde
dreptului in ade!rA/12.
Ideea de libertate st i la ba(a concepiei lui S.2rnuiu despre
naiune. :l consider c legea dreptului @spune inederat cum c! fiecare
om sau popor ca fiin! cuant!toare are drept de a tr!i in lumea asta i
/3. 2rnuiu Simion. =reptul natural priat, p.1.
/35 Bbidem, p.>.
/1- Bbidem, p.7.
/1/ Bbidem, p.5.
/12 2rnuiu Simion. =reptul public al romanilor, p.2.
/33
de a se inea ca o persoan! ...A/13 %stfel, considerand naiunea ca o
persoan 4juridic6, 2rnuiu ii atribuie toate drepturile acesteia 4de a
exista, de a fi liber i egal in drepturi cu alte persoane6 i pe aceast
ba( el arat c drepturile naiunii sunt totodat i drepturile rii.
up S.2rnuiu, omul este i trebuie s fie liber sub raportul
drepturilor sale individuale, ceteneti i naionale. %ceasta deoarece,
@puterea cea mai nobil! a omului e raiunea i facultatea de a-i
determina oina cu libertate$ ceea ce e unit cu raiuneaA/11. :ste
aceasta
o afirmaie cu valoare sintetic conclu(iv pentru filosofia juridic a
ganditorului roman.
0/).) Floso9a dre$tulu la Mrcea DAu5ara
Bnditorul i juristul roman $ircea juvara 4/..>-/5106 a manifestat
un mare interes pentru filosofie in general i pentru filosofia dreptului in
special inc de la inceputul studiilor universitare. !rmand, in afar de
filosofie, dreptul, el s-a concentrat in studiile sale asupra corelaiei dintre
drept i filosofie. e aceea, in /5/3 i-a susinut doctoratul in drept la
Sorbona cu o tem de filosofie juridic.
$ircea juvara a desfurat o bogat activitate tiinific, de aceea,
creaia sa, pe ling preocuprile de ordin filosofico-juridic, cuprinde i
lucrri sociologice, critic literar, diverse eseuri, articole politice.
$enionm, ins, aici studiile filosofice i lucrrile care cuprind
concepia lui in filosofia dreptului sau au legtur cu aceast concepie&
Concepia de drept la vant, /527I Eeoria general! a dreptului, 43 vol.6,
/53-I Filosofia dreptului? doctrinele contemporane, /532I =reptul
raional$ izoare i drept poziti, /531I ,recis de filosofie #uridic!
(Eezele fundamentale ale unei filosofii #uridice), /51/I Contribuie la
teoria cunoaterii #uridice. %piritul filosofiei ^antiene i cunoaterea
#uridic!, /512.
Ceea ce caracteri(ea( in general atitudinea filosofic a lui $ircea
juvara, este c preocupandu-se cu probleme de filosofia dreptului era
convins c acestea nu pot fi soluionate fr o concepie de ansamblu,
epistemologic i filosofic. In vi(iunea sa, problemele de filosofia
dreptului nu stau i(olate de marile probleme filosofice, ci se afl intr-o
corelaie strans cu acestea, filosofia dreptului integrandu-se organic in
filosofia general. :ste indiscutabil faptul c juvara a aplicat intr-un
/13 Idem, O lege de ruine i o tocmeal! nedreapt! 4/.126, in @+oaia
pentru minte, inim
i literaturA, EJI, nr. 3. din 23 septembrie /.53, p.2.>.
/11 2rnuiu Simion. ,edagogia, p.3>
/31
mod creator concepia lui Im.Hant in domeniul filosofiei juridice, fiind
influenat de gandirea neoFantian, i de aici, mai ales, de gandirea
juristului italian Biorgio del Jec#io.
?inand seama de caracterul criticist i revoluionar al filosofiei
Fantiene, precum i de innoirile pe care i le-au adus acesteia
neoFantienii, juvara s-a manifestat ca adversar ireductibil al
po(itivismului. In vi(iunea sa, teoria po(itivist abordea( greit
problema cunoaterii, separand complet realitatea de cunoatere i
condamnand astfel gandirea filosofic la sterilitate. ;punand gandirea i
realitatea, obiectul i subiectul, problema cunoaterii devine insolubil.
Consecinele primejdioase ale po(itivismului se vd indeosebi atunci
cand este vorba de domeniul valorilor& el distruge ideea de datorie i de
drept. ar nici curentele filosofice psi#ologice i intuiioniste, care
cuprind, deg#i(ate, elemente fundamentale po(itiviste, nu se pre(int
intr-o lumin mai favorabil.
up juvara, nu exist realitate independent de cunotina
obiectiv i in afar de aceast cunotin posibil. ;rice realitate este
imanent cunotinei. 8umai plecand de la cunotina obiectiv i
concepand realitatea in funcie de aceast cunotin, se poate ajunge la
o
concepie intemeiat atat despre cunotin, cat i despre realitate. ar,
semnificaia ideii de realitate nu se poate concepe decat in funcie de
relaii. "oate realitile se relev progresiv, spune juvara, ca
reducandu-se la relaii. )elaia ca element activ care @puneA termeni
printr-o sinte( apare tot mai clar ca resortul ascuns al cunotinei.
%stfel, relaia nu trebuie considerat static, ca ceva @datA, in funcie de
termenii ei, ci din contra, ca o activitate care construiete, in mod
obiectiv, ea singur legtura, pune termenii i ii determin. )elaia este
un act liber ce se manifest in noi printr-o judecat, cu deosebirea ins
c
in vreme ce judecata succed termenilor, relaia ii precede. @Jelaia
astfel conceput!$ - menionea( juvara, - nu mai e cea \f!cutF$ nu e
un \lucruF determinat$ ci actiitatea \logic!F$ deosebit! de cea
psiGologic! subiecti!$ prin care se produce raional ceea ce se numesc
lucruri$ adic! realit!i e'perimentaleA/10. %stfel, de acord cu Hant i cu
anumite aspecte ale neo#egelianismului german i italian, libertatea,
care
se credea c nu se intalnete decat in cunoaterea etic, apare la
/10 $ircea juvara, ,roblema fundamental! a dreptului, in Iseuri de
filosofie a
dreptului. :d. "rei, /557, p. >..
/30
ganditorul roman @ca fiind germenul creator al oric!rui \datF de
cunoatere in toate tiineleF.
In felul acesta juvara incearc s gseasc o intemeiere raional a
dreptului, ca experien juridic intemeiat a priori, intemeiere fr de
care nu se poate vorbi despre conceptul de drept. %peland la o astfel de
metod, filosofia dreptului se constituie in epistemologie. In aceast
ordine de idei, ganditorul roman menionea( urmtoarele& @Filosofia
#uridic! se leag! astfel de teoria cunoaterii i este neoit! s!-i intind!
cercet!rile in domeniul epistemologieiF1Kf. Conform concepiei lui
juvara, actul logic 4nu psi#ologic6 de cunoatere este actul creator atat
al subiectului cat i al obiectului, el fiind anterior relaiei subiect-obiect
i intemeind-o. %stfel, orice realitate este, prin relaii, produsul activitii
gandirii creatoare numit dialectic. )ealitatea st, deci, intr-o judecat.
ar nu o judecat i(olat, ci una care s stea in legtur cu alte judeci
admise in prealabil ca ade!rate i formand impreun un sistem
guvernat
de principiul identitii i de acela al non-contradiciei.
%adar, in vi(iunea lui juvara, intre adevr i realitate se dovedete
a fi legtur necesar, indisolubil. %devrul este totdeauna un adevr
despre realitate, realitatea este totdeauna obiect al adevrului.
@O realitate tiinific! * afirm ganditorul - care n-ar fi ade!rat! nu
este o realitate i un ade!r tiinific f!r! obiect real nu ar fi un ade!r.
"u poate e'ista realitate f!r! ade!r$ nici ade!r f!r! realitateA/17.
%nume de aceea, cercetarea in drept trebuie s se intemeie(e pe adevr
i, ca urmare, ea trebuie s fie o epistemologie. Intemeiat astfel,
@#ustiia nu mai poate fi considerat! ca un produs arbitrar al unei oine
oarecare i nici nu se poate reduce la o simpl! constatare a unor
realit!i in faptA/1..
'a $ircea juvara ideea de justiie este integrat in stil Fantian,
contiinei etice. In susinerea acestei idei, ganditorul roman pornete de
la distincia care trebuie fcut intre ideea de justiie, sau obligaie, ca
sinte( a unei activiti logice i explicaia acesteia prin cau(e
psi#ologice i sociale. istincia este deosebit de important pentru c ea
vine s pun in eviden independena activitii logice a raiunii fa de
factorii sociali sau psi#ologici. ;bligaia juridic nu poate fi explicat
cau(al, aa cum sunt explicate fenomenele naturale. @ A cerceta i a
/1> Bdem$ p. >..
/17 Bdem, p. >5.
/1. Bdem, p. 7-.
/3>
descoperi obligaii nu e$ ... in nici un fel totuna cu a descoperi procesul
cauzal care a produs st!rile psiGice prin care noi le gandim in mod
substanialA/15, - consider juvara.
%devrul cu privire la obligaie re(ult din corelaia sa cu alte
obligaii i nu din procesul cau(al, social sau psi#ic. In aceast ordine de
idei, $ircea juvara afirm urmtoarele& @,retenia c! afirmarea etic!
se reduce pur i simplu la o afirmaie despre realit!i naturale$ in
special
psiGologice i sociale$ nu e fundat!$ pentru c! o obligaie nu e sub nici o
form! o realitate natural! i nici nu se poate lega in nici un fel printr-un
ne' cauzal de o realitate natural! care ar produce-o. Ade!rul etic este
distinct de cel teoretic pentru simplul moti c! ideea ins!i de obligaie
nu e o realitate natural!$ nici fizic!$ nici biologic!$ nici psiGologic! i
nici propriu-zis sociologic!$ ci o realitate de natur! esenial
deosebit!A/0-. %adar, in vi(iunea lui juvara, singura conclu(ie @care
se
impune nu poate fi$ ... alta decat c! ordinea de ade!ruri etice e'ist! de
sine st!t!toare$ i nu e in nici un fel reductibil! la ordinea de ade!ruri
teoretice$ ele stabilindu-se pe planuri logice complet deosebiteA1]1.
eci,
rdcina atat a dreptului, cat i a moralei trebuie s se gseasc in orice
act de raiune obiectiv. ;rice asemenea act presupune ideea de
libertate,
dar in acelai timp i pe aceea de necesitate a legilor logice interne care i
se impun de la sine. in aceste dou aspecte, unul repre(int ideea de
drept i cellalt ideea de obligaiune, pe care trebuie s le descoperim,
sub o form sau alta, in orice obiect posibil de cunotin i pe care le
regsim in mod mai uor de prins in realitile etice, in moral i drept.
%stfel, atat cunotina moral, cat i cea juridic, avand un obiect
propriu
* drepturile i datoriile sau obligaiile * se deosebesc esenial de
cunotina pe care o folosesc tiinele naturale.
Cunoaterea in genere, prin urmare i morala i dreptul, presupune
libertatea persoanei. @A suprima libertatea persoanei$ adic! iniiatia
creatoare a gandirii$ posibilitatea de a oi i a pune scopuri de
actiitate$ ar insemna s! se suprime posibilitatea pentru subiectul logic
de a urm!ri coerena cunotinelorC ar insemna s! se aniGileze gandirea
ins!i. Handirea trebuie deci$ pentru a nu se contrazice$ s! pun! in
orice
moment intangibilitatea etic! a libert!ii. I legea fundamental! a
/15 $ircea juvara, =espre autonomia contiinei morale i #uridice, in
Iseuri de
filosofie a dreptului$ op.cit.$ p. 7>.
/0- Bdem, p. 77.
/0/ Bdem, p. 77.
/37
raiunii care o cere$ c!ci raiunea nu este nimic altcea dec!t crearea de
coeren!$ actiitate creatoare de sistematizare logic!A/02. <resupunand
libertatea, morala i dreptul se deosebesc totui una de alta prin aceea c
morala vi(ea( o realitate interioar pur individual, iar dreptul numai
relaia exterioar ce se instituie cu o alt persoan. Ideea de constrangere
este inerent atat moralei cat i dreptului, deoarece deriv din insi
stringena raiunii. Sanciunea juridic trebuie aplicat cu condiia numai
de a nu distruge sau a impieta asupra de(voltrii raionale a libertilor, a
cror reali(are justiia tocmai o urmrete. e aceea, juvara spune&
AOustiia este deci ordine social!A. In vi(iunea ganditorului, ea trebuie s
ia in considerare toate faptele, toate nevoile i toate interesele care ating
aceast ordine. ;rdinea social este ins numai unul din aspectele ordinii
juridice. 'a aceasta se adaog, avand aceeai importan, securitatea
juridic i ordinea public. In vi(iunea ganditorului roman, este o eroare
dintre cele mai mari s se cread c ordinea juridic limitea( libertatea.
8u libertatea propriu-(is, ci libertatea injust, abu(ul de libertate este
limitat de ordinea juridic. ; asemenea libertate in sens etic 4moral i
juridic6 este cu totul altceva decat posibilitatea noastr psi#ologic sau
social de a face ceva.
%a cum re(ult i din filosofia Fantian, la $ircea juvara se
observ intenia de a pune in centrul ateniei individul uman. %cesta din
urm este cel care crea( valorile, morale sau juridice, avand inscris in
el, in mod a priori principiul justiiei, dup care se structurea( realitile
sociale. ;mul fiind o o fiin activ i orice aciune urmrind reali(area
unui scop, o definiie a dreptului * care se raport tocmai la aciunile
omeneti * trebuie s in seama de acest lucru. e aceea, juvara
menionea(& @%copul ultim al dreptului trebuie s! fie dezoltarea
moral! a fiec!ruia prin actiitatea liber! a spiritului creatorA/03.
%bordand intr-un stil care indeamn la meditaie problema
fundamentului dreptului, $ircea juvara se va intreba cum este posibil
trecerea de aici la dreptul po(itiv. <unand o astfel de problem, el va
critica de pe po(iiile neoFantianismului po(itivismul juridic, pe care il
mai numete i voluntarist. @Bn conformitate cu aceast! din urm!
concepie$ - scrie ganditorul roman * la baza dreptului ar fi oina i
odat! cu ea i interesul$ unul din elementele oinei. Aceasta este ins!
/02 $ircea juvara, =rept i moral!, in Iseuri de filosofie a dreptului,
op.cit., p.05.
/03 Bdem$ p. >7.
/3.
!dit greitA/01. :ste adevrat, susine el, c dreptul presupune voine i
interese, dar el este altceva, pentru c el este cel care reglementea(
aceste voine i le creea( intr-o ordine ierar#ic specific. Ca urmare,
dreptul nu se poate confunda cu voina. In cadrul po(itivismului juridic
voluntarist s-a afirmat intr-o msur considerabil, coala exegetic.
Conform repre(entanilor acestei coli, nu ar exista drept in afara
dreptului po(itiv i dreptul s-ar reduce la lege i anume la voina
legiuitorului, iar rolul juristului s-ar mrgini la comentarea acestor texte
astfel inelese. Convingerea lui $ircea juvara este aceea c @putem
afirma c! e'ist! drept i in afara dreptului poziti i c! intreg dreptul nu
se reduce numai la normele puse in mod e'pres de dreptul pozitiA/00.
%stfel, anali(a de(vluie in viaa insai a dreptului po(itiv un element de
apreciere raional care este superioar dreptului po(itv care-l domin in
fiecare clip i care-i constituie esena. in aceast perspectiv, se poate
spune c adevrata intemeiere a dreptului po(itiv vine din afara sa i
anume din raiunea colectiv, care nu se conformea(, ci impune
dreptului po(itiv o anumit limit peste care acesta nu poate trece fr
grave perturbri.
Coerena acestor afirmaii face ca doctrina lui $ircea juvara s fie
credibil, ea avand rolul de a evidenia supremaia dreptului raional fa
de dreptul po(itiv. "oate scrierile sale filosofice vibrea( de o
incrctur care onorea( inalta instan a raiunii, care, in drept, se
manifest ca justiie. In vi(iunea ganditorului roman, esena dreptului
raional @imuabil! prin ea ins!i$ dar multiform! in manifest!rile ei
pozitie$ const! in necesitatea coordon!rii actiit!ii libere a oricui i a
tuturor$ adic! ocrotirea dezolt!rii raionale$ prin promoarea creaiilor
spirituale$ care r!man$ in cele din urm!$ singura mandrie a omului$ din
toate zbucium!rile ei istoriceF1]f .
%adar, $ircea juvara s-a manifestat ca un adversar #otrat al
po(itivismului juridic intr-o perioad cand acesta se afla in plin
ascensiune. <rin ideile sale, prin pasiunea cu care a susinut
fundamentarea raional a dreptului, el este unul dintre cei mai de seam
repre(entani ai filosofiei dreptului din )omania. Ideile sale, c#iar dac
nu sunt absolut noi, ele inscriindu-se in curentul neoFantian, sunt
/01 $ircea juvara, =rept i drept poziti$ po. cit.$ p. .2.
/00 Bdem, p. .1.
/0> $ircea juvara, =rept i drept poziti$ op. cit.$ p.5..
/35
argumentate intr-un mod original, fcand din el o voce distinct in cadrul
curentului neoFantian european/07.
0/)/) Floso9a dre$tulu la Eu:e"u S$era"#a
!n alt repre(entant al filosofiei dreptului din )omania este :ugeniu
Sperania 4/...-/5726. <roblemele filosofice care l-au preocupat au fost
din cele mai variate domenii& pedagogie, sociologie, psi#ologie, teoria
cunoaterii, logic, estetic, filosofia dreptului, deaceea opera sa
filosofic este destul de bogat. $enionm aici numai cele mai
semnificative lucrri ce in de domeniul filosofiei dreptului, i anume&
,rincipii fundamentale de filosofie #uridic! 4/53>6, Mia!$ spirit$ drept i
stat 4/53.6, Bntroducere in filosofia dreptului 4/51>6 i a.
%vand o cultur bogat, ba(at pe lecturi aprofundate in domeniul
tiinelor sociale i in cel al naturii, :ugeniu Sperania elaborea( o
filosofie a dreptului in conexiune cu toate celelalte domenii. Concepia
filosofic despre drept a ganditorului roman se integrea( in concepia
lui general despre lume, care este o concepie biologic. up
Sperania, viaa spiritual se pre(int cu dou aspecte& unul subiecti sau
indiidual, iar altul obiecti sau social, ambele influenindu-se reciproc.
%stfel, personalitatea nu poate aprea i nu se poate reali(a decat in
sanul
unei societi organi(ate, dup cum, de asemenea, societatea nu poate
ajunge la o form deplin de organi(are decat datorit activitii fecunde
i ordonate a personalitilor din cadrul ei. @"u poate fi #ustiie i ordine
& menionea( ganditorul, - intr-o societate in care indiizii sunt lipsii
de consecen! logic!$ dar nici disciplin! i consecen! indiidual! nu
poate fi intr-o societate lipsit! de ordine i #ustiie. Ambele forme$
ambele aspecte ale spiritului cresc organic$ impreun!F1]k.
ei avand o concepie despre lume vdit biologic, :ugeniu
Sperania nu exclude totui factorii apriorici, transcendentali, in
constituirea dreptului. Ci din contra, le scoate cu putere in eviden rolul.
@=reptul$ - menionea( el, - inf!iandu-se intotdeauna ca un produs
spiritual$ sintetic$ ce tinde spre un ma'imum de armonie i de
consecen!$ o filosofie a dreptului trebuie s! fie precedat! de cel puin
o succint! introducere in filosofia %pirituluiA/05. Spiritul ii crea(
/07 <opa 8icolae i a. Filosofia dreptului. +arile curente.*2ucureti&
:ditura %''2:CH,
2--2, p. 2>-.
/0. Sperania :ugeniu, Mia!$ spirit$ drept i stat. * @Band romanescA,
martie-aprilie,
/53., p. /07.
/05 Sperania :ugeniu, ,rincipii fundamentale de filosofie #uridic!,
Cluj, /53>, p. />.
/1-
anumite imperative, crora inelege s li se supun fiindc ele exprim
insi viaa spiritului i o face posibil.
<ornind de la constatarea c viaa social este o manifestare a
spiritului omenesc, Sperania cere ca legile generale i imutabile ale
gandirii s se aplice i aici cu toat consecvena. e fapt, dup el, nevoia
de consecven este cea mai ceneral necesitate a spiritului omenesc.
%ceast consecven se transpune in principiile din logica formal&
principiul identitii i cel al contradiciei. %stfel, imitaia i, ca
modalitate a acesteia, constrangerea, nu sunt altceva decat o consecin
a
necesitii de identitate& @a } a inseamn! c! ceea ce este identic trebuie
ca$ intru totul i intotdeauna s! se poat! substituiC i iners? cele ce se
pot substitui sunt identice. Coerciiunea$ i ea$ e o consecin! (sau o
ariant!) a oroarei de contradicie$ e negaiunea inconformit!ii$ e
tendina de a suprima tot ceea ce impiedic! identificarea sau
aberaiunea. lnul dintre principii afirm! e'istena normei$ cel!lalt
neag! negaiunea normeiA/>-. %rgumentarea ganditorului roman este
admisibil fiindc ea reuete s fundamente(e norma din punct de
vedere logic, adic s demonstre(e c ea este o proprietate a spiritului
omenesc, fr de care insi viaa spiritului nu ar fi de conceput.
"rebuie fcut ins meniunea c viaa social e reali(area spiritului
in afara subiectivitii individuale. e aceea, este important de reinut
faptul c la nivel social normele sunt impuse de mase, care instinctiv,
elaborea( normele coercitive. @"ormele pe care aceste sanciuni sunt
destinate s! le garanteze$ nu sunt ele insele creaia legislatorilor$ ci sunt
formule agreate i adaptate fanatic de c!tre spiritul colectiA/>/. Cu
toate
acestea :ugeniu Sperania acord prioritate activitii personale, pentru
c, atunci cand vorbim de norm ca emanaie a contiinei colective,
@sursa ei r!mane tot gandirea contient!A. Cu alte cuvinte, norma
logic, in temeiul creia se poate vorbi de reguli i controlul activitii
mentale, st la ba(a normativitii sociale. +r norme, adic fr reguli,
spiritul s-ar de(agrega. e aici, conclu(ia ganditorului roman vine de la
sine& @"ormatiitatea este inerent! ieii spirituale. Miaa social! este o
emanaiune a spiritului omenesc. =e aceea iaa social! este implicit
incercuit! in norme. Jigurozitatea logic! a acestor norme se
accentueaz! cu cat iaa social!$ eoluand$ se dep!rteaz! de
circumstanele pur animale in care a luat natere i se p!trunde mai
/>- Bdem, p. 0.
/>/ Bdem, p. >.
/1/
mult de influenele pe care le sufer! de la neoia de normatiitate
inerent! spirituluiA/>2.
up Sperania, viaa social nu se poate dispensa de norme, fiindc
fr ele ar fi cu totul precar. e aceea, dreptul intervine i stabilete
normele necesare. +irete, in afar de normele propriu-(is juridice, viaa
social este normat i de obiceiuri, datini, moravuri, cutume, reguli de
politee i ceremonie, ritualuri religioase etc. reptul ins nu este
re(ultatul intamplrii sau al contiinei omeneti luat in plenitudinea
funciilor ei, ci @este creaiune raional! i intenional!A. +iind o
creaiune raional i intenional, avand fundamente raionale, formele
pe care se sprijin dreptul ii au originea in insi natura spiritului. e
aceea, natura dreptului nu poate fi explicat i ineleas decat inand
seama de natura spiritului.
%cest mod de a gandi devine riguros, pentru c el strange la un loc
logicul i #uridicul in jurul unei singure noiuni, i anume, aceea a
normei. %stfel constrangerea, caracteristic normei, se suprapune
necesitii de identitate i este, in acelai timp, confirmare a principiului
contradiciei. ac norma este esena spiritului omenesc, norma
#uridic!,
departe de a fi manifestare iraional, este re(ultatul unei de(voltri
riduroase a spiritului, deci este raional!. In aceast ordine de idei,
Sperania afirm urmtoarele& @%piritul fiind cel ce prezideaz!
actiitatea
omeneasc!$ neoia de normalitate i de necontradicie se traduce in
iaa social! prin organizarea dreptului$ a normei i a sanciuniiA/>3.
; asemenea vi(iune confer oricrei ordini juridice caracterul unei
sistemati(ri raionale care are la ba( esena i consecvena logic.
$ergand mai departe, sesi(and c numai intemeierea logic nu este
suficient i c mai trebuie un element necesar, i anume, contiina
social, singur care asigur obligativitatea normei, Sperania
argumentea( ideea c norma juridic i dreptul au ca element
socialitatea. %stfel, constrangerea i socialitatea sunt elementele
principale ale dreptului i ambele aparin raionalit!ii. In aceast ordine
de idei, ganditorul roman definete dreptul ca sistem de norme de
aciune
social!$ raional armonizate i impuse de societate.
; astfel de definiie ar prea s fie complet. :ugeniu Sperania ins
nu se oprete aici. <entru ca elementele cuprinse in definiia dat
dreptului s capete consisten, trebuie s devin adevrate instrumente
/>2 Bdem, p. 7.
/>3 Bdem, p. 7.
/12
puse in slujba unui anumit scop. ;dat cu scopul, este pus in eviden
oina, care orientea( raionalitatea dreptului spre finalitatea acestuia.
+inalitatea dreptului este de natur ideal, ori atingerea unui ideal
presupune activitatea, ceea ce inseamn c dreptul are aciunea ca pe
unul din elementele sale importante. Cu alte cuvinte, pentru a defini
dreptul trebuie inut cont de faptul c raiunea i voina formea( un tot
unitar.ACeea ce determin! dreptul in totalitatea sa, - afirm Sperania, -
nu st! deci numai in trecutul s!u istoric$ in condiiile determinante ale
apariiunii sale i in notele definiiei sale logice ci$ in i mai mare
m!sur!$ in destinaia sa ideal!F1fK .
%bordand problema legilor evoluiei dreptului, :ugeniu Sperania
stabilete urmtoarele dou legi generale, i anume& /6 reptul, ca unul
dintre aspectele sociale ale vieii, evoluea( in mod analog cu orice
proces vitalI 26 reptul, ca fapt spiritual, evoluea( prin afirmarea
progresiv a spiritualitii omeneti./>0
:ste bine cunoscut faptul c in secolul al EIE-lea filosofia fusese
grav discreditat, fiind provocat de ascensiunea spiritului tiinific. In
epoca in care a trit :ugeniu Sperania continua s fie simit atitudinea
po(itivist, care incerca s scoat valorile din sfera cercetrii tiinifice.
In drept, se intampla acelai lucru, prin tendina i(vorat din spiritul
po(itivist, de a elimina filosofia din sfera preocuprilor tiinifice in
numele aa numitei obiectiviti. In mod deosebit, in drept se incerca s
se pun in discuie o problematic ce inea de "eoria general a
dreptului, in detrimentul filosofiei dreptului. @Acestea, - afirm
Sperania, - sunt desigur cGestiunile generale care pot face obiectul unui
tratat de Inciclopedie #uridic! sau de ~drept generalA/>> .
Ins, sunt i alte probleme care nu pot fi cuprinse intr-un astfel de
studiu, cum ar fi raportul dintre drept i concepia general despre lume,
care incearc s stabileasc locul i importana dreptului in contextul
ordinii universale. <e de alt parte, o tiin a principiilor juridice, nu se
va intreba oare dac exist idei morale universal valabile, sau dac exist
un criteriu absolut al valorii i non-valorii etc. %ceste probleme aparin
+ilosofiei dreptului ca domeniu propriu al su. e aceea, este foarte
fireasc i apariia @unui interes pentru studiile referitoare la
/>1 Bdem, p. ..
/>0 Bdem, p. .7.
/>> Bdem, p./-.
/13
fundamentele #ustificatie ale dreptului i statuluiA/>7, consider
ganditorul roman.
Ca susintor al filosofiei dreptului, :ugeniu Sperania ii manifest
convingerea c aceast disciplin este singura care poate aduce o
intemeiere corespun(toare dreptului. e aceea, el militea( impotriva
excluderii problematicii filosofice din domenuiul jurisprudenei. In
vi(iunea sa, necesitatea filosofiei dreptului se explic prin faptul c nu se
poate @eita refle'iunea filosofic! in domeniul dreptului unde aem de-a
face cu ade!ruri i raporturi de alt ordin decat cel material$ cu
atitudini ale sufletului omenesc i cu motiaiuni ale actiit!ii.
,roblema genezei i esenei =reptului nu poate fi nici atins!$ nici
rezolat! f!r! o referire cat de rapid! la teleologia$ la scopurile i
alorile ieii noastreA/>..
$anifestandu-se ca promotor consecvent al filosofiei dreptului,
Sperania stabilete i obiectul de studiu ale acestei discipline. In spirit
Fantian, el susine c filosofia dreptului @trebuie s! cerceteze ...
fundamentele apriorice sau transcendentale ale dreptului in genereA. <e
lang aceste fundamente apriorice, filosofia dreptului trebuie s aib in
vedere i influena factorilor exteriori, extrinseci, care sunt importani in
elaborarea ordinii juridice. <e lang aceti doi factori, un al treilea are un
rol deosebit in funcionarea dreptului. :ste vorba despre @finalitatea
dreptului ca mi#loc teGnic de spiritualizare progresi! a omeniriiA.
In opinia ganditorului roman, @aceste trei feluri de problemeF depesc
simpla normativitate i, de aceea, @alc!tuie scGeletul logicA/>5 al
filosofiei dreptului ca disciplin autonom. %adar, filosofia dreptului
conceput de :ugeniu Sperania, are ca scop fundamentarea spiritual a
dreptului care, ingloband tiina, ii ofer posibilitatea s urce spre
principii, sau primele cau(e.
!n aspect important al concepiei filosofico-juridice promovate de
:ugeniu Sperania ine de conceptul de norm, corelat cu legea evoluiei.
Cand pune in discuie normativitatea, ganditorul roman este preocupat
de
incadrarea normei juridice, intr-un cadru normativ universal. Cu alte
cuvinte, norma este un fapt natural, social, mental i juridic. In aceast
ordine de idei, domeniul juridic apare ca un fenomen aflat in proces de
evoluie ce ii gsete intemeierea in cadrul unei normativiti extins in
/>7 Bdem, p.5.
/>. Bdem, p.//.
/>5 Bdem, p. /0.
/11
mod universal. up Sperania, norma este liantul care unete intr-un
singur tot, trei domenii care, la prima vedere sunt total separate, i
anume& viaa, raiunea i societatea. e aici, deducia conform creia
norma este esen a intregii existene. %nume acest lucru il demonstrea(
Sperania cand afirm urmtoarele& @O norm! infailibil! ne apare deci
ca dominand peste tot in lumea noastr!$ nu ca \ lege natural!F ci ca
imperati ordonator al lucrurilor$ in ederea alorii lor$ i pentru
aloarea Dumii intregi. "orma aceasta e norma uniersalei norm!ri$
norma uniersal! despre necesitatea normaiunii uniersale$ norma
normelor$ legea legilorA/7-. %ltfel spus, exist necesitatea
necondiionat
ca viaa s fie normat.
up Sperania, normele in general i cele juridice in special, sunt
variante ale normei universale. In acest context, el aduce urmtoarele
argumente& @Conformitatea cu o norm! general! admis!$ consecena
logic! fa! cu ea$ fie in deducerea teoretic! a altor norme particulare$
fie in traducerea ei intr-o aciune constituie? #ustiia. O sentin! e
~#ust! cand e conform! cu o regul! de drept consacrat!. O regul! de
drept e #ust! ea ins!i cand e conform! cu o alta mai general! sau cu un
principiu prealabil admis. Bnconformitatea apare ca in#ustiie.
Administrarea #ustiiei e in primul rand o analiz! logic!A/7/. Ca
urmare,
cand un interes personal, subiectiv e conform cu o norm admis, atunci
vorbim de un @drept subiectivA. ac ins interesul subiectiv nu este
conform cu normele admise, dar e presupus c norma favorabil lui ar
putea obine consacrare, atunci se poate vorbi de un drept subiectiv
conjectural.
In acest cadru creat de o vi(iune universal asupra normativitii,
:ugeniu Sperania evidenia( dou categorii de norme juridice&
cardinale i adventive. 8ormele cardinale sunt primare, cele adventive
sunt derivate, ceea ce nu inseamn ins c sunt mai puin necesare.
@,rimele$ adic! normele #uridice cardinale, - menionea( ganditorul, -
sunt cele care sunt destinate s! garanteze e'istena ieii socialeC
celelalte$ adic! normele #uridice adentie$ sunt cele destinate s!
asigure
e'istena i aplicabilitatea normelor cardinaleA/72. %stfel, interdiciile
privitoare la omucidere sau furt, normele care asigur inviolabilitatea
/7- :ugeniu Sperania, Bntroducere in filosofia dreptului, "ipografia
Cartea romaneasc,
Cluj, /51>, p. 3-..
/7/ Bdem, p. 3-5.
/72 Bdem, p. 3//.
/10
domiciliului sau o relativ libertate individual etc., exprimand condiii
absolut eseniale pentru existena raporturilor sociale, sunt norme
cardinale. ;rgani(area puterii executive a forei publice, constituirea
organului legislativ i a celui judectoresc, procurarea mijloacelor
materiale pentru intreinerea i buna funcionare a acestor organe etc.,
sunt asigurate de norme ce in de asemenea de ordinea de drept, purtand
ins un caracter auxiliar, adventiv.
Ceea ce reali(ea( :ugeniu Sperania in concepia sa despre norm,
este un lucru deosebit de interesant i anume acela de a nu o separa de
conceptul de valoare. In aceast ordine de idei, el este impotriva unui
normativism juridic din care s fie exclus orice referire la valori. :ste,
in fond, o atitudine opus po(itivismului excesiv, in mod deosebit,
concepiei lui Hel(en, care excludea din sfera tiinei dreptului orice
referire la valori, moral, metafi(ic i, deci, renuna la fundamente, la
tentativele de a gsi un anumit temei juridic. Concepia lui Sperania
caut in sc#imb fundamentele juridicului. e aceea normele juridice se
intemeia(, in opinia sa, pe o norm a normelor creia normele juridice i
se subordonea( i ii servesc drept mijloc. reptul este subordonat
valorii, fapt ce face posibil valori(area sa. incolo de interesul juridic,
este norma normelor situat dincolo de orice interes. Cu alte cuvinte,
norma normelor este valoarea suprem care d valoare tuturor normelor,
pentru c acestea sunt in slujba sa. In felul acesta, conform concepiei lui
Sperania, dreptul capt sens i poate fi legitimat i acceptat pentru c
valoarea ii devine intrinsec.
!n aspect nu mai puin important al concepiei filosofico-juridice a
lui :ugeniu Sperania ine de problema raportului dintre subiectiv i
obiectiv. In soluionarea acestei probleme, ganditorul roman critic atat
concepiile care acord prioritate dreptului obiectiv, aa cum proceda
'eon uguit sau Gans Hel(en, cat i concepiile care pun in prim plan
dreptul subiectiv. In vi(iunea sa, concepia corect este aceea care
consider c dreptul obiectiv i cel subiectiv sunt intr-un ec#ilibru
perfect. %cest ec#ilibru re(ult din faptul c norma este o creaie a vieii
spirituale, a minii sau a intelectului, situaie in care ea aparine vieii
individuale, dar totodat, ea deriv i din diverse credine sau ideologii,
adic din contiina colectiv. %stfel, norma social devine ordine de
drept. <ornind de la acest ec#ilibru de natur spiritual, Sperania afirm
urmtoarele& @=reptul obiecti are o raiune de a fi? consacrarea i
ap!rarea celui subiecti. Cel subiecti are i el una? iaa social! i
/1>
(in ultima analiz!) iaa spiritual!. =ar i el are o ultim! surs!? =reptul
ObiectiA/73.
; problem important in filosofia dreptului este i problema
statului. up Sperania, statul este constituit de totalitatea instituiilor
ce-i datoresc existena normelor juridice adventive. @%tatul e$ deci$ prin
originea sa$ o dezoltare$ o amplificare$ o e'crescen! a neoii de
#ustiieA/71 * consider ganditorul. ei un organism anex, el tinde
totui
s devin @un scop in sineA. !n lucru care, in opinia lui Sperania, nu
trebuie s ne mire dac inem seama c fapte analoage gsim destule in
domeniul vieii in genere. %stfel, intalnim procese secundare de via
care, luand natere pe un trunc#i principal, @tind intotdeauna s!-i
contureze o indiidualitate proprie autonom! care apare ca un scop in
sineA/70. @%copul prim i fundamental al tuturor instituiunilor statului$
este ins!$ - spune ganditorul roman, - acela de a asigura i ap!ra
aplicarea consecent! a unui anumit ansamblu de principii referitoare
la iaa social!$ adic! realizarea unei #ustiii intr-un anumit mod
conceput!. Bndirect$ deci$ statul este un organ sau un mi#loc teGnic al
spiritualit!ii$ al unei spiritualit!i anumite de un anumit tip de nuan!
impuse de condiiile fortuite locale$ antropologice i psiGologiceA/7>.
In vi(iunea lui :ugeniu Sperania, fiecare naiune inclin ctre o
anumit ordine juridic i social, potrivit structurii ei psi#o-
fi(iologice,
tradiiilor ei i intregului ei mod de a se comporta. e aceea, unele
naiuni prefer o ordine juridic i social, altele alta. @=e aceea$ -
consider Sperania, - statul naional constituie statul cel mai unitar$ de
cea mai mare omogenitate posibil! in aspiraiile i mentalitatea
colecti!? statul naional prezint! cele mai multe anse de a se
considera
ca aezat socialmente in cadrul unui ma'imum de #ustiie realizabil!.
%tatul naional e deci o construciune teGnic! de ap!rare i garanie a
tipului de ordine social! care corespunde in cGipul cel mai adecat
concepiilor generale i e'igenelor sufleteti ale unei naiuni. ,rin
aceasta$ statul naional apare ca formaiune social! care serete in
gradul cel mai inalt spiritualitatea omeneasc!A/77.
2a(andu-se pe concepia Fantian cu privire la imperativul categoric
i la formele a priori ale gandirii, :ugeniu Sperania ii intemeia(
/73 Bdem$ p. 3>5.
/71 Mia!$ spirit$ drept i stat, @Band romanescA, /53., p. />-.
/70 Bdem, p. />-.
/7> Bdem$ p. 0/.
/77 Bdem, p. />/.
/17
convingerile juridice pe imperative care decurg din insi structura
minii
omeneti i i se impun categoric acesteia. Conformitatea cu principiile a
priori instituie justiia in sensul su absolut. :xist o justiie relativ i
anume aceea intemeiat pe ideologie i pe tradiie. Custiia absolut i
universal este conformitatea cu fundamentele universale, transpuse in
convingeri normative, a priorice, care decurg din structura minii
omeneti. $axima @=reptul trebuie s! e'isteA este subordonat maximei
@%piritul trebuie s! e'isteA, ambele subordonate imperativului
@respect!rii persoanei omeneti in genereA/7.. %ceasta este adevrata
intemeiere a dreptului& spiritul. Socialitatea fr spiritualitate este o
socialitate pur biologic, animalic.
up Sperania, efectul imediat al dreptului este asigurarea
socialitii, dar acest efect trebuie subordonat misiunii sale mai
profunde,
aceea de a asigura spiritualitatea. Conceput in felul acesta, dreptul nu
mai este socotit numai ca o structur constrangtoare, ci ca una profund
umanist, al crei scop este acela de a garanta demnitatea fiinei umane,
considerat, in primul rand, ca o fiin spiritual. %adar, scopul urmrit
de :ugeniu Sperania este acela de a umani(a dreptul. =i, nimic nu poate
s reali(e(e mai bine acest lucru, dect +ilosofia dreptului, singura
capabil s integre(e dreptul intr-o concepie larg despre lume.
/7. :ugeniu Sperania, Bntroducere in filosofia dreptului$ "ipografia
Cartea
)omaneasc, Cluj, /51>, p. 3/5-323.
/1.
LISTA TERMENILOR
-ilosofia dreptului * se ocup cu& a6 studierea originii i esenei
dreptului, a fundamentului i principiilor prime dup care se stabilesc i
evoluea( normele juridiceI b6 cercetarea i constatarea adevrului
despre drept, a cunotinei veridice despre dreptI c6 anali(a valorii
dreptului i a sistemului de valori juridiceI d6 interpretarea
filosoficojuridic
a realitii juridice ca form specific a existenei sociale a
oamenilor i tip anumit de reglementare social.
1biectul de studiu al filosofiei dreptului * sunt principiile fundamentale
ale dreptului prin intermediul crora se studia( dreptul i legea in
unitatea, corelaia i deosebirea lor reciproc.
Dreptul pozitiv 4de la @is positiumA6 * a aprut in jurisprudena
roman
i s-a afirmat in cea medieval. reptul po(itiv repre(int in sine
totalitatea normelor juridice in vigoare intr-un stat anumit i timp
anumit.
,usnaturalism 4de la @is naturaleA6 * @drept naturalA. :ste o concepie
filosofico-juridic care are ca fundament teoretic teoria dreptului natural.
(e"ism 4de la @le'F) & @legeA. :ste o concepie filosofico-juridic ba(at
pe teoria dreptului po(itiv.
4etodele filosofiei dreptului * totalitatea mijloacelor i procedeelor
cognitive ale cercetrii filosofico-juridice. :le repre(int calea
cunoaterii care duce de la obiectul necunoscut la obiectul cunoaterii,
modalitatea teoretic, raional de repre(entare prin gindire a esenei
obiectului cunoscut.
4etod * este mod, form de cunoatere, inelegere i lmurire a
obiectului care trebuie cunoscut.
4etoda libertaro'6uridic * este metoda conceptual de cunoatere
filosofico-juridic a realitii cercetate in calitate de realitate juridic.
:ste metoda de cercetare, producere i organi(are a cunotinei despre
drept i formelor exterioare de manifestare ale acestuia axat pe
principiul egalitii formale.
.ealitate 6uridic * sistemul de insuiri i raporturi juridice ale
existenei
cognoscibile.
7storia filosofiei dreptului * este istoria concepiilor filosofico-juridice
cu privire la originea i esena dreptului i a teoriilor filosofico-juridice
noi, elaborate in ba(a acestora.
/15
4odul le"ist de interpretare a dreptului * identificarea dreptului i
legii,
adic dreptul este interpretat ca lege, adic produs al statului, ordin
4dispo(iie forat, regul, act, norm6 a acestuia.
Dualism 6uridic * repre(entare despre doua sisteme concomitente de
drept in vigoare - dreptul natural i dreptul po(itiv.
4odul libertaro'6uridic de interpretate a dreptului * include in sine& a6
inelegerea dreptului nu numai ca esen juridic 4principiu al egalitii
formale6, dar i ca fenomen juridic 4lege de drept6I b6 inelegerea
filosofico-juridic a statului ca form instituional-autoritar de
manifestare i aciune a principiului egalitii formale, ca form juridic
de organi(are a puterii publice generale.
4sura e"al * este concept filosofico-juridic care desemnea( msura
egal a libertii i ec#itii.
8"alitate 6uridic * este concept filosofico-juridic care desemnea(
egalitatea subiecilor de drept liberi i independeni unul de altul dup o
dimensiune comun pentru toi, norm unic, msur egal.
8c%itate * noiune care desemnea( trstura esenial a dreptului, adic
ceea ce exprim dreptul, ce corespunde dreptului i ce se datorea(
dreptului. % aciona dup ec#itate * inseamn a aciona legal, conform
cerinelor generale i egale ale dreptului.
Drept * este concept filosofico-juridic care desemnea( sistemul de
norme juridice ce corespunde cerinelor principiului egalitii formale,
norme juridice stabilite sau sancionate de stat i garantate de
posibilitatea constrangerii statale.
Stat * este concept filosofico-juridic care desemnea( organi(area
juridic 4adic ba(at pe principiul egalitii formale6 a puterii publice a
indivi(ilor liberi.
1ntolo"ia dreptului * teoria general a existenei dreptului 4ce este
dreptul*6.
*noseolo"ia dreptului * teoria general a cunoaterii dreptului 4cum se
cunoate dreptul*6.
A9iolo"ia dreptului * teoria general a valorii dreptului 4in ce const!
aloarea dreptului*6.
1ntolo"ia le"ist * este punctul de vedere al legismului despre originea
i esena dreptului. Conform ontologiei legiste, existena dreptului * este
fiinarea efectiv a fenomenului juridic empiric real 4i in acest sens
po(itiv6, deci, a unui fenomen juridic anumit cu caracter oficial-autoritar,
/0-
fenomen juridic in form de text al legii oficiale corespun(toare in
vigoare, care este interpretat ca act normativ juridic i i(vor al dreptului.
1ntolo"ia 6usnaturalist * este punctul de vedere al jusnaturalismului
despre originea i esena dreptului. Conform ontologiei jusnaturaliste,
existena dreptului este repre(entat de dou forme contrare& a6 forma de
existen autentic a dreptului 4aceasta este existena dreptului natural6 i
b6 forma de existen neautentic a dreptului 4aceasta este existena
dreptului po(itiv6.
1ntolo"ia libertaro'6uridic * este punctul de vedere exprimat in
concepia libertaro-juridic despre originea i esena dreptului. Conform
acesteia, existena dreptului repre(int in sine existena real, efectiv a
legii de drept, adic a fenomenului juridic-po(itiv, care exprim esena
juridic obiectiv a dreptului 4insuirile i cerinele principiului egalitii
formale6.
*noseolo"ia le"ist * este punctul de vedere al legismului despre
cunoaterea adevrat a dreptului. 'a ba(a gnoseologiei legiste st
principiul recunoaterii 4i cunoaterii6 in calitate de drept doar numai a
ceea ce este dispo(iie de constrangere obligatorie, autoritar, ordonat a
puterii oficiale. Bnoseologia legist este preocupat de& /6 identificarea,
clasificarea i sistemati(area a insi tipurilor 4formelor6 acestor
dispo(iii autoritare ale puterii oficiale, adic a aa numitor i(voare
formale ale dreptului in vigoare 4dreptului po(itiv, legii6 i 26 clarificarea
prerii 4po(iiei6 legiuitorului, deci a coninutului normativ-regulator a
dispo(iiilor autoritare corespun(toare ale puterii oficiale, exprimate in
textul legii oficiale in vigoare.
*noseolo"ia 6usnaturalist * este punctul de vedere al jusnaturalismului
cu privire la cunoaterea adevrat a dreptului. in punct de vedere
istoric, gnoseologia jusnaturalist repre(int in sine prima incercare de
cunoatere i interpretare teoretic 4filosofico-juridic, tiinific6 a
naturii obiective a dreptului, de sesi(are a adevrului juridic. %ceast
modalitate de cunoatere a dreptului se ba(ea( pe ideea deosebirii
dreptului natural de dreptul po(itiv, considerat ca premis inteligibil i
sc#em cognitiv iniial in procesul cunoaterii, inelegerii i studierii
teoretice a dreptului.
*noseolo"ia libertaro'6uridic * este punctul de vedere exprimat in
concepia libertaro-juridic. 'a ba(a gnoseologiei libertaro-juridice st
ideea unitii dreptului i legii, care in form teoretic de(voltat
/0/
exprim toate aspectele cognitive importante principale i variantele
inelegerii dreptului ca unitate a esenei juridice i fenomenului juridic.
A9iolo"ia le"ist * este modul de tratare caracteristic legismului despre
valoarea dreptului i valorile juridice. %xiologia legist respinge in fond
valoarea dreptului i a valorilor juridice ca atare i recunoate doar
valoarea legii 4dreptului po(itiv6. @JaloareaA legist a legii 4dreptului
po(itiv6 * este obligativitatea ei general oficial, imperativitatea
autoritar i nu insemntatea ei general dup o oarecare temelie juridic
obiectiv.
A9iolo"ia 6usnaturalist * este modul de tratare caracteristic
jusnaturalismului cu privire la valoarea dreptului i valorile juridice.
Conform axiologiei jusnaturaliste, dreptul natural intruc#ipea( in sine
insuirile obiective i, deci, valoarea @adevratuluiAdrept. eaceea
dreptul natural repre(int in sine modelul cuvenit, scopul i criteriul
necesar pentru aprecierea valoric 4in principiu * negativ6 a dreptului
po(itiv. In acest sens, dreptul natural este ineles, deja dup natura sa, ca
fenomen etic 4moral, religios etc.6 i iniial i se atribuie valoare absolut
corespun(toare.
A9iolo"ia libertaro'6uridic * este modul de tratare caracteristic
concepiei libertaro-juridice despre valoarea dreptului i valorile
juridice.
Conform axiologiei libertaro-juridice, valoarea dreptului const in aceea
c dreptul este forma universal, necesar i general-obligatorie de
exprimare a aa valori generale umane ca& egalitate, libertate i ec#itate.
In aceast ordine de idei, dreptul se manifest nu pur i simplu ca
purttor nonformali(at al valorilor morale 4sau combinate etico-juridice6,
dar ca form strict determinat anume a valorilor juridice, ca form
specific a obligativitii juridice, deosebit de toate celelalte forme de
obligativitate 4etice, religioase, morale etc.6 i forme valorice.
#inele comun * este concept filosofico-juridic care desemnea( sensul
i
re(ultatul cutat al tipului juridic de organi(are a comunitii
socialpolitice
de oameni ca subieci liberi i egali in drepturi.
Norme sociale 4tipurile lor6 * sunt normele morale, etice, religioase,
estetice, corporative i altele, care la fel ca i dreptul 4normele juridice6
repre(int in sine acele forme i mijloace principale, cu ajutorul crora
se
infptuiete reglementarea relaiilor sociale i a comportamentului
oamenilor in societate.
+utere social 4juridic, moral, religioas, de stat etc.6 * este ordinea
normativ anumit de organi(are a forei 4psi#ice sau fi(ice6 i aplicare a
/02
constrangerii corespun(toare pentru administrarea relaiilor obteti
intr-o comunitate social dat 4grup, asociaie, societate etc.6
3ipuri de drept :i stat 4adic state de drept cu diferite nivele de
de(voltare6 * etnic, inc#istator 4de cast6, individualist-politic i
naturalist-po(itivist. %cestea repre(int in sine forme i trepte istorice in
de(voltatrea libertii umane, care istoricete se sc#imb reciproc din
antic#itate i pan in pre(ent.
Dreptul sovietic * este sistemul de drept care repre(int totalitatea
regulilor de comportament, instaurate prin ordine juridic de puterea
maselor truditoare, ce repre(int voina lor i aplicarea crora este
asigurat de intreaga putere de constrangere a statului socialist in scopul&
a6 aprrii, intririi i de(voltrii relaiilor i regimurilor convenabile i
agreabile truditorilorI b6 lic#idrii complete i definitive a relaiilor de
tip
capitalist i rmielor lor in economie, in modul de via i contiina
oamenilorI c6 construirii societii comuniste.
!ivilism 4oranduire civilitar6 * este o oranduire nou, postsocialist cu
proprietate civil 4ceteneasc, civilitar6 i drept civilitar corespun(tor
spre deosebire de capitalism i socialism.
+roprietate civil * este cota-parte ideal a fiecrui proprietar din
proprietatea comun a tuturor cetenilor, unde cota-parte ideal dup
natura sa nu poate fi retras din proprietatea comun, nu poate fi obiect
al unei oarecare tran(acii. :a poart un caracter personal anumit,
inalienabil i aparine ceteanului de la natere pan la moarte.
Drept civilitar * este un nou sistem de drept, postcapitalist i
postsocialist, care dup coninutul i nivelul de de(voltare este mai
superior decat tipurile precedente de drept i, deci, in form juridic
intruc#ipea( o msur mai mare a libertii oamenilor i exprim o
treapt mai superioar in procesul istoric al libertii in relaiile dintre
oameni.
!oncepia civilismului * este argumentarea teoretic i exprimarea
absolut a sensului caracteristic intregii epoci postsocialiste * a ideii i
cerinei de micare spre o treapt mai avansat decat cea care a fost in
istoria precedent a egalitii juridice, libertii i ec#itii.
*uvernare politic 4dup %ristotel6 * este guvernarea legilor, dar nu a
oamenilorI a legilor raionale, care exprim cerinele ec#itii politice,
adic a dreptului natural.
/03
8I8LIOGRAFIE
/. 2agdasar 8., 2ogdan J., 8arla C. Antologie filosofic!. Filosofi
str!ini. * 2ucureti& :ditura !8IJ:)S%' %''IS, /550.
2. 2dicescu $i#ai. Concepte fundamentale in teoria i filosofia
dreptului. Mol. 3. coli i curente in gandirea #uridic!. * 2ucureti&
:ditura '!$I8% ':E, 2--2.
3. Conenia european! pentru ap!rarea =repturilor Omului i a
Dibert!ilor fundamentale. ,rotocolul adiional i ,rotocoalele nr. K$
f$ >$ 12 i 13. Amendat! prin protocoalele nr. 3$ ]$ k i 11. T Consiliul
Iuropei. * C#iinu& 2iroul de Informare a Consiliului :uropei in
$oldova, 2--2.
1. juvara $ircea. Iseuri de filosofie a dreptului. * 2ucureti& :ditura
"rei, /557.
0. juvara $ircea. Eeoria general! a dreptului. * 2ucureti& :ditura
'ibrriei Socec Co. S.%., /53-.
>. =repturile omului. =ocumentar pentru predarea cunotinelor din
domeniul dreptului omului in in!!mantul preuniersitar. *
2ucureti, /550.
7. Filosofie. Analize i interpret!ri. * ;radea& :ditura %8":", /55>.
.. Gegel B.`.+. ,rincipiile filosofiei dreptului. * 2ucureti& :ditura I)I,
/55>.
5. Hel(en Gans. =octrina pur! a dreptului. * 2ucureti& :ditura
G!$%8I"%S, 2--/.
/-. $i#ai B#eorg#e C., $otic )adu I. Fundamentele dreptului. Eeoria
i filosofia dreptului. - 2ucureti& :ditura %'', /557.
//. <opa 8icolae, ogaru Ion, nior B#eorg#e, nior an Claudiu.
Filosofia dreptului. +arile curente. * 2ucureti& :ditura %''2:CH,
2--2.
/2. Siga %ndrei. Bntroducere in teoria general! a dreptului. * "imioara&
:ditura %!B!S"%, /55..
/3. Sperania :ugeniu. Bntroducere in filosofia dreptului. * Cluj&
"ipografia Cartea )omaneasc, /51>.
/1. Sperania :ugeniu. ,rincipii fundamentale de filosofie #uridic!. *
Cluj& :ditura Institutul de %rte Brafice %rdealul, /53>.
/0. Jlimrescu %lexandru. Eratat de enciclopedia dreptului. *
2ucureti& :ditura '!$I8% ':E, /555.
/>. Jecc#io Biorgio del. Decii de filosofie #uridic!. * 2ucureti& :ditura
8;J%, /55..
/7. uY]UT]]V m.m. P<.07; A310<0A33 96:7:.* kPfUL-]L]djd^,
/55..
/01
/.. -./010234 5360708 96:70708 5;<13. ]-/3 /05:r. * SNTUVP&
SXTYZ, /555.
/5. \]^]YZ \.K._. @310<0A34 96:7:. * SNTUVP, /55-.
2-. \jTT]dYZ . 023hS<W3S 3<<1S[07:.34. j:6/Sa3:.<W3S
6:a5;p1S.34. j63a3< S7609S8<W3r .:cW 3 /6:.<dS.[S./:1t.:4
A310<0A34. @310<0A34 W:W </602:4 .:cW:. * SMfTU, 2---.
2/. zPLUNV K.{. `SA0653607:..:4 0QR35 4a;W07S[S.3S5 1023W: 3
b63<96c[S.d34. - sr]TTP, /5/3.
22. i]fMf K.p. Z01.0S <0Q6:.3S <0h3.S.38. R. 33.
23. ijdZ] k.l. VS50W63/. * i]fMf^dPr, /57-.
21. SMQPYNVTUM p.K. PhS6W3 A310<0A33 96:7:. e.1 * RNOTU, /5/1.
20. SNfL]TUZ] c. oaQ6:..;S 9603a7S[S.34. * SNTUVP, /550.
2>. m]dT]Tnfo K.k. j0.dS9d34 26:q[:.<W08 <0Q</7S..0</3. - ,,
kNV]LTUN] ^NTjrPdTLVN M hdPVN, ~ /-, /5.5.
27. m]dT]Tnfo K.k. Z6:70 3 a:W0.. * SNTUVP, /5.3.
2.. m]dT]Tnfo K.k. Z6:70 3 a:W0.? 3r 6:a13hS.3S 3 <00/.0pS.3S. -
,,KNhdNTX }MYNTN}MM, ~ 0, /5...
25. m]dT]Tnfo K.k. Z60[01qS.3S 3</0633? 0/ <0d3:13a5: W
d37313a5c. - ,, KNhdNTX }MYNTN}MM, ~ 1, /553.
3-. m]dT]Tnfo K.k. `:a13hS.3S 3 <00/.0pS.3S 96:7: 3 a:W0.: W:W
5Sq[3<d3913.:6.:4 960Q1S5:. - TT 0960<; A310<0A33 96:7:$
m$ 1m>3.
31. uS6<S<4.d .y. @310<0A34 96:7:. & 0<W7:? oa[:/S1t</70
uP`-$ 2nnn.
32. u072060[dS7 Z.o. j63a3< <076S5S..020 96:70<0a.:.34.
7S[S.3S 7 A310<0A3b 96:7:. - 0<W7:$ 1mmf.
33. P<.07.;S a:[:h3 .:cW3 <07S/<W020 <0d3:13</3hS<W020 96:7:. &
0<W7:$ 1m3k.
3K. `c<<W:4 A310<0A34 96:7:? A310<0A34 7S6; 3 .6:7</7S..0</3.
&
y:.W/-ZS/S6Qc62$ 1mm>.
3]. `c<<0 .-. e6:W/:/;. & 0<W7:$ 1mfm.
3f. y:7:1t<W38 .-. P<.07; A310<0A33 96:7: 7 .:ch.05 3[S:13a5S.
:6Qc62<W:4 pW01: 96:7:? j02S.$ u:/069. /:551S6 3 [6. &
0<W7:$ 1mnk.
3>. gS/7S6.3. .-. y076S5S..;S W0.dS9d33 S</S</7S..020 96:7:.
&
0<W7:$ 1mkk.
3k. S6pS.S73h i.@. PQR:4 /S0634 96:7:. & 0<W7:$ 1m1n.
3m. /:551S6 `. w0a48</70 3 96:70 < /0hW3 a6S.34
5:/S63:13</3hS<W020 90.35:.34 3</0633. & y:.W/-ZS/S6Qc62$
1kmm.
1]]
-7(1S1-7A D.8+3;(;7
Curs de prelegeri
Autor? Constantin Dozoanu

Xun de tipar nm.nm.nk. Formatul Gartiei fn'kK 1T1f.

Uartie ofset. Eipar JB%O Eira#ul >] e'.
Coli de tipar m$>] Comanda nr. k1
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
l.E.+.$ 2nnK$ CGiin!u$ bd. tefan cel +are$ 1fk.
%ecia Jedactare i Iditare a l.E.+.
2nfk$CGiin!u$ str. %tudenilor$ mTm.
1]f
1]>
l"BMIJ%BEAEIA EIU"BC A +OD=OMIB
-7(1S1-7A D.8+3;(;7
Curs de prelegeri
!%i:inu
<==>