Integrarea la nivel regional

Asociatia latino-americana de integrare(LAIA)

Informatii generale
Membrii: Argentina, Bolivia, Brazilia,Chile, Ccolumbia, Ecuador, Mexic,
Paraguay, Peru, Uruguay, Venezuela.
Sediul: Montevideo, Uruguay
Data semnarii: 12 august 1980
Data intrarii in vigoare: 18 martie 1981
Obiectivele: consolidarea graduala si progresiva a pietei comune latino-americane;
scopul tratatului : promovarea si regularizarea comertului reciproc precum si
dezvoltarea activitatiilor de cooperare econommica care sa contribuie la deschiderea
pietelor
Limba oficiala:;portugheza si spaniola
Suprafata: 19.296.484 kmp
Populatia:377.283.000
PIB (1990) 98.632 milioane $
Isroricul:
LAFTA constituita in 1960 prin tratatul de la Montevideo a fost inlocuita in martie
1981 de catre LAIA. Aceata a constituit o noua etapa in procesul de integrare
economica a tarilor din America Latina. Tratatul de la Montevideo urmarea
constituirea unei zone de liber schimb care avea sa se dasavarseasca in timp de 12
ani.Tarle semnatare urmareau sa elimine taxele vamale precum si celelate bariere
netarifare. Aceasta liberalizare urma sa se realizeze prin trei mecanisme: listelor
nationale, listei comune si acordurilor complementare.Au existat de asemenea si liste
ale unor avantaje oferite tarilor mai putin dezvoltate. Lista comuna cuprindea produse
stabilite de comun acord intre tarile membre in legatura cu care sa fie eliminate toate
restictiile tarifare si netarifare asupra importurilor intraregionale. La fiecare trei ani
erau negociate produsele incluse in lista si carte nu representau mai mult de 25% din
valoarea totala a comertului intre tari.Scopul acordurilor complementare a fost acela
de a facilita integrarea si complementaritatea in domenilu productiei si al economiei
in general.

Spre deosebire de LAFTA, LAIA a considerat mult mai avantajoase acordurile

bilaterale si multilaterale intre tari care sa se stabileasca intr-un anumit moment si in
anumite circumstante fara a impune un termen limita. Pe langa toate acestea LAIA nu
dispune de un mecanism cu ahutorul caruia sa-si real;izeze obiectivul : piata comuna.
Structura:
In 1980 Tratatul de la Montevideo a stabilit trei organe politice si unul
administrativ: Consiliul de Ministrii al Afgacerilor Externe, Conferinta pt.Evaluare si
Convergenta, Comitetul Reprezentantilor si Secretariatul General.
Consiliul- organul suprem, al politicii generale a organizatiei, ofera indicatii despre
modul in care pot fi atinse obiectivele asociatiei si se poate dezvolta procesul de
integrare, stabileste reguli de conducere a organizatiei, hotaraste amendamentele
Tratatului, alege Secretarul Genaral si accepta aderarea unor

noi membrii. Este

alcatuit din Ministrii Afacerilor Externe sau din Ministrii Secretari de stat.
Conferinta pt Evaluare si Convergenta:la aceasta participa membrii reprezentativi .
Este necesara constituirea sesiunii extraordinare oricand este necesar iar cea ordinara
la fiecare trei ani de zile. Conferinta revizuieste operatiunile de integrare, convergenta
acordurilor partiale, negocierea siu concluzionarea acestora.
Comitetul reprezentatilor - este organul executiv al LAIA. Este alcatuit din
repezentatii permanenti ai fiecarei tari. Stabileste intalnirile guvernamentale in scopul
promovarii masurilor prin care sa se avanseze procesul de integrare; ia masurile
necesare prin carte sa se puna in evidenta importanta Tratatului , reguli de
compatibilitate ale acordurilor deja negociatre; aproba programul de lucru al
Asociatiei dar si bugetul;
Secretariatul General- organul tehnic al LAIA. Condus de catre Secretarul
Generalcare este ales de catre Cconsiliul de Ministrii pe o perioada de trei ani de zile
si asistat de catre doi sub-secretari. Acesta are diferite functii si puteri incluzand
caapacitatea de a face propuneri organelor politice ale Asociatiei pentru atingerea
obiectivelor sale; realizeaza studii; culege informatii; analizeaza indeplinirea
promisiunilor facute.
Ariile de cooperare:
a)

COMERTUL:

Membrii tarilor din LAIA au stabilit cateva mecanisme si sheme speciale pentru
diferite czategorii de tari in functie de graduk de devoltare al acetrora. Acestea sunt

tariful preferential si acordurile regional si partiale. Primul are urmatoarele

cracteristici : acopera tota plaj a de tarife si ofera ca alternativa tariful preferential.
S-au stabilit si liste de exceptii in cadrul carra tarifele sunt ami m8ici pentru ttarile
mai putin dezvoltate cat si pentru cele din afara acordului.. Cele de-al doilea a fost
introdus in 1980. Prin acordurile regionale tarile mnembre au adoptat tariful
preferential ca un program pentru reconstructie si dezvoltare a comertului
intraregional. Cel de-al treile p-resupune ca numai unele tari sunt parti ale acestuia.
Acordurile pot prevedea diferite reduceri de taxe pentru produsele provenite din
tarile mai putin dezvoltate, diferite taxe de origine, restrictii netarifare.
Scopul unor acorduri comerciasle este acela de a promova comertul intre tarile
membre. Ele nu urmaresc si specializarea in productie. Scopul unor caorduri
economice complementare este acela de a facilita competitivitatea produselor pe
piata mondiala, dar sas si promoveze dezvoltarea echilibrata a taril;or membre.
In 1980 Tratatul a impartit tarile in trei mari categorii: cele mai putin
dezvoltate : Bolivia, Ecuador, Paraguay:tari cu un grad intermediar de dezv. : Chile
, Columbia, Peru , Uruguay,si Venezuela;sio celelalte tari: Argentina, Brazilia si
Mexic.
Masurile Laia de a sustine tarile mai putin dezvoltate sunt bazate pe principiile
de non-reciprocitate si cooperare comunitara. Tarile membre pot stabili diferite
programe de cooperare in domeniul financiar , tehnologic si al investitiilor care sa
implice un numar marte de companii multinationale
Comertul intra-LAIA a totalizat 11 mld. $. Ulterior acesta a scazut datorita in
cea mai mare partye crizelor datoriei care a condus la o deteriorare a balantei ee
plati, devalorizari succesive, Pana in 1992 acesta a reusit sa se redresaze sai sa
ajunga la 20 mld.$.
b)

BANI SI FINANTE

In 1965 bancile centrale ale LAFTA au stabilit un sistem bazat pe credite swing
si clearing multilateral numit Acordul mexican care a fost inlocuit de Conventia de
Plati si Credite Reciproce in august 1982. Aceasta avea la baza trei componente:
Mecanismul de Clearing Multilateral, Un Sistem de Garantii, Programul de Platii
Automat pentru finantarea balantei de clearing multilateral. Canalizarea
tranzactiilor prin conventie au dus la o crestere a acestora din 1966 in 1981. In

1982 a avut loc o cadere cauzata in special de criza lichidatilor si a comertului

intraregional. Dar in 1992 si-a atins apogeul insumand 13.600 milioane $.

AMERICA CENTRALA:
PIATA COMUNA A AMERICII CENTRALE (CACM)
Membrii: Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua
Sediul:Guatemala, America centrala
Semnarea acordului:13.12.1960
Intrarea in vigoare: 04.06.1961
Obiective: stabilirea unei piete comune intre tarile membre
Limba oficiala: spaniola
Suprafata: 411.000 kmp
Populatia: 27.750.000
PIB (1990): 24.030 milioane $
Printre obiectivele CACM exista doua care se detaseaza ca importanta: incheierea
acordurilor bilaterale si cele multilaterale. In 1951 El Saalvador a incheiat un acord cu
Guatemala si unul cu Nicaragua. In 1953 incheie cu Costa Rica si in 57 cu Honduras.
Guatemala la randul ei a incheiat un acord cu Costa Rica si Honduras. Pe langa toate
aceste acorduri a existat unul de maxima importanta semnat in 1958 pe 10 iunie numit
Tratatul Multilateral privind Comertul Liber si Integrarea precum si Tratatul privind
Regimul legal al Integrarii Industriale semnat in acelasi an. Conventia Americii
Centrale privind Egalitatea Taxelor vamale care a pus bazele constituirii unui tarif
comun extern a fost semnata in 1959.Acordul General privind Integrarea Economica a
intrat in vigoare in 1961.
Pe termen lung procesul de integrare al Anericii Centrale a condus la obtinerea
unor avantaje inegale pentru tarile semnatare oferite de catre extinderea pietei in
contradictie cu cresterea productiei nationale, a dezechilibrului balantei comerciale si
a slabei industrializari a tarilor mai putin dezvoltate. Acesta a condus la declansarea
crizei incheiate cu conflictul dintre Honduras si El Salvador.

In 1973 satrele au constityuit un Comitet la nivel inalt privind Consolidarea si

Reconstructia Pietei Comune a Americii Centrale. In 1974 s-a constituit cComitetul
Economic si Social al A.C. Masurile luate in urma constituirii Comitetelor au condus
la eliminarea obstacolelor in circulatia libera a persoanelor, bunurilor,capitalurilor cat
si a serviciilor. Mentinerea tarifelor pentru import si export a fost necesara pentru
sustinerea integrarii; coordonarii, armonizarii, uniformitatii economica , sociala, a
politicii fiscale si de credit a celei tehnologice si stiintifice. ;a consolidarii unui sistem
care sa [previna sau sa corecteze dezechilibrele platilor intre tari si intre acestea si
restul lumii; dezvoltarii resurselor energetice, a consolidarii siatemului fiscal al AC.
Comunitatea urmarea atingerea obiectivelor sale gradul mentimand termenele
limita

stabilite anterior. Dar integrarea in regiune a fost afectata de diferiti

factori:recesiyunea economica din tarile istmice; conflictele politice si sociale;

diminuarea vizibila a exporturilor; paralizarea investitiilor; devalorizarile continue,
restrictiile la import.
In 1983 Fondul de Stabilitate Monetara a AC a furnizat suport financiar balantelor
de plati a statelor membr. Casa de Clearing a adoptat acelasi tratament tarilor care se
confruntau cu datorii externe mari.
In a doua jumatate a decadei tarile AC au aplicat o noua [politica de integrare
datorata a doi fasctori: pacificarea graduala si restaurarea democrariei in AC.
1n 1986 au fost semnate Acordurile Esguipulas(Guatemala) I si II. Acestea aveau
sa asigure pacea in AC si facilitarea procesului de integrare in tarile istmice. Mai
multe acorduri au fost semnate in acest sens. Unul dintre cele mai importante a fost
acela a Tarifului Uniform la importurile AC. Adoptat in ianuarie 1991. Acesta a
condus la deplina integrare a Honduras-ului , a eliminarii restricrtiilor tarifare Costa
Ricai fata de produsele

provenite din Nicaragua, a constituirii unui grup

interdisciplinar care supravegheaza aplicarea dispozitiilor date de catre Acordul

General pt. Integrarea Economica.
Structura:
Acest Acord general este compus din trei organisme : Consiliu Economic al AC;
Consiliul Executiv precum si Consiliul executiv si Secretariatul Permanent(SIECA).
Consiliul Economic este alcatuit din ministrii afacerilor de externe. Este
responsabil cu conducerea procesului de integrare
Consiliul Executiv este alcatuit din representanti ai statelor membre. Face
propuneri Consiluil Economic.

Secretariatul permanent are functii tehnicii si administrative. Propune proiecte si

studii, supravegheaza aplicarea regulilor procesului de integrare.
Pe langa aceste organisme mai exista si Comitetul de Cooperare Economica pentru
AC Istmica alcatuit din ministrii afacerilor externe care formeaza asa-numita Comisia
Economica pe AL (ECLA). Alaturi de aceasta se afla si Copmisia privind Activitatile
portuare al AC(COCAAP); Comisia Energetica AC(COMENER) ale carei functii sunt
acelea de a pregati proiectele energetice provenite din resursele naturale ale regiunii,
de a analiza prospectele in vederea constituirii unor companii multinationale care sa
furnizeze energia necesara regiunii. In 1991 statele membre au semnat Protocolul
Tegucigalpa alcatuit din diverse organisme printre care Intalnirea Presedintilor,
Consiliul Ministrilor, comitetul Executiv si Secretariatul General avand ca scop
acelasi proces de integrare rapida a tarilor din AC
Domeniile de cooperare:
a)

COMERTUL: Liberalizarea vamala a fost extinsa asupra tuturor

taxelor de export si import de care au beneficiat toate produsele tarilor

semnatara cu exceptia celor din anexa A a tratatului. Tariful Comun a fost
stabilit ca o componenta decisiva a comertului liber si ca un instrument de baza
a dezvoltarii pietei comune a tarilor AC. Scopul sau a fost acela de a oferi
protectia vamala adecvata tuturor activitatilor productive care inlocuind
importurile contribuie la

dezvoltarea economica in regiune si asigura un

avantaj nateriilor prime si bunurulor de capital necesare dezvoltarii

AC.Aproape toate obiectivele tratatului au fost atinse astfel incat pana in mai
1969 95% din comert a fost liberalizat iar tariful comun asigura protectia a 97,5
din articolele comercializate.
Piata comuna a AC a fost puternic afectata de retragerea in 1969 a
Hondurasului. Un pas importatnt spre restructurare l-a constituit Acordul
Multilateral dintre Hinduras si celelalte tari ale AC care a intrat in vigoare in
februarie 1992. Aceasta a contribuit la liberalizarea a 1.620 de produse. Zona de
liber schimb este cunoscuta ca TriunghiulComercial dce Nord. In 1992,
Honduras, el Salvador, Guatemala au semnat un tratat tripartit cunoscut caAcordul
de la Nuevo Otopequepe, intentiile lor fiind acelea de a constitui o zona libera
comerciala care sa anunte o uniune economica.
Negoccierile privind Tariful Uniform de Import al AC s-au concluzionat in
august 1992 si a intrat in vigoare in Triunghiul de Nord in 1993.

Nivelele noului tarif comun sunt urmatoarele:

1)

5% taxa pentru toate bunurile ce provin din afara AC;

2)

10% si 15% pentru mijloacele de productie si bunurile de capital ce

provin din AC
3)

20% pentru produsele finite realizate in AC

4)

1% pentru bunurile vitale; 30% pentru articolele de imbracaminte si

incaltaminte
5)

tarife negociate pentru cauciucuri, lapte praf si textile

In felel acesta comertul a inregistrat o crestere de la 10.8 milioane de $ la 32.7

cu o rata de 24,8% pe an in perioada 1960-1970 atunci cand atinge valoarea de 299
milioane $. In 1972 a fost de 304,7 mil.$ iar in 1978 de 937,2 mil.$
Structura comertului s-a modificat astfel : in 1960 45,9% consta din hrana si
animale vii; produsele manufacturiere reprezentau 19% in 1960 iar apoia urcat la
86% in1978; materiile prime, uleiurile si grasimile au sazut de la 4,9% in 1960 la
1%

in 1977. Carburantii si lubrefiantii alaturi de echipamentule de transportau

crescut de la 0,3%, 7,3%, 4,6% in 1960 la 1%, 24%, 6% in 1977.

Cresterea accelerata a fost intrerupta de razboiul dintre El Salvador si
Honduras.Ulterior Honduras a stabilit taxe vamale pentru toate tarile AC. In 1978
procesul de integrare a fost impiedicat de catre situatia politica din Nicaragua care
a dus la inchiderea frontierei cu Costa Rica. O alta cauza adversa a procesului de
integrare a fosr dezvoltarea inegala pe percursul acestei perioade astfel incat doar
douya tari si anume EL Salvador si Gautemala detineau 2/3 din totalul exporturilor
si au obtinut excedente ale balantei de plati in timp ce celelalte tari se confruntau
cu defiocite.
Dar in 1980 a fost atins apogeul comercial si in suma de 1.129 milioane de $ de
catre tarile AC. Din 1981 comertul incepe sa intre pe o un fagas alunecos astfel
incat in 1986 ajunge doar la 413 milioane de $, dar in 1992 acesta a inregistrat o
revenire de 892 milioane $.
Guatemala s-a dovedit a fi cel mai mare expiortator cu 41$ din exporturi urmata
de El Salvador cu 31% si Costa Rica cu 20%, honduras si Nicaragua cu 8%. In
cepand cu 1989 exporturile acestor tari au inregistrat cresteri in domeniul
produselor netraditionale: textile, flori, legume, fructe, produse chimuce si mobila.

b)

Bani si finante:

CONSILUIL MONETAR AL AMERICII CENTRALE:- constituit in urma Uninii

Monetare din AC alcatuita inh februarie 1964. Acest acord a fost inlocuit ulterior de
Acordul Monetar al AC in august 1974. Oganismu este responsabil cu promovarea
armonizarii mecanismelor si instrumentelor monetare, de schim si credit. Este alcatuit
din Consiliul in sine, Comitelele Consultante si Secretarul Executiv. Functiiile
consiluilui sunt acelea privind aspectele generale monetare, de schimb si politica de
credit. Secretarul Executiv este numit de catre Consiliul pe perioada de patru ani de
zile. El trebuie sa pregateasca studii tehnice, sa coordoneze activitatile consiliului si sa
organizeze conferinte si intalniri.
CASA DE CLEARING DIN AMERICA CENTRALA:- a fost primul instrument
de cooperare utilizat de catre bancile centrale din octombrie 1961. Crizele care au
afectat procesul de integraqre s-a resimtit si asupra ei in a doua jumatate a decadei. In
1989 tranzavtiile au reprezentat doar 1% din comertul reciproc iar in 1990 au lipsit cu
desavarsire. Cu ajutorul financiar oferit de Comunitatea Europeana, Casa de Clearing
a reinceput sa functioneze in 1991 asigurand 18% din comert iar in 1992 ,6%.
ALTE MECANISME: Fondul de Stabilizare Monetara din AC a fost constituit in
1969. Scopul sau a fost acela de a furniza bancilor centrale din regiune asistenta
financiara in vederea corectarii dezelichilibrarii balantelor de plati si a operatiunilor
facute in sistemul de schimb; mecanismul cunoscut ca Tariful Vamal al AC care era
folosit pentru a plati imoprturile avand oriiginea in AC si acre era convertibil doar in
monedele regiunii. S-a constituit in 1987 dar a fost respins deoarece nu putea fi
convertit in valute tari si in felul acesta nu prezenta nici un interes.
AMERICA DE SUD
GRUPUL ANDIN
MEMBRII: Bolivia, Columbia, Ecuador, Peru, Venezuela;
SEDIUL: Lima, Peru;
Data semanrii:26.05.1969
Data intrarii in vigoare: 16.10.1969

Obiective:
-

sa promoveze dezvoltarea armonioasa si echilibrata a tarilor membre

de-a lungul procesului de integrare economica si cooperare sociala

-

accelerarea cresterii si generarea salarizarii

faciulitarea participarii la procesul de integrare

reducerea vulnerabilitatii

pe plan extern si imbunatatirea pozitiei

tarilor membre;
-

eliminarea diferentelor in dezvoltarea acestor tari.

Limba oficiala: spaniola;

Suprafata: 4.718.319kmp;
Populatia(1990): 90.889.000
PIB(1990): 140.441 milioane dolari
ISTORIA: are la baza Tratatul de la Montevideo; a fost constituit in vederea
imlaturarii a doi factori:unul dintre acestia il constituie marea criza in comertul
international acre ageneart problema lichidiatilor ce a determinat tarile sa ia masurile
necesare. Al doilea factor l-a constituit transformarea profunda sustinuta de economia
mondiala in anii de criza in urma careai sattele andine au inlocuit politicile de
substituire a importurilor cu cele de deschidere a economiilor care le faciliteaza
participarea la economia de piata.
STRUCTURA:
Conform Acordului de la Cartegena s-au constituit doua organisme: Consiliul si
Comisia si doua alte organisme auxiliare: Comitetul Consultant Economic si Social si
Comitetul Consultativ.
Consiliul este alcatuit din trei membrii numiti de catre Comisie dintre
reprezentantii tarilor andine pe o perioada de trei ani. Consiliul este condus de catre
un Coordonator care este responsabil cu reprezentarea consiliului in comisie
Comisia este alcatuita din reprezentantii ai satelor membre. Aceasta a elaborat
planuri de dezvoltare pentru armonizarea politicii economice si sociale: Consiliul de
Planificare, Consiliul Monetar si de Schimb, Consiliul Financiar, Fiscal, al Comertului
International etc.
Parlamentul Andin a fost constituit in octombrie 9179. Este alcatuit din
reprezenatntii alesi ai fiecarei tari. Scopul sau este acela de promova si sustine
procesul de integrare in regiunea andina, mentinerea democratiei si a justitiei sociale
si asigurarea democratiei in zona andina.

DOMENIILE DE COOPERARE
a) COMERTUL:
Acordul de la Cartagena a stabilit statutul legal al procesului de intrgrare in
comertulyui tarilor andine care a fost schimbat complet in 1988 prin Protocolul de
la Quito. De-a lungul unor ani buni comertul tarilr andine a scazut dar timpul a
demonstrat ca acesta evoluat intr-un sens pozitiv. Regimul stabilit las Cartagena
presupune o liberalizare a comertului precum si un tarif unic vamal care avea sa
anunte introducerea unui tarif minimal.
Scopul acestui program de liberalizare comercial a fost acela de exdtindere a pietei
in interiorul careia bunurile de origina andina sa circule libere.Programul
presupune o clasificare aproduselor astfel: produse care sunt obiecxtul unor
prog5rame de dezvoltare industriala.;produse incluse in lista comuna a LAFTEI;
produse care nu reau produse in zona andina;produse pentru care Ecuador si
Bolivia aveu acces imediat; si alte produse pentru care a fost stabilita o inlaturare
graduala taxelor vamale.
In 1970 tarile andine au inceput procesul de eliminare a taxelor vamale; in 1971
Columbia, Peru in 1974 Venezuela si mai tarziu Bolivia si Ecuador. Tariful minim
extern a fost stabilit in decembrie 1970. Obiectivele sale erau acelea de a oferi o
protectie adecvata productiei din regiune, de a fcailita introducerea tarifului extern
si de creste eficienta productiei regionale.
La inceputul anilor 80 ca urmare acrizei suferite Grupul Andin a inregistrat un
deficit al balanytei de plati care a condus la o limitare a importuril;or, la oo
devalorizare puternica. Aplicare unui semi-tarif restrictiv la import.
Proticolul de la Quito avea sa introduca un sistem de administrare a comertului
prin aplicare unor cate la import pentru nu ami mult de 50 de articole. Aceste cote
nu erau mai mici de 30% din importurile medii inregistrate in perioada 80-85 si
care aveau sa cresca cu 30% in 1992, cu 40 % in 1997 si ulterior sa fie eliminate.
In 1995 s-a hotarat liberalizarea definitiva a comertulyui intre tarile andine.
In august 1992 s-a rdeecis constituirea Zonei de Liber Schimb iar in 1995 s-a
constituit Uniunea Vamala Andina.
Statisticile Comisiei Weconomice a Natiunilor Unite pt. AL&C a demonstrat o
crestere a exporturilor de la 24,5 mil $ in 1960, la 96.8 mil.$ in 1970 ajungand las
1,204.8 mil. $ in 1982. Clasamentul pe tari a fost asrfel : Columbia 43%;Peru 26%,

Vwenezuela 13%, Ecuador 12%, Bolivia 6%. Din punct de vedere al componentei
exporturilor Bolivia detine in prioncipal metale iar din cel al importurilor
chimicale, masini si echipament; Columbia exporta hrana, masini, echipamente si
produse textile si importa ulei si prod. Manufacturiere. In cazul celorlate tari
situatia este identica.
Comertul reciproc a inregistrat un declin evident de la 808 mil. $ in 1984 la 638.5
mli. $ in 1986 urmand apoi o brusca revenire pana la 1,592 mil. $ in 1991 iar in
1992 la 2,100 mil$
B) INDUSTRIA
Acordul de al Cartagena a sustinut ca programul industrial reprezinta un mecanism
important pentru promovarea dezvolatrii echilibrate in regiune. Tinta sa fost aceea
de extindere, specializare si deversificare a productiei industriale; utilizarea la
miximum aresurselor din regiune, cresterea productiviatii si a utilizarii eficiente a
fcatorilor de productie. Programele de rationalizare adoptate aveau sa
imbunatateasca conditiile pentru industriile regionale ale caror produse nu erau
acoperite de programele sectoriale. Patru dintre aceste programe au fost adoptate in
metalurgie, inginerie, petrochimie si in industria autovehicolelor. Tinand cont de
reorile acestor programe ele au fost inlaturate prin protocolul de la Quito fiind
inlocuite de trei mecanisme noi si anume:Programele de Intergrare Industriala, al
doilea Acordurile Industriale Complementare care promovau specilazarea in
industrie cat si promovarea unor reguli comerciale; al treilea mecanism consta in
Proiectele de Integrare Industriala care aveau sa faciliteze dezvolatrea pietei
comune.
Tarile andine au stabilit si regimul legal al investitiilor din afara regiunii. Acesta avea
ca scop echilibrarea balantei intre investitorii straini si tarile andine aqstfel incat
firmel nationale sa nu fie afectate de prezenta capiltalului strain ci dimpotriva s ale
avantajeze.S-a hatarat ca in termen de 15-20 de ani intreprinderile straine dej
aconstituite sa se transforme in inttreprinderi de stat sau mixte. Detinatorii de capital
strain puteau sa transfere doar 14% din profitul obtinut. Existau trei tipuri de
investitii: cele provenite din interiorul tarilor membre, si capitalul neutruce apartineau
guvernului prntru dezvoltarea si cooperarea economica. Abia in 1985 s-a recurs la o
politaica care sa incurajeze investitiile. Mecanismul de reinvestire a profitului a fost
mult mai flexibil. In martie 1991 s-a introdus un amendament conform caruia orice

investitor strain avea aceleasi drepturi ca unul national daca legea tarii nu prevede
altfel. Legea privind companiile multinationale intra in vigoare in iunie 1976. Ele erau
constituite din capitalul a doua sau mai multe tari membre sau din investitii din afara
regiunii(nu mai mult de 40%). Avantajele oferite constau in posibilitatea transferarii
profditurilor nete in tara de origine si de reinvestire a profitului acolo unde erau
absolut necesare.
In domeniul agriculturii statele membre au adoptat o politica comuna de coordonare a
planurilor lor de dezvoltare agricola

Piata sudica comuna

MERCOSUR
Membrii: Argentina, Brazilia, Paraguay, Uruguay
Sediul: Montevideo, Uruguay
Data semnarii tratatului: 26.03.1991;
Data intrarii in vigoare: 29.11.1991
Obiective: Accelerarea procesului de dezvoltare economica si sociala in cadrul
procesului de integrare astaelor membre;
Limba oficiala: Portugheza si spaniola;
Suprafata: 11.807.657 kmp;
Populaaatia (1990) : 194.856.000
PIB(1991) : 443.921 mil.$
ISTORIA:
Existenta M. se datoreaza in special a celor doua mari tari ale Americii de Sud :
Argentina si Brazilia carora li s-a alaturat Paraguay si Uruguay. Colaborarea dintre A
si B a fost posubila ca urmare a impartirii potentialului hidroelectric al fluvuilui
Parana si al programelor de dezvoltare nucleara. Prima problema a fost rezolvata in
1979 prin fixarea unor cote si au unor regului de operare pentru cele doua
hidrocentrale de pe fluviul Parana: Itaipu ( intre Brazilia si Paraguay) si Corpus ( intre
Argentina si Paraguay). A douan problema afost rezolvata in 1980 prin semnaqre a
doua acorduri de cooperare, primul prinvind aplicarea si dezvoltarea regulilor de

folosire a energiei nucleare si cel de-al doilea inte Comisisa Nationala de Enerfie
Atomica si Comisia de Energie Nucleara a Braziliei. Rezultatul a constat intr-un pod
construit in noiembrie 1985 peste fluviul Iguazu unind cele doua tari si facilitand
dezvolatrea comunicatiilor pe linia Arg-Par-Bra. Primul pod intre Bra-Arg a fost
construit in 1947 peste fluviul Uruguay. Progresul activiattilor de integrare intre cele
doua tari a condus la semanarea unui acord legal international la inalt nivel numit
Tratatul argentino0brazilia de Integrare, Cooperare si Dezvolatare de la 29 noiembrie
1988. Un eveniment de importanta cruciala pentru Mercosur a avut loc in septembrie
1990 cand Grupului Pietei Comune ( constituit din Arg si Bra ) I s-a alturat si Par si
Uru. Pe 26 martie 1991 a fost semnat Tratatul de la Asuncion de constituire a Pietei
Sudice Comune. Mercosur a stabililt un sistem de libera circulatie a bunurilor,
serviccilor si factorilor de prodductie; aplicarea tarif vamal comun; adopltarea unor
politici vamale comune in raport cu tarile din afara Mercosurului
STRUCTURA:
Prin articolul 9 al Tratatului
Consiliul Pirtei Comune-

de la Asuncion au fost constituite doua organisme :

cel mai inalt organism politic alcatuit din ministrii

afacerilor externe; responsabil cyu politica deconducere a M, cu aprobarea deciziilor

in vederea atingerii obiectivelor Tratatului.
Grupul Pietei Comune- organul executiv ale carui principale functii sunt acelea de
a face recondari privind implementarea si execuatrea Trataului; de a face propuneri
pentru aplicare Progarmului de Liberalizare a Comertului .
DOMENIILE DE COOPERARE:
a)

COMERTUL:

Tarile M fac eforturi uriase pentru liberalizarea comertului lor si de stabilire a unui
tarif vamal comun. Programul de Liberalizare contine

reduceri si eliminari ale

restrictilor sau masuri echivalente. Tariful comun extern nu a fost constituit ca un

mecanism de protectie dar ca unul de a face firmele mai competitive pe pietele
internationale. In urma intalniri dintre presedintii tarilor membres din decembrie
1992 de la Montevideo s-a stabilit ca tarofele sa se reduca inte 0-20% cu unele
exceptii care nu depasesc 35% avand catermaen limita 1 ianuarie 1995. Inte anii
1988-1992 comertul intre tarile M acrescut cu 137%. Exporturile Bra au crescut cu

78.8% in 1992 iar cele ale Arg cu 12,6%. Exporturile celor doua tari au reprezentat
75,9% in 1992 din volumul exp. M.
b)

INDUSTRIA:

Traile M. au urmarit doua scopuri: armonozarea politicilor industriale si semanrea

acordurilor sectoriale. S-au propus doua programe: unul de cooperare privind calitate
a si productivitate si celalalt de sustinere a intreprinderilor de dimemsiuni minci si
mijlocii. Primul contine aspecte privind schimbul de informatii, participarea activa a
antreprenorilor si tehnicienilor , promovarea proiectelor de fuziune. Al doilea a tinut
cont de importanta economica si sociala a intreprinderilor in discutie in special in
crearea locurilor de munca si de idstribuire a venitului..
Tratatul de la Auncion priind acordurile sectoriale urmareste optimizarea folosirii
si mobilizarii factorilor de productie si atingerea unui nnivel eficient de operare.
Aceste caorduri nu trebuie sa se interpuna comertului liber al bunurilor si serviciilor,
formarii cartelurilor sau includeruii cotelor si a altor bariere tarifare
CARAIBE
PIATA COMUNA DIN CARAIBE (CARICOM)
Membrii : Antigua si Barbuda, Bahamas, Barbados, Baelize, Dominica, Genada,
Guyana, Jaqmaica, Montserrat, Saint Kitts si Nevis, Saint Lucia. Saint Vincent si
Grenadinele, Trinidad Tobago.
Sediul: Geogetown, Guyana
Data constituirii: 4.07.1973
Obiective: a): integrarea econmica in cadrul Pietei Comune;
b): coordonarea politicilor straine;
c):cooperarea fonctionala in sectoarele specifice.
Limba oficiala: engleza;
Suprafata: 263.400 kmp;
Populatia: 5.670.00
PIB(1990): 1.113,7 mld $
ISTORIA:

In 1960 s-a constituit Asociatia Comertului Liber Caraibian (CARIFTA); in

octombrie 1972 s-a format Piata Comuna Caraibiana in urma careia s-a introdus un
tarif vamal comun si o politica de protectie in regiune, armonizarea politicii fiscale,
consolidarea cooperraii monetare. In 1974 s-a constituit definitiv CARICOM.

STRUCTURA:
Comunitatea este alcatuita din : Conferinta Sefilor de Guvern, Consiliul Pietei
Comune, Secretariatul Comunitatii Caraibiene.
Conferinta Sefilor de Guvern: este organul suprem care are autoritatea finala si
hotaraste politicile si acordurile financiare.
Consiliul Pietei Comune: este organul principal responsabil ce rezolvarea oricarei
probleme.
Secretariatul Comunitatii Caraibiene este organul care indeplineste functii tehnice
si administrative si care coordi=oneaza activitatea altor instituitii ale CARICOM.
DOMENIILE DE COOPERARE:
a)

COMERTUL: Comunitatea a mostenit de la CARIFTA o zona de liber

schimb cu numeroase exceptii ale carora eliminare a fost destul de dificila. Primul
pas spre constituirea Tarifului Vamal Comun a fost facut in august 1973 care a fost
modificat in 1992 printr-o reducere de 5% si de 20% pana in ianuarie 1998.
Proiectul privind Dezvoltarea Exportului lansat in 1989 care conduce si Sistemul
de Informare Comerciala Caraibiana instituit pentru a facilita importatorilor,
exportatorilor si oamenilor de afaceri imformatiii relevante privind preturile,
pietele, tendintele comerciale si politicile.De-a lungul timpului CARICOM a
intretinut relatii comerciale cu trei perteneri importanti- SUA, UE si Canada.
CACICOM a beneficiat de pe urma comertului liber nereciproc pentru bunuri.
b)

BANI SI FINANTE: in 1977 a fost constituita organizatia CARICOM

Facilitare a Clearing-ului Multilateral (CMCF) ale carei obiective erau acelea de a

facilita platile intre participantii la comertul multilateral; de a promova utilizarea
monedelor nationale dar si cooperarea monetar cu extinderea comertului si
activitatii economice in regiune. CMCF s-a desfintat in martie 1983 cand datoria
externa a limitat operatiunile. In 1992 s-a format Consiliul

Bancii Centrale

CARICOM precum si Autoritatea Monetara Caraibiana. Banca de Dezvoltare

Caribiana procura capital infrastructurii si proiectelor de investitii publice si

private din sectoarele productive ale economiei, agricultura si transporturi.La
sfarsitul anilor 1990 resursele de capital se ridicau la 648 milioane de dolari
furnizate de catre Banca Mondiala., IDB si Banca Europeana de Investitii.
c)

INDUSTRIA:

Principalele activiati privind promovarea dezvoltarii

industriale le-au constituit Programul Industrial CARICOM- privind integrarea

industriala in regiune; Regimul Intreprinderii CARICOM- privind coordonarea
activitatii firmelor industriale. Eforturile cele mai mari s-au facut in cadrul
industriei ee constructii, forestiere, chimice si plastice si a celei farmaceutice
d)

AGRICULTURA:Institutul de Cercetare si Dezvoltare Agricola a fost

fondat in 1975 si a constribuit la dezvlotarea si introducerea unor tehnici moderne

in domeniul agricol.