AS. MED.PR.

LOREDANA IFTODE
CURS .1.

C1. Analizarea modificarilor organismului in timpul

sarcinii, semne si simptome de sarcina
C2. Supravegherea travaliului normal, nasterea
normala si nou nascutul in cazuri de urgenta
C3. Supravegherea perioadei de lauzie si revenirea
in familie
C4. Participarea la identificarea si supravegherea
gravidelor cu risc obstetrical

1.1.MODIFICARILE ORGANISMULUI IN
TIMPUL SARCINII

A.MODIFICARI GENERALE
Modificari metabolice

Metabolismul bazal creste in sarcina cu 10-20% (mai

ales in a doua jumatate a graviditatii).
Aceasta crestere se datoreaza pe de o parte, nevoilor
crescande de oxigen ale fatului, iar pe de alta parte,
activitatii crescute a diferitelor organe.

Metabolismul proteinelor. Pentru a evita carenta

proteica, alimentatia femeii gravide trebuie sa fie
bogata in proteine (1,5 g proteine pe kg corp in 24
ore).
Metabolismul lipidelor.
Dintre lipide, colesterolul, lecitina si acizii grasi cresc
progresiv cu sarcina, in special in ultimele doua luni.
Lipemia (cantitatea de lipide din sange) creste
continuu in timpul sarcinii.
Metabolismul glucidelor. Datorita consumului
crescut al substantelor energetice apare o hiperglicemie
usoara materna.

Metabolismul calciului
Un regim alimentar sarac in calciu, in fosfor, in
vitamina D si vitamina C, in graviditate se manifesta
prin decalcifieri ale sistemului osteoarticular matern si
fetal (carii dentare, decalcifieri ale coloanei vertebrale,
relaxari ale articulatiilor aparatului masticator matern).
Din partea fatului au loc aceleasi manifestari, dominate
de rahitismul nou-nascutului.
Metabolismul fosforului. Raportul calciu-fosfor
creste in primele luni de sarcina si scade in ultimele
saptamani.

Metabolismul magneziului.
Ionul magneziu, are important semnificativa in
mentinerea sarcinii.
Carenta de magneziu poate constitui o cauza de avort
sau nastere prematura.
Metabolismul fierului. fatul isi procura fierul
indispensabil din rezervele materne,
In cazul in care nu se realizeaza un aport suplimentar
de Fe se ajunge la o limita inferioara peste care mama
nu mai cedeaza fier fatului de unde rezulta carenta
fetala in fier.

Metabolismul apei.

In sarcina are loc o retentie de apa si cloruri.

Absorbtia tisulara exagerata de apa se caracterizeaza
prin cresterea ponderala si edeme;
Procesul de "imbibatie apoasa" a organismului
matern este fiziologic. Depasirea barierii fiziologice
in retentia de apa si cloruri marcheaza inceputul
instalarii edemului, ce are o semnificatie patologica,
si care apare, de obicei, in ultimul trimestru de
sarcina.

Modificari ale sistemului endocrin:

Hipofiza se hipertrofiaza, dublandu-si de obicei

greutatea.

Tiroida sufera la fel modificari de hipertrofie.

In cursul sarcinii se atribuie glandei tiroide un rol
deosebit in metabolismul bazal, metabolismul apei si
cresterea nivelului de iod.

Glandele suprarenale.

In timpul sarcinii are loc o hipertrofie a acestor

glande, careia ii corespunde o crestere usoara a
activitatii functionale.
In concluzie, activitatea crescuta a glandelor cu
secretie interna din graviditate tinde sa asigure
evolutia unei sarcini la termen.
In centrul modificarilor endocrine din sarcina ramane
placenta de a carei functie de integrare depinde, in
mare masura, evolutia normala a sarcinii.

Modificari ale sistemului nervos

In trimestrul I de sarcina, apare oboseala si somnolenta

cauzate probabil de nivelul crescut al progesteronului.
Tot de origine nervoasa sunt si greturile si uneori varsaturile
din aceasta perioada de sarcina conditionate de nivelul crescut
al hormonilor estrogeni.
In trimestrul III de sarcina apar unele manifestari depresive si
o stare de oboseala cronica.

Psihicul

Frica, teama, neincrederea in evolutia unei sarcini, si mai ales

a travaliului, constituie o componenta negativa de prim ordin
in modificarea psihicului.

Sistemul osteoarticular

Sub influenta hiperemiei (afluxului crescut de

sange) si infiltratiei seroase are loc o ramolire a
fibrocartilajelor articulare, a ligamentelor articulare,
a ligamentelor articulatiilor bazinului de unde rezulta
o relaxare a acestor articulatii.

Pielea si tesutul subcutant

In timpul sarcinii exista o tendinta de pigmentare a

unor regiuni ale pielii (fata- cloasma gravidica, zona
areolara mamara, linia alba, regiunea organelor
genitale externe).
Pigmentatia dispare treptat in lauzie (primele
saptamani dupa nastere).
In regiunea abdomenului apar cu varsta sarcinii,
uneori, o serie de dungi roze la primipare (la prima
sarcina) si albe-sidefii la multipare vergeturi.
Tesutul subcutanat apare mai infiltrat in sarcina din
cauza retentiei de apa si cloruri.

Aparatul cardiovascular

Modificarile aparatului cardiovascular intereseaza

inima, vasele si sangele

Inima Creste volumul cardiac cu 10-12%

Volumul sanguin pe bataie creste progresiv pana in
saptamana a 19-a de sarcina, varsta de sarcina dupa
care ramane constant pana la termen.
Modificarile vaselor.
Se constata o crestere a permeabilitatii capilarelor atat
pentru apa, cat si pentru alte elemente.

Venele isi maresc calibrul, se dilata si pot duce la

aparitia de varice mai ales la nivelul membrelor
inferioare si hemoroizi.
Modificarile tensiunii arteriale sunt nesemnificative la
persoanele normotensive.
Modificarile sangelui.
Masa sangelui creste cu aproximativ 1-1,5 litri la
sfarsitul sarcinii.
Leucocitele cresc progresiv cu sarcina. Se poate
constata o scadere a hemoglobinei.
Coagulabilitatea sangelui creste, favorizeaza
tromboflebita si coagularea intravasculara.

Aparatul respirator

La nivelul aparatului respirator nu au loc modificari

apreciabile in sarcina.
Cresterea tensiunii arteriale, in vasele pulmonare, are loc
in cadrul unui proces de adaptare a acestui aparat fata de
sarcina.
Se admite o crestere a frecventei respiratorii ce se
datoreaza deplasarii organelor si uterului gravid.

Aparatul digestiv

Modificarile la nivelul aparatului digestiv in sarcina

apar precoce si intereseaza toate segmentele.
In cavitatea bucala se observa hipertrofia
(umflarea) gingiilor, uneori foarte pronuntata, cu
hemoragii
Relaxarea cardiei (sficter care face legatura dintre
esofag si stomac) favorizeaza refluxul continutului
gastric in treimea inferioara a esofagului cauzand
esofagita, manifestata prin pirozis (senzatie de
arsura).

Vezica biliara.
Apare sindromului de atonie (reducere a elasticitatii)
veziculara si constipatie.
Frecvent se intalneste un apetit exagerat si chiar
bizar, cauzat de stimularea centrului foamei din
sistemul nervos central.
Ficatul. Ca organ central al metabolismului este
deosebit de solicitat in cursul sarcinii.
Cu toate functiile ficatului raman, in general, in
limite normale.

Aparatul excretor

In sarcina normala, rinichiul prezinta un tablou clinic

normal.
Rinichii au dimensiuni usor marite, datorita in
primul rand, congestiei si, in al doilea rand, unei
activitati crescute.
Vezica este mai congestionata, iar uretra este mai
alungita, fenomene ce pot duce la asa-zisa
"incontinenta de urina", care are de fapt un caracter
relativ in sarcina.
Diureza (cantitatea de urina eliminate in 24 ore) este
crescuta in graviditate (1500-1800 g/24 ore), iar
densitatea scazuta.

B.MODIFICARI LOCALE

Aparatul genital

Cele mai importante modificari morfologice si

functionale in cursul sarcinii au loc la nivelul
aparatului genital.
Uterul isi modifica fundamental structura lui
anatomica, histologica si capacitatile functionale.
El se dezvolta rapid ca un organ de protectie si
nutritie a produsului de conceptie.

Aceste transformari duc la cresterea in volum a

uterului, care are un caracter progresiv pana la sfarsitul
sarcinii.
Capacitatea uterina creste de la 4-5 ml (capacitatea
uterului in afara sarcinii), la 4-5 l sau chiar mai mult la
sfarsitul sarcinii.
De altfel, capacitatea uterina, in sarcina, depinde de continutul
de lichid amniotic si de volumul fatului.
Greutatea uterului creste, in sarcina, de la 50-55 g, cat
cantareste in afara sarcinii, la 1000-1200 g la sfarsitul
graviditatii.

Colul uterului.

Modificari substantiale au loc sila nivelul colului

uterin, care isi schimba forma si situatia in raport cu
evolutia sarcinii.
O caracteristica a modificarilor colului uterin in
sarcina este aceea a schimbarii consistentei sale, care
constituie un criteriu de apreciere a existentei unei
sarcini chiar incipiente.
Vaginul. La nivelul vaginului are loc, de asemenea,
un proces de hipertrofie (dezvoltare) a stratului
musculare si de inbibatie foarte pronuntata.

Glanda mamara

Dezvoltarea glandei mamare in sarcina consta intr-un

proces de hiperplazie (crestere) mai ales in prima
parte a sarcinii, in ultima parte a sarcinii fiind
preponderente procesele secretorii.
Lactogeneza apare dupa nastere.
Secretia de lapte este mentinuta prin stimularea
mamelonului cu ocazia suptului.
Inca din luna a III-a de sarcina, prin compresia
glandei, poate aparea un lichid galben opac numit
colostru.

1.2.INVESTIGATII PARACLINICE IN
SARCINA

A. Examene de laborator:
- teste imunologice determinarea prezentei sarcinii
- teste radioimunologice determina prezenta sarcinii
din ziua 7-10 inaintea observarii amenoreei, se poate
depista: sarcina ectopica, mola hidatiforma, iminenta
de avort.
- teste biologice

B. Teste genetice :
- bitestul
- triplu test

Bitestul

Se face intre saptamanile 12 si 14 de sarcina si consta

intr-o ecografie, un test genetic si analize de sange.
Utilizarea acestui test, corelat cu virsta mamei, poate
determina cu o exactitate de 90% prezenta sau
absenta Sindromului Down.

Triplutest

Este probabil cel mai important test neinvaziv efectuat in

scopul detectarii unor anomalii fetale, cum ar fi sindromul
Down.
Este indicat sa se efectueze obligatoriu gravidelor de peste 35
ani.
Testul necesita o cantitate minima de sange venos si se
efectueaza intre saptamanile 14-21 de gestatie.
De notat, testul are valoare orientativa.
Majoritatea gravidelor la care se obtine un rezultat pozitiv
pentru trisomie 21 ( sindrom Down), trisomie 18 (sindrom
Eduards) sau defecte de tub neural poate avea un copil
probabil normal. De aceea un rezultat pozitiv necesita testari
diagnostice suplimentare- amniocenteza.
Siguranta testului este de cel mult 80%.

C. Investigatii ultrasonice:
Auscultatia Doppler pentru depistarea activitatii cardiace si
masurarea fluxului sanguine in vasele ombilicale si in arterele
fetale mari.
Ecografia
Cea mai la indemana tehnica de diagnosticare prenatala o
reprezinta ecografia
Serveste ca procedura de screening pentru stabilirea viabilitatii
fetale si a ratei cresterii.
Perioada optima pentru examenul ecografic este situata intre
16-18 saptamani de sarcina, in saptamana a 18-a expertii pot
decela cam 90 % din malformatiile grave.
Indicatii : gravidele cu risc crescut ( bolnavele cu diabet
zaharat, nivel crescut de alfa feto proteina sau expunerea la
agentii teratogeni).

D. Examene radiologice:

- sunt contraindicate datorita riscului iradierii

- in cazurile exceptionale dupa luna a 6-7-a de sarcina

E. Examenul lichidului amniotic:

- amnioscopia
- amniocenteza

Amnioscopia studierea aspectului lichidului

amniotic prin transparent membranelor

Amniocenteza

Este o procedura prin care se obtin probe de lichid amniotic

prin punctie transabdominala ghidata ecografic.
In lichidul amniotic se afla celule fetale provenite prin
descuamarea pielii si a mucoaselor tractului urinar si digestiv.
Ulterior celule sunt supuse testelor ADN pentru detectarea
mutatiilor.
Amniocenteza se efectueaza intre saptamanile 15-17 de
gestatie.
Testul are o proportie de reusita de circa 99 %.
Dat fiind ca amniocenteza este o procedura invaziva, cele mai
multe femei se tem de pierderea sarcinii datorata tehnicii.