A exercita corect medicina inseamna a raspunde prompt, onest si
intelegere la diferite nevoi si cereri fata de actul medical, care va trebui insotit intotdeauna de constiinta etica; viata apare ca valoarea cea mai ridicata a lumii materiale, iar sanatatea reprezinta bunul suprem al omului, ea nu are pret. Asistenta medicala trebuie sa aiba puterea de a iubi oamenii, si sa-si practice meseria cu pasiune si devotament, sa vada in fiecare pacient un parinte, un copil, un sot, un frate si sa-i ingrijeasca cu daruire si devotament, sa-i acorde fiecaruia un zmbet, o vorba buna, sa semene speranta, sa poata face ca fiecare pacient sa creada in el si sa-i redea demnitatea pierduta temporar. De asemenea sa fie inzestrata cu spirit critic si de observatie pentru a-si aprecia activitatea la justa valoare si a sesiza rapid tot ce nu este bine in echipa medicala.
Asistentul medical trebuie sa se aproprie si sa-i cunoasca mai bine pe
beneficiarii ingrijirilor, sa ofere ingrijiri mai bune, individualizate, complete si continue. Boala este ruperea echilibrului armoniei, care se traduce prin suferinta fizica, psihica, o dificultate sau o inadaptare la o situatie noua, provizorie sau definitiva. O persoana intra in boala cu un anumit tip de sistem nervos si de temperament cu un anumit caracter si inteligenta, cu o anumita ereditate, cu complexe si pareri preconcepute, cu un anumit orizont cultural si de aceea bolnavul ia diverse atitudini fata de boala, dar in acelasi timp si fata de echipa medicala: incredere, stima, simpatie, insa- posibil- si indoiala, teama, dispret, ura. Noi suntem nevoiti sa-i tratam neconditionat pe toti. Pornind de la realitatea ca pacientul pe care il ingrijeste indiferent de vrsta (copil, tnar sau batrn), cnd ajunge in minile tale este o fiinta
fara aparare care apeleaza la stiinta si calitatea ta, trebuie sa ai in vedere
ca esti obligat sa dai dovada de mult profesionalism, confidentialitate, constiinta, daruire, modestie si responsabilitate profesionala. De asemenea, suplinineste nevoile pe care pacientul nu si le poate satisface autonom: a manca si a bea, a se misca si a avea o buna postura, a-si mentine tegumentele curate si integre, a evita pericolele,a se odihni, a comunica. Interventia asistentei medicale va fi orientata asupra lipsei si consta in a spori independenta pacientului. In momentul externarii din spital, pacientul va fi pregatit si instruit asupra noului sau mod de viata, evitarea eforturilor fizice , administrarea corecta a medicatiei, controale medicale periodice , iar apartinatorii vor fi informati si ei la randul lor de modul de viata al pacientului. De asemenea, asistenta medicala din ambulator va fi informata asupra pacientului externat pentru a-l avea in evidenta, unii dintre acesti pacienti avand nevoie permanenta de o persoana care sa-i ingrijeasca la domiciliu (pacienti cu cecitate din diverse cauze). Asistentul medical trebuie sa respecte valorile si optiunile pacientilor chiar si atunci cind nu este de acord cu ele si trebuie sa evite sa impuna valorile sale personale pacientilor pe care si ingrijeste. In nursing se pune un accent deosebit pe dezvoltarea si educarea principalului atribut al comunicarii si anume ascultarea. Prin acest element de comunicare al relatiilor interumane se realizeaza incurajarea interlocutorului, obtinerea informatiei in intregime, imbunatatirea relatiilor cu oamenii si o mai buna intelegere a lor. Pentru a castiga ceea ce reprezinta fundamentul tuturor relatiilor interumane si anume, increderea in relatia cu pacientul se impune tinuta morala deosebita a asistentei medicale, competenta profesionala ireprosabila, sinceritate, blandete, empatie si respectarea promisiunii.