Conceptul privind gestiunea

Definitia gestiunii!
Gestiunea unitatilor reprezinta o succesiune de decizii prin care managerul care este si decidentul se asigura ca
obiectivele stabilire vor fi atinse.
Gestiunea nu trebuie confundata cu managentul care reprezinta un nivel superior, o stiinta si o arta de stabilire si
asumare a obiectivelor.
Cuvantul gestiune provine din limba latina gestio si inseamna activitatea de administrare si gospodarire a bunurilor
patrimoniale.
Gestiunea poate fi definita si ca arta de a trai in realitatea cotidiana a proceselor economice.
Gestiunea patrimoniului unitatilor de alimentatie publica si agroturism
Patrimoniul reprezinta totalitatea bunurilor si valorilor economice pe care le gestioneaza unitatile, precum si
totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care si le asuma ca urmare a bunurilor pe care le poseda; in patrimoniu sunt
incluse si rezultatele economico-financiare obtinute la sfarsitul unui exercitiu financiar.
Active:
Imobilizate
o Corporale
Terenuri
Mijloace fixe
o Necorporale
o Financiare
Circulante
Gestiunea mijloacelor fixe
Eficienta si viabilitatea unitatilor de alimentatie publica si agroturism sunt asigurate de masura in care acestea
dispun de un potential material al caror parametrii tehnici si functionali corespund noilor exigente ale economiei de
piata.
Aceasta presupune existenta unor mijloace fixe corespunzatoare ca volum, structura, calitate, care sa permita
obtinerea unor preparate culinare sau prestarea unor servicii de cazare si agrement de calitate superioara.
Mijloacele fixe reprezinta totalitatea elementelor patrimoniale care participa la mai multe cicluri de productie, au o
durata de folosinta mai mare de un an, o valoare de intrare in patrimoniu mai mare de 2500 lei ( aceasta se modifica
periodic prin hotarare de Guvern in functie de indicele inflatiei ) si care se trasnfera treptat sub forma cotelor de
amortizare asupra valorii productiei obtinute.
Mijloacele fixe sunt supuse uzurii fizice, determinata de actiunea factorilor fizici, chimici, mecanici.
Mijloacele fixe sunt supuse uzurii morale, determinata de progresul tehnic in domeniu care permite aparitia pe piata
a unor mijloace fixe cu caracteristici tehnico functionale net superioare celor deja existente.

Clasificarea mijloacelor fixe

Dupa particularitatile tehnico-functionale se disting 6 grupe:
1. Constructii ( cladiri indiferent din ce sunt realizate; ex. pensiuni, hoteluri, etc )
2. Echipament tehnologic ( aici sunt incluse masinile, utilajele, specifice fiecarui domeniu de activitate; ex.
aragaze, frigidere )
3. Aparate si instalatii de masura, control si reglare ( ex. aparate de aer conditionat, cantare )
4. Mijloace de transport ( ex. tractoare, autoturisme )
5. Animale si plantatii ( animale de productie ex. vaci de lapte, animale de reproductie, animalele de munca, iar
plantatiile sunt reprezentate de pomii fructiferi si arbusti )
6. Mobilier, aparatura de birotica, echipamente de protectie a valorilor materiale si umane
Dupa destinatia economica:
Mijloace fixe productive care participa direct in procesul de productie ( ex. vacile de lapte ) si mijloace fixe
care participa indirect in procesul de productie ( ex. mijloacele de transport )
Mijloace fixe neproductive care sunt destinate sa satisfaca trebuinte sociale ( ex. camine studentesti ),
culturale ( ex. sala de teatru ) si administrative ( ex. cladirile de birouri
Dupa apartenenta:
Mijloace fixe proprii sau patrimoniale care apartin agentului economic, pt care acesta calculeaza
amortismentul si il include in cheltuielile de productie
Mijloace fixe inchiriate sau extrapatrimoniale care nu apartin agentului economic dar care sunt inchiriate
de acesta pe o perioada determinata, platind o chirie conform unui contract
Dupa starea/gradul de activitate:
- Mijloace fixe active sau in functiune
- Mijloace fixe inactive sau scoase din functiune/casate
Cai de miscare ale mijloacelor fixe
Cai de intrare si iesire din gestiune.
Cai de intrare in gestiune a mijloacelor fixe:
Prin cumparare de la furnizori in baza facturii fiscale iar ulterior beneficiarul intocmeste fisa mijocului fix
Prin lucrari de de constructii montaj realizate fie in regie proprie ( cand cu forta de munca proprie unitatii se
realizeaza constructia respectiva ) fie in antrepriza ( cand se apeleaza la o societate specializata numita
antreprenor ).
Prin plusuri constatate cu ocazia inventarierii ( care provin din neglijente in inregistrare, in urma unor
inventarieri inopinate se constata ca fapticul este mai mare decat scripticul provenind din neinregistrarea la
timp in evidenta a mijloacelor fixe cumparate ) se dispune inregistrarea plusurilor in documente si se aplica
sanctiuni pt gestionar.
Prin leasing = reprezinta un contract incheiat intre o societe de leasing si un agent economic prin care se
transmite dreptul de folosinta, de utilizare, pe o perioada determinata cu conditia ca la sfarsitul perioadei de
contract societatea sa respecte dorinta utilizatorului fie de a deveni proprietarul mijlocului fix respectiv, fie
de a prelungi contractul de leasing, fie de a restitui mijlocul fix respectiv. Contractul de leasing se incheie pt
o perioada mai mare de 1 an si nu poate fi reziliat de niciuna dintre parti ci cedat fie unui alt agent economic
fie unei persoane fizice.
In activitatea de leasing sunt implicate trei parti: furnizori > societate de leasing > agent economic

Rata de leasing cuprinde cote parti din valoarea de achizitie a mijlocului fix, include TVA, dobanda aferenta
creditului bancar, profitul societatii de leasing.
Inchirieri de la alti agenti economici conform unui contract
Donatiile

Cai de iesire din gestiune a mijloacelor fixe:

Prin vanzari catre diversi agenti economici
Prin inchirieri pe perioada determinata la alti agenti economici
Prin minusuri constatate cu ocazia inventarierii, provenite din furturi, sustrageri din gestiune. Se identifica
vinovatul iar daca nu se stabileste vinovatul contravaloarea bunului sustras se trece pe cheltuieli
exceptionale.
Prin casare, inseamna scoaterea din uz a mijlocului fix atunci cand nu este rentabila pastrarea in activitate
deoarece cheltuielile cu reparatiile sunt prea mari.
Pierderi prin calamitati naturale ( incendii, cutremure, inundatii )
Donatiile se fac cu titlu gratuit.
Amortizarea mijloacelor fixe
Utilizarea mijloacelor fixe pe parcursul mai multor cicluri de productie conduce la uzura lor treptata. Valoarea uzurii
este inclusa in cheltuielile de productie sub forma amortismentelor iar operatiunea se numeste amortizare.
Conform legii mijloacele fixe se amortizeaza din momentul punerii in functiune sau darii in exploatare si pana in
momentul expirarii duratei normate de folosinta, moment care trebuie sa coincida cu recuperarea integrala a valorii
de intrare in patrimoniu.
Conform legii exista trei metode de amortizare:
1. Liniara presupune includerea in cheltuielile de productie a unor sume fixe in fiecare an pe toata durata de
folosinta a mijlocului fix, se numeste metoda liniara pentru ca suma este constanta pe intreaga perioada.
2. Degresiva presupune multiplicarea cotei de amortizare liniara cu un coeficient stabilit in functie de durata
de folosinta a mijlocului fix, rezultand astfel cota de amortizare degresiva.
Coeficientul este
1.5 cand durata de functionare este intre 2-5 ani
2 cand durata de folosinta este intre 5-10 ani
2.5 cand durata este peste 10 ani
Se numeste metoda degresiva pentru ca valorile amortizate variaza de la an la an pornindu-se cu o valoare
mai mare, dupa care treptat aceasta scare.
3. Accelerata - presupune includerea in primul an in cheltuielile de productie a 50 % din valoarea de intrare in
patrimoniu, pentru exercitiile financiare urmatoare se aplica metoda liniara la valoarea ramasa de amortizat
si la numarul de ani de utilizare ramasi.
Intrucat nu orice societate isi poate permite sa aplice metoda accelerata deoarece includerea in cheltuielile de
productie a jumatate din valoarea de achizitie a mijlocului fix determina cheltuieli de productie foarte mari, este
necesar acordul Ministerului Finantelor, respectiv Directia Generala a Finantelor Publice pentru folosirea acestei
metode.
In acest sens se depunde un dosar cu intreaga situatie economico-financiara, se calculeaza indicatori de bonitate (
lichiditate, solvabilitate, rata de indatorare ) in cazul in care se constata o situatie favorabila ale acestor indicatori se
aproba aplicarea sau utilizarea amortizarii accelerate, daca nu agentul economic este obligat sa foloseasca fie
metoda liniara fie metoda degresiva.

Evaluarea mijloacelor fixe

Prin evaluare se intelege operatiunea de stabilire a valorii mijloacelor fixe.
Mijloacele fixe pot avea o valoare de intrare in patrimoniu, o valoare reala si o valoare reziduala.
Prin valoarea de intrare in patrimoniu se intelege fie valoarea de achizitie reprezentand acea valoare specificata in
factura furnizorului, pt mijloacele fixe cumparate.
Se mai intelege costul de productie pt mijloacele fixe produse, construite, obtinute, de catre unitatea respectiva.
Valoarea actuala reprezinta valoarea mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit de catre un agent economic iar in
momentul intrarii lor in gestiune se stabileste o comisie care evalueaza mijlocul fix donat tinand cont de
caracteriticile, particularitatile altor mijloace fixe identice sau similare cu produsele existente pe piata la momentul
respectiv.
Valoarea de aport se mai intelege valoarea de aport pt mijloacele fixe care au constituit aport in natura la formarea
capitalului social al unei societati, aceasta valoare se stabileste tot in urma unei expertize de catre o comisie de
specialitate.
Valoarea reala reprezinta valoarea pe care o au mijloacele fixe la un moment dat. Stiind ca prin utilizarea lor
mijloacele fixe isi pierd o parte din valoare datorita uzurii, valoarea reala se stabileste ca diferenta intre valoarea
intrarii in patrimoniu si valoarea amortizata pana la momentul respecitv, rezulta valoarea ramasa de amortizat.
Valoarea reala se mai numeste astfel si valoare ramasa intrucat indica suma ramasa de amortizat pana la expirarea
duratei normate de folosinta.
Valoarea reziduala reprezinta valoarea pieselor si subansamblelor recuperate cu ocazia casarii mijloacelor fixe.
Gestiunea stocurilor
Stocurile fac parte din categoria activelor circulante.
Activele circulante reprezinta totalitatea elementelor patrimoniale care participa la un singur ciclu de productie, au o
durata de folosinta de pana la un an, au o valoare de intrare in patrimoniu, mai mica de 2500 lei si care se transfera
integral in costul productiei obtinute.
Stocurile se mai numesc si active circulante materiale si se impart dupa forma de existenta in circuitul economic in:
- Stocuri de materii prime:
o Sunt acele bunuri care participa in procesul de productie direct, se regasesc in produsul finit fie in
starea lor initiala ( fructe si legume in salate ) sau in stare transformata prin diverse procese de
prelucrare termica ( carnea prin fierbere, prajire, etc ). Materia prima este ingredientul de baza fara
de care produsul finit nu se poate realiza.
- Stocuri de materiale consumabile ( si cele auxiliare )
o Sunt reprezentate de acele bunuri care participa in procesul de productie alaturi de materia prima la
obtinerea produsului finit fara a se regasi de regula in acesta
o In categoria materialelor consumabile intra: condimente, esente, mirodenii, aditivi alimentari,
combustibili fac parte din categoria materialelor consumabile fiind reprezentati prin: combustibil
tehnologic care realizeaza prelucrarea in procesul de productie a materiilor finite ( pacura folosita la
incalzirea cuptoarelor, combustibil energetic folosit in procesul de fabricatie, )
o Piese de schimb folosite in inlocuirea pieselor uzate cu ocazia efectuarii unor reparatii curente,
periodice sau capital.
- Stocuri de semi-fabricate sau semi-preparate:

Sunt reprezentate de acele bunuri sau produse care nu au parcurs in totalitate toate fazele sau
etapele procesului de fabricatie iar pentru a deveni produse finite este necesara parcurgerea unei
alte etape de prelucrare ( toate produsele de patiserie, pizza in stare congelate si apoi sunt supuse
prelucrarii termice )
Stocuri de produse finite:
o Sunt acele bunuri care au parcurs in totalitate procesele tehnologice, au fost receptionate si
controlate, atestand faptul ca ele corespund normelor igienico sanitare si pot fi livrate in vederea
consumului.
Stocuri de produse reziduale:
o Sunt acele produse secundare rezultate in urma procesului de fabricatie dar care nu au corespuns
normelor de calitate fiind indepartate ( de ex. painea arsa, necoapata este transformata in pesmet,
crutoane )
Stocuri de ambalaje:
o Constituite cu scopul fie de a proteja produsele pe timpul depozitarii sau al transportului, fie pentru
a oferi produselor un aspect cat mai atractiv cu scopul de a atrage consumatori.
o In categoria ambalajelor intra ambalaje refolosibile ( borcane, sticle, bidoane, etc ), ambalaje de
natura obiectelor de inventar ( saci, lazi, paleti ), ambalaje de natura mijloacelor fixe ( butoaie,
cisterne, containere, etc )
Stocuri de marfuri :
o Acele bunuri achizitionate de societate in scopul revanzarii lor catre alti agenti economici, activitate
generatoare de profit obtinut din adaos comercial
o Stocuri de animale:
De munca
De reproducere
Productia in curs de executie:
o Se mai numeste si productie neterminata, reprezentata in agricultura prin ogoarele negreadica
acele suprafete de teren pregatite toamna ( arat, discuit, semanat ) iar productia se obtine in anul
financiar urmator
o In zootehnie productia neterminata este reprezentata de sporul in greutate al animalelor supuse
ingrasarii
Baracamente si amenajari provizorii:
o Sunt specifice societatilor de constructii, in momentul in care se amenajeaza santierul si ele au rolul
de a crea acel mediu propice pt depozitarea unor materiale, echipamente, sau pt muncitori, spatiu
pt servirea mesei, odihna,
o Durata lor este limitata pana la finalizarea constructiei respectiv
Obiectele de inventar:
o Sunt acele bunuri care ocupa o pozitie intermediara intre mijloacele fixe si activele circulante, fie au
o valoare de intrare in patrimoniu mai mare de 2500 lei dar dar au o durata normata de folosinta
mai mica de 1 an, fie au o valoare de intrare in patrimoniu mai mica de 2500 lei dar o durata
normata de folosinta mai mare de 1 an. ( lenjerii, prosoape, obiecte de mobilier, etc )

Stocurile clasificate dupa apartenenta se impart in:

Stocuri care apartin unitatii patrimoniale, stocuri proprii sau patrimoniale si la randul lor se impart in:
o Stocuri care se afla in gestiunea societatii (depozite, magazii) si sunt utilizate in activitatea curenta a
societatii
o Stocuri care apartin societatii dar pe o perioada determinata nu se afla in gestiunea acesteia ci in
folosinta unei alte societati ( stocuri de fructe/legume in custodie pe o perioada determinata contra
cost )
o Stocuri trimise spre prelucrare la alti agenti economici

 Stocuri care nu apartin societatii dar se afla pe o perioada determinata in gestiunea acesteia ( stocuri
extrapatrimoniale ) stocuri luate in custodie sau pt prelucrare de la alti agenti economici.
Aprovizionarea cu stocuri constituie un obiectiv major al gestiunii. Aprovizionarea cu stocuri peste necesar se
numesc stocuri supranormative constituie un aspect negativ deoarece angreneaza mobilizarea unor resurse banesti
mari si sunt necesare si cheltuieli suplimentare pt pastrarea in conditii corespunzatoare a acestor stocuri.
Dimensionarea stocurilor sub necesar se numesc stocuri subnormative, costituie un aspect negativ deoarece
determina intreruperi in procesul de productie si astfel scad incasarile.
Stocurile se clasifica dupa perioada de constituire astfel:
Stocuri curente
Stocuri de siguranta
Stocuri de pregatire sau conditionare
Stocuri speculative
Stocuri sezoniere

Intre ritmicitatea productiei si a vanzarii preparatelor obtinute si ritmicitatea aprovizionarii trebuie sa existe
o sincronizare continua, astfel daca unitatea se afla intr-o alta localitate fata de unitatea de la care se
aprovizioneaza, daca se creste consumul peste asteptari aceste aspecte face imposibila aprovizionarea cu
resurse materiale in momentul in care cele din unitate s-au epuizat, din aceste considerente este
recomandata constituirea stocurilor de resurse materiale .
Stocul curent reprezinta cantitatea de materiale ce trebuie utilizata in procesul de productie intre doua aprovizionari
succesive de la furnizor in conditii normale de activitate.
Stoc curent = consum mediu zilnic * T
Consum mediu zilnic se stabileste conform unei retete de fabricatie proprie unitatii sau existenta in cataloagele de
specialitate, reprezentand acea cantitate necesara dintr-un anumit ingredient pt obtinerea unei unitati de produs
finit.
T reprezinta intervalul de timp exprimat in zile intre doua aprovizionari succesive de la furnizor, in acest sens se
incheie contracte de aprovizionare cu diversi furnizori de resurse materiale necesare in activitatea curenta a unitatii.
In aceste contracte se precizeaza atat cantitatile cu care trebuie sa ma aprovizionez cat si pretul dar si intervalul
dintre aprovizionari stabilit in functie de termenul de valabilitate al fiecarui produs in parte.
Deoarece stocul este o marime dinamica nivelul acestuia este maxim cand soseste lotul de la furnizor dupa care se
utilizeaza in procesul de productie cantitatea scade si astfel stocul curent atinge un nivel minim cand trebuie sa
soseasca un nou lot de la furnizor, in felul acesta exista o continuitate in activitatea de productie.

Exemplificare stoc curent

Nr
Clienti
de
sigurant
a
20

Unitat
e de
masur
a

Consu
m
mediu
zilnic

Interval
ul de
timp
(zile)

Numa
r
clienti

Numar
aproviziona
ri

Pret de
achiziti
e lei

Salam de
sibiu

Kg

0,05

30

30

40

45 kg

1800
lei

Oua

Buc

15

30

0.5

1800 buc

900

1
20

Ceafa de
porc

Kg

0,250

30

10

15

225 kg

3375

20

Specificar
e

Stoc curent
Cantitati
valori
v
c

Timp de
sigurant
a

Stoc de
siguranta
cantitativ
si valoric

Stoc
total
cantitati
v

Stoc
total
valori
c

4
kg

16
0
lei

49 kg

1960

80
bu
c
20
kg

40
lei

1880
buc

940

30
0
lei

245 kg

3675

In cazul in care stocul curent cantitativ se determina pt un anumit numar de clienti si pt o anumita perioada se
calculeaza, formula de calcul va fi urmatoarea:
Stoc curent = cost mediu zilnic * durata de timp * numar de clienti * numar de aprovizionari
Stocul curent valoric se stabileste inmultind stocul curent cantitativ cu pretul de achizitie al produsului respectiv.
In conditiile in care apar abateri de la o stare normala de aprovizionare sau in momentul in care apar situatii
neasteptate pt onorarea comenzilor catre clienti trebuie sa existe in unitate o rezerva de resurse materiale numita
stoc de siguranta.
Stocul de siguranta reprezinta acea cantitate de resurse materiale ce trebuie sa existe in unitate si sa fie utilizata in
procesul de productie atunci cand stocul curent se epuizeaza si apar disfunctionalitati in graficul de livrare.
Cauzele care determina necesitatea constituirii stocurilor de siguranta sunt:
Nerespectarea timpilor de aprovizionare de catre furnizori ( greve, drumuri blocate, etc )
Nerespectarea cantitatilor aprovizionate de catre furnizori conform contractului
Cresterea exagerata peste asteptari a consumului in unitate, datorita unui numar neanuntat de clienti care
frecventeaza unitatea
Stocul de siguranta cantitativ: stoc mediu zilnic * ( t1 + t2 + t3 )
T1 = reprezinta timpul pt contactarea unui furnizor si pregatirea unui nou lot de produse.
T2 = reprezinta timpul necesar pt livrarea de catre furnizor a lotului comandat
T3 = reprezinta timpul necesar pt descarcarea, receptia si depozitarea marfurilor
Un stoc de siguranta este pt o perioada de max. 3-4 zile.
Stocul de siguranta valoric este : stocul cantitativ * pret achizitie
In functie de solicitarea de catre clienti a produselor se stabileste un timp de siguranta mai mare sau mai mic si acest
timp de siguranta ia in calcul si numarul de furnizori locali, zonali, ai produselor respective.
Stocul de siguranta se stabileste tinand cont de numarul de clienti neanuntati, potentiali care ar frecventa unitatea.
Stocul total cantitativ se determina insumand stocul curent cantitaiv si stocul de siguranta cantitativ.
Stocul total valoric se determina insumand stocul curent cantitativ cu stocul valoric.
Stocuri speculative sunt acele cantitati de resurse materiale constituite de catre societate cu scopul de a elimina
influenta negativa pt societate a cresterii preturilor la produsele respective ( cu ocazia sarbatorilor traditionale cand

are loc o crestere a preturilor la produsele specifice se aprovizioneaza pt a face o economie de resurse banesti ) sau
se aprovizioneaza cu scopul de a revinde la un pret mai are.
Stocuri de conditionare sunt specifice unitatilor de alimentatie publica care utilizeaza in procesul de fabricatie
bunuri care au nevoie mai intai de o etapa de pregatire, de conditionare ( sortarea si curatarea legumelor si fructelor
)
Stocul de conditionare:
Consum mediu zilnic * timp de pregatire * numar de clienti
Stocuri sezoniere se constituie pt produsele care au un termen de valabilitate mare si care pot fi depozitate pe
toata perioada in care accesul la o pensiune sau restaurant nu este facil .
Consum mediu zilnic * durata sezonului * numar de clienti
Stocuri pt transport intern sunt acele stocuri ale unitatilor care au un depozit central iar punctele de lucru de
desfacere, productie se afla la distante mai mari.
Toate aceste categorii de stocuri angreneaza cheltuieli suplimentare atat pentru dar mai ales pentru depozitare,
pastrare, in conditii optime, din aceste considerente unitatea nu trebuie sa isi constituie stocuri peste necesar dar
nici stocuri sub necesar ci pe criterii bine fundamentate sa isi constituie stocuri in cantitati optime.
Cai de miscare a stocurilor in gestiunea unei societati
Sunt reprezentate prin cai de intrare in gestiune si cai de iesire din gestiune.
Caile de intrare in gestiune sunt:
Din productie proprie rezultate fie in urma proceselor de prelucrare si fabricatie ( preparate culinare ) fie in
urma cresterii cresterii animalelor ( oua, lapte ) fie in urma cultivarii legumelor, fructelor, etc.
Prin cumparari de la diversi furnizori in baza facturii fiscale
Pentru prelucrare de la diversi agenti economici ( sunt primite de la diversi agenti economici ingrediente
supuse unui proces de prelucrare si livrate direct ca si produse finite )
In custodie de la diversi agenti economici ( presupune pastrarea in conditii corespunzatoare a unor fructe,
legume contra cost )
Prin plusuri constatate cu ocazia inventarierii cand acestea provin din neinregistrarea la timp in evidenta
dispunandu-se astfel inregistrarea, introducerea prin intocmirea notei de intrare receptie (NIR)
Donatiile
Cai de iesire din gestiune:
Prin consum propriu produse obtinute din productie proprie date spre consum propriilor angajati
Vanzari, livrari, fie agentilor economici fie persoanelor fizice
Pentru prelucrare la alti agenti economici
Minusuri constatate la inventar
Scazaminte si perisabilitati pentru produsele la care se admit existand un nomenclator cu limite minime si
maxime, daca se incadreaza intre aceste limite se trec pe cheltuieli exceptionale iar daca se depaseste limita
maxima se imputa celor gasiti vinovati
Pierderi prin calamitati naturale
Donatiile

Sistemul de gestiune al stocurilor este reprezentat de:

Fluxuri de intrari

 Fluxuri de iesiri
Sistem decizional si de reglare
Sistem de livrari
Aprovizionari

Flux de intrari

Proces de productie

Stocuri de productie

Livrari

Produse finite

Flux iesiri

Sistem informational
Cai de livrare
Informatii
Reglare

Sistem decizional

Clienti

Pe baza informatiilor furnizate de catre contabilitate si compartimentul de analiza economica, factorii de raspundere
stabilesc masuri privind capacitatea de productie iar pentru aceasta trebuie sa aibe in vedere constituirea stocurilor
de productie, in acest scop trebuie sa regleze, sa adapteze necesarul de aprovizionat prin lansarea unor comenzi
catre diversi furnizori, livrarea de catre furnizori a stocurilor prin aprovizionare se constituie in fluxuri de intrare si
implicit in realizarea stocurilor de productie.
Aceste stocuri sunt utilizate in procesul de fabricatie, devin produse finite iar pe baza cererilor emise de catre clienti
sunt livrate acestora reprezentand fluxuri de iesiri.
Tinand cont de factorii care intervin pe schema sistemului de gestiune a stocurilor, relatiile in amonte si aval sunt
urmatoarele:
1. Relatii de aprovizionare
2. Relatii de prestare a serviciilor
3. Relatiile de desfacere
4. Relatiile de concurenta
Relatiile de aprovizionare
Se stabilesc pe piata de aprovizionare cu diversi agenti economici denumiti furnizori.
Furnizorii sunt agentii economici care pe baza relatiilor de vanzare cumparare asigura agentului economic stocurile
de resurse materiale necesare.
Furnizorii sunt selectati dupa dimensiunea si calitatea ofertei, preturile practicate, politicile de livrare utilizate, sau
alte elemente referitoare la climatul intern si care pot perturba graficul de livrare.
Relatiile de prestari de servicii
Se stabilesc cu agenti economici denumiti prestatori de servicii.
Prestatorii de servicii sunt acei agenti economici care sunt in masura sa presteze servicii necesare pentru derularea si
desfasurarea normala a activitatii societatii beneficiare. ( prestare servicii de furnizare de energie electrica, apa,
gaze, telefonie )
Iar acestia sunt selectati pe baza unor informatii referitoare la calitate, tarifele practicate, si alte informatii care
intereseaza bunul mers al derularii activitatii.
Relatiile de desfacere
Se stabilesc fie cu agenti economici fie cu persoane fizice denumiti generic clienti.
Clientii sunt selectati strict in baza unor informatii referitoare la politica utilizata, relatiile de plata, gradul de
solvabilitate, fiind selectati astfel acei clienti carora le sunt livrate cantitati mari, care sunt buni platnici, cu un grad
de solvabilitate ridicat si care isi respecta in totalitate clauzele contractuale.

Concurenta reprezentata de agenti economici care produc bunuri sau presteaza servicii destinate aceleiasi game de
trebuinte sau nevoi disputandu-si in felul acesta aceiasi clienti. Pentru o diferentiere se utilizeaza notiunea de marca.
Marca este acel semn distinct prin care agentul economic isi diferentiaza, isi identifica produsele, lucrarile, serviciile,
de cele identice sau similare cu alte unitati.
Imitarea, falsificarea marcilor cu scopul de a induce in eroare consumatorul cu privire la calitatea produsului
respectiv se pedepsesc prin lege cu privare de libertate.
In sfera unitatilor de productie se foloseste notiunea de marca de fabrica iar pentru unitatile din sfera comertului
notiunea utilizata este marca de comert.

Elaborarea programului de aprovizionare

Are doua etape, etapa de pregatire a programului si etapa propriu zisa a programului de aprovizionare.
Etapa de pregatire:
1. Se identifica materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar, toate resursele materiale
necesare societatii intr-o anumita perioada.
2. Se identifica furnizorii sau prestatorii de servicii care raspund cerintelor si exigentelor unitatii sub aspectul
cantitatilor de aprovizionat, a preturilor practicate, a graficului de livrare, a relatiilor de plata.
3. Se stabilesc cantitatile necesare din fiecare resursa materiala prin determinarea consumului specific.
Consumul specific reprezinta cantitatea maxima dintr-un anumit material prevazut a fi utilizat in procesul de
productie si necesara pentru obtinerea unei unitati de produs finit.
Consumul specific ia in calcul trei categorii de elemente:
- Consumul net sau util
- Pierderile de materiale
- Materialele sau produsele recuperate
Consumul net reprezinta cantitatea care se regaseste efectiv in produsul finit.
Pierderile de material apar in mod firesc in urma procesului de prelucrare prin fierbere, coacere, prajire, afumare,
sau din cauze tehnico-organizatorice care determina risipa cu implicatii negative asupra cheltuielilor.
Materialele recuperate apar in mod firesc in urma fasonarilor, portionarii, unor resurse materiale dar nu corespund
unui anumit sortiment sau tip de preparat insa pot avea o alta destinatie utila in activitatea de productie ( bucati de
carne cu slanina, oase, etc )
Consumul specific = cons net + pret materiale recuperate
Se utilizeaza in activitatea de productie si indicatorul coeficient de folosire productiva care exprima masura sau
proportia in care materialul se regaseste in produsul finit.
Coeficient de folosire productiva = consum util / consum specific * 100

Determinarea consumului specific pentru anumite preparate din carne:

Crenvursti, norma de consum specific 1.3
Specificare

Consum util (
produs finit )

Consum
specific

Pierderi de
materiale

Pret de
achizitie

Valoare

Materii prime
Carne vita cal.
I
Slanina

32,5

42,25

9,75

17

718,25

17,5

22,75

5,25

159,25

50

65

15

14

910

100

130

30

2,4

3,12

0,72

3,12

Piper

0,05

0,065

0,015

50

3,25

Nucsoara

0,03

0,039

0,009

40

1,56

Boia dulce

0,05

0,065

0,015

25

1,625

Usturoi

0,1

0,13

0,03

10

1,3

Fibrisol

0,3

0,39

0,09

30

11,7

Jabarot
Mate
diametru 21
mm
Total
materiale
consumabile

0,1

0,13

0,03

40

5,2

45 m

58,5

13,5

1,5

87,75

Carne porc
lucru
Total materii
prime
Materiale
consumabile
Sare amestec

3,03

Total
Cheltuieli de
fabricatie
Cheltuieli de
productie

Cost de productie = ch productie / productie = 1913/103.03 = 18.56 lei

Marja de profit = 10 % = 1.85 lei
TVA aferent marjei de profit = 0,44 lei
Pret de vanzare = 20.79 lei / kg

1903,005
10
1913