CAUCIUCUL NATURAL

1. GENERALITATI
Cauciucul este un produs tehnic constand dintr-un compus macromolecular cu catene
liniare, lungi , flexibile si avand comportare de elastomer. Se produc si se utilizeaza numeroase
tipuri de cauciuc ( cauciuc natural, cauciucuri sintetice ), fiecare dintre ele prezentand anumite
avantaje si dezavantaje in utilizari specifice. Macromoleculele cauciucului se pot deplasa una una
fata de alta la temperaturi relativ ridicate sau/si sub actiunea eforturilor mecanice.
Cauciucul natural este un produs de origine vegetala si se extrage din sucul lptos (latex) al
unor arbori tropicali: Arborele de cauciuc, Ficus elastica, ori din sucul unor plante care cresc n zona
temperat, cum sunt: tau-saczul, coc-saczul, si cram-saczul, n care latexul este depus n
rdcini.
Arborele-de-cauciuc (Hevea brasiliensis) este un arbore tropical din familia
Euphorbiaceae.

Hevea brasiliensis

Ficus elastica

Rspndire
Arealul de rspndire al arborelui a fost regiunea tropical a bazinului Amazon, fiind numit
"ca-hu-chu" (copacul plngtor) din care dup descrierea din secolul XV al portughezilor, btinaii
recoltau latexul pentru mbrcminte impermeabil. Folosirea latexului s-a rspndit mai ales dup
descoperirea n 1839 de ctre Charles Goodyear a vulcanizrii. Brazilia a deinut decenii ntregi

monopolul producerii latexului, ulterior prin anii 1900 au aprut plantaje de arbore de cauciuc i n
Africa, Asia i Oceania. In prezent pe glob arborele de cauciuc este cultivat n aa numitul Brul
Cauciucului care se ntinde n emisfera sudic i nordic de-a lungul paralelei de 30. rile mai
importate productoare de cauciuc natural sunt: Tailanda, Indonezia i Malaysia.

2. OBTINERE
Recoltare
Un arbore este apt pentru recoltarea latexului de la vrsta de 5 - 6 ani pn la vrsta de 25 de
ani (30-40 m nlime cu diametrul trunchiului de 35 cm). Din plantele arborilor de cauciuc se ob in
cca. ~50 mil. m pe an, lemnul lui este de o esen mai tare ca a fagului, paltinului sau stejarului
fiind adecvat pentru fabricare de mobil. De asemenea, seva lui este toxica. Originar din America
tropical i sudul Africii, arborele de cauciuc poate atinge o inltime de 7-10 m. Este fo arte potrivit
pentru spaii cu lumin mult. Vara se poate ine in aer liber dar trebuie ferit de razele puternice ale
soarelui. Iarna se ine in spaii rcoroase i se ud mai rar. Solul trebuie s fie aerisit, uor nisipos iar
primvara la 2-4 ani se transplanteaz.
Pentru a obine latexul, coaja arborelui de cauciuc este crestat, iar latexul se scurge n
vasele de colectare fixate pe arbore sub tietur. Latexul iese din tietur i este adunat ntr-un
recipient mic. ntreaga cantitate de latex obinut la fiecare band este de 30 ml. Mai apoi, o fie
ngust de scoar este luat de la baza copacului pentru a se reface tietura original n fiecare zi.
Producia anual poate atinge 1.200 kg la un ha de plantaie, uneori chiar mai mult. Latexul este un
sistem dispers coloidal, ntocmai ca o emulsie.

Latexul tinde s coaguleze spontan, proces ce poate avea loc n timpul recoltrii,
transportului sau stocrii. Fenomenul este rezultatul unor procese biochimice ce determin
schimbarea pH-ului (mediul devine acid). Din acest punct de vedere, exist procedee de conservare
a latexului i respectiv de coagulare a acestuia. Ca stabilizatori ai latexului se utilizeaz baze
(hidroxid de sodiu, soluie de amoniac), astfel nct pH-ul s fie mai mare dect 4,8. Adugarea de
emulgatori (alcooli grai sulfonai, alchil-naftalin-sulfonai, etc) care sunt ageni care contribuie la
stabilizarea latexului.
4

Pentru a mpiedica desfurarea proceselor biochimice, se nglobeaz n latex substane cu

caracter antibacterian. Dimpotriv, pentru coagulare se folosesc acizi, sau ali electrolii. Coagularea
const n agitarea n vase mari a latexului cu diveri electrolii, eventual efectundu-se i rcirea
pn la -15oC pentru a grbi procesul. O alt posibilitate este separarea cauciucului printr-un
procedeu electric (electroforeza). Procedeul original intrebuintat de indigenii din America de Sud
pentru obtinerea cauciucului din latex consta in evaporarea lui. Pentru aceasta se inmuia o lopata de
lemn, in latex, si se usca deasupra unui foc. Operatia se repeta pana ce se aduna o cantitate mai
mare de cauciuc. Produsul fabricat pe aceasta cale se numeste paracauciuc, dupa portul Brazilian
Para, prin care se exportau cantitati mai mari din acest produs.
Spre deosebire de poliizoprenul de sinteza ce se obtine prin polimerizarea monomerului
izopren, cauciucul natural (cu aceeasi structura) se obtine printr-un proces de policondensare,
pornind de la o unitate de baza cu 5 atomi de carbon, izopentenil pirofosfat. Procesul este catalizat
de enzime:

Biosinteza cauciucului natural

3. STRUCTURA
Formula brut a cauciucului, C5H8 (Faraday, 1826; Dumas, 1838), este aceea ca a
izoprenului. Proprietile cauciucului, de exemplu tensiunea de vapori aproape egal cu zero i
caracterul coloid al soluiilor sale, indic ns structur macromolecular.
nclzit, cauciucul nu distil; la temperaturi mai nalte de 300o el se descompune, dnd izopren. n
condiii optime cauciucul se transform, cu un randament de 58%, n izopren. Cauciucul este deci
un produs de polimerizare al izoprenului, un poliizopren, cu formula (C5H8)n , unde n variaz ntre

1000 si 5000. Moleculele cauciucului sunt formate din catene lungi ce au ca si component structural
de baz izoprenul:
5

CH3

CH3

- CH2-C=CH-CH2-CH2-C=CH-CH2 Izoprenul, produs n celulele arborelui de cauciuc n urma unor procese biochimice asemntoare
celor prin care se formeaz rina n conifere, are formula brut, C5H8 sau 2-metil butadien:
CH2=C-CH=CH2
|
CH3
Latexul consta in principal dintr-o dispersie de poli (cis 1,4-izopren) in apa:
CH2

CH2

C=C
CH3

Structura chimica a cauciucului natural

Fiecare rest C5H8, din macromolecula cauciucului, conine o dubl legtur care se manifest prin
reacii de adiie: cu brom se obine un brom-derivat alb, insolubil, (C5H8Br2)n. La fel reacioneaz cu
clor-iodul (clorul singur d i reacii de substituie). Cu N 2O3, cauciucul d o nitrozit. Prin
hidrogenare catalitic se formeaz un hidrocauciuc, (C5H10)n, cu caracterul unei parafine
macromoleculare, saturate.
Cauciucul formeaz cu ozonul o ozonid (C5H8O3)n, care d prin hidroliz (cu un randament de
circa 90%) levulin-aldehid (C. Harries, 1901). S-a dedus de aici c macromoleculele cauciucului
conin catene lungi de felul urmtor (H. Staudinger, 1922):
CH3

CH3

CH3

- CH2 - C = CH CH2 CH2 C = CH CH2 C = CH CH2 Cauciuc

CH3

CH3

O = HC CH2 CH2 CO + O=HC CH2 CH2 CO

Levulin-aldehid

Asemenea macromolecule pot fi considerate ca produi de polimerizare, n poziiile 1,4 ai

izoprenului. Grupele terminale ale acestor lanuri nu se cunosc.
Greutatea molecular a cauciucului a fost determinat prin metodele aplicate i altor
6

combinaii macromoleculare. Cauciucul de hevea este un material polidispers, cu greuti

moleculare cuprinse ntre 50 000 i 3 000 000, dar din care mai mult de 60% ntrec 1 300 000 ( grad
de polimerizare peste 20 000).
Configuratia trans a lantului poliizoprenic este proprie altui produs macromolecular natural,
cunoscut sub numele de gutaperca, a carui importanta practica este cu totul neglijabila (nu este
elastic).

Palaquium gutta
Gutaperca este identic, n ceea ce privete compoziia i comportarea chimic, cu
cauciucul. Ca i acesta, ea d prin ozonoliz numai levulin-aldehid. Proprietile fizice sunt ns
mult deosebite. Greutatea molecular, determinat pe cale osmotic i viscozimetric, este 40 00050.000; gradul de polimerizare este deci circa 600-700.
Configuraia catenei macromoleculare. Spectrul de raze X al cauciucului n stare natural
prezint un simplu inel, caracteristic pentru substanele amorfe. La alungire prin traciune, apar
petele de interferen ale spectrului de fibr. Intensitatea acestor pete crete cu gradul de alungire; n
acelai timp intensitatea inelului datorit poriunii amorfe a cauciucului se atenueaz. La destinderea
cauciucului spectrul de fibr dispare.
Observaiile acestea dovedesc c, n cauciucul nealungit, macromoleculele nu au o orientare
definit, iar n cauciucul alungit ele sunt orientate paralel. Dac se rcete cauciucul n stare
alungit, el nghea i rmne n aceast stare i dup ncetarea tensiunii. Un asemenea cauciuc
alungit ngheat revine de la sine la sarea iniial, cnd este nclzit peste o anumit temperatur;
totodat dispare spectrul de raze X.
In afara de poliizopren, dispersia mai contine proteine si fosfoproteine (1-2%), rasini (2%), acizi
grasi (1%), carbohidrati (1%) si saruri anorganice (0,5%). Dispersia contine cca. 30 - 38% material
solid.
Substantele cu continut de azot prezente in cauciucul natural sunt in principal albuminele si
aminoacizii rezultati din descompunerea acestora, influentand viteza de vulcanizare.
Cauciucul natural obtinut din latex este ambalat n baloturi si expediat fabricilor pentru prelucrare.

4. PROPRIETATI
Principalele proprietati fizice ale cauciucului natural:
7

Proprietati
Masa specifica, g.cm-3
Indicele de refractie nD20
Densitatea energiei coezive, J.cm-3
Temperatura de vitrifiere, oC
Compresibilitatea, Pa-1
Capacitatea calorica, J.g-1.K-1
Termoconductivitatea, W.m-1.K-1
Caldura de ardere, kJ.g-1
Permitivitatea dielectrica (la 1 Hz)
Tangenta unghiului de pirderi in dielectric (la 1 Hz)
Permeabilitatea la gaze (25oC), m2/(s.N.m-2)
H2
N2
O2
CO2

0,912
1,5191
267
-60- 74
510
1,88
0,13
45,2
2,372,45
(13) . 10-3
3,69 . 10-16
0,60 . 10-16
1,75 . 10-16
9,83 . 10-16

Cauciucul poate exista n patru stri de agregare: starea cristalizat, starea amorf solid,
starea elastic i starea plastic. Primele dou sunt stri solide rigide, caracterizate printr-o
imobilitate a macromoleculelor, comparabil cu aceea a din cristalele obinuite i din sticle. Starea
plastic este aceea a unui lichid cu viscozitate foarte mare. Starea elastic, deosebit de important
din punct de vedere practic, este o stare intermediar ntre starea amorf i starea plastic, posibil
flexibilitii foarte mari a macromoleculelor.
Cristalizarea cauciucului. Cauciucul brut este, la temperatura camerei, o mas glbuie sau brun,
translucid, elastic. Conservat la temperatur joas (sub circa +10 0 ), cauciucul devine albicios,
opac i neelastic. n tehnic, fenomenul acesta se observ adesea la stocarea cauciucului n magazii
reci i se numete nghearea cauciucului. Proprietatea cea mai caracteristic a cauciucului
ngheat este aceea de a prezenta un spectru de raze X. Rezult de aici c, n cauciucul ngheat,
macromoleculele adopt o orientare paralel, cel puin pe unele poriuni ale lor, avnd loc o
cristalizare adevrat.
Prin nclzire (sau prin masticare pe val) cauciucul ngheat revine la starea amorf, elastic,
normal iar spectrul de raze X dispare. Temperatura la care se produce dispariia spectrului a fost
numit punct de topire roentgenografic. La cauciucul ngheat proaspt, punctul de topire este de
6-160, el crete la 320 dup patru ani i la 360, dup 12 ani. Cel mai nalt punct de topire
roentgenografic observat a fost 420, la un cauciuc conservat 22 de ani. Punctele de topire ridicate
indic cristalizarea avansat, adic orientare paralel a unui numr mai mare de macromolecule.
Creterea att de lent a punctului de topire se datoreaz vitezei foarte reduse a micrilor
macromoleculelor tinznd spre orientare paralel.
Starea solid amorf. Rcit repede la temperatur joas, cauciucul i pierde elasticitatea,
transformndu-se ntr-un solid amorf i dur. Dac acest solid (ce nu prezint spectru de raze X) este
nclzit ncet, se observ, la o anumit temperatur, o variaie brusc a proprietilor fizice. Astfel,
dac se traseaz liniile curbele variaiei cu temperatura ale unor proprieti ca densitatea sau cldura
specific, se observ la o anumit temperatur o discontinuitate brusc n alura curbei. Se vorbete
de o temperatur de tranziie de ordinul II. Fenomenul se aseamn mult cu topirea. Deasupra
temperaturii de tranziie de ordinul II, entropia cauciucului este sensibil mai mare dect sub aceast
temperatur, ca i cum s-ar absorbi a cldur latent. Temperatura de tranziie de ordinul Ii
marcheaz trecerea de la starea solid la starea elastic.

Elasticitatea cauciucului. Cea mai important proprietate a cauciucului este elasticitatea, care este
optim ntre 0 si 300. Cauciucul (la temperaturi superioare punctului de tranziie de ordinul II sau a
punctului de topire roentgenografic) are proprietatea de a suferi alungiri mari (700-800%) sub
aciunea unor fore relativ slabe, revenind la dimensiunile originare cnd nceteaz aplicarea forei.
8

Aceast proprietate, mpreun cu marea sa rezisten la rupere (pn la 300 kg/cm 2 dup
vulcanizare) face din cauciuc un material unic, de nenlocuit n numeroasele sale aplicaii tehnice.

Solubilitatea cauciucului. Cauciucul este solubil n hidrocarburi (benzen, benzin, terebentin) i n

compui halogenai (cloroform), nu ns n dizolvani polari (alcool, aceton). Alcoolul precipit
cauciucul din soluiile sale. nainte de dizolvare, cauciucul se mbib mult. Soluiile diluate de
cauciuc au viscozitate foarte mare, care este, precum s-a mai spus, aproximativ proporional cu
gradul de polimerizare.
Solubilitatea cauciucului depinde mult de tratamentul la care a fost supus anterior, aa c nu se
poate vorbi de o solubilitate exact definit, ca la cristaloizi. Cauciucul natural din havea se dizolv
numai parial n eter. Partea solubil (65-70%) se numete sol-cauciuc, cea insolubil gel-cauciuc.
Insolubilitatea gel-cauciucului se atribuie de obicei gradului de polimerizare mai mare al acestei
fraciuni sau legturi transversale.
Autoxidarea (mbtrnirea) cauciucului. Expus mai mult vreme la aer, cauciucul se autoxideaz,
transformndu-se ntr-o mas lipicioas sau sfrmicioas cu rezisten mecanic elasticitate
mic; devine sfrmicios si inutilizabil.
Totodat solubilitatea crete mult, chiar n dizolvani polari (aceton, alcool). Cauciucul vulcanizat
fr adaosuri speciale sufer la conservare o degradare similar. Fenomenul este accelerat de
cldur mai ales de lumin, precum i de unii catalizatori.
Comparativ cu cauciucurile sintetice, cauciucul natural prezinta avantajul unei elasticitati
inalte si al unei rezistente mecanice foarte buna atat in stare vulcanizata cat si in stare cruda. In plus,
se obtine din surse naturale regenerabile, spre deosebire de cauciurile sintetice ce au ca materii
prime petrolul si gazele naturale.
Ca dezavantaje: rezistenta la uleiuri scazuta si rezistenta scazuta la imbatranire.
Datorita nesaturarii mari, cauciucul natural reactioneaza cu oxigenul, ozonul, halogenii, acizii
halogenati, anhidrida maleica, tioacizii, mercaptanii etc. Sub actiunea radiatiei UV sau a agenti
chimici (de ex. SO2, butadiensulfona etc.), cauciucul natural sufera izomerizare cis-trans. Prin
incalzire in prezenta de catalizatori are loc o ciclizare; halogenarea sau hidrohalogenarea are loc cu
substitutie, aditie, ciclizare, reticulare. Hidrogenarea catalitica conduce, in fuctie de conditii, la
polimeri cu un grad avansat de saturare, la polimeri saturati sau la scindarea macromoleculelor pana
la oligomeri si chiar produse gazoase.
Cauciucul natural reactioneaza cu anhidrida maleica in prezenta de initiatori (cu peroxizi, la
120-150C) sau in absenta acestora (180-220C); deosebit de usor reactioneaza anhidrida maleica in
conditii de prelucrare mecanica a cauciucului natural (pe valt, extruder, malaxor).
Prin reactia in solutie (CCl4) cu CH2O in prezenta de catalizatori (acizi minerali sau organici,
cloruri anhidre) se obtin produse cu proprietati termoplastice, rezistente la solventi.
Cauciucul natural reactioneaza usor cu 02 cu distrugerea macromoleculelor; compusii
metalelor tranzitionale (Fe, Cu, Mn) accelereaza considerabil degradarea oxidanta. In absenta
oxigenului, cauciucul natural suporta incalzire la 200C dar peste 220C incepe distructia termica;

produsele lichide rezulta prin distructie termica, incalzite timp de cateva h la 250300C, se
transforma intr-un produs rasinos, insolubil in benzen.
Aminocompuii, alcoolii i fenolii frneaz procesul de mbtrnire, pe cnd srurile metalelor de
tranziie (Fe, Mn) i unii compui organici ca aldehide, mercaptani grbesc mbtrnirea acestui
compus. Fiind un compus nesaturat interacioneaz cu halogenii.
9

Produsul de interaciune cu clorul are compoziia (C 6H6Cl4)n. Acest cauciuc este folosit n
industria lacurilor neinflamabile i a cleiurilor pentru ncleierea gumei pe metale. Cauciucul
adiioneaz brom i acid bromhidric; de asemenea, prin hidrogenare catalitic rezult
hidrocauciucul [C5H10]n, care nu mai contine duble legturi si prezint caracter saturat. Clorura de
hidrogen gazoas cu cauciucul formeaz un clorhidrat de compoziia (C 5H9Cl)n, folosit n calitate de
mase plastice i ca material pentru fabricarea ambalajului pentru produse alimentare.
Prin incalzirea la 250300C, in vid, peste 60% din cauciucul natural se distruge, formand produse
volatile, iar diferenta ramane in reziduul rasinos. In absenta oxigenului, radiatia UV provoaca
structurarea cauciucului natural, cu degajare de produse volatile; in prezenta oxigenul are loc o
distructie urmata de strcturare. Ozonul reactioneaza foarte rapid cu macromoleculele cauciucului
natural. Una dintre reactiile cu cele mai variate posibilitati este aditia tip ,,ena:

unde X si Y pot fi
N=O, -N=N , >C=O, >C=S, >C=C<, permitand introducerea pe catena a diferitelor grupe reactive,
utile chiar in numar mic, cu care apoi sa se faca grefari, reticulari etc.; prin grefare de oligomeri
convenabili se pot obtine termoelastoplaste de structura ABA. De asemenea, prin grefarea unor
grupe convenabile (ex. dialchilamino) si reactia cu un reticulant adecvat (ex. dihalogenderivat) se
pot obtine punti intercatenare labile.

5. VULCANIZAREA CAUCIUCULUI
Marea importanta a cauciucului a fost recunoscuta pentru prima data in anii 1800 de Charles
Macintrosh si Thomas Hancock in Marea Britanie si de Charles Goodyear in SUA. Macintosh a
dizolvat cauciucul solid, uscat in pacura de gudron de carbune, si a utilizat solutia obtinuta la
fabricarea de stofe impermeabile, manusi de cauciuc si galosi. Dar aceste confectii erau fragile pe
vreme rece, iar pe vreme calda deveneau mirositoare si lipicioase. In 1839, Goodyear a depasit
aceasta problema combinind sulful cu cauciucul procesul cunoscut sub numele de vulcanizare.
Astfel cauciucul devenea mai tare, mai rigid si mai putin afectat de schimbarile de temperatura
Prin vulcanizare, la dublele legturi ale catenei se adiioneaz sulf, ceea ce duce la o cuplare
ntre molecule, prin puni de sulf. Vulcanizarea transform cauciucul dintr-un material plastic ntrun material elastic modificndu-i comportarea la aciunea dizolvanilor. Procesul consta,in
esenta,din incalzirea pentru scurt timp la 130-140 grade C a cauciucului amestecat cu mici cantitati
cu sulf (0,5-1%). La vulcanizare sulful actioneaza la nivelul dublelor legaturi formand,pe seama lor,
in anumite locuri, punti de sulf care leaga intre ele lanturile macromoleculare in directie
transversala (perpendicular pe directia de crestere a lantului).

|
CH3
|

CH3 S
|

CH3
|
10

-CH2-C=CH-CH2-CH2-C-CH-CH2-CH2-C=CH-CH2|
S
|
S
|
..CH2-C=CH-CH2-CH2-C-CH-CH2-CH2-C=CH-CH2|
CH2

| |
CH3 S

|
CH3

Practic, vulcanizarea se face tratnd cauciucul cu sulf sau cu protoclorur de sulf, S2Cl2 n procent
de 0,3-3% n greutate fa de cauciuc i n condiii speciale de temperatur i de presiune.
Dac se vulcanizeaz cauciucul cu cantiti mari de sulf (25-40%) se obine ebonita, un
produs dur, cu mare rezisten mecanic, care nu se poate alungi, electroizolant i anticoroziv

Eugen Baumann

Ebonita

11

Prelucrarea ebonitei
Un procedeu modern l constituie vulcanizarea radioactiv, care const n expunerea
cauciucului influenei radiaiilor emise de izotopul radioactiv al cobaltului, obinndu-se un cauciuc
vulcanizat de calitate superioar. Prin vulcanizare, cauciucul i mbuntete proprietile: i se
mrete elasticitatea pe care i-o menine ntre limite mult mai mari de temperatur, devine mai
rezistent la ageni mecanici, la frecare, la ageni chimici si la ap, nu las gazele s treac prin el si
dobndete caliti de bun izolator electric.

6. BIODEGRADAREA CAUCIUCULUI NATURAL

Tipuri de microorganisme care realizeaz biodegradarea
Principalele tipuri de microorganisme care se pot dezvolta pe cauciuc utilizndu-l c sursa unic de
carbon i energie sunt: Actinomyces fuscus, Micrococcus prodigiosus, Actinomyces alb,
Actinomyces chromogens, Actinomyces longisporus, Proactinomices sp, Micromonospora sp,
Mycobacterium rubrum, Mycobacterium lacticola, Pseudomonas fluorescens, Pseudomonas
citronellois, Streptomyces coelicolor, Pseudomonas aeruginosa, Xanthomonas sp, Nocarida sp i
altele. Presupusele etape de biodegradare a cauciucului natural vulcanizat n prezena Streptomyces
coelicolor sunt prezente n fig. de mai jos:

Mecanisme
12

Din 1914 au existat eforturi de a investiga degradare microbian a cauciucului. Cu toate acestea,
recent au fost identificate i caracterizate primele proteine implicate n acest proces i au fost
clonate genele corespunztoare. Analiza produselor izolate de degradare a cauciucului natural din
diferite culturi bacteriene a indicat, fr excepie, c a avut loc separarea oxidativ a legturii duble
n coloana vertebral a polimerului. Un mecanism similar de degradare a fost postulata pentru
separarea de squalen, care este un precursor triterpenic intermediar i de steroizi i triterpenoide.
Aldehida i/sau grupurile de carbonil au fost detectate n majoritatea produselor de degradare
analizate izolat din culturi de tulpini diferite cauciuc-degradant. Cunoaterea degradrii cauciucului
la nivel de proteine i gene i analize detaliate ale produselor de degradare detectabile trebuie s
conduc la o nelegere detaliat a acestor reacii enzimatice evident noi.

Probleme i dificulti ce mpiedica studiul degradrii microbiene a cauciucului

Biodegradarea cauciucului este un proces lent, astfel c i creterea bacteriilor care
utilizeaz cauciucul ca o surs de carbon unic este de asemenea lent. Prin urmare, perioadele de
incubaie care se ntind pe sptmni sau chiar luni sunt necesare pentru obinerea unei mase de
celule suficiente sau produse de degradare a polimerilor pentru analize ulterioare. Perioade de 10 la
12 sptmni trebuie s fie luate n considerare pentru tulpinile de Streptomyces coelicolor,
Thermomonospora curvata, sau Streptomyces sp.; singurile excepii sunt tulpinile de Xanthomonas
sp.
Probleme suplimentare apar datorit prezeni altor compui naturali biodegradabili din
cauciucul natural i latex, sau datorit aditivilor care sunt necesare pentru vulcanizare. Pentru a
evita repartiiei de cretere sau de eliberare de CO 2 de la degradarea, de exemplu, proteinele i
lipidele prezente n material, experimentele de cretere i mineralizare trebuie efectuate cu atenie.
Aditivi pot promova sau inhiba biodegradare materialelor din cauciuc. A fost, de asemenea, artat
c extragerea de mnui de latex cu solveni organici nainte de incubare a sporit creterea unor
tulpini.

Degradarea microbian a squalene i squalane

Squalene-ul poate fi considerata cu unele restricii ca o substan cu greutate molecular mic
pentru a studia degradarea microbian a poliizoprenului, dei configuraia grupurilor de metil este
trans. Interesant, toate bacteriile care degradeaz cauciucul, care nu formeaz zone clare pe agarul
de latex sunt capabile de a metaboliza squalene, n timp ce toate tulpinile care pot forma zone clare
nu sunt n msur s foloseasc squalene ca surs unic de carbon. Examinarea degradrii aerobe a
squalene-ului a descoperit ci metabolice diferite:
- oxidarea grupri metil terminale care duce la acid squalenedioic (Fig. 1a);
- hidratarea legturii duble, care duce la alcooli teriar (Fig. 1a).
Aceste ci au avut loc n specii de genul Corynebacterium n cazul n care celulele au fost
cultivate n mediu squalene suplimentat cu extract de drojdie, i metaboliii au rezistat n
continuarea degradrii i au fost excretat n cultura de bulion.

13

Fig. 1a. Oxidare propus de grupurile de metil terminal de squalene la acid squalenedioic (calea
A) i hidratarea de squalene la mono-i scualen dihidratat (calea B). Dovezi pentru aceste ci au fost
obinute prin utilizarea tulpini de Corynebacterium sp. SY-79 i Corynebacterium sp. S-401.
Calea a treia implic clivajul oxigenaza-catalizator a legturilor interne duble i duce la
geranylacetone i 5,9,13-trimethyltetradec-4E, 8E acid, 12-trienic (Fig. 1b). Aceast cale este de
interes special pentru c toate legturile interne duble n squalene implica atomi de carbon care
transport un grup de metil ca i n poliizopren.

Calea de degradare ipotetic din Fig. 1b a fost postulata pentru Arthrobacter sp. i pentru
Marinobacter squalenivorans. Investigaiile organismului au condus la detectarea a mai multor
metabolii care apar n timpul creterii pe squalene.

14

Fig. 1b. Propusele reactii ale squalene-ului i ci pentru metabolismul aerobic. Dovada pentru
aceast cale a fost obinuta prin utilizarea tulpinii Marinobacter 2Asq64. Compusul 1,
geranylacetone; compusul 2, 5,9,13-trimethyltetradeca-4E, 8E, 12-trienal, compusul 3, 5,9,13trimethyltetradeca-4E, 8E, 12-Trien-1-ol; compusul 4, 5,9-dimethyldeca-4E acid, 8-dienoic;
compusul 5, 5,9,12-trimethyltetradeca-4E, 8E acid, 12-trienoic; compusul 6, 5,9,13trimethyltetradecyl-5, 9,13 - trimethyltetradecanoate.

7. CONCLUZII
Cauciucul natural i alti polimeri naturali sunt singuri biopolimeri despre care inca nu se
cunoaste bine modul de separarea a enzimelor. Cu toate acestea, recent au fost nregistrate progrese
considerabile n nelegerea metodelor de degradare microbiene a cauciucului. Analiza produselor
de degradare au indicat o cale de biodegradare posibila pentru acest polimer abundente i tehnic
important. Dou enzime nonomoloage implicate n acest proces i genele respective au fost recent
identificate n speciile de Streptomyces i Xanthomonas.
Acest lucru ar trebui s permit studii detaliate molecular i biochimic pentru a determina
mecanismele prin care polizoprenul natural i sintetic este degradat.

15

Referitor la cauza producerii de catre planta a latexului, aceasta nu este clara. Exista doua
posibile explicatii;
- cauciucul constituie o rezerva de energie pe care planta o poate obtine prin degradare la nevoie;
- cauciucul este un produs de excretie cu care planta anihileaza metabolitii toxici.
Comparativ cu cauciucurile sintetice, cauciucul natural prezinta avantajul unei elasticitati
inalte si al unei rezistente mecanice foarte buna atat in stare vulcanizata cat si in stare cruda. In plus,
se obtine din surse naturale regenerabile, spre deosebire de cauciurile sintetice ce au ca materii
prime petrolul si gazele naturale.
Ca dezavantaje: rezistenta la uleiuri scazuta si rezistenta scazuta la imbatranire.

8. UTILIZARI
Descoperirea cauciucului a fost cea mai mare provocare pentru dezvoltarea cunoasterii
polimerilor.
Proprietile valoroase ale cauciucului natural vulcanizat asociate cu buna comportare n
variate moduri de prelucrare deschid posibiliti mari de utilizare.
Principalul domeniu este industria pneurilor. De asemenea este utilizat n fabricarea de benzi
transportoare, curele de transmisie, furtunuri, amortizoare, garnituri, etc.
n industria cablurilor se utilizeaz n realizarea unei game largi de acoperiri protectoare
antierozive i anticorozive, n realizarea de valturi cauciucate, n fabricarea de produse expandate,
ebonite, precum i numeroase compoziii adezive.
Un domeniu larg de aplicare pentru cauciucul natural se afl n producia bunurilor de consum
(nclminte, jucrii, mingi), n produse sanitare i farmaceutice, etc.
Cantitti importante de cauciuc se consum pentru fabricarea anvelopelor, n industria
constructoare de masini. Se fabric tuburi, garnituri, curele de transmisie, articole sanitare, prti din
aparate si din instalatii necesare industriei chimice, cleiuri de lipit, ncltminte de cauciuc,
izolatoareelectrice, obiecte de uz casnic etc.

16

9. BIBLIOGRAFIE

1. Costin D. Neniescu, Chimie organic, Ed. VIII, vol.I-II, Ed. Didactic i Pedagogic,
Bucureti, 1980.
2. Margareta Avram, Chimie organic, Ed II, vol. I-II, Ed. Zecasin, 1999, ISBN 973-96241-3-8
3. J.B. Hendrickson, D.J. Cram, G.S. Hammond, Chimie Organic, Ed.
tiintific i Enciclopedic, Bucureti,1976.
4. Mircea D. Banciu, Ioana aramet, Hidrocarburi, Ed. Tehnoplast Company, Bucuresti, 1997,
ISBN 973-98253-3-8.
5. C. Cincu, H. Iovu, C. Zaharia, A. Diacon, Biomateriale polimerice si aplicatii biomedicale,
Ed. Politehnica Press, Bucuresti, 2009.
6. L. Yu, L. Chen, Polymeric materials from renewable resources, in Biodegradable polymer
blends and composites from renewable resources, Editor: L. Yu, J. Wiley & Sons, New York,
2009.
7. J. R. C. Van der Maarel, Introduction to biopolymer physics , World Scientific, 2007.
8. I. Vroman, L. Tighzert, Biodegradable polymers, Materials 2, 307 (2009).
9. Wikipedia the free encyclopedia, http://en.wikipedia.org/
10. www.scritube.com/files/chimie/267_poze/image020.gif
11. www.referatele.com/Cauciuc---cauciuc-natural-sintetic-referatele-com.php

17