FACULTATEA DE STIINTE SI ARTE VALAHIA

TARGOVISTE
SPECIALIZAREA: CHIMIE ANUL II

ALCOOLI
POLIHIDROXILICI

CONF.UNIV.DR. CRINELA DUMITRESCU

STUDENT:NITA MIHAELA

CUPRINS
Cuprins....................................................................pag2
Definitie.Clasificare.................................................pag 3
Dioli.Polioli...............................................................pag4
Etilenglicolul............................................................pag 4
Nomenclatura. Obtinere..........................................pag 5
Proprietati fizice. Utilizari.........................................pag 6
Pastrare. Stabilitate. Reactivitate............................pag 7

Metabolism si toxicitate.......................................... pag 7

Intoxocatia acuta cu etilen glicol....pag 9
Aspecte ale expunerii cronice la etilenglicol.........pag 12
Glicerina............... ..pag17
Bibliografie............................................................pag 18

ALCOOLII POLIHIDROXILICI

Definitie:
Alcoolii sunt compusi organici care contin in molecula grupa functionala hidroxil
legata de un atom de carbon saturat.
Alcoolii sunt unii dintre cei mai utilizati si cunoscuti compusi chimici. De fapt un
alcool este un compus organic care are cel putin o grupare hidroxil legata de un
atom de carbon saturat.
Clasificare:
1. Dupa natura radicalului hidrocarbonat din care face parte atomul de carbon
saturat purtator al unei grupari functionale, in :
- alcooli saturati :

CH3 CH2 CH2 OH

(alcool n-propionic)

- alcooli nesaturati :

CH2 = CH CH2 OH

(alcool alilic)

- alcooli aromatici :

C6H5 CH2 OH

(alcool benzilic)

2 .Dupa numarul grupelorOH :

- alcooli monohidroxilici
- alcooli polihidroxilici

CH3 CH2 OH
CH2 CH2
OH

(alcool etilic)
(glicol)

OH

3. Dupa natura atomului de carbon saturat care poarta gruparea functionala in :

-alcooli primari :
R CH2 OH

- alcooli secundari :
R
CH OH
R
- alcooli tertiari :
R
R C OH
R

DIOLI. POLIOLI
Sunt alcooli polihidroxilici deoarece contin 2 sau 3 grupe OH legate de atomi
de carbon diferiti.
Exemple: etilenglicol
1,2-etandiol
CH2- OH

1,2,3-propantriol
(glicerina)
CH2- OH
3

|
CH2 - OH

|
CH OH
|
CH2- OH

Introducerea celei de-2-a grupe OH in molecula unui alcool duce la diparitia

gustului arzator si aparitia gustului dulce, fapt pentru care diolii se numesc si glicoli
(grecescul Glikos= dulce).
ETILENGLICOLUL
:
Etilenglicolul a fost preparat pentru prima data in anul 1859 de catre chimistul
francez Charles-Adolphe Wurtz. A fost produs in cantitati mici, pe timpul primului
razboi mandial, cand a fost folosit ca si colorant si ca ingredient in prepararea de
explozibili.
Producerea sa industriala pe scara larga a inceput din 1937 cand, etilenoxidul, un
component al sintezei sale a devenit ieftin de obtinut.
Cand a fost introdus , a creat o mica revolutie in industria aeronautica pentru ca
a fost folosit in locul apei in radiatoare ca mijloc de racire, pentru ca etilenglicolul are
un punct de fierbere mai mare asta permitand crearea si folosirea unor radiatoare
mai mici si operarea lor la o temperatura mai ridicata. Anterior de larga raspandire a
etilenglicolului multi producatori din industria aviatica au incercat sa foloseasca
sistemul de racire cu vapori, sistem care se baza pe apa sub presiune . Bineinteles
ca acel sistem s-a dovedit a fi mai nesigur si era usor distrus in lupta pentru ca ridica
mult greutatea avionului , asta ducand si la o posibilitate mai mica de
manevrabilitate si la o posibilitate mai mica de a transporta arme .
NOMENCLATURA . OBTINERE .
Etilenglicolul este un alcool saturat, dihidroxilic, primar .
Etilenglicolul se mai numeste : 1, 2 etandiol, 1, 2 dihidroxietan , alcool
glicolic, etan- 1, 2 diol, etilen alcool, etilen dihidrat, monoetilen glicol .
Formula sa chimica este : C2H6O2, ( CH2-CH2 ),
|
|
OH OH

Formula moleculara a etilenglicolului

In industrie in general etilenglicolul se obtine folosind ca materie prima etena
si avand ca produs intermediar oxidul de etena care hidrolizat cu apa formeaza
etilenglicolul :
CH2=CH2 + O2 ------------- CH2-CH2 --------- CH2-CH2
(Ag, 250 oC)

/
O

(HOH)

OH OH

Reactia poate fi catalizata de unii acizi sau baze, ori se poate face la un pH
neutru insa la o anumita temperatura. Cea mai mare parte a productiei de etilenglicol
se face intr-un pH acid sau neutru cu un mare exces de apa . In aceste conditii se
obtine peste 90% din productia totala de etilenglicol. Produsii secundari ce se obtin la
sinteza etilenglicolului sunt in principal : dietilenglicolul, trietilenglicolul si
tetraetilenglicolul.
Alte modalitati de obtinere a etilenglicolului mai pot fi :
- acetoxidarea : reactia etenei cu acidul acetic in prezenta de catalizatori
( telur, brom, ), formand mono- si diacetat care este hidrolizat la etilenglicol si acid
acetic;
- din monoxid de carbon si hidrogen derivat din gazele din carbune
coxificabil ;
- sau prin oxidarea catalitica a etenei la diacetat urmata de hidroliza la
etilenglicol .
In cazul obtinerii etilenglicolului prin electroliza cu anod de argint rezulta o
reactie exoterma , de exemplu focul din catastrofa Apollo 1 a fost cauzata de o
astfel de reactie Etilenglicolul combinat cu apa s-a aprins si a putut arde intr-o
atmosfetra cu o presiune scazuta a oxigenului .
PROPRIETATI FIZICE . UTILIZARI
PROPRIETATI FIZICE
PROPRIETATI FIZICE
El are o greutate moleculara de 62,07 g/ mol,densitatea sa este de 1,1088 1,1135
g/ cm la 20 C , are punctul de fierbere la 197,6 C, cu punctul de inghet de 13 C,
presiunea vaporilor de etilenglicol este de 0,06 toor la 20 C si 0,092 toor la 25 C.
Din punct de vedere al solubilitatii el este solubil in apa si etanol, slab solubil in
eter, insolubil in benzen si alti derivati petrolieri. Factorul de conversie al
etilenglicolului este:1 ppm = 2,5 mg / m3 la 25 C . Triplul punct al etilenglicolului
este de -17 C .

UTILIZARI
-

Utilizarile majore ale etilenglicolului sunt :

in solutia de antigel ( reprezinta cam 95 % ,restul este apa ),
in sistemele hidraulice de franare,
component in condensatorii electrici,
ca solvent in industria vopselelor si al maselor plastice,
component in cerneala pentru copiatoare,
era folosit pentru fabricarea unor fibre sintetice ( Terylene, Dacron, etc ),
in sinteza de ceara sintetica,
in sinteza unor lotiuni de piele,
deasemenea a fost folosit in emulsii,
in compozitia de adezivi pentru lemn si industria mobilei,
deasemenea a fost folosit ca lichid antiinghet pentru avioane ,
in aeroporturi pentru decolare ( emisia de etilenglicol raportata de autoritatile
din California bazate pe cele mai recente estimari (2005 ) arata 33,213 tone
numai in aeroporturi
etilenglicolul este utilizat ca antigel nu numai pentru mijloace de transport, ci si
pentru sistemul de racire al computerelor,
mai este utilizat si la prezervarea de material biologic ( tesuturi si organe ),
are si un rol ca produs intermediar in producerea de 1,4 dioxan,
previne si cresterea algelor in lichiul de racire al computerelor,
din cauza punctului de fierbere ridicat si al afinitatii pentru apa este ideal ca
deshidratator in productia de gaze naturale,
etilenglicolul este folosit si la sinteza unor vaccinuri ,dar el nu este prezent ca
atare in injectii ,
este si un component minor ( 1-2 % ) in crema de pantofi,
etilenglicolul este folosit si in mod comun in laboratoare sa precipite proteine
in solutie, acesta este adesea un intermediar in fractionarea, purificarea
si/sau cristalizarea lor,
in industria maselor plastice este utilizat pentru a produce recipiente pentru
bauturi racoritoare. Intra si ca ingredient al solutiilor pentru developarea
fotografiilor .
PASTRARE . STABILITATE . REACTIVITATE .

Pastrarea etilenglicolului se face cu rspectarea tuturor regulamentelor si

standardelor. Se pastreaza in loc uscat si racoros. Trebuie tinut in recipiente inchise
ermetic . De asemenea trebuie separat de alte substante chimice incompatibile.
Etilenglicolul este stabil in conditii de presiune si temperatura adecvate si la
evitarea contactului cu substantele incompatibile.
Etilenglicolul reactioneaza cu : acizii si oxidantii puternici ( permanganatul de
potasiu, peroxidul de sodiu, dicromatul de potasiu, acidul sulfocloric, acidul sulfuric,
acidul percloric, pentasulfitul difosforic, etc ).
METABOLISM SI TOXICITATE
TOXICITATE

Doza de etilenglicol minima letala este de1- 1,5ml /kg sau cca. 100 ml la adult .
Efectele deprimante ale etilenglicolului sunt comparabile cu cele ale etanolului.
Toxicitatea acuta a etilenglicolului este in special datorita metabolitilor sai
toxici.Acidoza metabolica este initial rezultatul formarii acidului glicolic si acumularii
de acid lactic. In plus inhibitia ciclului Krebs si formarea acidului oxalic contribuie la
acidoza metabolica.Acidul oxalic, desi format in cantitate mica , probabil prin
precipitarea sub forma de oxalat de calciu deprima miocardul si produce necroza
acuta tubulara. La manifestarea toxicitatii asupra S.N.C. contribuie, de asemenea,
glicolaldehida, acidul glicolic si acidul glioxilic.
METABOLISM
Calea de patrundere in organism a etilenglicolulu este in majoritatea cazurilor
cea digestiva, unde ajunge fie accidental, fie in scop suicidar. Majoritatea cazurilor de
intoxicatie se petrec in sezonul rece ,pentru ca atunci este folosit cel mai mult ca
antigel. Odata ajuns in organism pe calea digestiva etilenglicolul se absoarbe rapid
la nivel gastric si la nivel de intestin subtire. Concentratia maxima este atinsa cam
dupa 2 ore de la ingestie.
Se distribuie comform hidrosolubilitatii sale in apa tuturor tesuturilor. Are un volum
de distributie de 0,6 0,8 l/ Kg corp.
Metabolizarea etilen glicolului se face in mai multe etape succesive sub actiunea
diverselor enzime. Astfel etilenglicolul initial sub actiunea alcooldehidrogenazei trece
in glicolaldehida. In urmatoarea etapa glicolaldehida sub actiunea
aldehiddehidrogenazei trece in acid glicolic, apoi acesta este transformat in acid
glioxilic, care la randul sau poate merge spre doua directii de metabolizare, una de
transformare in acid formic care sub actiunea acidului folic este redus la dioxid de
carbon si apa, a doua cale pe care o urmeaza acidul glioxilic este sa treaca in acid
oxalic care la randul sau la nivel renal si nu numai formeaza cristale de oxalat care la
nivel renal impreuna cu ionii de calciu formeaza cristale de oxalat de calciu
monohidratat, in principal care precipita la nivelul tubilor renali, determinand necroza
tubulara.

Calea de metabolizare a etilenglicolului ( Walder 1994 )

Compusii acizi rezultati din metabolismul etilenglicolului sunt mai toxici decat
compusii de origine . Inacest sens, ordinea de toxicitate este :acidul glioxilic mai toxic
decat glicolaldehida, iar glicolaldehida mai toxica fata de etilenglicol.
Eliminarea etilenglicolului se efectueaza pe cale renala in jur de 20 %
nemodificat,ceva mai putin de 1 % este convertit in acid oxalic.
Semitimpul de eliminare din plasma al etilenglicolului este de circa 3-5 ore,
timpul de injumatatire al etilenglicolului se prelungeste in prezenta etanolului ( 100200 mg % ), la 17 ore, datorita afinitatii mai mari a etanolului pentru
alcooldehidrogenaza .
Metabolizarea etilenglicolului are loc in mai multe etape , astfel din punct de
vedere al vitezei de desfasurare trecerea etilenglicolului in glicolaldehida si a
acesteia in acid glicolic se fac rapid in schimb trecerea acidului glicolic in acid glioxilic
are loc lent, astfel se acumuleaza acid glicolic care interfera cu metabolismul
enzimelor celulare si este deasemenea responsabil pentru acidoza metabolica
severa specifica intoxicatiei cu etilenglicol. Acidul glioxilic format este mult mai toxic
decat acidul glycolic.Trecerea de la acid glioxilic la acid oxalic se face rapid si
precipita ca oxalate si este depozitat sub forma de cristale mai ales la nivel renal.
INTOXICATIA ACUTA CU ETILENGLICOL
MANIFESTARI CLINICE ALE INTOXICATIEI
Etilenglicolul si metabolitii sai produc depresia S.N.C. Etilenglicolul are din
acest punct de vedere efecte mai toxice decat etanolul
8

O cantitate extrem de redusa, de exemplu 120 mg/ Kg corp sau 0,1 ml/ Kg corp
( o inghititura ), de etilenglicol pur poate avea drept consecinta o concentratie
sangvina potential toxica de 3 mmol/ l ( 20 mg/ dl ). Efectele nocive debuteaza la 30
de minute postingestie .
Se descriu astfel trei stadii ale intoxicatiei, dependente de gravitatea acesteia :
Stadiul I se considera de la 30 minute 1 ora postingestie pana la 12 ore dupa
ingestie.Se caracterizeaza prin deprimare, directa produsa de etilenglicol. In acest
stadiu pot apare si tulburari iritative digestive (greata, voma ), precum si acidoza,
coma, convulsii.
Pot fi prezente : ingreunarea vorbirii, letargie, ataxie, nistagmusul si oftalmoplegia.
Se poate identifica o halena slaba, dulceaga la nivelul respiratiei.Leziunile secundare
depunerii de oxalat de calciu pot agrava tabloul, cu aparitia edemului cerebral.
Moartea precoce se produce prin insuficienta respiratorie si/sau insuficienta cardiaca.
Stadiul II este considerat intre 12-24 ore postingestie . Se caracterizeaza prin
simptome cardiopulmonare, se descriu acum tahicardie, edem pulmonar acut,
cianoza, tahipnee si usoara hipertensiune. Starea se poate complica in intoxicatii
severe, cu insuficienta cardiaca si colaps.
Stadiul III reflecta afectarea renala dupa 24-72 oredela debutul intoxicatiei . Acest
stadiu este caracterizat de simptome ca : oligurie, durere in flancuri, hematurie,
necroza acuta tubulara, insuficienta renala, lezarea renala se poate permanentiza.
Diagnosticul clinic se bazeaza pe urmatoarele elemente : intoxicatie de tip etilic,
dar fara halena specifica, acidoza cu hiatus anionic mare si coma, hiatus osmolal,
cristale de oxalat de calciu in urina si alterarea statusului mental.
Deasemenea manifestarile clinice ale intoxicatiei cu etilenglicol pot fi grupa si in
functie de organul afectat, astfel se pot nota :
- la nivel de S.N.C. etilenglicolul nemetabolizat produce o intoxicatie de tip etanollike, simptomele includ : dezorientare, ataxie, ameteala, iritatie, agitatie, dureri de
cap, nistagmus, vorbire neclara si somnolenta. Intoxicatia severa poate determina
coma si chiar moarte. Edemul cerebral si depunerea de cristale de oxalat de calciu in
endoteliul vaselor mici cerebrale contribuie deasemenea la toxicitatea asupra S.N.C.
- toxicitatea renala este o consecinta majora a intoxicatiei cu etilenglicol, care
determina moartea celulelor renale ( necroza tubulara ) ,iar afectarea renala apare
deobicei in 24-28 de ore, ca rezultat al citotoxicitatii directe a acizilor oxalic, glicolic si
glioxilic sau al precipitarii de cristale de oxalat de calciu in tubii renali. Degenerarea
tubulara focala, atrofia si inflamatia tubulara interstitiala pot fi deasemenea
observate. Afectarea renala daca nu este tratata poate duce la insuficienta renala
acuta . Hiper-potasemia poate cauza aritmii cardiace amenintatoare de viata.
- afectarea metabolica se caracterizeaza prin faptul ca hiatusul osmolal poate fi
prezent rapid dupa ingestie, asta reprezentand etilenglicolul nemetabolizat. Acidoza
metabolica severa si hiatusul anionic sunt rezultatul metabolizarii etilenglicolului la
acid glicolic, glioxalic si oxalic. Se poate administra mari cantitati de bicarbonat de
sodiu fara sa afecteze acidoza metabolica pentruca metabolitii aciziai etilenglicolului
sunt generati continu, oricum ,o alcalinizare prea energica poate cauza hipocalcmie,
hipocalcemia si tetania pot fi si rezultatul generarii si depozitarii de oxalat de calciu.
- la nivel respirator un nivel foarte mare de vapori de etilenglicol inhalat poate irita
tractul respirator superior, nivele mai ridicate de 80 ppm produc un discomfort
respirator netolerabil cu tuse si expectoratie. Efectele asupra S.N.C. ale
etilenglicolului pot da deprimare respiratorie , iar acidoza metabolica ca urmare si a

hiperventilatiei si al alcalozei respiratorii. Aspiratia de etilen glicol dupa ingestie poate

determina edem pulmonar.
- efectele cardiovasculare al intoxicatiei includ : tahicardie, disritmii, afectare
cardiaca congestiva, hipertensiunesau hipotensiune arteriala si colaps circulator .
Hiperpotasemia rezultata din toxicitatea renala poate cauza disritmii amenintatoare
de viata.
- Gastrointestinal sunt prezente grata si voma in stadiul initial al intoxicatiei
- Etilenglicolul este un iritant minor al pielii , totusi au fost raportate cateva
cazuri de dermatita alergica de contact .
- Iritatii oculare blande au aparut dupa contactul cu etilenglicolul.
Potentialele sechele ale intoxicatiei cu etilenglicol sunt reprezentate de pierderea
functiei renale temporar sau inputine cazuri definitiv necesitand temporar sau definitiv
hemodializa. Au fost raportate, rar, paralizii de nervi cranieni ( nervul facial, nervul
auditiv cu pierderea auzului, disfunctii vizuale ), sau neuropatii periferice pentru una
sau mai multe saptamani dupa ointoxicatie acuta.
MANIFESTARI PARACLINICE ALE INTOXICATIEI
Determinarea cantitativa a etilenglicolului in sange se efectueaza prin
metoda gaz-cromatografica . In absenta etanolului, semnele intoxicatiei apar la
niveluri ale etilengliolului de peste 8 mmol/ l ( 50 mg/ dl ).
Laboratorul poate decela :

oxalat de calciu urinar;

hipocalcemie cu modificari E.K.G. ;

cresterea creatininei serice;

hiatus anionic,hiatus osmolar;

majoritatea prezinta leucocitoza.

Foarte caracteristic ( si unic ),pentru aceasta intoxicatie este aparitia in urina
a unor cristale de oxalat de calciu, in cantitate neobisnuit de mare si variate ca forma.
Daca la 5 ore de la ingestie aceste cristale de oxalat de calciu nu au fost identificate
in urina , intoxicatia acuta cu etilenglicol poate fi indepartata ca eventualitate
diagnostica Cristalele de oxalat de calciu pot fi evidentiate si pe biopsii renale
secventiale, desi aspectul histopatologic evidentiaza necroza acuta tubulara si nefrita
interstitiala .
TRATAMENT
Stabilizarea unui intoxicat cu etilenglicol vizeaza corectarea acidozei, a
dezechilibrului hidro-electrolitic si deprimarii respiratorii. Corectarea acidozei se face
prin administrarea de bicarbonat de sodiu, deseori sunt necesare doze mari.
Alcalinizarea urinei creste excretia metabolitilor acizi. Administrarea de fluide si
diuretice poate restabili diureza, dar nu stimuleaza eliminarea etilenglicolului.
Decontaminarea gastro-intestinala se poate incerca mereu,cu conditia sa se
faca in primele 3 ore de la ingestia etilenglicolului. Se poate realiza prin prin lavaj
gastric.
Atidotul in aceasta intoxicatie este etanolul,care blocheaza competitiv
metabolizarea etilenglicolului si geneza metabolitilor sai toxici. Blocarea are loc la
nivelul alcooldehidrogenazei care transforma etilenglicolul in glicolaldehida.
Concentratia eficienta de etanol este de 100-150 mg%, pentru a realiza completa

10

blocare a metabolitilor sai toxici.Doza de saturare pentru etanol este de 0,6-0,8 g /Kg
corp urmata de o doza de intretinere de125-130 mg/Kg corp/ora, pentru ase realiza
si mentine o concentratie sanguina de 100 mg% ( 0,1% ).
Indicatiile terapiei cu etanol includ :
un deficit osmolar crescut sau o crestere a hiatusului anionic la un pacient
simptomatic ;
anamneza sugestiva sau suspectarea serioasa a ingestiei de etilenglicol ;
un nivel de etanol scazut sau nedetectabil ;
concentratie a etilenglicolului mai mare de 20 mg/dl ;
persistenta acidozei, oricare ar fi concentratia etilenglicolului.
Terapia trebuie continuata pana ce nivelul de etilenglicol din sange scade sub10
mg/dl.
Deasemenea recent a fost recomandat ca antidot specific in intoxicatia cu
etilenglicol ( si alcool metilic ) 4-metilpirazolul ( fomepizol ). Fomepizolul este un
inhibitor competitiv al alcooldehidrogenazei, implicit blocant al metabolismului
etilenglicolului .Afinitatea fomepizolului pentru alcooldehidrogenaza este de 8 ori mai
mare ca a etanolului. Tratamentul poate incepe imediat dupa demonstrarea
intoxicatiei cu etilenglicol sau cand avem suspiciunea ingestiei de etilenglicol bazata
pe anamneza si/sau pe acidoza metabolica hiatusul anionic si osmolal crescut sau
pecristalele de oxalat de calciu din urina. Se poate administra oral sau intravenos,
doza de incarcare este de 15 mg/Kg corp, urmata de doze de10 mg/Kg corp la
fiecare 12 ore ( urmatoarele 4 doze ) apoi din nou 15 mg/Kg corp la12 ore pana cand
nivelul seric al etilenglicolului scade sub 20 mg/dl.
Dezavantajul sau fata de etanol este reprezentat de pret ( este foarte scump,
astfel ca in Romania etanolul ramane de baza ), dar ca avantaje nu are efectele
adverse ale etanolului ( nu deprima S.N.C. nu da depresie respiratorie, hipoglicemie,
hipotermie si agitatie ).In absenta disfunctiei renale si a acidozei metabolice mari,
fomepizolul poate scuti pacientul de hemodializa chiar la concentratii ale
etilenglicolului de peste 50 mg/dl.
Pentru accelerarea metabolismului metabolitilor toxici se administreaza cofactori
de tipul piridoxinei ( 50 mg i.m. ) si tiaminei ( 100 mg i.m. ), de 4 ori pe zi timp de 2
zile. Hemodializa creste viteza de eliminare a etilenglicolului si a metabolitilor sai
toxici.
Indicatiile ei sunt :
acidoza metabolica refractara ( pH < 7,25-7,3 );
afectare de organ;
concentratia etilenglicoluluiseric peste 50 mg/dl.
Hemodializa se impune pana la atingerea concentratiei de 10 mg%.
ASPECTE ALE EXPUNERII CRONICE LA ETILENGLICOL
Din punct de vedere al expunerii cronice la etilenglicol sunt mult mai putine date
si studii, in comparatie cu expunerea acuta, totusi din datele existente se arata ca la
expunerea cronica apar semne ca iritatii ale gatului, usoare dureri de cap, dureri de
spate blande, pierderi ale constiintei si nistagmus. Aceste simptome se rezolva cand
expunerea dispare.
Carcinogeneza in expunerea pe termen lung la etilenglicol intr-o cercetare a
departamentului de sanatate si servicii umane al S.U.A. ( DHHS ) si al agentiei
internationale pentru cercetarea cancerului ( IARC ), au clasificat etilenglicolul ca
substanta fara un potential carcinogenetic. In studiu privind carcinogeneza si

11

expunerea la glicol facut in 1986 de catre DePass si col. , au fost observati 344
sobolani . Acestia au primit cate 40, 200, sau 1000 mg etilenglicol / Kg corp / zi in
dieta pentru doi ani, fiindu-le examinate extensiv organele la microscop. La doza de
cel putin 200 mg/ Kg corp/ zi cristale de oxalat de calciu au fost observata in urina
ambelor sexe. La 1000 mg/ Kg corp / zi , femelele au prezentat o crestere tranzitorie
a marimii rinichilor si o usoara incarcare grasa a ficatului, in timp ce masculii au
prezentat o mortalitate de 100% in 15 luni ( datorata nefropatiei data de oxalatul de
calciu ), au pierdut in greutate, scaderea greutatii organelor ( ficat si rinichi ), in
rinichi s-au gasit leziuni microscopice ( incluzand dilatari, proteinurie,
degenerescenta glomerulara, hiperplazie ), si alterari ale parametrilor urinari si
hematologici. Printre sobolanii masculi s-a constatat o mult mai mare incidenta a
dilatarii tubulare renale, hidronefrozei, nefropatiei oxalice si cristalelor de oxalat de
calciu la cei supusi la doza inalta de etilenglicol. Cu toate acestea la examinarile
histopatologice macro si microscopic nu s-a constatat nici o transformare neoplazica.
Deasemenea in alt studiu limitat facut de Blood si col. ( 1962 ) pe maimute de
rasa macacus rhesus atat femele cat si masculi ce li s-au administrat 80 sau 200 mg
etilenglicol/ Kg corp in dieta , pentru 3 ani , dar nu s-au constatat semne de toxicitate
si nici depozite de oxalat de calciu sau schimbari histopatologice in majoritatea
tesuturilor examinate ( inclusiv sistemul urogenital, ficat si maduva osoasa ) .
Si in doua studii facute de Mason si col. ( 1971 ) , pe 344 sobolani si studiul lui
Dunkelberg ( 1987 ), pe soareci prin care se faceau injectii subcutanate cu
etilenglicol de1000 mg/ Kg corp pentru 52 sau 106 saptamani, la examenele
histopatologice nu s-au constatat nici o tumora.
Din punct de vedere al genotoxicitatii s-au facut studii atat in vitro cat si in vivo.
Astfel studii in vitro facute pe celule bacteriene expuse la etilenglicol au avut rezultate
negative, cu sau fara activarea S9 ( Clark si col. 1979; Pfeiffer & Dunkelberg, 1980 ;
Zeiger si col. 1987 ). Rezultate deasemenea negative pentru mutagenitate in vitro au
fost inregistrate si pentru celulele lymfoma L51784y de soarece ( cu sau fara
activare) (McGregor si col. , 1991 ). Rezultate negative pentru aberatii cromozomiale
si pentru schimbari cromatidiene in culturi de celule ovariene de hamster chinezesc
( cu sau fara activare ) (NTP, 1993 ) si pentru distrugeri deADN in hepatocite de
sobolan ( Storer, 1996 ).
La studiile in vivo de genotoxicitate privind expunerea la etilenglicol s-au
constatat rezultate negative pentru mutatii letale dominante, la sobolanii masculi
( studiu pe mai multe generatii ), administrandu-le 1000 mg/Kg corp/ zi pentru 155
zile ( DePass si col. , 1986 ). Rezultate negative au fost obtinute si pentru aberatiile
cromozomiale din celulele de maduva osoasa de sobolan, expusi la injectii
intraperitoneale cu 638 mg de etilenglicol/ Kg corp/zi , pentru 2 zile ( Conan si col. ,
1979 ). Oricum au fost constatate o multime de efecte mici, dar la doze neprecizate,
ce s-au bazat pe date adunate de la grupurile tratate.
Din punct de vedere al reproducerii si dezvoltarii, etilenglicolul nu a fost inclus in
toxicele pentru reproducere si dezvoltare pe 1991 in raportul General Accounting
Office ( GAO ), care are 30 de substante despre care se stie ca afecteaza
reproducerea si dezvoltarea .
Unele experimente pe animale expuse la etilenglicol a aratat efecte teratogene
( displazii scheletale, defecte de inchidere ale tubului neural si defecte craniofaciale ).
Acidul glicolic si ceilalti metaboliti ai etilenglicoluli in combinatie cu acidoza
metabolica este cauza celor mai multe cauze de toxicitate a dezvoltarii fata de
etilenglicol, la rozatoare.
Efectele umane pe reproducere si dezvoltare nu au fost documentate si stiute.

12

ASPECTE PRIVIND INTOXICATIA CU ETILENGLICOL . MEDIU AMBIANT SI

EXPUNEREA UMANA .
Riscul relativ asupra sanatatii calculat de NPI ( The National Polluant Inventory ,
Australia ), privind etilenglicolul pe o scara de la 0 la 3, a fost de 1,2 . Scorul de 3
reprezinta un risc foarte mare pentru sanatate, 2 inseamna un risc mediu si 1
inseamna daunator pentru sanatate. Factorii care sunt luati in calcul pentru
calcularea riscului includ : existenta materialului toxic sau al otravurilor in natura,
gradul toxicitatii, evaluarea tendintei de a produce cancer si/sau efecte teratogene .
Nu tine cont de expunerea substantei. Comparativ cu alte substante, etilenglicolul
are risc mai mare ca amoniacul ( risc 1) , dar are risc pentru sanatate mai mic fata
de arsenic ( risc 2, 3 ).
Riscul relativ asupra mediului inconjurator calculat tot de NPI , privind etilenglicolul
pe o scara tot de la 0 la 3 il plaseaza la 0,8. Un scor de 3 reprezinta un risc foarte
mare pentru mediu inconjurator , iar scorul 0 este un risc neglijabil. Factorii care
determina scorul includ : existenta de material toxic sau otrava in natura , toxicitatea
substantei, capacitatea de a ramane activa in mediu ambiant si acumularea in
organismele vii. Nu tine cont de expunerea substantei. Comparativ cu alte substante,
etilenglicolul are risc mai mare ca monoxidul de carbon ( risc 0,7 ), dar are risc pentru
mediu inconjurator mai mic decat oxidul nitric ( risc 3 ).
Efectul imediat al expunerii la concentratii inalte de etilenglicol poate cauza
moartea animalelor, pasari sau pesti, deasemenea moartea sau scaderea ratei de
crestere a plantelor.
Efectul pe timp indelungat al expunerii sunt reducerea ratei de supravietuire,
probleme de reproducere, fertilitate scazuta si schimbari de comportament al
animalelor. NPI a inclus 400 de substante pentru calcularea riscului total ( riscul
asupra sanatatii umane + riscul asupra mediului inconjurator ), unele substante au
fost grupate impreuna pentru acelasi risc total rezultand in total 208 scoruri . Din
acestea etilenglicolul a avut scorul de 2, plasandu-se pe pozitia 23 din 208.
In atmosfera etilenglicolul va fi rapid degradat prin reactii fotochimice in radicali
hidroxil, timpul necesar de injumatatire fiind intre 1 si 10 zile. Deasemenea daca nu
este degradat in atmosfera poate sa ajunga in sol sau apa, prin intermediul ploii.
Daca ajunge in sol este biodegradat rapid in cateva zile pana la o saptamana.
Poate insa sa ajunga si in apa din panza freatica si s-o contamineze. Din sol
etilenglicolul are un procent foarte redus ce se evapora in atmosfera.
Cand ajunge in apa, este rapid biodgradat, cu timp de injumatatire intre 1 si 10
zile, nu se acumuleaza in apa, nu se evapora semnificativ si are un coeficient de
partitie in apa mai mic de trei.
Foarte mici cantitati de etilenglicol au fost detectate si in unele alimente.
Detectarea s-a facut metoda gaz-cromatografiei. A fost detectat in unele monstre
de vin in Italia ( Gaetano & Matta, 1987 ), oricum sursa contaminarii nu s-a
determinat. In Franta ( Buquet & Manchon , 1970 ), a-u constatat in prajiturele
impachetate in pungi de plastic cu vid pretratate cu oxid de etena, reziduri de
etilenglicol, doza nefiind insa mentionata .
Oamenii care au cel mai mare potential de expunere la etilenglicol, sunt aceia
care lucreaza la fabricarea unor produse care au o mare concentratie de etilenglicol
( antigel, coloranti, lichid de frana, solventi,etc ), in special care lucreaza la
pulverizarea lor. In aceste cazuri inhalarea este o ruta importanta de expunere
Etilenul masurat in aerul din zonele de lucru aleacestor muncitori au aratat

13

concentratii de 0,05 2,33 mg/m3 ca aerosol si de 0,05 3,37 mg/m3, ca vapori.

Anumite cantitati de etilenglicol au fost detectate si in fumul artificial folosit in
concerte de muzica, spectacole si in parcurile de distractie.

GLICERINA
Glicerina (formula chimica CH2-OH-CH-OH-CH2-OH) este cel mai simplu alcool
triatomic cu masa molara 92,09, fiind un alcool trihidroxilic, glicerolul mai poart
denumirea de 1,2,3 propantriol.
Glicerina este un alcool, prezentandu-se ca un lichid limpede, incolor , cu
densitatea mai mica decat a apei, siropos, cu gust dulceag si fara miros. Glicerina
se evapora si ingheata greu, de exemplu solutia de 80% ingheata la -20,3C.
Este usor solubila in apa si in alcool etilic. La randul sau, glicerolul este un bun
solvent pentru diferite substante, fiind utilizat, mai ales in gemoterapie, fitoterapie si
homeopatie pentru extragerea unor principii active de origine vegetala.
Sub forma de esteri ai acizilor grasi (gliceride), constituie componentul de baza al
grasimilor animale si vegetale.
Gliceridele din alimente, prin incalzire, se hidrolizeaza partial in glicerol si acizi
grasi. Prin deshidratare, glicerina eliberata, se transforma in acroleina, care este o
substanta toxica.
Reactia de transformare a glicerinei in acroleina este :

Glicerolul din corpul uman, deriva din hidroliza enzimatica a gliceridelor . Sub
influena unor enzime specifice (lipaze), are loc reacia de hidroliza, care fiind
reversibil, conduce atat la sinteza gliceridelor, cat si la degradarea acestora.
Reactia de hidroliza este urmatoarea :

14

Glicerina se obtine prin saponificarea grasimilor, iar in industrie din apele ramase
de la fabricarea sapunului, prin fermentarea glicolica a zaharurilor.
Sintetic se obtine din propilena capatata la cracarea petrolului. Glicerina se
intrebuinteaza la obtinerea nitroglicerinei, rasinilor sintetice, in tabacarie, la fabricarea
hartiei, in industria alimentara, in cosmetica si farmaceutica. Este unul dintre
emolientii clasici folositi la prepararea produselor cosmetice.
Contribuie la mentinerea elasticitatii pielii.Inevitabil, procesul de imbatranire a pielii
este insotit de diminuarea eficientei de autohidratare naturala a pielii. Glicerina
asigura o hidratare corecta, stimuleaza metabolismul si schimburile celulare
epidermice.
Substante necesare pentru obtinerea glicerinei:
grasimi: n grame
alcool : n ml
NaOH : n ml solutie 30-40%
NaCl : m ml solutie saturata
- Se iau n grame grasime, n ml acool si n ml solutie de alcali; se
amesteca prin agitare cu ajutorul unei baghete si se incalzeste pe o baie de
apa pana cind incepe sa fiarba.
- Dupa 10 minute, amestecul devine omogen, iar saponificarea grasimii
este complet terminata.
- La solutia astfel obtinuta se adauga o solutie saturata calda de NaCl,
amestecindu-se cu bagheta. Amestecul se tulbura, iar la suprafata lichidului
se separa un strat de sapun care pluteste.
- Dupa ce amestecul s-a depus, se scufunda vasul intr-o baie de apa rece,
citeva minute si se observa formarea stratului de sapun care se solidifica.

CH2 - OOC - R
CH2 - OH
|
|
CH - OOC - R + 3NaOH ---> CH - OH + 3R-COONa
|
|
CH2 - OOC - R
CH2 - OH
(sapun)
(glicerina)

15

Prin transesterificarea grasimilor si uleiurilor cu alcooli inferiori

se obtin monoesteri conform reactiei:
,
,
CH2 - OCOR
CH2 - OH R - COOR
|
,,
catalizator
|
,,
CH - OCOR + 3ROH -----------> CH - OH + R - COOR
|
,,,
|
,,,
CH2 - OCOR
CH2 - OH R - COOR

Se pot folosi toti alcooli inferiori: alcool metilic, etilic, propilic, etc. Se poate folosi
reactia cu alcool metilic care se conduce la temperatura intre 20 si 80C.In conditii
optime se obtine o conversie a uleiului de 98-99,7%. Se folosesc uleiuri ce contin
2,3% aciditate libera. In cazul utilizarii alcoolului etilic se utilizeaza alcool etilic de
96%. In urma reactiei se formeaza monoesteri si glicerina 10-14%, functie de natura
uleiului. Glicerina se decanteaza usor de ester in faza inferioara, impreuna
cu catalizatorul si cu excesul de alcool.
In continuare, glicerina este utilizata pentru a fabrica NitroGlicerina.
Nitroglicerina (cunoscuta si sub numele trinitroglicerina sau trinitrat de glicerina)
este o substanta exploziva avand formula chimica C3H5(ONO2)3.
Nitroglicerina se obtine prin esterificarea glicerinei cu acid azotic concentrat, in
prezenta acidului sulfuric concentrat. Reactia are loc prin introducerea amestecului
de acizi in glicerina racita, procedandu-se astfel deoarece, reactia fiind puternic
exoterma, glicerina poate exploda sub insasi infuena energiei termice dezvoltate n
cursul reactiei.

Reactia de descompunere

16

4 C3H5(ONO2)3 12 CO2 + 10 H2O + 6 N2 + O2

Aceasta reactie explica puterea exploziva foarte mare a nitroglicerinei; dupa cum
se observa din 4 parti de nitroglicerina rezulta aproximativ 29 parti gaze.
Trinitratul de glicerina (nitroglicerina) este o substan utilizata in industria chimica,
militara si farmaceutica. Acest compus sta la baza unor explozibili si a unor
medicamente destinate cardiacilor.
Alte denumiri
Denumirile acceptate pentru acest compus sunt: nitroglicerina, trinitroglicerina,
trinitrat de glicerina, trinitrat de glicerol, trinitrat de gliceril. Din punct de vedere
chimic, ultima este cea mai corecta, deoarece glicerolul care intra in reactia de
obtinere, isi pierde calitatea de alcool, in urma combinarii cu radicalii anorganici
azotati ai acidului azotic.
O denumire veche, astazi data uitarii, este aceea de explozivul uleios al lui Nobel
(in 1867 chimistul suedez Alfred Nobel reuseste sa produca dinamita, amestecand
nitroglicerina cu un pamant poros fosilizat).
Proprietati
In stare pura, trinitroglicerina este o substanta lichid-vascoasa, incolora, inodora,
cu gust dulceag.
Prin prezenta gruparilor azotat, nitroglicerina este instabila, trecand foarte repede,
prin incalzire sau soc mecanic, in starea de gaz, fenomen ce conduce la cresterea
brusca a volumului de sute de ori (explozie).
Trinitratul de glicerina este o substan greu solubila in apa dar usor solubila in alti
solventi organici, mai ales alcool metilic, etilic si acetona.
Nitroglicerina farmaceutica
Ca atare sau inclusa in diferite formule famaceutice, nitroglicerina se foloseste ca
vasodilatator coronar. Prezinta avantajul unei actiuni foarte rapide, desi de scurta
durata, intrerupand crizele cardiace de origine anginoasa.

BIBLIOGRAFIE
1. CHIMIE ORGANICA EDITH BERAL, MIHAI ZAPAN, Editura tehnica, Bucuresti,
1973
2. Chimie Organica C.D. Nenitescu Ed. Didactica si Pedagocica Bucuresti

17

3.Chimie Organica Edith Beral , Mihai Zapan Ed.Tehnica 1973

18