tiina filosofic a dreptului are ca piatr de temelie ideea de drept, conceptul de

drept i realizarea acestuia.

Filosofia are de-a face cu idei, i tocmai de aceea nu cu ceea ce se obinuiete a se
numi simple concepte; ea prezint, mai mult, parialitatea i inexactitatea acestora,
aa cum conceptul (nu ceea ce auzim adesea numit astfel i este de fapt numai o
determinare abstract a nelesului) este singurul care are realitate i chiar i
atribuie aceast realitate el nsui. Tot ce nu este realitate desemnat de concept
este existen efemer, hazard aparent, impresie, apariie lipsit de via,
neadevr, iluzie etc. Reprezentarea pe care conceptul o ofer n realizarea sa este
pentru cunoterea conceptului nsui, cellalt moment esenial al ideii, cu totul alta
fa de forma care exist numai la nivel de concept.

tiina dreptului este o parte a filosofiei. Ea trebuie s dezvolte de aici ideea ca fiind
raiune a unui obiect sau, ceea ce este acelai lucru, s urmreasc propria
dezvoltare imanent a lucrului. Ca parte, are un anumit punct de plecare, care este
rezultatul i adevrul a ceea ce se ntmpl i care duce la aa-numita dovad a
acestuia. Conceptul dreptului cade deci, n ceea ce privete devenirea sa, n afara
tiinei dreptului, deducia sa este presupus, el este admis ca dat.

Filozofia constitutie un cerc; ea are ceva prim, nemijlocit, fiinda ea trebuie in genere
sa inceapa, ceva ce nu este demonstrate, care nu este rezultat. Dar, accea cu ce
filozofia incepe este, nemijlocit relative intrucit la un alt punct final trebuie sa apara
ca rezultat. Ra este o urmare care nu atirna in vint, nu este ceva ce incepe
nemijlocit, ci este ceva ce rotunjeste in sine.