Universitatea de Stat din Tiraspol

Cu titlul de manuscris
C. Z. U. : 510.22 (043.3)

Robert Müller-Fonfara

Elemente de teorie a mulţimilor în cursul preuniversitar de

matematică în Germania

13.00.02 — Teoria şi metodologia instruirii (matematica)

AUTOREFERAT
al tezei de doctor în pedagogie

Chişinău 2006
Teza a fost elaborată la Catedra Geometrie şi Metodica Predării Matematicii
din cadrul Universităţii de Stat din Tiraspol (cu sediul în Chişinău)

Conducător ştiinţific : Andrei Hariton, doctor în pedagogie, profesor

universitar.

Referenţi oficiali : Vasile Neagu, doctor habilitat în ştiinţe fizico-

matematice, profesor universitar, Universitatea de Stat
din Moldova.
Aurelia Răileanu, doctor în pedagogie, conferenţiar
universitar, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei.

Susţinerea va avea loc la _____________________ 2006, ora 12.30 în şedinţa

Consiliului Ştiinţific Specializat D 36-13.00.02 din cadrul Universităţii de Stat din
Tiraspol, or. Chişinău, str. Gh. Iablocichin, 5.

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Universităţii de Stat din

Tiraspol.

Autoreferatul a fost expediat la______________________2006

Secretar ştiinţific
al Consiliului Ştiinţific Specializat,
doctor în ştiinţe fizico-matematice,
conferenţiar universitar Dorin Afanas

Conducător ştiinţific,
doctor în pedagogie,
profesor universitar Andrei Hariton

Autor Robert Müller Fonfara

2
 Actualitatea temei. Matematica reprezintă una din cele mai vechi ştiinţe. Tot atît de
veche este matematica şi ca disciplină de studiu. Chiar atunci cînd nu existau şcoli,
profesori şi elevi instruiţi după un anumit program, totuşi avea loc procesul de
transmitere a cunoştinţelor matematice. Din cele mai vechi timpuri a apărut şi
problema legată de conţinut şi tehnologii în procesul de studiere a matematicii. Astfel
modernizarea matematicii şcolare a fost şi rămâne un proces continuu, o problemă
deosebit de actuală, mai ales atunci când societatea ne oferă noi aspecte şi modalităţi
de cercetare care în mod nemijlocit solicită cunoştinţe profunde şi abordare
profesională. Privind retrospectiv procesul de modernizare a matematicii şcolare,
putem afirma, cu certitudine, că spre finele secolului al XIX problema modernizării
matematicii şcolare s-a aflat în centrul atenţiei matematicienilor din diferite ţări , fiind
discutată la Congresul I Internaţional al matematicienilor, care şi-a ţinut lucrările în
oraşul Zurich în 1897, congres care a acordat o deosebită atenţie studierii matematicii
în ciclul preuniversitar şi, care a intrat în istorie drept congresul ce a pus bazele
trecerii de la învăţămîntul clasic la învăţămîntul real. Peste 10 ani, în 1908, la Roma
are loc Congresul IV Mondial al matematicienilor unde a fost constituită Comisia
internaţională pentru reforma învăţămîntului matematic.
Sfîrşitul secolului al XIX şi începutul secolului al XX crează condiţii favorabile
pentru modernizarea matematicii preuniversitare, implementarea elementelor de
analiză matematică, de geometrie analitică, elementelor de teorie a mulţimilor. Ideea
utilizării elementelor de teorie a mulţimilor în matematica preuniversitară a fost
sugerată de către vestitul matematician german Felix Klein în cartea sa „Elementare
Mathematik vom höheren Standpunkte aus erster Band, Arithmetik, Algebra,
Analysis”- Berlin, Verlag vom Julius Springer, 1924, unde autorul pledează pentru
unirea geometriei şi teoriei funcţiilor în baza noţiunii de aplicaţie şi utilizării
noţiunilor din teoria mulţimilor, precum: element al mulţimii, mulţime, apartenenţă,
aplicaţie etc Ideea modernizării matematicii şcolare, sugerată de marele
matematician Felix Klein, este aplicată prin anii 40 ai secolului al XX, fiind acceptată
în mai multe ţări şi devenind centrală în procesul modernizării matematicii
preuniversitare. Această idee a fost preluată în Franţa, precum şi în alte ţări

3
europene. Iniţiatorii unui program de introducere a elementelor de teorie a mulţimilor
în matematica preuniversitară a fost grupul de matematicieni francezi, cunoscut sub
pseudonimul Nicolas Burbaki. Către anii 60 ai secolului al XX modernizarea
matematicii şcolare, având ca idee fundamentală teoria mulţimilor, domina în mai
multe ţări din lume. În această ordine de idei se evidenţiază Franţa, Anglia, România,
Rusia (împreună cu fostele republici din componenţa Uniunii Sovietice) . Germania
continua să ocupe un loc intermediar în acest proces. Spre sfîrşitul secolului al XX şi
începutul secolului al XXI reforma învăţămîntului matematic are loc prin intermediul
elementelor de teorie a mulţimilor şi elementelor de logică matematică, căpătînd o
anumită pondere şi în Germania, predispusă să studieze minuţios experienţa altor ţări
referitoare la modernizarea matematicii preuniversitare. Pentru Germania este actuală
implementarea în cursurile preuniversitare a elementelor de teorie a mulţimilor
experienţa acumulată în acest domeniu de o serie de ţări, cum ar fi: Rusia, România,
Moldova. La studierea problemei respective şi-au adus aportul: A. Kolmogorov, A.
Marcuşevici, (Rusia), Gr. Moisil A.Haimovici (România), A.Hariton, I. Lupu, P.
Petruşin, A. Răileanu (Republica Moldova) etc.
Obiectul cercetării îl constituie procesul studierii elementelor de teorie a mulţimilor
în cursul preuniversitar de matematică şi influenţa lor în formarea competenţelor
intelectuale la elevi.
Scopul cercetării este elaborarea unui curriculum de predare-învăţare a elementelor
de teorie a mulţimilor (şi, parţial, a elementelor de logică matematică) şi a
metodologiei studierii lor în învăţământul matematic preuniversitar din Germania.
Ipoteza cercetării porneşte de la presupunerea că studierea elementelor de teorie a
mulţimilor în cursul preuniversitar de matematica va contribui:
- la formarea competenţelor cognitiv-formative la elevi;
- la stabilirea unei corelaţii organice dintre diverse compartimente ale matematicii
preuniversitare;
- la dezvoltarea judecăţii logice la elevi; la memorarea şi posibilitatea reproducerii şi
utilizării cunoştinţelor esenţiale la matematică; la stabilirea unei corelaţii efective
dintre diverse discipline şcolare: matematica şi informatica, matematica şi fizica,

4
matematica şi biologia etc.
Obiectivele cercetării:
- analiza şi studierea detaliată a modernizării învăţămîntului matematic din diverse
ţări în perspectiva aplicării acesteia în procesul de studiere a elementelor de teorie a
mulţimilor;
- elaborarea unui curriculum de predare-învăţare a elementelor de teorie a mulţimilor
(şi parţial a elementelor de logică matematică);
- elaborarea metodologiei studierii elementelor de teorie a mulţimilor în Germania;
- elaborarea unor modele de utilizare a elementelor de teoria mulţimilor în cursul
preuniversitar de matematică în Germania.
Baza teoretico-metodologică a cercetării o constituie deciziile Guvernului
Germaniei cu privire la reformele învăţământului din ţară, deciziile diverselor foruri
mondiale referitor la modernizarea învăţământului preuniversitar la matematică,
teoria şi practica modernizării învăţământului preuniversitar la matematică din ţările
ce stau pe poziţie avansată în această direcţie ca: Anglia, Franţa, România, Rusia,
Moldova,. O importanţă deosebită au investigaţiile fundamentale ale savanţilor:
G.Kantor, F. Klein (Germania); A. Kolmogorov, A. Marcuşevici, N.Talîzin, B.
Gnedenco, S. Svarţburd, A Stolear, V. Vîşenschi, L. Calujnin (Rusia); Gr. Moisil, A.
Haimovici (România); A. Hariton, I. Lupu, P. Petruşin, Z. Turlacov, A. Răileanu
(Moldova).
Baza experimentală: sunt considerate aşezămintele de învăţământ preuniversitar
din Germania, având ca parte inerentă în planul de învăţământ matematica.
Metodele de cercetare: studierea literaturii ştiinţifice referitoare la tema de
investigaţie din diverse ţări: Rusia, Franţa, România, Moldova, Germania etc;
studierea hotărîrilor Congreselor mondiale ale matematicienilor, altor foruri
internaţionale şi regionale referitor la modernizarea conţinutului preuniversitar de
matematică prin prisma elementelor de teorie a mulţimilor; analiza comparativă a
diverselor programe existente de implementare a elementelor de teorie a mulţimilor
în ţările enumerate anterior.

5
Valoarea teoretică şi inovaţia ştiinţifică constă în:
- argumentarea ipotezei: elementele de teorie a mulţimilor şi logică matematică
reprezintă nucleul modernizării cursului preuniversitar de matematică;
- selectarea în mod critic a celor mai progresiste sugestii referitor la conţinutul şi
tehnologiile de implementare a elementelor de teorie a mulţimilor şi logică
matematică în ţările cu experienţă avansată;
- elaborarea curriculumului şi metodologiei de studiere a elementelor de teorie a
mulţimilor şi logică matematică în cursul preuniversitar din Germania.
Valoarea practică a cercetării este determinată de curriculumul elaborat şi
metodologia studierii elementelor de teorie a mulţimilor şi logică matematică în
cursul de matematică.
Tezele ştiinţifice propuse pentru susţinere sânt:
1. Studierea elementelor de teorie a mulţimilor contribuie la sporirea motivaţiei
învăţării cursului preuniversitar de matematică şi la dezvoltarea gîndirii logice şi
culturii matematice a elevilor;
2. Studierea elementelor de teorie a mulţimilor orientează procesul de instruire la
formarea deprinderilor de rezolvare a problemelor (aspectul pragmatic) şi a sporirii
calităţii lui;
3. Elementele de teorie a mulţimilor şi elementele de logică matematică reprezintă
nucleul modernizării cursului preuniversitar de matematică pentru perioada
contemporană şi pentru o perspectivă destul de îndelungată;
4. Studierea elementelor de teorie a mulţimilor contribuie considerabil la însuşirea
diverselor compartimente ale cursului preuniversitar de matematică şi ale altor
discipline şcolare;
5. Metodologia elaborată contribuie la studierea aprofundată a matematicii în
învăţămîntul preuniversitar cît şi la specialităţile universitare cu profil real şi uman.
Aprobarea rezultatelor cercetării a avut loc în cadrul cursurilor de reciclare ale
profesorilor de matematică din Germania, la şedinţele catedrei Geometrie şi Metodica
Predării Matematicii (UST), la şedinţele seminarului metodic pentru doctoranzi,
conferinţa internaţională „Cele de a doua citiri slavone pedagogice”; 2002; „Cele de a

6
IX-a citiri academice”;Chişinău,2003; conferinţa ştiinţifico-metodică „Învăţămîntul
universitar din Republica Moldova la 75 ani”; UST, Chişinău, 2005.
Rezultatele investigaţiei şi-au găsit reflecţie în 22 publicaţii ale autorului.
Structura şi volumul tezei: Teza include introducerea, două capitole, concluzii,
bibliografie, adnotarea, cuvintele-cheie ale tezei şi anexe. Lucrarea este expusă
pe_____ pagini şi ilustrată cu ____ desene. Lista bibliografică enumeră 121 titluri.
Conţinutul succint al investigaţiei. În Introducere este fundamentată actualitatea
temei, sînt formulate obiectul, scopul, ipoteza, obiectivele de cercetare, se
argumentează inovaţia ştiinţifică şi valoarea teoretică a cercetării, valoarea practică a
investigaţiei, sînt înaintate tezele pentru susţinere, este indicată aprobarea rezultatelor
cercetării.
În Capitolul I Modernizarea învăţămîntului matematic în baza elementelor de
teorie a mulţimilor se efectuează o analiză a evoluţiei curriculare şi a metodologiei
de predare-învăţare a elementelor de teorie a mulţimilor din diverse ţări.
Franţa a făcut primii paşi în modernizarea cursului preuniversitar de matematică
prin introducerea şi studierea elementelor de teorie a mulţimilor, argumentînd teoretic
şi practic modelul propus, utilizînd tehnologii noi, avansate de realizare a conţinutului
acestuia: crearea situaţiilor de joc didactic, utilizarea televiziunii, cursuri pentru
profesori de matematică, cursuri pentru părinţii elevilor etc. O importanţă deosebită
constituie concepţia elaborată de către N. Burbaki în conformitate cu care autorii de
manuale M.Quexan şi A. Revus au pus la baza tuturor compartimentelor
matematicii principiile: unitatea matematicii în baza mulţimilor şi aplicaţii;
importanţa structurilor algebrice. Se utilizează metoda formală, dogmatică axiomatică
de expunere a matematicii. Către 1977 s-a propus o modernizare mai moderată a
cursului preuniversitar de matematică, atitudine care s-a păstrat şi la începutul sec.
XXI. În Anglia, în anii 50-80 ai sec. XX se implementează elemente de teorie a
mulţimilor şi logică matematică în cursul preuniversitar de matematică. G. Mathes în
lucrarea „Despre proiectul Nafilds de reformă a învăţămîntului primar la matematică”
propune un curs modern de matematică pentru copiii de vîrsta 5-13 ani, elaborat în
baza mulţimilor, şi care se studia prin intermediul jocului didactic. Vestitul savant-

7
pedagog G. Poiya susţine ideea studierii elementelor de teorie a mulţimilor,
menţionînd că „ ... matematica contemporană mai mult apelează la mulţimi, operaţii,
grupuri, cîmp, etc., decît cu geometria şi algebra învechită”. Către anul 1962 în
România ia naştere mişcarea intensă pentru reforma învăţămîntului matematic.
Matematicianul A.Haimovici consideră necesar schimbarea concepţiei studierii
matematicii avînd ca repere: studierea elementelor de teorie a mulţimilor în clasa a V-
a. Ulterior se aplică simbolica teoriei mulţimilor la predarea geometriei. Celebrul
matematician G. C. Moisil contribuie esenţial la studierea elementelor de teorie a
mulţimilor prin intermediul manualului „Elemente de logică matematică şi de teorie a
mulţimilor”. În domeniul cerecetat şi-au mai adus aportul: Năstăsescu C. , Oprescu
N. , Dumitru V. şi alţii. Concomitent, pot fi nominalizaţi şi unii cercetători din
Moldova: Hariton A. , Răileanu A. , Lupu I. , Petruşin P. care şi-au adus aportul la
elaborarea unor tehnologii moderne de predare-învăţare a elementelor de teorie a
mulţimilor şi logicii matematice prin efectuarea a mai multor studii şi manuale. În
1964 începe procesul de modernizare a cursului preuniversitar de matematică în fosta
Uniune Sovetică . În 1968 este publicată noua programă la matematică în baza căreia
au fost editate manuale noi, lucrări ştiinţifico-didactice consacrate implementării
elementelor de teorie a mulţimilor. La elaborarea şi perfecţionarea acestui
compartiment al matematicii şcolare, precum şi determinarea metodologiei de
predare-învăţare au contribuit savanţii: Vilenkin N., Lizogub T. A., Şvarţburg S. I.,
Nicolski I. L., Koleaghin Iu. M., Lukankin G. L. şi a. Urmează o perioadă de stagnare
în modernizarea cursului şcolar de matematică, ba chiar revenirea la conţinutul
tradiţional. Nici unul din cele două state germane existente către anii 60-70 ai
secolului trecut nu ocupa o poziţie clară în modernizarea matematicii preuniversitare.
Problemei în cauză i se acordă o anumită atenţie doar în anii 70-80 ai secolului al
XX. În publicaţia: Lilly Görke „Mengen. Relationen. Functionen” Harri Deutsch
Zürich und Frankfurt-M, din 1974, se subliniază: „conţinutul matematicii
preuniversitare nicicînd nu a cointeresat societatea ţării atît de mult, după cum aceasta
se observă către începutul anilor 80 ai secolului trecut”. Ministerul federal al
educaţiei prin dispoziţia sa a obligat toate regiunile federale să modernizeze

8
programele la matematică şi să le implementeze în practică începînd cu anul de studii
1972-1973. În Germania federală au apărut mai multe articole şi lucrări metodice,
care abordau necesitatea studierii elementelor de mulţimi şi logică matematică în
învăţămîntul matematic preuniversitar. Începînd cu anii 70 ai secolului al XX, autorul
acestei teze de doctorat a scris, împreună cu alţi cercetători din ţară, peste 16 cărţi de
matematică, unde utilizează elemente de teorie a mulţimilor şi logică matematică. În
perioada respectivă de timp în Germania au apărut şi alte publicaţii care au influenţat
pozitiv modernizarea matematicii şcolare. Cunoscuţii autori: W. Strombach, H.
Emde, W. Reyersbach, în lucrarea: „Mathematische Logik Ihre Grundprobleme in
Theorie und Anwendung”, Verlag C. H. Beck, München, 1972. menţionează: „Cel
care doreşte să pătrundă în problemele matematicii contemporane, informaticii,
ciberneticii, trebuie să cunoască bazele logico-matematice”. Către finele secolului al
XX în Germania se simte, la fel ca şi în alte ţări europene, o stagnare a procesului de
implementare a elementelor de teorie a mulţimilor şi logică matematică. Dar această
situaţie în ultimii ani începe să fie depăşită.
Capitolul II întitulat Elaborarea conţinutului şi metodologiei studierii
elementelor de teorie a mulţimilor în Germania este consacrat elaborării
conţinutului curricular şi metodologiei studierii elementelor de teorie a mulţimilor în
învăţămîntul matematic preuniversitar. În rezultatul analizei şi studierii aprofundate a
metodologiei educaţionale moderne şi a conţinutului compartimentului „Elemente de
teorie a mulţimilor în cursul preuniversitar de matematică” din diverse ţări a fost
elaborat conţinutul curricular al acestui compartiment, care se studiază în şcolile din
Germania.
Conţinutul curricular constă din următoarele concentre: Primul concentru –
clasele primare (vîrsta 6-10 ani). Conţinutul matematicii, începînd cu clasa I (primul
an de şcoală), este axat în mod concentric. Obiectivele principale ale concentrului
întîi referitor la introducerea elementelor de teorie a mulţimilor sunt:
1.Evidenţierea şi consolidarea noţiunilor primare din teoria mulţimilor pe care le
posedă elevii claselor primare în temei din cotidian. 2.Aplicarea noţiunilor
elementare despre mulţimi în procesul studierii matematicii în clasele primare;

9
3.Propedeutica timpurie şi sistematică pentru implementarea concepţiei logico-
mulţime la studierea matematicii în şcoală; 4.Dezvoltarea logică a elevilor claselor
primare datorită utilizării elementelor de teorie a mulţimilor.
Conţinutul: Mulţime, element, apartenenţă, precizarea unei mulţimi, reprezentarea
unei mulţimi prin diagramă, reprezentarea mulţimii prin paranteze acolade, mulţime
inclusă într-o mulţime (submulţime), mulţimi egale, mulţime vidă, mulţimea părţilor
unei mulţimi, partiţie a unei mulţimi, reuniunea unei mulţimi cu o mulţime, diferenţa
dintre o mulţime şi o mulţime, intersecţia unei mulţimi cu o mulţime, cuplu, relaţia
binară de la o mulţime la o mulţime. Obiectivul principal al studierii elementelor de
teorie a mulţimilor în clasele I-IV-a a fost prioritar de a-i cunoaşte pe elevi cu
noţiunile expuse în programul concentrului întîi şi nu de a implementa aceste noţiuni
nemijlocit în procesul de însuşire a matematicii.
Concentrul doi (clasele V-VI). Matematica claselor V, VI reprezintă, în mare
măsură, temelia cursului preuniversitar de matematică. Atingerea obiectivelor
studierii matematicii în aceste clase depinde considerabil de însuşirea conştientă a
elementelor de teorie a mulţimilor şi utilizarea lor în procesul de studiere a
matematicii. Pe parcursul studierii elementelor de teorie a mulţimilor în clasele I-IV
nu s-a accentuat utilizarea simbolicii respective: acest fapt a fost lăsat pe seama
învăţătorului pornind de la situaţia reală. În clasele V-VI utilizarea simbolicii
elementare este necesară. Pornind de la acest obiectiv şi ţinînd cont de experienţa
proprie, propunem următorul program de studiere a elementelor de teorie a
mulţimilor pentru concentrul doi: Mulţime, element, apartenenţă, precizarea unei
mulţimi, reprezentarea unei mulţimi prin diagrame, reprezentarea mulţimii prin
paranteze acolade, mulţimi disjuncte, mulţimi secante, submulţimi, mulţimi egale,
mulţimea părţilor unei mulţimi, partiţie a unei mulţimi, reuniunea mulţimilor,
diferenţa mulţimilor, intersecţia mulţimilor, cuplu, relaţie binară de la o mulţime la o
mulţime, enunţ, propoziţie logică, operaţii cu propoziţii, corelaţia dintre operaţii
logice şi operaţii cu mulţimi, predicat unar. Conţinutul curricular al concentrului doi
rămîne în temei acelaşi, care a fost şi pentru concentrul întîi. Deosebirea esenţială
constă în expunerea mai aprofundată a acestui compartiment prin utilizarea unor

10
exemple cu caracter creativ-dezvoltativ, prin utilizarea simbolicii respective. Aici
relativ noi vor fi elementele de logică matematică, corelaţia acestora cu elementele
de teorie a mulţimilor.
Concentrul trei (clasele VII-IX). Conform curriculumului la matematică în clasa a
VII-a la algebră se studiază în mod sistematic funcţia, sistemele şi totalităţile de
ecuaţii de gradul întîi cu două necunoscute; începe studierea sistematică a geometriei.
Pornind de la aceste două compartimente importante, în clasa a VII-a, este necesar de
a aprofunda cunoştinţele elevilor la capitolul elemente de mulţimi şi logică
matematică, de a extinde şi a aprofunda aplicaţiile acestora. În afară de recapitularea
şi utilizarea materiei studiate anterior, referitor la elementele de mulţimi şi logică
matematică, în cadrul concentrului trei se propune: legile operaţiilor cu mulţimi;
produs cartezian; relaţie binară particulară între două mulţimi; funcţii, aplicaţii, legi
de compoziţie; noţiune de predicat binar; sensul logic al simbolurilor „{”, „[”‚ „ ∀ ”,
„ ∃ ”; noţiune de formulă în algebra propoziţiilor şi în logica predicatelor, echivalenţa
formulelor; scrierea teoremei prin intermediul unei formule; noţiune de teoremă
directă, teoremă reciprocă celei directe, teoremă contrară celei directe, teoremă
contrară celei reciproce; corelaţia logică dintre teorema directă (propoziţia directă) şi
propoziţiile reciproce ale uneia şi aceleiaşi teoreme; propoziţiile reciproce principale
pentru teoremele ce au structura logică A1∧ A2 ⇒ B1, A1∨ A2 ⇒ B2.
Menţionăm, că toate aceste elemente de mulţimi şi logică matematică enumerate mai
sus se cer a fi utilizate la maximum în predarea-învăţarea matematicii în clasele a
VII-a şi a VIII-a, precum şi în clasele ulterioare.
Concentrul patru (clasele X-XI). Specificul şi obiectivele acestui concentru pornesc
de la situaţia: în clasa a X-a liceală învaţă elevi care au terminat diverse gimnazii.
Nivelul cunoaşterii elementelor de teorie a mulţimilor şi logică matematică este
diferit. Studierea matematicii în liceu necesită o deosebită atenţie acestui
compartiment. Conţinutul: Noţiunea de mulţime. Mulţimi egale. Relaţia de
incluziune. Operaţii cu mulţimi: reuniunea mulţimilor, diferenţa mulţimilor,
intersecţia mulţimilor, complementara unei submulţimi, produs cartezian, proprietăţi
ale operaţiilor cu mulţimi. Elemente de calcul propoziţional, formule echivalente în

11
calculul propoziţional, elemente de calcul al predicatelor, cuantificatorul existenţial
( ∃ ), cuantificatorul universal ( ∀ ), echivalenţa predicatelor, reguli de negaţie,
predicate cu mai multe variabile, aplicarea logicii predicatelor la formalizarea unor
propoziţii matematice.
Concentrul cinci (clasa a XII-a). În principiu acest concentru va totaliza cele
studiate pe parcursul claselor precedente respectiv la elementele de teoria mulţimilor
şi logică matematică. Conţinutul: Mulţimi infinite. Mulţimi echivalente. Mulţimi
numerabile. Legi de compoziţie (operaţii) interne. Proprietăţile legilor de compoziţie
interne, peste tot definite între elementele unei mulţimi. Structuri de grup, de inel, de
corp. Aplicarea elementelor de teorie a mulţimilor şi logică matematică la
formalizarea matematicii (exemple).
Metodologia studierii elementelor de teorie a mulţimilor în Germania.
Concentrul I (claseleI-IV). Mulţime: se va atenţiona că noţiunea respectivă
este„primară”, nu se defineşte. Această noţiune este bine înţeleasă din viaţa cotidiană,
ca avînd acelaşi înţeles cu „grupare”, „grămadă” , „colecţie” , „clasă” , „echipă” etc .
Elevii vor aduce exemple: mulţimea elevilor din clasă, mulţimea obiectelor din penar,
mulţimea meselor din clasă etc. Tot aici se va comunica şi noţiunea de mulţime vidă.
Element: mulţimea este construită din diverse „obiecte”. „Obiectele” care alcătuiesc
mulţimea se numesc elemente ale mulţimii. Apartenenţă: Fiecare element inclus în
mulţime aparţine acestei mulţimi. Precizarea unei mulţimi: prin exemple concrete
ce vor fi examinate pe parcursul claselor I-IV se va sublinia: mulţimea poate fi
determinată prin indicarea tuturor elementelor, printr-o proprietate caracteristică
tuturor elementelor sale. Reprezentarea unei mulţimi prin diagramă: Mulţimea
este prezentată printr-o linie închisă (indiferent de formă),iar elementele ei prin
puncte desenate în interiorul acestei linii. Astfel, de reprezentare simbolică a mulţimii
se numeşte diagramă Euler-Venn. Reprezentarea mulţimilor prin paranteze
acolade : Pentru a evidenţia o mulţime, elementele acesteia le scriem între acolade.
De exemplu, mulţimea cifrelor sistemului zecimal de numeraţie 0,1,2,3,4,5,6,7,8,9 se
va scrie astfel: {0,1,2,3,4,5,6,7,8,9}. Aici, în mod firesc, va veni şi simbolul mulţimii
vide {}. Acum se va spune că mulţimea vidă mai are şi simbolul Ø.

12
Mulţime inclusă într-o mulţime: Despre o mulţime A vom spune că este
submulţime sau parte a mulţimii B, sau că mulţimea A este inclusă în mulţimea B,
dacă orice element al mulţimii A aparţine mulţimii B. În acest caz vom scrie: A⊂B.
Se mai spune ca mulţimea B cuprinde (sau include) mulţimea A, notând B⊃A. Se va
comunica, că mulţimea ∅ şi mulţimea B se numesc submulţimi improprii ale
mulţimii B. Mulţimi egale: Două mulţimi A şi B sunt egale, dacă orice element al
mulţimii A este şi element al mulţimii B şi viceversa – orice element al mulţimii B
este şi element al mulţimii A. Mulţimea părţilor unei mulţimi: Să formăm mulţimea
tuturor submulţimilor lui B={a,b,c,d},pe care o vom nota
P(B)={∅, {a},{b},{c},{d},{a,b}{a,c},{a,d},{b,c},{b,d},{c,d},{a,b,c}{a,b,d},{a,c,d},
{a,b,c,d}. Mulţimea P(B) este numită mulţimea părţilor mulţimii B={a,b,c,d}.
Partiţie a unei mulţimi : Vom numi partiţie (sau împărţire în clase) a mulţimii A,
orice mulţime de submulţimi lui A, care satisface condiţiile: 1. Nici o submulţime nu
este vidă; 2. Fiecare element din A aparţine cel puţin la una din submulţimile partiţiei;
3. Submulţimile sunt două cîte două disjuncte. Reuniunea unei mulţimi cu o
mulţime. Numim reuniune a mulţimilor date A şi B o nouă mulţime, notată A∪B,
formată din toate elementele care aparţin cel puţin la una din mulţimile A sau B. Fie
mulţimile date A={a, b, c, d}, B={b, d, e, h, i}. Mulţimea:A∪B={a,b,c,d,e,h,i}.
Pe bază de exemple concrete elevii uşor vor verifica cazurile particulare la reuniunea
mulţimilor: a) Dacă A⊂B, atunci A∪B=B; b) A∪A=A; c) Ø∪A=A; d) Ø∪Ø=Ø.
Diferenţa dintre o mulţime şi o mulţime. Date fiind mulţimile arbitrare A şi B,
numim diferenţa A – B, mulţimea formată din toate elementele ce aparţin mulţimii A
şi nu aparţin mulţimii B. Fie A={a, b, c, d}, B={b, d, m, p, r}. Avem : A – B = {a, c}.
Se va interpreta prin diagrame Euler-Venn diferenţa a două mulţimi.
Prin examinarea exemplelor concrete, se vor sublinia următoarele cazuri particulare:
a) Dacă Α⊂Β, atunci Α−Β=Ø; b)Dacă Α şi Β sunt mulţimi disjuncte, atunci Α−Β=Α;
Β−Α=Β; c)Pentru orice mulţime A, avem: Α−Α=Ø; d)Α−Ø=Α; Ø−Α=Ø;Ø−Ø=Ø.
Intersecţia unei mulţimi cu o mulţime: Numim intersecţia mulţimii A cu mulţimea
B, mulţimea formată din toate elementele ce aparţin şi mulţimii A, şi mulţimii B, pe

13
care o notăm A∩B. Pentru mulţimile A={a, b, c, d}, B={b, d, m, p, r}, avem:
A∩B={b, d}. Intersecţia a două mulţimi se va interpreta prin diagrame Euler –Venn.
Prin examinarea diverselor exemple, se vor scoate în evidenţă următoarele cazuri
particulare: a)Dacă A⊂B, atunci Α∩Β=Α; b)Dacă A=B, atunci Α∩Β=Α=B; c)Dacă A
şi B sunt mulţimi disjuncte, atunci Α∩Β=Ø şi reciproc, dacă Α∩Β=Ø, atunci A şi B
sunt mulţimi disjuncte; d) Dacă cel puţin una din mulţimile A şi B este vidă, atunci
Α∩Β=Ø. Intersecţia mulţimilor posedă proprietatea comutativă şi asociativă:
Α∩Β=Β∩Α; (Α∩Β)∩C=Α∩(Β∩C).
Noţiune de cuplu: Formarea acestei noţiuni, va începe cu examinarea mai multor
exemple. Să menţionăm, că şi în acest caz învăţătorul nu se va grăbi cu utilizarea
termenului „cuplu”. Acest cuvânt va veni „la timpul său”. Cuplu : reprezină perechea
de elemente într-o corespondenţă oarecare de la un element la un element, unde este
indicat elementul de plecare şi elementul de sosire. Se ilustrează această noţiune în
mod grafic.
Relaţia binară de la o mulţime la o mulţime Vom analiza un exemplu de
corespondenţă între mulţimea A={a,b,c}şi mulţimea B={d,e,f}, astfel încît toate
elementele de plecare din cuplurile existente aparţin mulţimii A, iar elementele de
sosire aparţin mulţimii B. O astfel corespondenţă particulară între mulţimi o vom
numi corespondenţă „de la o mulţime la o mulţime” sau „relaţia binară de la o
mulţime la o mulţime” .
Concentrul doi (clasele V-VI). Enunţ. Prin enunţ vom înţelege un ansamblu de
cuvinte, simboluri cărora li se asociază un anumit sens.
Exemple de enunţuri: a)Numărul natural 23 este mai mic decât numărul natural 50 ;
b)27 se divide cu 3 ; c)21+18=38 ; d) Numărul natural x este număr par ; d)Azi e o zi
frumoasă! Propoziţie logică. Vom numi propoziţie logică (în continuare propoziţie)
enunţul despre care ştim că exprimă sau adevăr, sau fals. Vom nota propoziţiile cu
literele p, q, r, .... Adevărul îl vom nota cu a sau 1, iar falsul – cu f sau 0. Este evident
că orice propoziţie poate fi sau adevărată sau falsă, dar nu poate fi şi adevărată, şi
falsă în acelaşi timp şi în aceleaşi condiţii. Exemple de propoziţii adevărate:

14
a) 72=49; b) 0 este cel mai mic număr natural din mulţimea numerelor naturale N; c)
(a+b)·c=a·c+b·c; d) Luna ianuarie are 31 zile. Exemple de propoziţii false:
a) 43× 42=46; b) 36:2=19; c) 39>40; d) Luna februarie are 30 zile.
Negaţia unei propoziţii. Negaţia propoziţiei p este propoziţia „non p”, care se
notează κ p sau ⎯p şi care este adevărată când p este falsă şi falsă când p este
adevărată. Conjuncţia. Conjuncţia propoziţiilor p, q este propoziţia „p şi q”, care se
notează p∧q sau pq şi care este adevărată atunci şi numai atunci când fiecare din
propoziţiile p, q este adevărată. Disjuncţia. Disjuncţia propoziţiilor p, q este
propoziţia „p sau q”, care se notează p∨q sau p+q şi care este adevărată când cel
puţin una din propoziţiile p, q este adevărată. Implicaţia. Implicaţia propoziţiilor p, q
este propoziţia „p implică q”, care se notează p→q şi care este neadevărată atunci şi
numai atunci când p este adevărată, iar q este falsă. Echivalenţa. Echivalenţa
propoziţiilor p, q este propoziţia „p echivalent cu q”, care se notează p↔q şi care
este adevărată atunci şi numai atunci când p şi q au aceeaşi valoare de adevăr.
Cele cinci operaţii logice asupra propoziţiilor pot fi prezentate astfel:
p q ⎯p ⎯q p∧q p∨q p→q p↔q
f f a a f f a a
f a a f f a a f
a f f a f a f f
a a f f a a a a

Se vor utiliza operaţiile logice la scrierea operaţiilor asupra mulţimilor:

Α∩Β={x/x∈Α∧x∈Β}; Α∪Β={ x/x∈Α∨x∈Β}; A−Β={x/x∈Α∧x∉Β}.
Noţiune de predicat unar. Un enunţ care conţine o necunoscută şi care devine
propoziţie logică în rezultatul înlocuirii acestei necunoscute cu valori concrete luate
dintr-o mulţime, se numeşte predicat unar. La studierea matematicii în clasele a V-VI
concepţia mulţime-logică va fi fir roşu în expunerea materialului teoretic, rezolvarea
problemelor etc. Legile operaţiilor cu mulţimi.
1) Comutativitatea reuniunii şi intersecţiei: A∪Β≡B∪A, Α∩Β≡Β∩Α. Adevărul
acestei legi rezultă din definiţia operaţiilor respective.
2) Idempotenţa reuniunii şi intersecţiei: Α∪Α≡Α, Α∩Α≡Α. Adevărul acestei legi
rezultă din definiţia operaţiilor respective.

15
3) Asociativitatea reuniunii şi a intersecţiei:
Α∪(Β∪C)≡(Α∪Β)∪C,Α∩(Β∩C)≡Α∩Β)∩C. Adevărul acestei legi rezultă din
definiţia operaţiilor respective.
4) Distributivitatea intersecţiei faţă de reuniune: (Α∪Β)∩C≡(Α∩C)∪(Β∩C). Această
proprietate se va demonstra folosind diagramele Euler-Venn, dar şi analitic.
5)Distributivitatea reuniunii faţă de intersecţie: (Α∩Β)∪C≡(Α∪C)∩(Β∪C). Această
proprietate vine în contradicţie cu proprietatea respectivă, atunci când e vorba de
(a×b)+c, unde a, b, c – numere reale. Din aceste motive ea va fi neapărat ilustrată
prin diagramele Euler-Venn.
Produs cartezian. Vom începe cu exemplul: A={3,5}, B={4,9,10} Să considerăm
relaţia de la A la B dată prin expresia de legătură R: {(x,y)/x∈ A, y∈ B}.
Cu elementele mulţimilor A şi B putem forma mulţimea cuplurilor posibile :
{(3,4),(3,9),(3,10),(5,4),(5,9),(5,10)}, ce constituie graful relaţiei (A,B,R), numit şi
produs cartezian.
Relaţie binară particulară între două mulţimi. Noţiunea de relaţie binară
particulară între două mulţimi A şi B a fost comunicată şi în clasele precedente: aici
toate elementele de plecare din cuplurile existente aparţin unei singuri mulţimi A,
numită mulţime de plecare, iar toate elementele de sosire aparţin unei singuri mulţimi
B, numită mulţime de sosire. Acum se va sublinia că produsul cartezian este relaţie
binară particulară, se vor examina şi alte relaţii binare particulare, care prezintă
interes pentru studierea de mai departe a matematicii şcolare:
a)Relaţie complementară, b) Relaţie reciprocă, c) Relaţie binară internă.
Funcţii, aplicaţii, legi de compoziţie. Noţiunea funcţie este noţiunea de bază a
matematicii. Concepţia mulţime va contribui la înţelegerea profundă a acestei noţiuni.
Numim funcţie în mulţimea A, cu valori în mulţimea B, orice relaţie (A,B,R) în care
expresia R este o lege ce face să corespundă fiecărui element din A, cel mult un
element din B. Noţiune de predicat binar. În clasa a V-a a fost formată noţiunea de
predicat unar. Acum se va lărgi această noţiune: Un enunţ care conţine două
necunoscute şi care devine propoziţie logică în rezultatul înlocuirii acestei
necunoscute cu valori concrete luate dintr-o mulţime, se numeşte predicat binar.

16
Noţiunile de predicat şi intersecţia mulţimilor vor fi utilizate efectiv la studierea
sistemelor de ecuaţii liniare cu două necunoscute. Sensul logic al simbolurilor:„{”,
„[”, „∀”, „∃”. Utilizarea timpurie şi efectivă a simbolurilor enumerate este unul din
obiectivele principale ale concepţiei logico-mulţime în studierea matematicii
preuniversitare. Se va tinde către rezultatul ca elevii să înţeleagă conştient că
simbolul „{” (sistem) înseamnă conjuncţie, iar simbolul „[” (totalitate) înseamnă
⎧ a x + b1 y = c1
disjuncţie, prin urmare: ⎨ 1 ⇔ (a 1 x + b1 y = c1 ) ∧ (a 2 x + b 2 y = c 2 ) ,
⎩a 2 x + b 2 y = c 2
⎡ a 1 x + b1 y = c1
⎢a x + b y = c ⇔ (a 1 x + b1 y = c1 ) ∨ (a 2 x + b 2 y = c 2 ) .
⎣ 2 2 2

Dacă M1 reprezintă mulţimea soluţiilor ecuaţiei a1x+b1y=c1, M2 – mulţimea soluţiilor

ecuaţiei a2x+b2y=c2, atunci mulţimea soluţiilor sistemului
⎧ a 1 x + b1 y = c1 ⎡ a 1 x + b1 y = c1
⎨ este M1∩M2, iar mulţimea soluţiilor totalităţii ⎢a x + b y = c este
⎩a 2 x + b 2 y = c 2 ⎣ 2 2 2

M1∪M2. În baza exemplelor concrete se va obţine ca elevii să înţeleagă conştient

operaţiile: (∃x)F(x)=A şi (∀x)F(x )=B.
(∃x)(∃y)F(x,y)=C,(∀x)(∀y)F(x,y)=D,(∃x)(∀y)F(x,y)=E, (∀x)(∃y)F(x,y)=K, unde A,B,
C,D,E,K sunt propoziţii logice. Tot în baza exemplelor concrete se va obţine şi
_______________ _______ _______________ _______
perceperea relaţiilor: (∃x)F(x) ≡ (∀x) F(x) , (∀x)F(x) ≡ (∃x) F(x) .
Noţiune de formulă în algebra propoziţiilor şi în logica predicatelor, echivalenţa
formulelor. Noţiunea de formulă în algebra propoziţională poate fi, în dependenţă de
contingentul de elevi, cultivată şi în clasa a V-a. Într-adevăr, cunoscând operaţiile
logice este natural a continua discuţia cu elevii şi asupra noţiunii de formulă. Aici
important este a stabili ordinea efectuării operaţiilor logice, rolul parantezelor,
numărul de combinari a valorilor propoziţiilor din componenţa formulei date,
algoritmul aflării acestor combinări.
Se va accentua, că orice formulă a algebrei propoziţionale este şi formulă a logicii
predicatelor. Formula logicii predicatelor mai conţine suplimentar: predicate (în cazul

17
dat unare şi binare), cuantificatorii existenţial (∃) şi total (∀). Se examinează unele
echivalenţe în algebra propoziţională şi logica predicatelor.
Noţiunea de echivalenţă a formulelor în algebra propoziţională, în logica
predicatelor. Noţiunea de echivalenţă în acest caz se va explica prin exemple
concrete, prin construcţia tabelelor de adevăr ale formulelor respective. Deosebită
atenţie se acordă următoarelor echivalenţe în algebra propoziţională:
_______ _______
p → q ≡ p ∨ q, p ∨ q ≡ p ∧ q p ∧ q ≡ p ∨ q, p ↔ q ≡ p ∧ q ∨ p ∧ p,

p ∨ p ≡ a, p ∧ p ≡ f .În logica predicatelor vor fi subliniate deosebit echivalenţele:

Dacă P(x) are domeniu de definiţie: a) mulţime finită A= {a1,a2,...an}, atunci
n
a) (∀x)P(x) ≡ ∧ P(a i ); b) (∀x)P(x) ∧ (∀x)Q(x) ≡ (∀x)(P(x) ∧ Q(x)) ;
i =1

c) (∃x)P(x) ∨ (∃x)Q(x) ≡ (∃x)(P(x) ∨ Q(x) ; d) (∀x)(∀y)P(x, y) ≡ (∀y)(∀x)P(x, y)

e) (∃x)(∃y)P(x, y) ≡ (∃y)(∃x)P(x, y) .
Scrierea unei teoreme prin intermediul unei formule logice, tipurile de teoreme.
Noţiunea de teoremă, fiind una din noţiunile principale ale matematicii în general şi
a matematicii şcolare în particular, va fi precizată cu ajutorul elementelor de mulţimi
şi logică matematică. Aici deosebit de important este a sublinia: dacă A⇒B este
teoremă, atunci B⇒A poate şi să nu fie teoremă ; demonstraţia de la contrariu a
teoremei A⇒B înseamnă examinarea formulei B ⇒ A , unde B ⇒ A ≡A⇒B.
Metodologia studierii elementelor de teorie a mulţimilor din concentrele al patrulea şi
al cincilea a fost expusă anterior. În continuare propunem doar unele modele de
studiere a teoriei mulţimilor care pot fi de folos profesorilor de matematică, cît şi
autorilor de manuale şcolare la matematică. Exemplu 1: Noţiunea „mulţimea
soluţiilor” (inecuaţiei sau ecuaţiei) este noţiune relativ nouă în cursul de matematică.
Există problema metodică legată de formarea acestei noţiuni. Spre exemplu: Care din
numerele 91,94,95,97,101,110 sunt rădăcini ale inecuaţiei 100-x≥5 şi care nu sunt
rădăcini ale acestei inecuaţii? Rezolvarea a fost scrisă sub formă de tabel:
x 100-x ≥5 este rădăcină (a)
nu este rădăcină (f)
91 9≥5 a

18
 94 6≥5 a
95 5≥5 a
97 3≥5 f
110 -10≥5 F
101 -1≥5 f

Elevii uşor au observat, că rădăcini ale inecuaţiei date sunt 91,94,95.

Exemplu 2: Se cere a prezenta grafic relaţia binară „x⎪⎪y” dintre elementele mulţimii
de drepte în plan.

Prezentarea relaţiei binare sub formă de grafic a fost bine primită de către elevi,
deoarece acest proces este asemănător cu determinarea punctelor pe planul de
coordonate. Exemplu 3: În figura ce urmează sunt reprezentate mulţimile de adevăr A
şi B a două predicate P(x) şi Q(x); mulţimea universală este divizată în patru
submulţimi care nu se intersectează. Fiecare din aceste patru submulţimi să fie
exprimată prin A şi B şi să se scrie predicatul respectiv acestei submulţimi.

Rezolvare: E uşor de observat, că submulţimilor 1, 2, 3, 4 le corespund: A∧⎯Β,

Α∧Β,Α∧Β,Α∧⎯Β, dar acestora le corespund respectiv predicatele: P(x)∧⎯Q(x),
P(x)∧Q(x), ⎯P(x)∧Q(x), ⎯Ρ(x)∧⎯Q(x).Se acordă o atenţie deosebită utilizării
elementelor de teorie a mulţimilor în organizarea şi realizarea activităţii extraşcolare
la algebră şi geometrie în diverse clase ale învăţămîntului preuniversitar.

19
S-a definit operaţia algebrică: Transformarea mulţimii A×A în A se numeşte operaţie
algebrică binară. Astfel, adunarea aritmetică – operaţie algebrică binară, definită pe
mulţimea numerelor naturale N, iar scăderea nu este operaţie algebrică binară pe N.
Conform definiţiei, operaţia algebrică binară este funcţie cu domeniul de definiţie
A×A şi cu mulţimea de valori A1⊂A. Elementul Z din A, ce corespunde elementului
(x; y) din A×A, va fi numit la general compoziţie a elementelor x şi y, iar în particular
– sumă, produs, diferenţă etc. Fie M={1; 2; 3; 4; 5}. Dacă elementului arbitrar (a; b)
din mulţimea M×M se va pune în corespundere numărul minimal din perechea de
numere a, b, atunci vom defini transformarea M×M în M, altfel zis, operaţia
algebrică: a∗b=min(a; b). Elevii vor completa tabelul :

1 2 3 4 5
1 1 1 1 1 1
2 1 2 2 2 2
3 1 2 3 3 3
4 1 2 3 4 4
5 1 2 3 4 5

Concluzii generale şi recomandări:

Cercetarea efectuată în cadrul tezei de doctorat sugerează a concluziona realizarea
obiectivelor propuse cercetării:
1. A fost efectuată analiza modernizării cursului şcolar de matematică din Franţa,
Anglia, Rusia, România, Germania, Moldova în perspectiva aplicării ei în procesul
studierii elementelor de teorie a mulţimilor şi logică matematică. Această analiză a
permis să observăm trei etape principale în procesul studierii elementelor de teorie a
mulţimilor şi logică matematică: etapa de implimentare activă a elementelor de teorie
a mulţimilor şi logică matematică – anii 60-70 ai secolului al XX; etapa de atitudine
moderată (parţial, de stagnare – Rusia) – anii 80-90 ai secolului al XX; etapa de
revenire la valori – începînd cu anii 90 ai secolului al XX. Concluziile obţinute în
rezultatul acestei analize au devenit fundamentul unui curriculum de predare –
învăţare a elementelor de teorie a mulţimilor şi logică matematică, a metodologiei de

20
utilizare a curricumului menţionat în cursul preuniveristar de matematică din
Germania.
2. A fost elaborat un curriculum de predare – învăţare a elementelor de teorie a
mulţimilor şi logică matematică pentru cursul preuniversitar de matematică din
Germania, care conţine cinci concentre începînd cu vîrsta şcolară iniţială şi finisînd
cu ultima clasă liceală. Curriculumul elaborat poate servi drept fundament al
procesului de implementare a elementelor de teorie a mulţimilor şi logică
matematică.
3. S-a elaborat metodologia de studiere a elementelor de teorie a mulţimilor în
Germania
4. Au fost elaborate modele de utilizare a elementelor de teorie a mulţimilor şi logică
matematică în cursul preuniversitar de matematică în Germania.
Recomandări: Investigaţia realizată conturează unele perspective de cercetare, de
valorificare în abordarea ştiinţifico-practică a problemelor:
- includerea elementelor de teorie a mulţimilor şi logică matematică în conformitate
cu programul de cercetare din teza de doctorat în manualele şcolare de matematică
din Germania;
- metodologia studierii elementelor de mulţimi şi logică matematică în studiul
preuniversitar poate fi utilizată în cadrul seminarelor de specializarea profesorilor de
matematică din diferite tipuri de şcoli din ţară;
- revistele editate în Germania în domeniul didacticii matematicii, precum şi alte
materiale didactice vor acorda atenţie metodologiei implementării elementelor de
teorie a mulţimilor şi logică matematică;
- se va practica invitarea profesorilor universitari, cercetătorilor ştiinţifici în domeniul
didacticii matematicii, şi, în special, în implementarea teoriei mulţimilor în studiul
preuniversitar din alte ţări în procesul de pregătire a cadrelor didactice din Germania;
- în instituţiile de învăţămînt pedagogic din Germania, pentru viitorii profesori de
matematică, se vor institui cursuri opţionale referitoare la implementarea elementelor
de teorie a mulţimilor şi logică matematică în cursul preuniversitar;

21
- se propune organizarea unei conferinţe internaţionale zonale în Germania pe
problematica tehnologiilor avansate în modernizarea matematicii preuniversitare în
baza teoriei mulţimilor şi logicii matematice.

Conţinutul a fost elucidat în următoarele publicaţii:

1. Robert Müller-Fonfara, Mathematik und Algebra.-Falkenverlag,1998- 330 p.
2. Robert Müller-Fonfara, Mathematische Denkspiele.-Gondrom,1997- 195 p.
3. Robert Müller-Fonfara, Mathematik II. Ebene und räumliche Geometrie.
Vektorrechnung,KaufmännischesRechnen.-Falkenverlag,1989.-220p.
4. Robert Müller-Fonfara, Mathematik III. Analysis, analytische Geometrie und
lineare Algebra.- Falkenverlag,1991.-220 p.
5. Robert Müller-Fonfara, Mathematik IV. Wahrscheinlichkeitsrechnung,
Kombinatorik, Statistik, nummerische Verfahren Differentialgleichungen.
Falkenverlag,1992. 220 p.
6. Robert Müller-Fonfara, Mathematik verstehen.-Bertelsmann,1994-908 p.
7. Robert Müller-Fonfara, Physikalische Denkspiele.-Econ,1988.-150 p.
8. Robert Müller-Fonfara, Rechnen aufgefrischt für Schule und Beruf.
Falkenverlag, 1971.-160 p.
9. Robert Müller-Fonfara, Handbuch des Allgemeinwissens (Mathematik).- Köln,
1979.-800 p.
10. Robert Müller-Fonfara, Schülerlexikon der Mathematik.-Falkenverkag,1978.-
190 p.
11. Robert Müller-Fonfara. Matehamtik verständlich.- Falkenverlag, 1983.- 651 p.
12. Robert Müller-Fonfara, Mathematik I. Arithmetik und Algebra.-Falkenverlag,
1989.- 200 p.
13. Robert Müller-Fonfara, Mathematik für Denksportler.-Econ, 1986.- 180 p.
14. Robert Müller-Fonfara, Mathematische Denkspiele.- Econ, 1986.- 190 p.
15. Robert Müller Fonfara, Mathematik verständlich, Oberstufenband-
Wassermann, 2004.-909 p.
16. Robert Müller-Fonfara. Teoria mulţimilor în cursul preuniversitar de

22
 matematică din Germania. Materialele conferinţei Ştiinţifico-metodice:
Învăţămîntul Universitar din Republica Moldova la 75 ani ani. Analele UST către
75 ani, Chişinău, 2005, p.75-79.
17. Robert Müller-Fonfara. Elemente de teorie a mulţimilor în manualele de
matematică pentru ciclul preuniversitar din România. Univers Pedagogic, nr.3,
Chişinău, 2005, p. 78-79.
18. Robert Müller Fonfara. Элементы теории множеств в курсе математики
средней школы России// Славянская педагогическая культура.-Тирасполь,
2003, p. 85-87.
19. Robert Müller-Fonfara. Элементы теории множеств и математической
логики в доуниверситетском курсе математики во Франции// în cartea
«Наука и образование: актуальные проблемы и перспективы развития»
(тезисы докладов IX академических чтений).- Chişinău, 2003.

Sumary
The following dissertation is dedicated to the modernization of preuniversitarian
mathematical education on the basis of the introduction of the elements of Theory of
Sets and mathematical logic. The purpose of this study consists of the following: on
the basis of analysing the process of introducing the elements of Theory of Sets and
mathematical logic in the countries of Europe, with an advanced technology of
instruction, such as France, England, Russia, Romania and other countries and of
own work experience as the teacher of mathematics, also author of training literature
on mathematics, to develop curriculum methodology of the introduction of the
elements of Theory of Sets and mathematical logic in the schools of Germany. The
results of the study are:
- The analysis of the introduction of the elements of Theory of sets and mathematical
logic in France, England, Russia, Romania, Moldova as a result of which are obtained
convincing conclusions about the effectiveness of this process, and also are noted
three periods of its development:

23
- the active period of the introduction of the elements of Theory of sets and
mathematical logic in the 1960-70's of 21st century;
-a period of moderate introduction of the elements of Theory of sets and
mathematical logic (in particular, the period of stagnation in Russia) of -1980-90's of
21st century;
-the period of recovery of the values - beginning with 1990's of 21st century;
- Creation of the version of curriculum of the introduction of the elements of Theory
of sets and mathematical logic for the preuniversitarian mathematical formation of
Germany. Curriculum consists of five concentres and covers the entire period of
preuniversitarian formation.
-a version the of the methodology of the introduction of curriculum of the
introduction of the elements of Theory of sets and mathematical logic is created;
- In the dissertation study are given numerous examples (models) of the introduction
of the elements of Theory of sets and mathematical logic in the preuniversitarian
mathematical formation in Germany. Recommendations to which I came and suggest
and realized are presented, which also will assist in the successful introduction of the
elements of Theory of sets and mathematical logic in preuniversitarian and
universitarian education in Germany.

Резюме
Данное диссертационное исследование посвещено модернизации
доуниверситетского математического образования на базе внедрения элементов
теории множеств и математической логики. Цель этого исследования состоит в
следующем: на базе анализа процесса внедрения элементов теории множеств и
математической логики в странах Европы с передовой технологии обучения как
Франция, Англия, Россия, Румыния и другие страны и собственного опыта
работы в качестве учителя математики, автора учебной литературы по
математике разработать куррикулум, методологию внедрения элементов теории
множеств и математической логики в школах Германии. Результатами
исследования являются:

24
-проведен анализ внедрения элементов теории множеств и математической
логики во Франции, Англии, России, Румынии, Молдове в результате чего
получены убедительные выводы об эффективности этого процесса, а также
замечены три периода его развития: активный период внедрения элементов
теории множеств и математической логики – 60-70 гг ХХ столетия; период
умеренного внедрения элементов теории множеств и математической логики ( в
частности, период стагнации в России) -80-90 гг ХХ столетия; этап возврата к
ценностям – начиная с 90 гг ХХ столетия;
- построен вариант куррикулума внедрения элементов теории множеств и
математической логики для доуниверситетского математического образования
в Германии. Куррикулум состоит из пяти концентров и охватывает весь период
доуниверситетского образования.
- разработана методология изучения элементов теории множеств и
математической логики;
- в диссертационном исследовании приведены также многочисленные модели
внедрения элементов теории множеств и математической логики в
доуниверситетском математическом образовании в Германии.
Изложены рекомендции, которые будут способствовать успешному внедрению
элементов теории множеств и математической логики в доуниверситетском, а
также университетском образовании в Германии.

25