Beruflich Dokumente
Kultur Dokumente
1. Definiţii
1
- tirajul stratului de aer ventilat şi evacuarea în atmosferă a vaporilor
de apă, la acoperişuri şi alcătuiri de şarpante cu învelitori neetanşe la
vapori de apă;
- comunicarea cu atmosfera stratului de difuziune a vaporilor de apă;
2
diferenţa de temperatură dintre temperaturile mediilor situate de o
parte şi de alta ale unui element de închidere;
3
Rezistenţă termică specifică (R) – diferenţa de temperatură
raportată la densitatea fluxului termic, în regim staţionar;
Generalităţi
Lucrări pregătitoare
4
b) Dacă suprafaţa suport prezintă denivelări, după caz, se va executa o
racordare cu pantă de minim 1:10, un strat de tencuială sau o şapă de
egalizare, dar numai cu avizul proiectantului de rezistenţă.
Executarea lucrărilor
5
1.2. Tehnologii specifice pentru termoizolarea pereţilor
6
1.4. Tehnologii specifice pentru termoizolarea planşeelor
peste spaţii reci
7
La montarea elementelor vitrate în golurile elementelor de construcţie
se va realiza umplerea pe tot perimetrul, a rosturilor rezultate între
acestea, cu materiale izolante adecvate (şnururi din vată minerală sau
vată de sticlă, spumă de poliuretan sub formă de spray etc.), precum şi
etanşarea lor pentru protecţia împotriva agenţilor climatici (exteriori şi
interiori).
8
b) Bariera de vapori (poate lipsi în anumite variante)
Bariera de vapori are rolul de a impiedica migratia vaporilor de apa
din interiorul incaperilor inspre zona termofonoizolatiei si eventuala
condensare a acestora in structura peretelui exterior.
9
specifice si a mentine astfel peretele, inclusiv termofonoizolatia, in
stare uscata. Grosimea optima a stratului de aer ventilat, este de 2-5
cm si se poate asigura in procesul de fixare a materialelor
termofonoizolante din vata minerala prin solutiile constructive si
tehnologice precizate mai sus si in detaliile ce urmeaza.
10
Fig. 2 Izolare perete exterior cu
strat de aer ventilat – varianta
1. element protectie exterioara
2. profil fixare
3. element ancoraj
4. gaura pentru fixare bulon
5. spatiu de aer ventilat
6. termoizolatie vata
7. banda fixare termoizolatie
8. element de ancoraj
termoizolatie
9. zid exterior
11
- placi semirigide: PS 70
- placi semirigide caserate pe alufolie PSA 70
- placi rigide: PG 80, PG 100, (PG-N, PG-CU)
- placi rigide caserate pe alufolie PGA 80, PGA 100, (PGA-N,
PGA-CU)
1. invelitoare
2. sipci
3. finisaj interior
4. folie higrofuga
12
5. caprior
6. aer ventilat
7. bariera de vapori
8. termoizolatie vata
13
Fig. 5. Izolarea termica a podurilor sub invelitoare – varianta
14
1 2
9
8
5
7
10
6
3
2
4 9
5 7
10
6
15
Fig. 8. Detaliu de coam` - acoperi] far` astereal`, cu termoizola\ia
[ntre c`priori, far` ventilare: 1.invelitoare; 2. sipci de lemn
transversale pentru prinderea invelitorii; 3.folie hidroizolante; 4.
capriori; 5. vata de sticla intre capriori de 10 cm; 6.vata minerala de
sticla caserata cu folie de aluminiu la fata capriorilor de 5 cm grosime;
7.sipca pentru fixarea termoizolatiei; 8. clesti, scandura de lemn; 9.
coam`; 10. lambriu de lemn.
16
4
9
3
8
7 2
5
6
8
7
3
1
2 4
8
7
3
1
2
4
5
17
3
4 9
8
5
1
7 2
5
Etape :
Peretele trebuie bine cur`\at: mai [ntai se [ndeparteaza praful, iar apoi se
spal` cu jet de ap` sub presiune. Pere\ii din caramid`, netencui\i, trebuie
cur`\a\i cu multa grij`. Pere\ii spala\i trebuie lasa\i
sa se usuce perfect.
Pere\ii foarte absorban\i, de ex. zidariile din BCA sau blocuri de silica\i,
trebuie tratate [n prealabil cu grund Ceresit CT 17. Mortarul care fixeaz`
placile termoizolanle nu se va usca prea repede ]i va avea rezisten\a
dorit`. Solutia CT 17 se usuca dupa aproximativ 4 ore.
18
Fixarea pl`cilor termoizolante
19
Mortarul se aplica de jur [mprejurul placii sub forma unei benzi cu o
la\ime de 3-4 cm si [n centrul placii sub forma unor gramajoare cu un
diametru de aproximativ 8 cm, astfel [ncat [n urma presarii sa ocupe
40% din suprafa\a pl`cii.
Din sulul de plas` se taie o f`]ie av@nd lungimea necesar`, care apoi se
face sul.
20
un cornier din tabl` de aluminiu perforat` lipit [nainte.
21
Golurile ramase, mai mari de 2 mm si locurile greu accesibile, de ex.
balustradele - trebuie umplule cu spuma poliuretanic` Ceresit (exclus
umplerea lor cu mortar). Spuma [si mareste volumul si de aceea trebuie
direc\ionat` [ntre placi, avand griia sa nu ias` cu prea mult [n
afar`.Surplusul de spuma poliuretanica [ntarit` trebuie [ndepartat cu
ajutorul unui cu\it.
22
Dupa aproximativ 3 zile de la fixarea placilor termoizolante, suprafa\a
lor trebuie egalizat` prin ap`sarea cu o drisca a carei suprafa\` este
acoperit` cu un smirghel gros. Este o ac\iune deosebit de important`,
deoarece polistirenul va fi supus timp de aproximativ 2 saptamani la
ac\iunea nemijlocit` a razelor soarelui si corodarii.
23
cu un strar mai gros de mortar. {n cazul inegalitafilor mai mari, se
recomanda folosirea unor placi de grosimi diferite.
24
Dupa aceea se [ntinde stratul de mortar, pentru a acoperi plasa [n
[ntregime ]i se netezeste cu grija. Grosimea stratului protector trebuie sa
fie de 3-5 mm.
25
Nu trebuie s` folosim instrumente sau recipiente ruginite. Tencuiala [n
straturi subtiri se usuca destul de repede si de aceea nu trebuie lasat` [n
locuri [nsorite. Pasta trebuie aplicala [n mod egal cu o dri]c` de metal pe
suprafata pregatit`. Granulele pe care le con\ine usureaz` aplicarea [n
straturi egale, acest lucru fiind esential pentru ob\inerea unui aspect
omogen.
26
func\ie de sensul de miscare a gletierei.
27
Daca se dore]te schimbarea culorii tencuielii sau daca aceasta se
degradeaz` [n timp - se poate folosi vopseaua acrilic` pentru exterior
Ceresit CT54, disponibil` deasemenea [ntr-o gama larga de culori.
Baza cladirii
poate fi acoperit` cu tencuial` "mozaic". CT 77 se aplic` ]i se netezeste
cu o dri]c` de metal. Dupa uscare, se ob\ine o tencuial` colorat` cu
aspect sticlos, usor de [ntre\inut.
2.5. Folosirea
polistirenului
expandat la acoperi]uri
28
Fig. 13. Izolatia termica a unui acoperis
1.Planseu beton; 2. Pardoseala; 3. Gips carton; 4. Bariera control vapori; 5. Astereala; 6.
Material hidroizolant; 7. Capriori lemn; 8. Laturi lemn; 9. Polistiren expandat; 10.
Polistiren expandat; 11. Sipci lemn ; 12. Tencuiala; 13. Polistiren expandat; 14. Tigla
beton dublu roman; 15. Lat longitudinal; 16. Zidarie portanta BC
2.6. Folosirea panourilor la realizarea termoizola\iilor
29
a)Profilare- exterior
b)Profilare – interior
Grosimea panoului 50 60 70 80 10
(mm) 0
masa (kg/m2) tablă 0.6/0.4 10. 11. 11. 12. 12.
mm 83 23 63 03 83
c) Toleranţele produsului
Lungimea panoului
Lungimea panoului mai mică de 6 m +-4
mm
Lungimea panoului între 6 m şi 12 m +-6
mm
Lungimea panoului cel puţin egală cu 12 m +-8
mm
Lăţimea panoului +-3
mm
Grosimea
Grosimea panoului d ≤ 50 mm +-2
mm
Grosimea panoului 50 mm < d < 100 mm +3 -2
mm mm
Grosimea panoului d ≥ 100 mm +3 -3
mm mm
Rectangularitatea capătului tăiat ≤ 0,5 % lăţimea panoului.
Încovoierea panoului (∆1 + ∆2) / 2 ≤ 10 mm
d) Lungimi disponibile
Lungimea standard a panourilor e de la 2 până la 14,5 metri. Panourile mai scurte de 2
m şi mai lungi de 14,5 m se pot furniza cu consultarea Departamentului Tehnic
Kingspan.
30
Oţel
b) Grosimile substratului
- Grosimea standard a tablei exterioare 0,60 mm.
- Grosimea standard a tablei interioare 0,40 mm.
- Alte grosimi sunt disponibile după consultarea Departamentului Tehnic Kingspan.
9.2. PVDF
Acoperirea PVDF păstrează cel mai bine culoarea şi luciul şi are o bună rezistenţă
împotriva coroziunii. Grosimea nominală a acoperirii e 25 µm. Poate fi folosit în
condiţiile climatice cu radiaţii UV puternice în combinaţie cu temperaturi extreme şi
umiditate înaltă. Sortimentul standard de culori include culoarea argintiu metalizat.
9. 4. Plastisol 200 µm
HPS200 e un sistem de acoperire cu un aspect deosebit, examinat în laboratoare şi
şantiere în condiţii climatice aspre, pentru o utilizare universală. Învelişul său rigid de
200 µm (grosime nominală) are un finisaj exclusiv Scintilla şi este disponibil în diferite
nuanţe, oferind arhitecţilor o paletă largă de culori.
31
10. Variantele de acoperire interioară
10.1. Poliester
Învelişul de poliester cu o grosime nominală de 15 µm. Culoarea standard este alb-gri
(asemănătoare cu RAL 9002).
10.2. Emailare
Email cu o grosime nominală de 22 µm cu un finisaj alb.
10.3. Foodsafe
Suprafaţa acestui înveliş din polimer de 150 µm grosime este netoxică, rezistentă la
acţiunea mucegaiului, durabilă şi se curăţă uşor. Stratul de acoperire este inert chimic şi
netoxic la un contactul efectiv cu produsele alimentare neambalate. Culoarea standard
este albă.
La contactul dintre panouri şi structură în zonele de risc, acolo unde se impune (coamă,
jgheab, suprapunere longitudinală), se aplică o garnitură autoadezivă continuă PE
20x5mm (vezi detaliile constructive)
12.1. Performanţe
Izolare termică
Grosimea panoului Valoarea U (W/m2K)
(mm) Fără HCFC = 0.022
50 0.41
60 0.35
32
70 0.30
80 0.26
100 0.21
12.2. Biologic
Panourile sandwich izolatoare Kingspan sunt imune la atacul mucegaiului, ciupercilor şi
insectelor. La fabricaţie nu se foloseşte uree formaldehidică iar panourile nu sunt toxice.
12.4. Acustică
Toate panourile KS1000 SF au o valoare ridicată a izolării fonice exprimată printr-un
număr Rw=25 dB
12.6. Livrare
Toate livrările (în situaţii standard) se realizează prin transport rutier la locul
proiectului. Clientul este responsabil pentru descărcare.
33
13. Modul de instalare al panourilor
34
14.3. Alegerea elementelor de fixare
Fixare – SFS intec
Produs: Oţel – KS1000 SF sistem de perete, poziţia de fixare: ascunsă (garnitura de
etanşare diametrul 16 mm)
35
Fixare – EJOT
Produs: Oţel – KS1000 SF sistem de perete, poziţia de fixare: ascunsă (garnitura de
etanşare cu diametrul de 16 mm)
36
Produs: Lemn – KS1000 SF sistem de perete, poziţia de fixare: ascunsă (garnitura de
etanşare cu diametrul de 16 mm)
37
Recomandări pentru fixarea panourilor
*Model A (O singură fixare) *Model B (Două fixări)
38
Îmbinarea dintre panouri
Îmbinarea dintre doua panouri verticale
Sistemul panouri izolatoare tip ţiglă KS1000 RT se poate folosi pentru aplicaţiile în
construcţii cu înclinarea acoperişului de cel puţin 21% (120).
39
c) Acoperiri – Tablă interioară
• Email: un înveliş gros de 15 microni folosit la acoperirea interioară a panourilor
izolatoare. Culoarea standard e alb aprins, cu o suprafaţă uşor de curăţat
• Poliizocianurat (PIR) cu ODP nul. Pentru produse certificate de LPCB, vă rugăm
contactaţi Departamentul Tehnic Kingspan.
15.2.Etanşare
Banda de etanşare este aplicată pe îmbinarea laterală pe linia de producţie. Toate
îmbinările laterale au o bandă anticondens aplicată pe linia de producţie.
16.4. Îmbinările
Îmbinările dintre panourile de perete şi cele de acoperiş, precum şi toate străpungerile
făcute panourilor trebuie etanşate cu PIR aplicat local cu pistolul.
Faţa interioară a panourilor trebuie etanşată la îmbinări cu o garnitură anticondens din
butyl cu diametrul de 8 mm.
17.1. Performanţe
Izolare termică
Grosimea Valoarea U
panoului (W/m2K)
(mm) = 0.022
45 0.45
60 0.32
80 0.25
100 0.20
17.2. Biologic
Panourile Kingspan sunt imune la mucegai, ciuperci şi insecte. La fabricaţie nu se
foloseşte uree formaldehidică iar panourile nu sunt toxice.
40
17.4. Acustică
Toate panourile KS1000 RT au o valoare ridicată a izolării fonice -Rw=25 dB.
17.6. Livrare
Toate livrările (în situaţii standard) se realizează prin transport rutier la locul
proiectului. Clientul este responsabil pentru descărcare.
17.7. Calitatea
Panourile sandwich izolatoare Kingspan se fabrică din materiale de cea mai înaltă
calitate prin folosirea mijloacelor moderne de producţie conform standardelor stricte de
control al calităţii în conformitate cu normele ISO9001:2000, ceea ce asigură o
fiabilitate şi durată de viaţă îndelungată.
18.1.Principale
Toate elementele de fixare principale trebuie să fie cu filetul înalt de tip special,
fabricate din oţel austenitic inoxidabil şi prevăzute cu o şaibă fixată cu diametru de 19
mm din oţel inoxidabil şi cu un cap jos acoperit corespunzător culorii panoului. Toate
elementele de fixare trebuie să fie amplasate prin dolia profilului, cel puţin trei elemente
de fixare la panou şi sprijin, repartizate pe lăţime la intervale uniforme. Îndeplinirea
cerinţelor normelor poate necesita asigurarea fixării auxiliare în zonele cu sucţiune
locală superioară.
18.2. Secundare
Elementele de tablă vor fi fixate la distanţe axiale de maximum 450 mm, cu şuruburi de
coasere din oţel austenitic inoxidabil, cu şaibe fixate cu diametru de 14 mm din oţel
inoxidabil şi cu un cap jos acoperit corespunzător culorii panoului. Elementele de fixare
sunt puse la dispoziţie de producătorul Powell Gee.
41
Fig 16. Detaliu de îmbinare laterală
42
Fig. 19 Îmbinare longitudinală cu armătură de extensie
43
Fig. 22 Mascarea jgheabului
44
Fig. 24 Detaliu de coamă – Capac de coamă semirotund
45
3.SISTEME MODERNE DE IZOLATIE TERMICA
• temperatura aerului, a stratului suport şi a mortarului trebuie sa fie mai mare de +5º
C pe durata aplicării şi a prizei. Suportul trebuie să fie solid, uscat şi curat, iar zonele cu
aderenţă scazută trebuie curaţate. Trebuie evitată o umezire ulterioară a peretelui ;
• stratul suport poate fi : zidărie netencuită (cărămidă, blocuri ceramice, b.c.a, etc.),
beton netencuit,tencuială aplicată pe zidarie sau beton ;
• stratul suport trebuie să aibă îndepărtat finisajul existent (dacă este cazul) ;
• stratul suport de tip tencuial` trebuie s` fie aderent la stratul de
baz`. Verificarea aderen\ei stratului de tencuial` de stratul de
rezisten\` (zid`rie sau beton) se poate face prin cioc`nire. Acolo unde
sunetul nu este clar, se recurge la dislocarea tencuielii neaderente ]i
la refacerea ei ;
• stratul suport nu trebuie s` prezinte fisuri semnificative (cu
deschiderea sau adancimea mai mare de 10 mm). {n caz contrar,
tencuiala se va [nlatura ]i se va reface ;
• diferen\ele de planeitate ale suportului pan` la 1 cm se pot prelua
[n mortarul adeziv la lipirea polistirenului. Diferen\ele mai mari se
preiau folosind grosimi diferite ale stratului de polistiren sau tencuind
[n prealabil suportul ;
• prinderea de suport a polistirenului se realizeaz` cu dibluri ]i
mortar adeziv ;
• pentru evitarea fisur`rii specifice, este obligatorie armarea
col\urilor, golurilor de u]i ]i ferestre, prin pozi\ionarea de cupoane de
plasa de armare orientate diagonal ;
46
• Pentru realizarea tehnic` ]i estetic` a detaliilor se recomand`
folosirea profilelor speciale.
3.2. Etapele de punere [n oper` a sistemului de izolare
termic` :
47
cu nivela, apoi se vor ap`sa pentru fixarea definitiv` . La col\urile
cl`dirii pl`cile se vor pozi\iona [n contact. Diferen\ele de planeitate
pana la 1 cm se pot prelua cu mortar adeziv. Rosturile dintre pl`ci ce
dep`]esc 2 mm nu se vor umple cu mortar adeziv ci cu material
izolator.
48
fa\ad` separat pentru a nu crea diferen\e de nuan\` pe aceea]i fa\ad`.
Fronturile de lucru se protejeaz` de ploaie sau soare puternic.
49
Material Consum Observa\ii
aproximativ
Mortar adeziv pentru 4-5 kg/mp Timp de prelucrare:
polistiren 25kg/sac cca. 2 ore
Polistiren extrudat 1 mp/mp Dimensiuni:
1250x600mm
Densitate: min. 30
kg/mp
Grosime: 2-10cm
Plas` de armare din 1,1mp/mp Dimensiune ochi:
fibr` de sticl` 4x4 mm
Greutate specific`:
145 g/mp
Tencuial` colorat` 2-3 kg/mp Grosimea stratului:
2-3 mm
Timp de prelucrare:
cca. 3 ore
Profil pentru soclu 1 ml/ml La\ime: 33, 43, 53,
63, 83, 103 mm
Dibluri pentru 6 buc./mp Recomand`ri:
polistiren L 70, 90 pt. grosimi
o10mm, D 50 mm, de 2-4 cm
L 70 - 150 mm L 110, 120 pt.
grosimi de 5-7 cm
L 150 pt. grosimi > 8
cm.
Profil pentru col\, cu 1m/ml -
plas`
50
La temperatura de 250 grade C se va topi liantul doar [n stratul
superficial incins.
Chiar ]i [n lipsa liantului fibrele minerale raman intacte, coeziunea ]i
stratificarea lor p`streaza forma ]i rigiditatea materialului protejand
elementele de construc\ie de ac\iunea focului.
3.4. Propriet`\i
51
Capacitatea de izolare termic` depinde de con\inutul de ap`.
Scufundat` [n ap` vata bazaltic` Rockwool nu absoarbe apa mai mult
de 1 % volumetric.
52
1.- mortar adeziv - este un mortar pe baz` de ciment [mbun`t`\it cu
dispersii sintetice, utilizat pentru lipirea pl`cilor din vat` bazaltic` de
suport ]i ca strat de baz` pentru aplicarea plasei de armare din fibr`
de sticl` ;
2.- pl`ci din vat` bazaltic` - grosimea acestora se stabile]te [n func\ie
de calculul termotehnic specific;
3.- plasa de armare din fibr` de sticl` - greutate specific` minim 145
g/m2;
4.- tencuiala de acoperire - este un mortar preamestecat [n fabric` pe
baz` de var ciment. Con\ine pigmen\i rezisten\i la varia\iile
meteorologice ]i adaosuri de [mbun`t`\ire a calita\ii ]i lucrabilit`\ii. {n
func\ie de granula\ia tencuielii ]i modalitatea de driscuire se ob\in
diferite structuri ale fa\adei;
5.- profil pentru soclu;
6.- dibluri pentru polistiren;
7.- profil pentru col\, cu plas`.
53
3.7. Etapele de punere [n opera a sistemului de izolare
termic` :
54
Material Consum Observatii
aproximativ
Mortar adeziv 25 4-5 kg/mp Timp de prelucrare:
kg / sac cca. 2 ore
Vat` mineral` 1 mp/mp Dimensiuni: 1200x200
bazaltic` mm
Grosime: 40-140 mm
Plas` de armare din 1,1mp/mp Dimensiune ochi: 4x4
fibr` de sticl` mm
Greutate specific`: 145
g/mp
Tencuial` colorat` 2-3 kg/mp Grosimea stratului: 2-3
mm
Timp de prelucrare:
cca. 3 ore
Profil pentru soclu 1 ml/ml La\ime: 33, 43, 53, 63,
83, 103 mm
Dibluri pentru 6 buc./mp Recomand`ri:
polistiren L 70, 90 pt. grosimi de
o10mm, D 50 mm, 2-4 cm
L 70 - 150 mm L 110, 120 pt. grosimi
de 5-7 cm
L 150 pt. grosimi > 8
cm.
Profil pentru colt, cu 1m/ml -
plasa
55
4.1. Avantajele sistemului
Consum :
- cca. 4,0 - 5,0 kg/m2 (lipire)
-cca. 3,5 - 4,5 kg/m2 (]p`cluire)
56
Grosime pl`ci : 2 pân` la 20 cm
Consum : 2 pl`ci/m2
Conductivitate termică : λ = 0.040 W/mK
57
structuri ]i 200 de culori conform paletarului „Baumit Colours of more
emotion".
Struc Consum
tur` 0,5 mm 1 mm 1,5 mm 2 mm 3 mm
gran
ula\ie
Struct cca 2,5 kg / m 2 cca 3,1 kg / m 2 cca 4,1 kg / m 2
ur`
periat
`
Struct cca 2, 7 kg / m 2 cca 3,9 kg / m 2
ur`
striat`
Tencu cca 2 kg / m 2
ial`
fin`
Tencu cca 1, 4kg / m2
ial`
de
umplu
tur`
58
Suplimentar, profilul se poate lipi cu Baumit KantenFix.
59
5) Grundul Universal Baumit se aplic` cât mai uniform cu trafaletul .
Timp de uscare minim 24 ore .
60
Intradosul col\urilor (ferestre ]i u]i) se armeaz` suplimentar cu ]traifuri
din plas` din fibr` de sticl` .
61
5.EXECUTAREA IZOLAŢIILOR FONICE
62
cea vecină în mod supărător. Zidurile mai subţiri de o jumătate de cărămidă, în general nu
izolează fonic suficient.
Atunci cînd este nevoie de o izolare fonică mai bună, se iau măsuri speciale.
Din punct de vedere al izolării fonice, pereţii se pot clasifica în două categorii distincte:
pereţi simpli, alcătuiţi dintr-o singură membrană şi pereţi multipli, formaţi din două sau
mai multe membrane,cu straturi de aer între ele, care vibrează independent între ele.
Din cercetarea variaţiei atenuării sunetului rezultă că, la un perete simplu, subţire şi uşor
greutate mică sau medie (50—300 Kgf/m2) atenuarea sunetului poate fi ameliorată prin
micşorarea rigidităţii la încovoiere şi a grosimii sale, iar atenuarea sunetului unui perete
greu (mai mare 350 Kgf/m2) poate fi ameliorată prin mărirea rigidităţii la încovoiere şi prin
îngroşarea sa.
În privinţa pereţilor dubli, cu strat de aer intermediar, atenuarea lor fonică depinde de
greutatea şi rigiditatea la încovoiere a membranelor componente, de grosimea stratului
intermediar de aer,de absorbţia fonică a materialelor ce limitează pe o parte şi pe alta
spaţiul de aer, de legătura membranelor între ele cu planşeele şi cu pereţii înconjurători.
Totuşi, dacă cel puţin o diafragmă prezintă rigiditate la încovoiere, sunt admise
legături între diafragme.
Pereţii dubli constituie soluţii mai eficace de izolare fonică decât pereţii simpli,
deoarece permit sporirea valorii atenuării sunetului fără mărirea greutăţii construcţiei.
Astfel, la pereţii dubli, cu o greutate 100Kgf/cm2, se poate obţine o capacitate de
izolare fonică ridicată prin îndeplinirea următoarelor condiţii:
-membranele să fie executate din materiale cu rigiditate mică la încovoiere (plăci
fibrolemnoase, plăci ipsos,etc.)
- legaturile intre membrane şi elementele adiacente să lipsească;
- izolarea pereţilor pe tot perimetrul să fie executată cu materiale elastice (plută,pâslă,
etc);
-straturile de aer componente să fie multiplicate pe cât posibil în funcţie de
grosime necesară a peretelui;
-îmbinările să fie perfect etanşe.
Pentru pereţii interiori aceste condiţii pot firealizate prin panouri prefabricate de
greutăţii
Planşeele sunt supuse mai ales la zgomote de impact (produse prin lovire). Izolarea
zgomotelor de impact la planşee are ca scop reducerea nivelului sonor care se propagă în
încăperea dedesubtul planşeului, precum şi atenuarea transmisiei zgomotelor prin
conducţie solidă în tot restul construcţiei. Pentru izolarea fonică a zgomotelor de impact la
planşee metoda principală constă în tratarea pardoselii.
În privinţa izolării zgomotului aerian la planşee, cerinţele sunt identice ca şi pentru
pereţii despărţitori între apartamente, adică atenuarea nu trebuie să coboare sub 48 decibeli
ceea ce se obţine prin realizarea greutăţii unitare necesare planşeului, inclusiv pardoseala.
Pentru atingerea unei greutăţi minime necesară la planşee, inclusiv pardoseală, în vederea
obţinerii unei izolaţii fonice satisfăcătoare este suficient ca planşeu propriu zis să aibă
circa 200Kgf/m2.
În cazul planşeelor şi pardoselilor care conţin în structura lor goluri de aer, ansamblul
planşeu pardoseală funcţionează caun perete dublu şi în acest caz izolarea la zgomotele
aeriene creşte simţitor.
63
Combaterea transmisiei zgomotelor de impact prin planşee se poate obţine prin
montarea unor pardoseli eficace fonic, care să conţină un amortizor de vibraţii
provenite din şoc, denumite pardoseli flotante.
Pardoselile flotante cu strat fonoizolator elastic sunt alcătuite din următoarele straturi:
-strat de uzură sau de circulaţie, care poate fi realizat din parchet lamelar de 10 mm
grosime sau parchet lambă şi uluc de 17—22 mm grosime lipite cu diverşi adezivi (la
pardoseli calde) sau mozaic (la pardoseli reci);
- strat suport (dala flotantă), care poat realizată diritr-o dală din beton greu sau uşor
(beton din granulit, scorie bazaltică sau zgură etc) 3,5 cm grosime, armat cu plasă de rabiţ;
- strat fonoizolator elastic care poate fi realizat din plăci semirigide din vată minerală de 3
cm grosime sau pudretă de cauciuc de 1,5 cm grosime şi care se protejează la partea
superioară cu un rând de carton asfaltat cu marginile lipite cu bitum, contra
pătrunderii umezelii, la turnarea stratului suport de beton al pardoselii;
-strat de nivelare sau de egalizare din nisip uscat în grosime de 2 cm, care în cazul unui
planşeu bine nivelat poate lipsi.
Pardoselile flotante cu strat fonoizolator (fig. 27) sînt alcătuite din următoarele straturi:
-strat de uzură sau de circulaţie care poate fi realizat numai din parchet sau mozaic, aşa
cum s-a arătat anterior, cu diferenţa că mozaicul se toarnă pe un suport de beton de 3 cm
grosime, armat cu plasă rabiţ.
64
1. parchet; 2 .PPL izolatoare bitumate; 3 .nisip; 4. beton de egalizare; 5 . planşeu din
beton armat.
-strat fonoizolator rigid, care se poate realiza din plăci fibrolemnoase antiseptizate,
poroase, în grosime de 1,5—2 cm sau din plăci de polistiren expandat în grosime de 1—2
cm.
În cazul pardoselilor reci din mozaic, se prevede peste stratul fonoizolator un strat din
carton asfaltat cu marginile lipite cu bitum, care are rolul de protecţie fonoizolaţiei contra
umezelii din stratul suport beton al pardoselii;
-strat de egalizare de 1—2 cm din nisip uscat.
Pardoselile flotante dau rezultate remarcabile ca izolare fonică, conducând la o atenuare
cuprinsă între 15—25 decibeli, ceea ce este foarte mult ţinînd seama că normele germane
admit în încăperile de locuit valoarea minimă de 15 decibe.
Straturile de circulaţie din materiale plastice pot aduce atenuări suplimentare de 2-7
decibeli.
Izolarea fonică a planşeelor, ca să fie eficientă trebuie să fie executată astfel încât să se
evite legăturile rigide cu pereţii încăperilor, deoarece transmiterea zgomotelor de impact
se face atât direct prin planşee, căt şi lateral prin elementele de construcţie.
a. Executarea pardoselilor flotante.
Măsuri preliminare
Executarea pardoselilor se poate face după terminarea lucrărilor de tencuire a şi
a pereţilor şi după montarea tocurilor la uşi.
Înaintea începerii lucrărilor de pardoseli suprafaţa planşeului se curăţă de resturile de
materiale şi moloz. Armăturile sau sârmele care ies din planşeu se îndoaie sau se taie,
străpungerile şi rosturile de pe suprafaţa planşeului se astupă cu grijă cu mortar de
ciment. Străpungerile conductelor de instalaţii se etanşează cu manşoane din materiale
elastice, care exclud contactul între conducte şi respectiv stratul suport şi pardosoală.
Nivelul pardoselii finisate se fixează prin trasarea liniei de vagris pe pereţi, după care
se controlează nivelul planşeului pentru a verifica dacă pardoseala poate fi realizată în
grosimile prevăzute în proiect.
65
Circulaţia şi depozitarea de obiecte sau scule pe stratul suport sunt interzise până la
obţinerea unei rezistenţe de minimum 40% din marca betonului sau după minimum 3
zile, pe timp călduros de la data executării stratului.
La montarea parchetului trebuie avut grijă ca frizurile să fie montate depărtat de perete
cu 10—15 mm pe tot perimetrul încăperii, lăsând marginile cartonului asfaltat să treacă în
sus pe lângă perete. Trebuie întotdeauna controlat ca penele de montaj ale frizurilor care
au asigurat distanţarea lor de perete să fie scoase după montarea parchetului, pentru ca
zgomotul de impact să nu se propage prin pene în perete.
În acelaşi scop, pervazul se bate în aşa fel încât să nu se facă legătură între pardoseală
şi perete. Pentru aceasta se bate pervazul fie în dibluri montate dinainte în perete, astfel ca
să nu atingă parchetul, fie direct în parchet fără să atingă peretele.
La pardoselile cu. fonoizolaţie rigidă, plăcile fibrolemnoase poroase se aşază cât
mai alăturat una de alta, astfel ca rosturile să nu depăşească un cm, iar eventualele
denivelări să fie completate cu resturi de material, tăiate la dimensiuni în aşa fel ca
suprafaţa superioară pe care se lipeşte parchetul să fie perfect plană.
Odată cu creşterea nevoilor culturale ale oam nilor muncii, numărul construcţiilor cu
caracter cultural al s-a mărit considerabil.
Astfel, au fost executate clădiri cu săli de dicuţii sau de muzică, ca de exemplu: săli de
conferiţe , amfiteatre, şcoli, teatre, teatre muzicale, săli de concert, studiouri de muzică,
circuri, cinematografe etc.
Pentru ca aceste săli să aibă o acustică corespunzătoare destinaţiei lor, este necesar ca
ele să îndeplinească o serie de condiţii privind volumul şi dimensiunile, forma şi profilele
încăperii, precum şi timpul său de reverberaţie.
Durata de reverberaţie al unei săli este timpul necesar stingerii sunetului emis în
interiorul într-o proporţie care să asigure o audibilitate optimă. Durata de reverberaţie este
o caracteristă importantă de care depinde calitatea sălilor.Valoarea sa optimă se stabileşte
în funcţie de destinaţia încăperilor între limitele 1 şi 1,5 secunde.
Durata de reverberaţie depinde în special de absorbţia fonică şi de aceea un mijloc
eficient pentru corectarea sa, în afară de alegerea volumului, este şi tratarea fonică a
elementelor construcţiei care limitează încăperea.
Pentru tratarea acustică a elementelor de construcţii se utilizează diferite tipuri de
structuri absorbante de sunete, cum sunt:
-absorbant sonor prin porozitate, cu structură fibrolemnoasă sau granulară (vata de sticlă,
pâslă, mase poroase, draperii, tencuieli ) care, pentru evitarea depunerii de praf în pori sau
a deteriorării lor, se recomandă a se acoperi cu ecrane de protecţie, din panouri de placaj
perforat, materiale textile, ţesături din metal sau fibre.Vopsirea acestor materiale
poroase diminuează absorbţia lor fonică, mai ales la vopsirea de ulei, ca urmare a astupării
porilor;
-absorbant sonor prin efectul de membrană sub forma unor panouri de placaj, carton,
pânză impregnată , membrane din materiale plastice, geamuri de sticlă, montate pe un
schelet şi despărţite de elementele de construcţie cu un strat de aer sau cu un strat de aer
umplut parţial cu un material poros.
-rezonatori şi structuri rezonant-absorbant, care în principiu constau dintr-o cavitate
situată într-un perete rigid şi legate cu exteriorul printr-un canal (rezonator individual)
Mai uzuali sunt rezonatorii cuplaţi , care constau dintr-o placă perforată sprijinită pe un
cadru ce închide un spaţiu de aer între ea şi perete.
Acest spaţiu este comun tuturor perforaţiilor (rezonatorilor); pentru a se obţine absorbţii
mari se introduc în interiorul lui materiale fonoabsorbante ca stofe, pâsle, hârtii, vată
minerală, lipite pe spatele foilor perforate (fig. 28).
66
Absorbţia fonică ce se obţine cu aceste structuri depinde şi de modul de distribuirea
lor în încăpere, distribuire care trebuie să fie cât mai neuniformă.
Alegerea materialelor şi structurilor absorbante de zgomot depinde în afară de absorbţia
lor fonică şi de o serie de factori ca: greutate proprie, rezistenţă mecanică, posibilitaţi de
montaj, mod de întreţinere , comportare la foc, capacitate de reflexie a luminii.
Apa care acţionează asupra elementelor de construcţie poate proveni din precipitaţii
atmosferice (ploaie, zăpadă etc), din procesele tehnologice de exploatare a construcţiilor
sau din acumulări la suprafaţa terenului (lacuri, bălţi etc.), precum şi din pînza freatică
(apă subterană).Apa în calitatea sa de agent natural provoacă probleme serioase la
construcţiile inginereşti. Prezenţa ei este clar dăunătoare indiferent de starea în care s-ar
afla: lichidă, solidă respectiv sub formă de vapori. Apa lichidă caută zona de minimă
rezistenţă, pătrunzând chiar şi în cavităţile capilare, cea îngheţată macină, distruge
67
mecanic, iar cea sub formă de suspensii în aer numită vapori de apă este nesănătoasă
organismului uman, facilitând printre altele apariţia şi dezvoltarea igrasiei. Trebuie
menţionat faptul că 95 % din toate problemele ce pot apărea la orice construcţie au
legătură cu apa.
Lucrările de hidroizolaţie au iniţial un cost redus faţă de costul total al construcţiei, însă
sînt delicate, impun o concepţie şi o execuţie corespunzătoare, deoarece defecţiunile de
hidroizolare conduc la măsuri de remediere dificile, foarte costisitoare şi nu întotdeauna
complet reuşite, în unele cazuri chiar imposibile.
Pentru executarea unor hidroizolaţii de bună calitate tehnicienii şi muncitorii din această
specialitate trebuie să cunoască scopul acestor lucrări, materialele şi procedeele
tehnologice cele mai adecvate şi mai mult decît la alte meserii să execute lucrările cu
multă conştiinciozitate.
În concluzie putem spune că protecţia faţă de ea trebuie rezolvată prin soluţii eficiente şi
de durată.
6.2Acoperisuri
Prin acoperiş se înţelege elementul de construcţie care are rolul de închidere la partea
superioară a clădirilor.
Acoperişul are un important rol funcţional, protejînd incinta construcţiei contra
infiltraţiilor datorite ploii şi zăpezii, contra schimbului de temperatură şi umiditate,
contra însoleierii. Este cel mai solicitat element al construcţiei, suportînd influenţa
nefavorabilă a factorilor climatici, solicitări mecanice şi sarcini însemnate, de multe ori
asigurînd ventilarea şi luminarea incintelor şi chiar servind ca platformă pentru procese
tehnologice.
Este elementul care în funcţie de scopul construcţiilor a evoluat cel mai mult din punct
de vedere structural şi al formei.
68
6.3. Structura hidroizolatiilor si a termoizolatiilor la acoperisuri
69
Fig. 30 Hidroizolaţii bituminoase la acoperişuri cu elementul de rezistenţă din beton
armat, la care hidroizolaţia se aplică direct pe termoizolaţie din polistiren celular
protejat pe o fată;
70
6.4. Clasificarea Hidroizolatiilor.
71
reintegrarea în natură (reducerea utilizării şapelor de ciment simple sau armate, a
produselor oxidabile sau cu rezistenţă scăzută în timp la acţiunea apei, etc)
Betonul celular autoclavizat are densitatea aparentă în stare uscată de 550 kg/m 3 şi se
produce în formă de plăci cu dimensiunile 490 x 240 mm, avind grosimi de 63, 75, 100
şi 125 mm.
Plăcile semirigide de vată minerală tip G 80 şi G 100 sînt alcătuite din fibre de vată
minerală legate cu liant bituminos. Se fabrică cu dimensiuni de 1200 x 600 x (30, 40,
50, 60, 70, 80) mm.
Pentru celelalte cazuri, pe lîngă plăcile din polistiren urmează a se utiliza pentru izolaţii
termice unele materiale care au mai fost folosite în trecut în acest scop (plăci din stalilit,
plăci din stufit) şi unele materiale noi fabricate din deşeuri industriale (plăci din
izolemn, plăci din deşeuri textile - tefo, plăci din deşeuri poliuretanice, plăci din
puzderie de in şi cînepă) sau din materii prime locale (placi din izostuf, plăci din turbă,
plăci din perlit liant cu ciment etc).
72
Hidroizolarea se face cu produsul hidroizolant ISOFLEX pe bază de elastomeri.
Consumul total al hidroizolantului ISOFLEX este de 1.0 – 1.5 kg/m.p.
Eventualele remedieri locale ale inclinaţiilor se fac cu mortar de ciment, suportul aplicării
produsului ISOFLEX trebuie să fie curat şi uscat.
După uscarea grundului ,se aplică local un strat de ISOFLEX de-a lungul imbinării
terasei cu elemente verticale (parapete,etc), ca şi de-a lungul fisurilor existente sau
rosturilor de dilataţie, ca şi la punctele de imbinare a terasei cu aerisirile, coşurile de
fum, jgheaburilor de apă,etc. Cat timp stratul acesta este incă proaspăt se armează cu o
bandă din ţesătură pliesterică sau din plasă din fibre de sticlă lată de 10 centimetri.
73
Urmează o altă acoperire totală cu ISOFLEX, in cruce fată de precedenta şi numai după
uscarea acesteia, rezultatul final fiind o membrană unitară,elastică,impermeabilă, fară
rosturi şi fară imbinări,cu o durată mare de viaţă datorată compoziţiei sale de
hidroizolant.
74
Membranele bituminoase se petrec una peste alta la margini cu 10 centimetri. Imbinarea
dintre ele se etanşează prin incălzire locală cu arzătorul şi apăsare cu şpaclul. In
continuare pentru protejarea bitumului expus, toate imbinările se acoperă cu ISOFLEX.
Marginile membranei bituminoase la parapet sau la alte elemente verticale se etanşează
prin incălzire locală cu arzătorul şi apăsare cu şpaclul.
ţesătură poliesterică.
Etanşarea imbinării membranei bituminoase cu grilaje sau ţevi care trec prin terasă se
fac cu ISOFLEX armat cu banda de ţesatură poliesterică.
75
10. Hidroizolarea terasei si termoizolarea sa ulterioara (terasa
inversata)
76
Peste hidroizolaţie, după uscarea acesteia, se montează, prin simpla aplicare, plăci din
polistiren extrudat.
Urmează montarea de geotextil sau de panză de sac din plastic.
77
Fig. 31. Preluarea frontului de lucru de către izolatori pentru executarea lucrărilor de
hidroizolaţii şi verificarea pantei suportului hidroizolaţiilor: a – caz in care nu se poate
prelua frontul de lucru; b – in acest caz se poate prelua frontul de lucru pentru
hidroizolaţii; c – verificarea pantei suportului:
1 – front de lucru; 2 – element-suport; 3 – boloboc; 4 – riglă gradată; 5 – dreptar.
- suportul să fie neted (asperităţi de max. 2 mm), rigid, fără fisuri şi cu panta prescrisă în
proiect;
- nu se admit mai mult de o denivelare de +5 mm pe o suprafaţă verificată cu dreptarul
de 3 m lungime, în orice direcţie, şi nici contrapante; la suportul alcătuit din elemente
prefabricate (chesoane) nu se admit denivelări mai mari de 10 mm; rectificările locale
vor avea panta de 1 : 5. Dacă denivelările sînt mai mari de 10 mm se va realiza o şapă
continuă de 20 mm cu avizul proiectantului;
- şapele din mortar de ciment (nu se admit din mortar de var sau de var cu adaos de
ciment) trebuie să aibă dozajul corespunzător mărcii prescrise în proiect;
- existenţa rosturilor în şapă, pe contur şi în cîmp, la intervalde 4 - 6 m, de circa 20 mm
lăţime, umplute cu mastic de bitum;
- corecta armare a şapelor slab armate (reţea din φ 6 mm la 25 mm) cu grosimea de 30
mm;
- respectarea grosimii minime a şapei, prevăzută în proiect;
- pantele trebuie să corespundă cu prevederile din proiect;
- se verifică cu dreptarul de 1m lungime,cu bolobocul şi metrul;
- executarea completă a aticelor, rebordurilor şi a altor elemente ieşite din planul
suportului orizontal, inclusiv tencuirea şi drişcuirea acestora precum şi existenţa
scafelor de racordare ( r = 5 cm);
- existenţa diblurilor necesare pentru montarea elementelor de tinichigerie la atice,
rosturi etc. (distanţa prescrisă de 35 cm, forma în coadă de rîndunică, impregnarea);
- montarea sifoanelor şi a gurilor de scurgere la cota necesară pentru a nu împiedica
scurgerea apelor;
- existenţa tuturor pieselor de străpungere a învelitorii (tuburi de ventilare etc);
conductele calde ce străpung acoperişul vor fi izolate astfel ca hidroizolaţia să nu se
degradeze datorită temperaturii acestora;
- existenţa parapetelor metalice definitive şi a celor provizorii de protecţie, de pe contur
şi în jurul golurilor;
- rezemarea sau ancorarea corectă a şapelor-suport, în cazurile speciale prevăzute în
proiect;
- eliminarea cîrligelor metalice care au servit la transportul şi montajul prefabricatelor
care alcătuiesc suportul;
- încheierea proceselor-verbale de lucrări ascunse pentru lucrările ce se acoperă prin
executarea ulterioară a altor lucrări.
78
Umiditatea suportului se verifică cu ajutorul unor fîşii de carton bitumat de 20 x 30 cm,
care se lipesc cu bitum fierbinte in mai multe puncte de pe suprafaţa şapei, după
amorsarea locală a acesteia. Fişiile se lipesc numai pe 20 x 20 cm, restul servind pentru
prindere cind sint smulse de pe suport, la circa 1- 2 ore. Dacă desprinderea se realizează
în masa stratului de bitum de lipire sau dacă se sfişie cartonul bitumat rezultă că
suprafaţa este corespunzătoare în ceea ce priveşte gradul de umiditate admisibil. In
cazul în care fîşia se desprinde de pe suport, cu bitum cu tot, înseamnă că suprafaţa este
incă prea umedă.
Tabela 1
Materialul Domeniul Solvent Bitum Apa Pasta Emulsie
de topit anionica
utilizare
Solutie amorsare 65 – 70 35 – 30 – – –
bituminoasa
(bitum taiat) atansare 50 – 40 50 – 60 – – –
Suspensie amorsare – – 50 – 60 50 – 40 –
de bitum
filerizat etansare – – 30 – 20 70 – 80 –
(Subif)
Chit de matare – – – 100 –
bitum rosturi,etansare
filerizat si si protectie – – 10 - 20 90 – 80 –
cu celuloza
79
(Celochit)
Emulsie amorsare – – 30 - 33 – 70 – 67
anionica
cu 55% etansare – – – 100
bitum
Pe acoperiş, amorsajul în stare rece se aduce la locul de aplicare in găleţi cilindrice (cu
gura largă), în care se înmoaie periile de păr sau fibră prevăzute cu coadă lungă şi se
aplică pe suprafaţa-suport prin frecare intensă, în două straturi, cel de-al doilea strat
aplicîndu-se după uscarea celui precedent; culoarea finală trebuie să fie neagră şi puţin
lucioasă.
Amorsajul din suspensie de bitum filerizat (Subif) se prepară din Subif (pastă) şi apă în
proporţiile prezentate în tabela 1. Se amestecă cele două componente pînă la dizolvarea
pastei de Subif, aceasta constituind suspensia de amorsaj.
80
Emulsiile de bitum sînt produse cu stabilitate limitată în timp (2-3 luni), de aceea
aprovizionarea lor trebuie bine corelată cu perioada în care se programează executarea
lucrărilor de hidroizolaţii. Se livrează în cisterne de 20 t care se descarcă cu un
dispozitiv de transvazare, la şantier, în butoaie metalice de 200 litri cu capac, etanşe şi
curate (butoaiele destinate emulsiei se spală cu apă şi apoi prin clătire cu acid clorhidric
diluat, în concentraţie de 2-3%) şi se depozitează ferite de ger şi de căldură.
Aplicarea manuală a emulsiei se realizează prin întinderea cu perii de tip Sizal, relon
plastifiat sau păr de porc, prin frecare energică, pentru a obţine o peliculă continuă si cît
mai subţire. Stratul următor se aplică numai după „ruperea" şi uscarea celui precedent.
Ruperea emulsiei se constată prin schimbarea culorii de la cafeniu la negru, iar usca-
rea se verifică prin frecare uşoară cu podul palmei; palma nu trebuie să se murdărească.
La o temperatură medie de +20°C ruperea se produce după circa 30 min de la aplicare,
iar uscarea după 3 ore. Temperatura minimă admisă în timpul aplicării emulsiei este
de +5°C.
81
spirit. Pentru asigurarea presiunii de 3-4 atm, termostatul compresorului de aer 16 va
regla la presiunea de 3,5 daN/cm 2 , iar supapa de siguranţă la
1 daN/cm 2 . Instalaţia trebuie verificată periodic de către organele de specialitate.
Pelicula de bitum prin aplicarea emulsiei, după uscare, trebuie să aibă o culoare neagră,
lucioasă, aspect uniform şi continuu, fără pete mate şi o grosime de circa 1 mm.
Barierele contra vaporilor se pot realiza din pelicule de bitum, din folii bitumate sau din
polietilenă sau din straturi complexe pe bază de materiale bituminoase în suluri.
La aplicarea barierei contra vaporilor din pelicule, bituminoase, amorsajul se execută
din bitum tăiat în proporţie de 33-45% bitum şi
67-55% solvent. Peste amorsajul uscat se aplică un strat de etanşare din soluţie de
bitum 50-70% bitum şi 50-30% solvent; operaţia se repetă pînă la obţinerea numărului
de straturi prevăzut în proiect. Pentru obţinerea unor pelicule mai groase se poate aplica
la cald şi o soluţie preparată din 75% bitum şi 25% solvent. Bitumul folosit trebuie să
aibă un punct de înmuiere ridicat, de cel puţin 90°C.
Bariera contra vaporilor din folii bitumate poate fi alcătuită din carton bitumat,
împîslitură din fibră de sticlă bitumată sau folie de aluminiu bitumată de 0,1 mm.
Cartonul bitumat sau împîslitură se lipesc la petreceri (10 cm) sau pe toată suprafaţa,
după cum se precizează în proiect. In cazul lipirii numai la petreceri nu se impun
condiţii de limitare a umidităţii suportului.
82
Derularea şi lipirea foliei bitumate a barierei se execută concomitent cu derularea foliei
stratului de difuzie. In astfel de cazuri, bitumul de lipire se aplică între cele două folii.
Sulurile de carton bitumat sau împîslitură bitumată se derulează, se curăţă prin
măturare şi periere, se taie la dimensiunile impuse de situaţia locală şi se rulează din
nou strîns. Se trece apoi la lipirea lor, fîşie cu fîşie, derulandu-se peste stratul de bitum
fierbinte care se toarnă cu canciocul. Imediat după lipire, suprafaţa foliei se presează cu
o spatulă de lemn de 15-20 cm lăţime.
Pe aceste suprafeţe fîşiile se lipesc de jos în sus. Peste folia bituminoasă care alcătuieşte
bariera contra vaporilor se aplică la cald un strat de acoperire din bitum a cărui
temperatură trebuie să fie de minimum 150°C. Acest strat de acoperire poate să
lipsească atunci cînd urmează să se aplice în continuare o termoizolaţie care se lipeşte
tot cu bitum la cald.
83
Fig.33. Sisteme de difuzie a vaporilor:
a – strat de difuzie din foi perforate bitumate; b – difuzie cu canale de aer realizate prin
distanţarea plăcilor izolatoare; c – difuzie cu canale practicate in grosimea
materialului termoizolant, la partea superioară; d – difuzie cu canale practicate in
grosimea materialului termoizolant la partea inferioară; e – sistemul de funcţionare a
stratului de difuzie şi a deflectorului; f – difuzie din foaie bitumată perforată blindată;
1 – hidroizolaţie; 2 – strat de difuzie; 3 – strat termoizolant; 4 – canale in materialul
termoizolant; 5 – material termoizolant; 6 – placi termoizolante canelate la partea
inferioară; 7 – deflectoare; 8 – strat de bitum de lipire; 9 – foie bitumată perforată; 10 –
nisip graunţos (1 – 3 mm); 11 – picioruşe formate prin lipirea foii turnate cu mastic de
bitum.
Straturile de difuzie din foi bitumate pot fi din carton bitumat perforat şi blindat sau din
împîslitură din fibre de sticlă bitumată blindată şi perforată. Blindajul constă dintr-un
strat de nisip cu granulaţia de 3 mm pe una din feţe. Stratul de difuzie se lipeşte cu
stratul de nisip în jos (pe suprafaţa-suport), prin intermediul bitumului care se aplică
peste foaia bitumată perforată şi care formează nişte picioruşe de fixare în dreptul
orificiilor
(fig. 33, f).
84
termoizolaţie din beton celular autoclavizat; 7 – şapă de protectie şi suport pentru
hidroizolaţie; 8 – hidroizolaţie; 9 – strat de protectie a hidroizolaţiei; 10 – strat
suplimentar de panză bitumată; 11 – şorţ din tablă zincată (0.5 mm grosime);
12 – diblu de lemn;13 – agrafă; 14 – jgheab.
Eliminarea vaporilor se realizează fie prin zonele de contur ale acoperişului (atice,
reborduri etc), fie prin guri de aerare (deflectoare) pozate în cîmpul învelitorii şi în
special la coame (fig. 36). Deflectoarele se prevăd în cazul acoperişurilor cu lăţime
mai mare de 12 m, cîte o bucată pentru 100 m 2 suprafaţă de învelitoare, uniform
repartizate, la maximum 10-12 m între ele. Se folosesc deflectoare simple şi deflectoare
duble, după cum în structura de termohidroizolatie se găseşte un strat de difuzie sau
două.
85
4 – barieră contra vaporilor; 5 – termoizolaţie; 6 – şapă-suport pentru hidroizolaţie; 7 –
hidroizolaţie; 8 – panză bitumată; 9 – fretare cu sarmă zincată; 10 – deflector din tablă
zincată.
Se folosesc izolaţii la cald din masticuri de bitum şi folii din pînză bitumată, împîslitura
din fibre de sticlă bitumată şi carton bitumat. Acesta din urmă are rol de protecţie sau de
86
strat hidroizolant la construcţii provizorii. In afară de materialele bituminoase în suluri,
se folosesc şi alte sortimente noi cu caracteristici superioare, cum sînt: ţesătura din fibre
de sticlă bitumată, folia de aluminiu bitumată (simplă sau în combinaţie cu ţesătura şi
împîslitura din fibre de sticlă bitumată, poziţionată ca strat de acoperire sau în interior)
şi materiale bitumate în suluri cu strat gros de bitum (similar genului de produse cu
bitum preaplicat). Se mai folosesc, de asemenea, izolaţii la „rece" din straturi de
suspensie de bitum filerizat şi pînză impregnată.
a.)Condiţii de execuţie. După felul de aplicare pe suport, hidroizolaţia poate fi: lipită cu
mastic de bitum la cald sau cu suspensii de bitum la rece.
Pentru asigurarea unei execuţii de calitate a hidroizolaţiilor, trebuie să se respecte
următoarele condiţii:
- hidroizolaţiile să se execute de către echipe de specialitate;
- calitatea materialelor trebuie să fie verificată, iar depozitarea lor să se facă în mod
corespunzător;
- să se asigure căi de acces scurte şi libere pentru transportul şi manipularea
materialelor;
- lucrările de hidroizolaţie să se execute în mod normal pe timp frumos, pînă la
temperatura minimă de +5°C prin procedeul la cald şi de 8°C prin procedeul la rece.
Sub aceste temperaturi, de la caz la caz, se stabilesc măsurile necesare pentru asigurarea
calităţii lucrărilor;
- executarea conform proiectului şi coordonarea strictă între toate unităţile de execuţie
pe tot timpul realizării lucrării;
- suportul hidroizolaţiei să fie neted, rigid, plan şi uscat.
La scafe, stratul suplimentar va avea 50 cm. lăţime, iar la dolii minimum 1 m (fig. 38,
a). Cînd versanţii doliilor au pantă peste 70% stratul suplimentar se va ridica pe 20 cm
pe versanţi. De asemenea, la doliile cu versanţi cu panta peste 40%, înainte de aplicarea
hidroizolaţiei, se va realiza un strat de mortar de ciment, indiferent de natura
termoizolaţiei.
87
Fig.38. Tehnologia de execuţie a hidroizolaţiei bituminoase:
a – aplicarea stratului suplimentar de panză bitumată la dolii; b si c pozarea foilor
bitumate pe acoperişuri (b – paralel cu coama; c – perpendicular pe coamă); d – pozarea
foilor bitumate la acoperişuri cu dolii şi cu panta pană la 20 %; 1 – element de
rezistenţă; 2 – strat suplimentar de panză bitumată; 3 – hidroizolaţie curentă; 4 – 7 - foi
bitumate.
Cârligele şi agrafele nu trebuie să depăşească nivelul superior al sapei de egalizare.
La acoperişuri cu pante pînă la 20% foile bitumate se pozează paralel cu coama (Fig.
38, b), începând de la streaşină, sau perpendicular pe coamă, prin derulare de la coama
spre streaşină (fig. 38, c).
La acoperişuri cu dolii avînd pante sub 20 % foile bitumate se asează ca în figura 38, d.
La acoperişuri cu dolii, foile bitumate trebuie tăiate la lungimi corespunzătoare, pentru a
ajunge din dolie in dolie, din jgheab în jgheab sau cel puţin de la jgheab pînă peste
coamă.
88
a – la acoperişuri in 2 pante; b – la acoperişuri cupolă; 1 – coamă; 2 – streaşină; 3 – 14
– ordinea de lipire a foilor bitumate.
La cupole, foile bitumate se vor aplica după indicaţiile din figura 39, b.
La pante mari, în afară de filerizarea corespunzătoare a bitumului şi de măsurile
indicate, se execută şi ancorarea foilor bitumate prin prindere în cuie de oţel cu cap lat şi
cu şaibe din tablă zincată de 0,75 mm şi 0 2 cm. La capetele foilor, curele se bat la
intervale de 10 cm, iar de-a lungul foii la 30 - 50 cm, însă numai pe latura care se
acoperă prin petrecerea foii următoare.
a c
89
mortar bituminos; 6 – straturi de etanşare şi lipire din mastic de bitum; 6a – straturi de
etanşare şi lipire din Subif şi Celochit.
La acoperişurile în formă de şed, dolia trebuie să aibă o pantă către gurile de scurgere de
1.5 - 2 %. Stratul suplimentar de pînză căptuşeşte dolia şi se ridică pe placa şedului pînă
la aceeaşi înălţime ca la luminator. Partea superioară a rebordului interior al
luminătorului trebuie să fie la cel puţin
25 - 30 cm peste punctul cel mai de sus al doliei izolate. In dolie se va realiza, indiferent
de natura termoizolaţiei, un suport rigid pentru hidroizolaţie (fig.41,d). în afară de
stratul suplimentar de pînză bitumată, se vor aplica minimum trei straturi de foi
hidroizolante.
90
Fig.41. Detalii de execuţie a hidroizolaţiei bituminoase:
a si b – racordarea hidroizolaţiei pe verticală ( a – cu şliţ; b – cu rebord de acoperire); c
– intărirea şi racordarea hidroizolaţiei la scafe; d – aplicarea hidroizolaţiei in dolie la
şeduri;
1 – suportul hidroizolaţiei; 2 – strat suplimentar de panză bitumată; 3 – hidroizolaţie; 4
– protecţia hidroizolaţiei; 5 – piron; 6 – şapă rigidă.
91
hidroizolaţiei prin întinderi succesive pe zone cît lăţimea unei foi de pînză, peste care se
aplică imediat foile de panză bine întinse şi cu petreceri între ele de 10 cm. In acest mod
se acoperă toată suprafaţa tronsonului de acoperiş cu un strat de panză, peste care se
întinde imediat un strat de suspensie. După uscarea acestui strat se verifică dacă este
bine acoperită textura pînzei; în caz contrar, se mai întinde un strat de suspensie sau un
strat de Celochit pentru a se obţine un strat bituminos continuu. Se continuă aplicarea
similară a celui de-al doilea strat de pînză, cu petrecerile intercalate cu ale primului.
Scafele, doliile şi gurile de scurgere vor fi întărite prin aplicarea straturilor suplimentare
de pînză bitumată PA 45 sau de ţesătura din fire de sticlă bitumată cu mastic bituminos,
înainte de aplicarea hidroizolaţiei la rece. La scafe şi dolii, pânzele se mulează usor, fără
a fi întinse forţat. Peste stratul al doilea de pânză se aplică straturile de etanşare din
suspensie, pînă la acoperirea texturii, după a căror uscare se mai întind cu geluitorul de
cauciuc succesiv două straturi de Celochit. Pentru fiecare strat se aplică 1- 1,2 kg/m2
suspensie de bitum si 5 - 1,8 kg/m2 Celochit.
Prezintă aderenţă foarte bună la o mare diversitate de suporturi. Are bune proprietăţi
termoizolante şi fono-adsorbante.
92
Nr. U.M Condiţii de Metode de
Caracteristicile produsului
crt . livrare analiză
Conţinut de substanţe
nevolatile, 2 h / 120 C % 75 2 SR ISO 3251
3
Timp de uscare, 20 C ore max. 16 STAS 2875/75
4
Conţinut de substanţe organice Garantat de
5 % max. 1,5
volatile, VOC producător
Proprietăţile peliculei uscate
Peliculă
Aspect - vizual
1 semimată
Culoare - alb*) vizual
2
Aderenţă, grilă 2 mm, peliculă
- 1 SR ISO 2409
3 300 µm
Flexibilitate pe dorn conic mm 1 STAS 7543/74
4
Rezistenţă la apă la 23 C
după 24 ore 1- foarte bună
5 - STAS 2313/76
după 48 ore 2 - foarte bună
după 72 ore 3 – foarte bună
Aplicarea unei amorse obţinută din produs diluat cu apă în proporţie de 1 : 10-14 se
recomandă pentru lucrări pretenţioase, suprafeţe murdare sau foarte lucioase.
93
Este recomandat ca cel puţin unul din materialele lipite să fie poros astfel ca în timp să
permită evaporarea apei conţinută de produs
94
Executarea copertinelor (şorţuri). După forma acoperişului, sistemul de scurgere a
apelor şi structura generală a învelitorii pot exista copertine simple la coamă, la
streaşină sau pe părţile laterale ale acoperişului. In aceste cazuri rolul copertinei este de
a întări hidroizolaţia în aceste zone.
In cazul învelitoriior protejate cu dale, plăci etc. se folosesc şorţuri de tabla prevăzute cu
un opritor cu fante, pe tot conturul acoperişului; înălţimea acestuia este de cel puţin pînă
la nivelul superior al protecţiei hidroizolaţiei. Aplicarea şorţului din tablă zincată nu
trebuie să conducă la denivelarea locală a hidroizolaţiei şi la stagnarea apelor din
precipitaţii în aceste zone, aşa incit şapa-suport se va racorda perfect la nivelul şorţului.
Şorţurile cu opritor cu fante se montează după executarea jgheaburilor.
95
sau din beton mozaicat. Armătura din tencuială se ancorează de o bară din oţel-beton,
aşezată în lungul aticului, care este fixată cu agrafe.
După amorsarea şapei se aplică un strat de pînză bitumată de 1 metru lăţime introdus cu
o buclă şi în interiorul rostului, pe o adîncime de circa 5 cm. In punga formată se
introduc cîlţi bitumaţi sau franghie gudronată. Apoi se montează în mastic de bitum cald
o bucata de tablă zincată de 0,75 mm, cu o buclă-compensator în dreptul rostului, după
amorsarea în prealabil a suprafeţei interioare a acesteia (fig. 43, a). La acoperişurile fără
atic, bucla va fi în sus, iar la cele cu atic (terase) va fi în jos.
96
Fig.42. Detalii de execuţie a hidroizolaţiei la atice:
a – pentru acoperiş cu guri de scurgere interioare, in camp; b – pentru acoperiş cu guri
de scurgere pe contur, lagă atic; c – orificiu de scurgere prin atic (barbacană).
1 – element de rezistenţă; 2 – şapă de egalizare; 3 – start de difuzie a vaporilor; 4 –
barieră contra vaporilor; 5 – termoizolaţie; 6 – şapă-suport a hidroizolaţiei; 7 – strat
suplimentar de panză bitumată; 8 – strat de panză bitumată; 9 – strat de impaslitura
din fibră de sticlă bitumată; 10 – strat de impaslitură bitumată tip IB (sau IA); 11 – strat
decarton bitumat;12 – agrafă de 30 x 2 sau 20 x 3 mm la cate 40 cm; 13 – bolţ impuscat;
14 – oţel beton ( φ 6 mm) de ancoraj; 15 – reţea de oţel de φ 6 mm la 25 cm; 16 – plasă
de rabiţ; 17 – tencuială din mortar de ciment M 100 a, de 3.5 – 4 cm; 18 – strat de
carton bitumat; 19 – şorţ din tablă zincată de 0.5 mm; 20 – strat de protecţie; 21 – beton
de pantă; 22 – hidroizolaţie; 23 – barbacană din tablă zincată cu secţiunea de 14 x 20
cm, cu guler pentru racordarea hidroizolaţiei; 23a – manşon din carton bitumat lipit in
interiorul orificiului; 24 – diblu de lemn; 25 – parafrunzar.
97
Fig.43. Hidroizolaţia rosturilor la acoperişuri:
98
bitumată; 15 – straturile 2 si 3 ale hidroizolaţiei; 16 – manşonul coşului de protecţie;
17 – coş de protecţie (parafrunzar); 18 – dale prefabricate; 19 – start de pietriş de 7
– 15 mm grosime; 20 – hidroizolaţie; 21 – strat de protecţie a termoizolaţiei; 22 –
manşon din teavă; 23 – gură de scurgere din fontă;24 – strat de pietriş in jurul gurii de
scurgere.
La porţiunea de şapă adîncită, se aplică cu bitum fierbinte un strat de pînză bitumată (de
1x1 on), care se introduce în tubul de scurgere pe o porţiune de 10 cm adîncime, scop în
care se crestează bucata respectivă pentru a permite mularea. Apoi se montează un
guler din tablă de plumb (r = 50 cm), de 2 mm grosime, peste stratul de întărire din
pînză bitumată. Acesta se vopseşte cu soluţie de bitum, înainte de montare, iar după
aceasta se bate cu ciocanul de lemn, pentru a se obţine o bună mulare a sa pe suport.
Peste gulerul de plumb se aplică straturile curente ale hidroizolaţiei. Primul strat (de
pînză bitumată) se crestează şi se introduce în interiorul tubului de scurgere pe o
adâncime de 15 cm, lipindu-se cu bitum fierbinte pe gulerul de plumb, pe care se
presează pe cît posibil. Restul straturilor se taie cu cuţitul, pe conturul gurii de scurgere,
fara a se introduce în golul tubular, dar avîndu-se grijă să fie bine lipite.
In jurul acestor sifoane de pardoseală se va aplica, în locul stratului de poză din nisip,
un strat de circulaţie din pietriş (de 15- 20 mm granulaţie), pe o rază de 40 cm în jurul
gurii de scurgere, pentru a se evita scurgerea nisipului în tub. De asemenea, în zona
gurilor de scurgere, termoizolaţia se aplică pînă lîngă tubul de scurgere, pentru a nu se
forma punţi termice care ar putea provoca condensarea vaporilor.
99
11.10. Executarea hidroizolaţiei la străpungeri. La străpungerile formate din elemente
rigide, fără trepidaţii sau temperatură ridicată, cu diametrul între 35 şi 200 mm
racordarea izolaţiei se realizează cu ajutorul unui manşon din tablă zincată introdus, de
preferinţă, intre două manşoane de pînză bitumată şi mastic de bitum .In cazul unor
manşoane din pînză bitumată, acestea se matisează cu sîrmă zincată ( φ 0,8 mm).
Fig.46. Executarea
hidroizolaţiei la străpungeri cu izolare termică şi rebord:
100
1 – strat-suport; 2 – hidroizolaţie; 2a – strat suplimentar din panză bitumată; 3 – rebord
in jurul străpungerii; 4 – protecţia izolaţiei; 5 – şaibă de tablă; 6 – paslă minerală; 7 –
element de strapungere; 8 – manta de protectie din tablă zincată; 9 – chituire cu chit de
miniu; 10 – brăţară de presiune; 11 – opritor.
101