Arhitectura moderna si natura

publicat pe 22 Septem brie 2008

In mod general, modernismul e considerat antitetic naturii, lumea naturala si diferentele

regionale fiind ocupate de un raspuns purist si universal fata de tehnologie si socialism. Acest
lucru poate fi adevarat daca ne gandim la practica arhitecturala tot mai mecanica a arhitectilor
din axa Germano Americana (avand ca pionieri pe Walter Gropius, Mies van de Rohe si Marcel
Breuer, continuand cu Philip Johnson, Skidmore Owings si Merril si alte importante corporatii
arhitecturale americane, devalorizandu-se in final intr-un vernacular international omniprezent). Totusi, acest lucru nu
este valabil si pentru abordarile mai intuitive, individuale si organice ale lui Le Corbusier, Alvar Aalto si Frank Lloyd Wright
sau pentru expresionismul lui Eric Mendelsoh si Taut.
Le Corbusier
Le Corbusier (1887-1966) este probabil cel mai de seama reprezentant al Miscarii Moderniste. Geniul sau cuprinde
dialecticul, poeticul si artisticul, arhitectura sa fiind produsul acestor surse.
In scrierile lui Le Corbusier, natura este o tema frecventa, cuprinsa deseori de conotatii religioase. Acesta se refera la natura ca fiind o forta antitetica
fata de creatiile umane, echivalenta a haosului sau a notiunii Romantice a sublimului; alteori a portretizat natura ca fiind in esenta un sistem din care
omul face parte.
Tema naturii a reprezentat, de asemenea, punctul central al obiectivelor sale sociale. Reluandu-l pe Ruskin, a carui opera o citise la universitate in
Elvetia, Corbusier se refera la natura ca un agent pentru regenerarea morala a omenirii, capabila sa reaprinda valorile umanitare pierdute in
societatea industrializata. In scrierea sa, "The Radiant City" (Paris, 1967), declara: "Omul este un produs al naturii. El a fost creat tinand seama de
legile naturii. Daca el este destul de constient de aceste legi, daca se supune acestora si isi armonizeaza viata cu fluxul perpetuu al naturii, atunci va
obtine senzatia constienta a armoniei, care ii va fi benefica."
Primele cautari ale lui Le Corbusier pentru un limbaj arhitectural modern s-au dezvoltat din consideratii intelectuale si departe de trairi instinctive sau
metafizice. Prin principiile sale teoretice, concepute ca o reactie impotriva academismului, inverseaza relatia traditionala dintre cladire si peisaj. Vilele
sale timpurii prezinta aceeasi relatie cu peisajul, precum cele ale lui Palladio albe, independente si individuale folosind situl cu un rol contrastant
cu scopul de a intensifica experienta arhitecturala. Totusi, in loc sa foloseasca o fundatie rustica cu rolul de mediator intre formalitatea resedintei si
dezordinea regiunii rurale, Le Corbusier si-a inaltat vilele pe piloti cu scopul de a asigura o proiectie orizontala continua. Un exemplu ilustrativ in
acest sens il constituie Vila Savoye de la Poissy (1929-1931).
Peisajul natural, izolat de volumul cladirii, devine un obiect pentru contemplare din spatiile interioare si de pe acoperis; iar cladirea, privita de la
distanta, apare precum o masinarie extraterestra.
Opera lui Le Corbusier a fost profunda, contradictorie si insufletitoare. Aspectele intuitive, mitologizante si poetice ale operei sale, cele care se
adresau relatiei omului cu natura, au fost devalorizate si ignorate prin eforturile ulterioare de a face din diversitatea creativa a Modernismului, o
arhitectura omogena, care a evoluat in ceea ce se numeste Stilul International. Abia in zilele noastre, complexitatea operei sale, multitudinea
surselor si inspiratia provenita din natura, a fost recunoscuta si influenta asupra unei noi generatii de arhitecti, simtita.
Alvar Aalto
Opera arhitectului finlandez, Alvar Aalto (1898-1976), constituie produsul unui punct de vedere personal si unic asupra relatiei dintre om, tehnologie
si natura.
Aalto, desi a fost din punct de vedere intelectual un modernist, si-a gasit inspiratia, pentru proiectarea cladirilor sale, in locul unde s-a nascut, a fost
crescut si a muncit. Acest simt al atasarii de un singur climat, cultura si economie, constituie un aspect esential al modului de gandire "verde" in
arhitectura de azi.
Frank Lloyd Wright
Arhitectul american Frank Lloyd Wright (1869-1959), nascut si crescut in Wisconsin, nu a fost constrans de principiile Modernismului european. El sia creat propriul drum inspirandu-se din sursele si gandirea zonei de unde provenea. Arhitectura pe care Wright a dezvoltat-o, este deseori numita
"organica". Termenul de "organic" este destul de problematic, fiind folosit de diversi critici in momente diferite, pentru a rezuma, atat o stare de spirit
in arhitectura, cat si o prezenta fizica. In anul 1914, Wright a explicat acest termen: "prin arhitectura organica, ma refer la ideea unui ecou poetic si
intuitiv al naturii, intensificat prin trecerea timpului". In gandirea sa cuvantul cheie il constituie "goticul" acesta fiind echivalentul pentru "organic" si
"natural". El cere artei si arhitecturii moderne sa se intoarca la "spiritul gotic". Stilul organic al spiritului gotic este natural precum o floare; acesta
trebuie sa se dezvolte din necesitatile locuitorilor, din materiale naturale si din trasaturile naturale ale peisajului.
Este semnificativ faptul ca atunci cand sunt descrise cladirile lui Wright, ele sunt insufletite. Astfel, acestea "imbratiseaza peisajul", "solicita" atentia
si "seduc" simturile. Acest simt pentru antropomorfic a constituit o sursa de inspiratie pentru generatia imediat urmatoare, dezvoltandu-se mai apoi
in arhitectura bioclimatica de azi.

Un articol de Reka Rozsnyai