609 532 CLIFFORD GEERTZ § Interpretarea culturilor Eseuri alese Traducere: Ciprian Siulea Postfata: Stefan Guga BCU Cc iti SOCAS: eiieeraCAPITOLUL I Descrierea densa: ctre o teorie interpretativa a culturii I LUSANNE LANGER remarci, in cartea ei Philosophy in a New Key, faptul ci anumite Didei explodeaza in peisajul intelectual cu o forpi extraordinara. Ele rezolvi fr-odati atat de multe probleme fundamentale, incat par, de asemenea, si gomiti si cd vor rezolva toate problemele fundamentale si c& vor clarifica toate obscure. Toati lumea le ia imediat ca pe o cheie magici a unei noi fe pozitive, drept punctul central conceptual in jurul ciruia poate fi construit sistem de analizi comprehensiv. Voga brusca a unei astfel de grande idée, care parte pentru o vreme aproape orice altceva, se datoreaz’, spune a, »faptului ii wate mintile scnsibile si active se orienteaza simultan citre exploatarea ei. O im in orice conexiune, pentru orice scop, experimentim extinderi posibile sensului ei strict, prin generalizari si extrapoliri”. Dupi ce ne-am familiarizat cu noua idee insi, dup ce ca a devenit o parte a cului nostru general de concepte teoretice, asteptirile noastre sunt readaptate putilizirile ei efective, iar popularitatea ei excesiva ia sfarsit. Cativa habotnici inva si o priveasci drept o ,cheie a universului”; dar, dupi o vreme, gandi- fii mai putin pasionali se limiteaz4 la problemele pe care ideea le-a generat adevirat. Ei incearci s-o aplice gi s-o extinda acolo unde ea se aplici gi unde te fi extins’; gi renunga la ea acolo unde nu se aplic’ si unde nu poate fi extinsi. fac a fost intr-adevir, de la bun inceput, o idee fundamental, ea devine o parte pemanenti si durabild a arsenalului nostru intelectual. Dar nu mai are anvergura a asi, atoatepromititoare si nici versatilitatea infinit’ a aplicatiilor aparente fe care le-a avut odati. A doua lege a termodinamicii, principiul selectiei naturale, paccptul de motivatie inconstient’ sau organizarea mijloacelor de productie nu ci totul, nici macar tot ce tine de uman, dar totusi explicd ceva; iar atentia tr se indreapti spre izolarea tocmai a acelui ceva, spre eliberarea noastri de we cantitate de pseudostiinti cireia acea idee, in primul avant al celebritit dat de asemenea nastere.14 INTERPRETAREA CULTURILOR Daci acesta este sau nu modul in care evolueazi, de fapt, toate conceptele stiingifice de importanfa central, nu gtiu. Dar cu certitudine acest tipar se potriveste conceptului de cultur4, in jurul ciruia a apirut intreaga disciplind a antropologiei | sia c&rui dominagie acea disciplina a fost tot mai preocupati si o limiteze, si 0 | specifice, si 0 pun in prim-plan gi si o restrangi. Acestei determinari a con- ceptului de cultura, prin asigurarea viitoarei lui importante mai degrab’ decat printr-o subminare a acesteia, fi sunt dedicate toate eseurile din continuare, cu modalitigile si directiile lor diferite. Toate sustin, uneori explicit, cel mai adesea 3 doar prin intermediul analizei specifice dezvoltate de ele, un concept de culturi mai ingust, mai specializat si, cred eu, mai puternic din punct de vedere teoretic, care si inlocuiasc& celebrul ,cel mai complex ansamblu” al lui E. B. Tylor, care, fart a-i nega puterea creatoare, mi se pare ci a atins punctul in care mai mult pune in: umbri decat dezviluie. Confuzia conceptuali la care poate si conducé modalitatea globalizatoare specificd teoretizirii tyloriene a culturii este evident’ in ceea ce constituie inc’ una dintre cele mai bune introduceri generale in antropologie, Mirror for Man de, Clyde Kluckhohn. In cele aproximativ 27 de pagini ale capitolului stu despre acest] concept, Kluckhohn a reusit si defineascd pe rind cultura ca: (1) ,modul total def viafi al unui popor”, (2) ,mostenirea sociala pe care individul o dobandeste din partea grupului siu”, (3) ,un mod de a gandi, a simti si a crede”, (4) ,o abstractia a comportamentului”, (5) o teorie a antropologului referitoare la modul in card se comporti efectiv un grup de oameni, (6) ,un depozit de invapituri pusi ii comun”, (7) ,un set de orientiri standardizate fata de unele probleme recurente’ (8),,comportament invatat”, (9) un mecanism de reglementare normativa a com4 portamentului, (10) ,un set de tehnici de adaptare atat la mediul exterior, cat # 1a alfi oameni”, (11) ,un precipitat de istorie”; si — apeland, probabil in disperart de cauzi, la comparatii — ca o hart, ca o siti si ca o matrice. In fata acestui fel d profuziune teoretica, pani si un concept oarecum restrictiv si nu pe deplin standagf al culturii, care este cel putin coerent din punct de vedere intern si, mai impo! tant, care are un punct de vedere clar de sustinut, reprezint& (asa cum, pentru ai onesti, Kluckhohn insusi isi daidea seama cu acuitate) un progres. Eclectismul intoarce impotriva lui insugi nu pentru ci exist o singuri directie in care este sd avansezi, ci pentru cd exist& atat de multe: este nécesar si alegi. Conceptul de culturi pe care il imbrafisez eu si a cirui utilitate eseuriled mai jos incearci s-o demonstreze este, in esenti, unul semiotic, Deoarece cra impreuni cu Max Weber, ci omul este un animal suspendat in anumite retele! semnificatie pe care el insugi le-a tesut, iau cultura drept acele retele, iar ci, prin urmare, nu drept o sting experimentali aflat in ciutarea legii, ci wi interpretativa, aflati in ciutarea sensului. Explicatia este ceea ce urmirescié interpretand expresii sociale enigmatice la suprafata lor. Dar aceast’ proclama o doctrina intr-o propozitie, necesiti ea insisi unele explicafii.1, DESCRIEREA DENSA... 15 I Operationalismul, ca dogma metodologic’, nu a avut niciodat’ prea mult sens in cea ce priveste stiintele sociale, iar cu exceptia catorva cazuri mai degrabi extrem Ede izolate — behaviorismul skinnerian, testarea inteligentei si asa mai departe —, el este in mare parte mort acum. Dar, cu toate acestea, el a avut un cuvant important | de spus, ceea ce, orice parere am avea despre incercarea de a defini carisma sau f alienarea in termeni de operatii, implica inc o anumiti fort: dac& vrei si intelegi E ce este o stint’, ar trebui si privesti in primi instanfa nu spre teoriile sau desco- : ile ei, si cu atat mai pufin spre ceea ce spun despre ea apologetii ei; ar trebui rrivesti spre cea ce fac aceia care o pun in practica. In antropologie, sau cel putin, in antropologia social, ceea ce fac practicienii | este etnografia. $i de la intelegerea a ceea ce este etnografia sau, mai exact, de la © evea ce inseamni a face etnografie, se poate porni spre ceea ce constituie analiza E antropologica, ca forma de cunoastere. Aceasta, trebuie adaugat imediat, nu este 0 E chestiune de metode. Dintr-un punct de vedere, cel al manualului, a face etnografie nseamni a stabili o conexiune, a selecta informatorii, a transcrie texte, a obtine & genealogii, a cartografia zone, a fine un jurnal si asa mai departe. Dar nu aceste F lucruri, tehnici si proceduri primite sunt cele care definesc acest demers. Ceea ce E ildefineste este tipul de efort intelectual constituit de el: o incursiune elaborata in, pentru a imprumuta o notiune de la Gilbert Ryle, ,descrierea densi”. | Discutia Ini Ryle despre ,descrierea denst” apare in dou’ eseuri recente ale lui E (republicate acum in al doilea volum al siu din Collected Papers) dedicate intre- F barii generice despre — asa cum 0 formuleazt el — ce face ,Le Penseur”: ,Gandire f sireflectic” si ,Gandirea gandurilor”. Si udm in considerare, spune el, doi biieti care igi contract& rapid pleoapele ochiului drept. La unul, acesta este un zvacnet F involuntar; la celilalt, un semnal conspirativ pentru un prieten. Cele dow migciri sunt, ca misciri, identice; printr-o observare fotograficd, ,fenomenalista”, nu ai E putea si-ti dai seama care a fost zvacnet gi care un semn cu ochiul si nici macar E daci ambele au fost zvacnet sau semn cu ochiul, sau doar una. Insi diferenta, oricat P de greu de surprins fotografic, dintre un zvacnet si un semn cu ochiul este imensa; | dup cum stie oricine, ai fi suficient de ghinionist s4-1 fi confundat pe primul cu al doilea. Cel care face cu ochiul comunica, ba chiar comunici intr-un modalitate foarte precisi si speciali: (1) in mod deliberat, (2) citre cineva anume, (3) pentru a transmite un mesaj anume, (4) in conformitate cu un cod stabilit social si (5) fari a-i cunoaste pe.cei care sunt de fata. Dupa cum arati Ryle, cel care face cu E ochiul nu a realizat dowd lucruri, si-si contracte pleoapele si si facd cu ochiul, pe cand acela ciruia i-a zvacnit ochiul a ficut doar unul, contractindu-si pleoapele. F Contractarea intenfionat’ a pleoapelor, atunci cand exist un cod public in care a | face asta inseamni un semnal conspiratiy, este a face cu ochiul. Despre asta e vorba: F un mic fragment de comportament, o firma de cultura si — voila! — un gest:16 INTERPRETAREA CULTURILOR Acesta este insi doar inceputul. Si presupunem, continui el, ci exist un 4 treilea biiat, care, pentru a le oferi o distractie rautacioasa prietenilor lui”, parodij az ficutul cu ochiul al primului biiat, intr-un mod neindeminatic, fira elegant’ ostentativ si asa mai departe. Desigur ci el face asta in acelasi mod in care al doi baiat a facut cu ochiul, iar primului i-a zvacnit ochiul: prin contractarea pleoapelot lui drepte. Numai cd acest baiat nici nu face cu ochiul, nici nu ii zvacneste pleoapa ci parodiaz& incercarea altcuiva de a face cu ochiul, pe care el o considera caraghio’ s&, Si aici exist& un cod stabilit social (el va ,,face cu ochiul” intr-un mod laboriag foarte ostentativ, poate adiugand o grimasi — artificiile obignuite ale clovnulug gi deopotriva exist un mesaj. Numai ci acum nu un complot, ci ridicolul este @ care pluteste in aer. Daca ceilalti cred ci el chiar face cu ochiul, intregul lui deme! se va intoarce cu totul impotriva sa, chiar daci cu rezultate oarecum diferite dee daci ei ar crede ci lui fi zvacneste ochiul. Se poate merge si mai departe: nesigur'd abilitatile lui de imitator, comediantul aspirant poate exersa acasi, in fata oglinz caz in care el nu-si contract& involuntar pleoapa, nu face cu ochiul sau parodi: ci repeta; chiar daca, din punctul de vedere a ceea ce ar inregistra un aparat'd filmat, un behaviorist radical sau un adept al enunturilor de observatie, el nu fag altceva decat si-si contracte rapid pleoapa dreapti, ca toti ceilalti. Sunt posibi complicatii, daci nu nesfarsite din punct de vedere practic, atunci cel putin di punct de vedere logic. De exemplu, baiatul care a fiicut cu ochiul initial de f s-a preflcut c& face cu ochiul, si spunem, pentru a-i induce in eroare pe neinitial ficindu-i si-si imagineze ci existé un complot in desfisurare, cand de fapt exist niciunul, caz in care descrierile noastre a ceea ce parodiaza parodistul sig repeti cel care repeti se transformi, desigur, in mod corespunzitor. Dar ideea eg ci intre ceea ce Ryle numeste ,descrierea superficiala” a lucrului pe care cel repeti (cel care parodiaza, cel care face cu ochiul, cel ciruia fi zvacneste ochiuld il face (,contractindu-gi rapid pleoapele drepte”) si ,descrierea de profunzia fals din ochi, parodiile, repetitiile parodiilor gi in lipsa cArora, de fapt, ele mij exista (nici macar zvacnetul de nivel zero, care, in calitate de categorie culturala, la fel de mult non-ficut cu ochiul pe cat facutul cu ochiul este non-zvacnet). Ca multe alte povestioare pe care filosofii de la Oxford sunt incAntati s inventeze pentru ei insisi, tot acest facut cu ochiul, fals fécut cu ochiul, fals deliberat neprecedat de niciun fel de comentariu explicativ, un fragment des caracteristic din jurnalul meu de teren, pentru a demonstra cd, oricat de ajustal fi pentru scopuri didactice, exemplul lui Ryle prezint o imagine cit se poatel1, Descrterea DENSA... 17 F exact’ a tipului de structuri suprapuse de inferenti si implicatie cu ajutorul cérora - un etnograf incearc’ in mod continuu si-si giseasci drumul: Francezii [spunea informatorul] abia sosiseri. Au indltat vreo douazeci de’ mici forturi intre oras $i zona Marmusha, din mijlocul muntilos, plasindu-le pe pro- montorii in aga fel incat s% poati supraveghea zona rural’, Dar, cu toate acestea, ei nu puteau garanta siguranta, mai ales noaptea, astfel cd, desi se presupunea.ci siftemul mezrag, al acordului de comert, era abolit din punét de vedere legal, de fapt el continua ca si pana atunci. Intr-o noapte, cind Cohen (care vorbeste fluent berber’) era acolo, la Marmusha, doi alfi evrei care ficeau comert cu un trib invecinat au venit si cumpere niste bunuri de la el. Nigte berberi, dintr-un alt trib vecin, au incercat si intre cu forfa in casa lui, dar el a tras cu pugca in aer. (In mod traditional, evreilor nu le era permis s& poarte arme; dar in acea perioadi situatia era atat de tulbure, incat multi faceau totusi asta.) Acest fapt a atras atentia francezilor, iar jefuitorii au fugit. A doua noapte ins, au venit iar, unul dintre ei, deghizat in femeie, a batut la us, spunind o anumiti poveste. Cohen era suspicios si nu voia si ,0” Jase induntru, dar ceilalti evrei au spus ,ah, e in reguli, e doar o femeie”. Aga ci au deschis usa si intregul grup s-a revirsat induntru. [-au omorat pe cei doi evrei aflati in vizité, dar Cohen a reusit si se baricadeze intr-o cameri alituratd. I-a auzit pe talhari cum plinuiau si-I arda de viu in magazin, dupa ce fi luau bunurile, asa cd a deschis upa siulovind silbatic in dreapta gi-n Stanga cu o bat, a reusit si fuga pe o fereastra. $S-a dus la fort apoi, ca si i se panseze rinile, si s-a plans comandantului local, un anumit capitan Dumari, spundnd ci voia “aul siu — adic de patru sau cinci ori valoarea marfii furate de la el. Talharii faiceau parte dintr-un trib care inc nu se supusese autoritifii franceze, risculindu-se in mod deschis impotriva ei, iar el voia, antorizatie si meargi cu definitorul mezrag-ului siu, seicul tribului Marmusha, si-si incaseze despagubirea la care era indreptitit, conform regulilor traditionale. ‘Capitanul Dumari nu puteau si-i acorde in mod oficial permisiunea de a face ata, din cauza prohibitiei franceze a relatiilor mezrag, insi i-a dat autorizatie verbala, spunindu-i: ,Daci o si te omoare, ¢ problema ta,” Aga c seicul, evreul gi o companie mici de membri inarmafi ai tribului Marmusha au pitruns zece sau cincisprezece kilometri in zona rebel, unde desigur cA nu exifta niciun francez, si, farisandu-se, l-au capturat pe pastorul tribului hot si au furat turmele. Celilalt trib a venit curand cilare dupa ei, inarmat cu pusti gi gata de atac. Dar cand au vizut cine erau ,hotii de oi”, s-au rizgandit si au spus sine, si vorbim”. Nu aveau cum si nege cea ce se intamplase — cA unii dintre oamenii lor il talhariser’ pe Cohen $i fi omordserd pe cei doi vizitatori ~ si nu rau pregatifi si inceapi cu Marmusha dihonia serioasa pe care ar fi provocat-o © inciierare cu grupul invadator. Drept urmare, cele dowd grupuri au vorbit si iar au vorbit, acolo, pe campie, in mijlocul miilor de oi, si in cele din urma au Stabilit despigubiri de cinci sute de oi. Cele doud grupuri inarmate de berberi s-au aliniat apoi cilare pe laturi opuse ale cimpiei, cu oile stranse intre ei, iar Cohen, cu haina18 INTERPRETARBA CULTURILOR lui neagré, palaria cilindricd si sandalele fluturand, s-a dus de unul singur printre oi, alegdndu-le pe cele mai bune, una cate una, in propriul lui ritm, drept plata. AStfel incat Cohen gi-a primit oile gi le-a manat inapoi in Marmusha. Din fortul . lor, francezii le-au auzit venind de Ia o oarecare diStanta (,Ah, ah, ah’, spunea 4 Cohen, fericit, amintindu-si acea imagine) si i-au spus: ,Ce naiba e afta)”, lar Cohen a rspuns: ,A Sta e ‘ar-ul meu.” Francezilor nu le venea si crea’ ciel chiar ficuse ceea ce spunea cf ficuse gi au acuzat ie spion al berberilor rebeli, kau | bagat in inchisoare gi i-au luat oile. In oras, familia lui, care nu mai avea vesti de | la el de atat de mult timp, credea c& el e mort. Dar dupi o vreme, francezii i-au dat drumul, iar el s-a intors acasi, dar fart oile sale. Apoi, s-a dus la colonelul din | oras, francezul responsabil pentru intreaga regiune, ca si se plang. Dar colonelul i-a spus: ,Nu pot si fac nimic tn chestiunea asta, Nu este problema mea.” Citat direct, ca un bilet dintr-o sticli aruncatd in mare, acest pasaj transmig aga cum ar face-o orice pasaj aseminftor prezentat intr-un mod similar, o ima; clara despre cat de mult intra intr-o descriere etnografict chiar si de cel mai el mentar tip — cat de extraordinar de ,profunda” este ea. In scrierile antropologid deplin finalizate, inclusiv in cele adunate aici, acest fapt — si anume ci ceea ce mi numim datele noastre sunt de fapt propriile noastre constructe ale constructell altor oameni despre cea ce ei si compatriofii lor fac— este pus in umbra, deoareca mare parte din ceea ce noi trebuie si intelegem despre un anumit eveniment, rit obicei, idee sau altceva este insinuat ca informatie de fundal inainte ca lucral inst si fie examinat in mod direct. (Chiar sia dezvalui ci aceast& mic dram a avut jj in regiunea muntoasa din centrul Marocului, in 1912 — si a fost repovestita acg in 1968 —, inseamn’ a determina o mare parte din infelegerea ei de citre noi.) este neaparat ceva gresit in asta si oricum este inevitabil. Insi acest fapt condy citre o viziune asupra cercetarii antropologice drept activitate in mai mare misi observationala si in mai mic4 misurd interpretativa decat este de fapt. La nive de jos al bazei factuale — cel al fundatiei solide, in misura in care exist vreuna intregului demers, noi deja explicim; si, mai ru, explicim explicatii. O succesii de semne facute cu ochiul. 4 Analiza inseamni, atunci, a sorta structurile de semnificatic — ceea ce R numea coduri consacrate, o expresie oarecum ingeliitoare, deoarece face ca demel si semene prea mult cu cel al opentora de cifru, cand el de fapt seaman: cadre diferite de interpretare din acea pees evreu, cel berber si cel fra ar continua apoi prin a ariita cum (si de ce) in acel moment, in acel loc, copr lor a produs o situatie in care neintelegerea sistematici a redus forma traditio’ la farsa socialé. Ceea ce I-a deconcertat pe Cohen gi, odati cu el, intregul strvechi al relatiilor sociale si economice in cadrul c&rora acesta functiona, a4 0 confuzie a limbilor.1, DeserienzA DENSA... 19 2: Voi reveni mai tarziu la acest aforism prea concentrat, precum gi la detaliile ii insusi. Deocamdati, vreau sA spun doar cA etnografia este descriere densa. Tucru cu care se confrunta de fapt etnograful — mai putin atunci cand el ur- (asa cum, desigur, si trebuie si fac&) rutinele mai automatizate ale culegerii ‘date — este o multiplicitate de structuri conceptuale complexe, multe dintre ele se sau interconectate, care sunt in acelasi timp stranii, neregulate si neex- cite si pe care el trebuie, mai intdi, si reueasc& cumva si le sesizeze, apoi si le peda. Si asta este valabil la cele mai concrete si exotice niveluri ale muncii de teren acestei activitati: intervievarea informatorilor, observarea ritualurilor, delimitarea fermenilor de rudenic, trasarea hotarelor proprietitii, recenzarea gospodariilor... jurnalului siu. A face etnografie este asemenea unei incerciri de a lectura anuscris (in sensul de ,,a construi o lectura a lui”) - un manuscris strain, sters, de hiatusuri, incoerente, amendari suspicioase si comentarii tendentioase, dar exis nu cu reprezentiri grafice conventionale ale sunetelor, ci cu exemple efemere comportament modelat. TL = Cultura, acest document pus in actiune, este astfel publici, asemenea unui a cu ochiul parodiat sau unei false incursiuni dupa oi. Desi ideatic’, ea nu in mintea cuiva; desi nefizicd, ea nu este o entitate oculta. Dezbaterea fieatinud — deoarece e nesfirgiti — din cadrul antropologiei privind dilema dac& Sc subiectiva” sau ,obiectiva” cultura, impreuni cu schimbul reciproc de insulte ale (,idealistule!” — ,materialistule!”; ,conceptualistule!” — ,behavioristu- si ce rh aimpresionistule!”— pozitivistule!”) care o insotesc, este pe de-a-ntregul gresit ul si. Odati ce comportamentul uman este vizut (in cea mai mare parte a i; chiar existd zvacnete adevarate) drept actiune simbolicd — actiune care, a vocalizirii in vorbire, pigmentilor in pictura, liniei in scris sau sunetului wamnzic4, semnificd —, intrebarea daca este cultura un comportament modelat sau ga cadru mental, sau chiar ambele amestecate cumva impreuni, isi pierde sensul. trebuic intrebat despre un semn cu ochiul parodiat sau o fals& incursiune dup& fe mu este care ¢ statutul lor ontologic. Este la fel ca intrebarea despre pietre, pe fc o parte, si vise, pe de alt parte — acestea sunt lucruri ale acestei lumi. Trebuie -bim care este sensul lor: ce este acel lucru, ridicol sau provocare, ironie sau snobism sau mandrie, care, prin ocurenta si actiunea lor, este afirmat. Acesta poate pirea un adevar evident, dar exist’ mai multe moduri de a-1 ri. Unul este acela de a ne imagina cultura ca pe o realitate ,supraorganica”, ic sinc stititoare, avand forte si scopuri proprii; adicd a o reifica. Altul este acela a pretinde cd ca rezida in tiparul brut al cvenimentelor comportamentale pe noi le observim efectiv cd au loc intr-o anumit’ comunitate identificabila; ao reduce. Dar chiar daci ambele aceste confuzii inca exista i, fard indoiala,20 INTERPRETAREA CULTURILOR ne vor insofi intotdeauna, principala surs de derut’ teoreticd din antropolo; contemporand este o viziune dezvoltat’ ca reactie la ele gi foarte larg susfinut in momentul acesta — anume c%, pentru a-l cita pe Ward Goodenough, poat principalul ei susfinitor, ,cultura [igi aff locul] in minfile i inimile oamenilor’ Potrivit acestei scoli de gandire, denumit& variat, fe ca etnostiint’, anali componentiali sau antropologie cognitiva (0 ezitare terminologica ce reflect incertitudine mai profund’), cultura este compusa din structuri psihologice ajutorul cirora indivizii sau grupurile de indiviai igi orienteaz comportamenti Cultura unei societiti”, pentru a-| cita din nou pe Goodenough, de data aceas printr-un pasaj care a devenit locus classicus al intregii migciri, const in acel cey pe care trebuie si-l stii sau in care trebuie sii crezi pentru a functiona intr-un m9 acceptabil pentru membrii ei”. Tar din aceast viziune a ceea ce este cultura de oviziune la fel de sigur& pe sine a cea ce inseamni descrierea ei ~ transcrierea reguli sistematice, un algoritm etnografic care, daci este urmat, ar face posibi astfel de functionare a individului, incat el si poati fi luat drept bastinas (1d ao parte aspectul fizic). Intr-un astfel de mod, subiectivismul extrem se insoteq cu formalismul extrem, cu rezultatul asteptat: o explozie a dezbaterii referitoa faptul c& analizele particulare (care vin sub forma de taxonomii, paradigme, tabd atbori gi alte lucruri ingenioase) reflect’ ceea ce bistinasii gindesc ,cu adevs sau sunt doar niste simulari inteligente, logic echivalente, dar diferite in realital aceea ce gindesc ei. q Dat find cd, la prima vedere, aceasti abordare poate pirea suficient de apropi de cea dezvoltati aici, incat si poat’ fi confundati cu ea, este util si fiu explicify privinta a ceea ce le desparte. Dacd, Tisand pentru moment in urmi oile si facutul échiul, lum, si zicem, ca mostrii de culturi —una intr-adevar speciala, dar, pent scopul acesta, foarte elocventé — un cuartet de Beethoven, cred ci nimeni nu] identifica cu partitura lui, cu abilititile gi cunoagterea necesare interpretarii lui {nfelegerea lui de cAtre muzicieni si auditoriu, si nici — pentru a ne ocupa, en pa ia de reductionist si reificatori - cu o anumita interpretare a lui sau cu cine stig entitate misterioast care transcende existenta materiald. Acest ,nimeni” este pg prea tare aici, cici existii intotdeauna oameni incorigibili. Dar faptul c& un cual de Beethoven este o structuri tonali creat temporar, o secventi coerenta de sua modelate — intr-un cuvant, muzici —, si nu cunoasterea sau parerea oricui deg orice, inclusiv modul de a-l interpreta, constituie o propozifie cu care probabil cei mai multi oameni ar fi de acord, daci ar reflecta la ea. Pentru a canta la vioara este necesar si posezi anumite obignuinfe, apt dini, cunostinfe si talente, si ai dispozitia de a cAnta si (dup cum spune ved gluma) si ai o vioari, Dar a cinta la vioari nu este nici obiceiurile, aptitud cunostintele si asa mai departe, nici dispozitia, nici vioara (Idee pe care se pa imbratigeaza cei care cred in altura materiali”). Pentru a incheia un acord comert in Maroc trebuie si faci anumite lucruri in anumite moduri (printre al1, DEscRIeRzA DENSA... 21 si tai gatul unui miel, in timp ce intonezi Coranul in arab, in fata membrilor de P sex masculin reunifi, adulfi si sinatosi, ai tribului tu) si si posezi anumite carac- ‘teristici psihologice (printre altele, o dorint& pentru lucruri indepirtate). Dar un Facord de comerf nu este nici taierea gatului mielului, nici dorinta, chiar daci el este foarte real, dup cum au descoperit sapte rude ale seicului nostru din Marmusha Fatunci cand, mai devreme, au fost executati de c&tre acésta in urma furtului unei fblini de oaie ripciugoase si practic lipsite de valoare de la Cohen. Cultura este publicd deoarece sensul este astfel. Nu pofi si faci cu ochiul (sau parodiezi asta) fara si stii ce inseamni a face cu ochiul sau cum si-fi contracti, pleoapele si nu poti si conduci o incursiune dupa oi (sau s& imifi una) fiird si ce inseamni si furi o oaie si cum si intreprinzi asta in mod practic. Dar a trage n astfel de adeviruri concluzia ci a sti si faci cu ochiul este a face cu ochiul sia cum si furi o oaie este incursiunea dup’ oi inseamni a trida o confuzie la fel adanci precum, daca ludm descrierile superficiale drept profunde, a identifica atul din ochi cu contractarea pleoapelor sau incursiunea dupa oi cu alungarea pr animale cu blani de pe pasune. Sofismul cognitivist — potrivit cAruia cultura gonsti (pentru a-l cita pe alt purtator de cuvant al misc&rii, Stephen Tyler) din .fenomenc mentale care pot fi [Tyler vrea si spun’ ,trebuie”] analizate prin me- formale similare celor ale matematicii si logicii” - este o utilizare efectivi a ui concept la fel de distructiva ca si sofismele behavioriste gi idealiste pentru el constituie o corectie gresit dedusi. $i poate cA el este inci si mai distructiv fiind faptul ci erorile lui sunt si mai rafinate, iar distorsiunile lui, si mai subtile. Atacul generalizat asupra teoriilor spatiului privat privind semnificatia constitu- cu dela primul Husserl gi pana ind Ja ultimul Wittgenstein, opartea gindirii moderne ru mmascmenea masuri, incat el nu mai trebuie reluat inc& odati aici. Este necesar doar va iene asigurim ci antropologia este constienti de el; si, mai ales, c& este deja clar cA cu 3 mwedea cultura ca fiind constituita din structuri de semnificafii consacrate social, baza clrora oamenii fac lucruri precum a semnala comploturi si a se alatura lor ‘a percepe insulte si a le raspunde, nu inseamni altceva decat a spune ci ea este fenomen psihologic, © caracteristicd a minfii cuiva, a personalitapii, a structurii empnitive sau a orice altceva care ii apartine, aga cum spui cA tantrismul, genetica, mma pregresivi a verbului, jurisprudenfa sau notiunea de ,blestem condifional” i cum definea Westermarck conceptul de “ar in termenii ciruia si-a avansat solicitarea pentru despagubiri) sunt fenomene psihologice. Ceea ce, intr-un precum Marocul, ii impiedici in primul rind pe aceia dintre noi care au cres- ‘fécind cu ochiul in alt fel sau avind griji de altfel de oi si inteleagt ce au de doamenii nu este ignoranta in privinta modului in care functioneazi cognitia x daci ar fi de mare ajutor daca ar exista mai putin si din aceasta, mai ales ay cd presupunem ci ea functioneaz la fel in randul lor ca gi in randul nostru), cat de 3 pepsi de familiaritate cu universul imaginativ in interiorul c&ruia actele lor sunt ele Daca l-am invocat pe Wittgenstein, am putea si-I si citim:‘Noi... spunem despre unii oameni cA ne sunt transparenti. Este insa important, cat priveste aceasta observatie, faptul ci o fiinfi umani poate fi o enigmi total pentru alta. Aflim asta atunci cand ajungem intr-o fara Stréind, cu traditii cu totul Stranii; 4 ‘mai mult, chiar dact t4pdnim limba acelei psi. Not nu i ingelegem pe oameni.(Si nu din cauza ci nu stim ce isi spun unul altuia,) Nu ne putem familiariza cu ei. | 22 INTERPRETAREA CULTURILOR | IV A ne familiariza cu ceva, o intreprindere descurajanti, mereu cu un succg limitat, reprezinta esenta cercetirii etnografice, ca experient’ personal’; a inc si formulezi baza pe care cineva isi imagineazi, intotdeauna exagerat, cd a reug si fack asta reprezinta esenta studiului antropologic, ca demers stiinfific. Nu inces cm, sau cel putin eu nu incere, nici si devenim bistinasi (un cuvant compro: oricum) sau sé-i imitim. Doar romanticii sau spionii ar pirea si giseasci un rdg in asta. Incercim s& conversim cu ei — in sensul larg al termenului, care cupring mult mai mult decat faptul de a vorbi -, ceva mult mai dificil de facut, si nu do cu straini, decat se recunoaste de obicei. ,Daca a vorbi pentru altcineva pare ¥ proces misterios”, a remarcat Stanley Cavell, ,este posibil ca asta si se datoréd faptului cA a vorbi cu cineva nu pare suficient de misterios.” Privit in modul acesta, obiectivul antropologiei este Mirgirea universului cursului uman. Acesta nu este, desigur, singurul ei obiectiv - instruirea, dis uman sunt altel; si nici nu este antropologia singura disciplina care il urmareg Dar este un obiectiv la care un concept semiotic al culturii este deosebit de-big uzurile ‘provinciale, ag numi simboluri), cultura nu este o putere, ceva cé pot fi atribuite in mod cauzal evenimente, comportamente, institutii sau proc sociale; este un context, ceva in cadrul ciruia acestea pot fi descrise inteligibi adic& profund. 4 Celebra fascinatic antropologici fati de ceea ce este exotic (pentru noi) — cil berberi, negustori evrei, francezi din Legiunea Striina — este, de fapt, un dispé tiv de dislocare a senzatiei monotone de familiaritate prin care misterul propa noastre capacit&ti de a ne raporta perceptiv unul la celalalt ne este ascuns. A pi ordinarul in locuri in care acesta ia forme nefamiliare scoate la iveal4 nu arbitra comportamentului uman, dupa cum s-a pretins atat de des (nu este nimic dé sebit de arbitrar in a lua furtul de oi drept insolent’ in Maroc), ci gradul ing semnificatia lui variaz’ in conformitate cu tiparul de viaf’ care ii di continu intelege cultura unui popor redi normalitatea acestora fara a le reduce partic ritatea. (Cu cat reugesc si urmiaresc mai bine ce au de gand marocanii, cu atat i logici si mai deosebiti mi se par ei.) Aceasta fi face accesibili: prin punerea to cadrul propriilor banalititi, li se dizolv opacitatea.1, DEscrieREA DENSA... 23 Aceasti manevri, de regula prea lejer numit’ ,a vedea lucrurile din puncctul de vedere al actorului”, prea pedant numitd ,abordarea de tip verstehen” sau prea tehnic -mumiti ,analiz’ emic3”, este cea care conduce atat de adesea la ideea cA antropologia meprezinti o varietate fie de ghicit gindurile la mare distant, fie de visat cu ochii hisi la o insula canibali, care, pentru cineva nerabdator si navigheze printre vele unei duzini de filosofii scufundate, trebuie prin urmare si fie executat’ cu parte multi griji. Nimic nu este mai necesar pentru a intelege ce este interpretarea Eantropologica si gradul in care ea este interpretare decat o intelegere exact a ceca for inseamni — si ce nu inseamni — si spui ci formularile noastre despre sistemele de simboluri ale altor popoare trebuie si fie orientate citre actor’. Aceasta inseamnii ci descrierile culturii berbere, evreiesti sau franceze trebuie ate in termenii constructiilor pe care ne imaginim ci berberii, evreii sau rancezii le aplici celor trite, ai formulelor pe care ei le folosesc pentru a defini fecea ce li se intampli. Dar aceasta nu inseamni ci astfel de descrieri sunt ele @ascle berbere, evreiesti sau franceze — adic o parte a realititii pe care ele par ao rie; ele sunt antropologice — adica o parte a unui sistem de analizi stiintificd lat in evolutie. Ele trebuie formulate in termenii interpretarilor Ja care persoane ‘© anumiti apartenenf isi supun experienta, deoarece acesta este lucrul a cirui iescricre ele se proclami a fi; ele sunt antropologice deoarece, de fapt, antropologii nt cei care le proclami. fn mod normal, nu este necesar sf se arate atat de labo- isos cA obiectul de studiu este un lucru, iar studiul su alt lucru. Este suficient de chlumea fizicd nu este tot una cu fizica, iar Skeleton Key to Finnegan's Wake* jaa este tot una cu Finnegan's Wake. Dat fiind ins cA, in studierea culturii, analiza gpenctreaz’ insusi corpul obiectului — adici, icepem cu propriile noastre interpretéi feceea ce informatorii nostri au de gind sau cred ca au de gand si apoi le sistematizatm = Fnia dintre cultura (marocané) ca fapt natural si cultura (marocan’) ca entitate eoretici tinde sii se estompeze. Cu att mai mult cu cat ultima este prezentat’ sub ffeema nei descrieri prin ochii actorului a concepfiilor (marocane) despre orice, de violent, onoare, divinitate si dreptate pan’ la trib, proprietate, patronaj si sefie. Pe scurt, scrierile antropologice sunt ele insele interpretiiri i, in plus, unele de nul al doilea sau al treilea. (Prin definitie, doar un ,bigtinas” produce interpre- ide prim ordin; este cultura /ui.)’ Ele sunt, astfel, fictiuni; fictiuni, in sensul cX it ceva ficut”, ,ceva modelat”— sensul originar al /ictié — nu pentru ci ar fi false, doar se altor popoare:antopolog te fi aplicata culturii din care face parte ea insti, ceea ce se ‘tot mai fue un fapt A eit a dar pe care, intrucat ridicd unele probleme Fs destul de dificile si destul de speciale, o 5-o las deoparte pentru moment. BBmcrare de critic’ literari semnati de Joseph Campbell si Henry Morton Robinson, care oferi o analiza -eahaustivé a operei lui James Joyce. [N. tr. Problema ordinului este, din nou, una complexi. Lucriile antropologice bazate pe alte lucriri antropologice (Gk bei Lévi-Strauss, de exemplu) pot, desigus, sf fie de ordinul al patrulea sau mai mult, iar informatorii ‘emit in mod frecvent, chiar obisnuit, interpretiti de ordinul al doilea — ceca ce a ajuns si fie cunoscut ‘dept ,modele bistinaye”, In culturile alfabetizate, in care interpretarea »bastinasa” poate urca la niveluri b mat inalte — apropo de M: ‘nu trebuie decat si ne gindim la Ibn Khaldun; pentru Statele Unite, la f Mirpzret Mead -, aceste chestiuni devin cu adevarat complicate.24 InTERPRETAREA CULTURILOR nefactuale sau doar experimente mentale de tipul ,ca si cum”. A construi descrig orientate catre actor ale relatiilor dintre o c&petenie berberd, un negustor evreu! un soldat francez din Marocul anului 1912 este, in mod clar, un act imaginativ,@ foarte diferit de construirea unor descrieri similare, s4 zicem, ale relatiilor dintre' doctor francez de provincie, sofia sa naivi si adultera si indolentul amant al acestei in Franta secolului al XIX-lea. In acest din urmi caz, actorii sunt reprezentati: unii care n-au existat, iar evenimentele ca unele care n-au avut loc, in timp ce primul caz ei sunt reprezentati ca fiind reali sau ca a fi fost reali atunci. Ac este o diferent’ de o important’ deloc minor’; de fapt, tocmai cea pe care doam Bovary avea dificultti in a o sesiza. Dar importanta nu rezida in faptul c& povestt ei a fost creata, in timp ce aceea a lui Cohen, doar consemnata. Conditiile creas lor si momentul acesteia (pentru a nu mai spune nimic despre manieri si calitaf diferd. Dar una este la fel de mult o ffctid ~ ,ceva ficut” — ca si cealalta. : Antropologii nu au fost intotdeauna atat de constienti pe cat ar fi putut fig urmitorul fapt: desi cultura exist’ in stafiile comerciale, in forturile de pe dealuri s pe pasunile oilor, antropologia existi in cirti, articole, prelegeri, expozitii muzed sau, uneori, in ziua de azi, in filme. A deveni constient de ea inseamni a int c&linia de demarcatie dintre modul de reprezentare si continutul substantial ed la fel de greu de trasat in analiza cultural ca si in picturi gi ci faptele, la randul li par si ameninfe statutul obiectiv al cunoasterii antropologice, sugerand ci st Jor nu este realitatea sociala, ci artificiul savant. il ameninti, intr-adevir, dar amenintarea este una giunoasi. Atentia pe caré reclami o relatare etnografici nu se bazeaza pe capacitatea autorului de a surpring faptele primitive din locuri indepirtate si de a le duce acasi ca pe 0 masci sat sculpturi, ci pe gradul in care el este capabil si clarifice ce se intampla in astl de locuti, s reduci nedumerirea —ce fel de oameni sunt acestia? — cireia in ma firesc fi dau nastere unele acte nefamiliare apirute in unele contexte necunosci te. Acest fapt conduce 1a probleme serioase de verificare, intr-adevar — sau, daq »verificare” este un cuvant prea tare pentru o stiinti atat de delicat’ (eu, unul, prefera ,evaluare”), de discernere intre o relatare mai bund si una mai proasta. tocmai in asta consti virtutea ei. Dacd etnografia este descriere densi, iar etnog fiec&rei instante particulare, fie aceasta un jurnal de teren satiric sau 0 mono; de dimensiunile celor ale lui Malinowski, este daca ea deosebeste sau nu semnuld ochiul de zvacnet si semnul real cu ochiul de cel parodiat. Noi trebuie si masurai puterea de convingere a explicatiilor noastre nu in raport cu un corp de date ne terpretate, descrieri lipsite radical de substanti, ci in raport cu puterea imaginatig stiintifice de a ne pune in legaturA cu vietile strainilor. Cum spunea Thoreau, merit’ si dai inconjur planetei ca si numeri pisicile din Zanzibar.1. DescriereA DENS. Vv Dar aceasta sugestie, ci nu este in interesul nostru si deposedim compor- . uman de insesi proprietatile care ne intereseaza, inainte de a incepe examinim, a fost uncori dusi Ja nivelul unei pretentii mai ample: anume ci, gesandu-ne doar aceste proprietiti, nu trebuie si ne ocupim deloc de com- ment, sau poate doar fugitiv. Cultura este tratata cel mai eficient, continua nt, doar ca sistem simbolic (expresia standard este ,in propriii ei i"), prin izolarea elementelor ei, specificarea relatiilor interne dintre aceste nte si apoi caracterizarea intregului sistem intr-o maniera generala — conform or centrale in jurul c4rora ea este organizati, structurilor de profunzime a care ca constituie o expresie de suprafata sau principiilor ideologice pe care Desi constituie un progres real fata de notiunile de ,comportament ” si ,fenomene mentale” privind esenta culturii si fiind sursa unora dintre puternice idei teoretice din antropologia contemporani, aceasta abordare G alucrurilor mi se pare cA se expune pericolului (tot mai amenintator) de analiza culturala de propriul ei obiect, logica informali a vietii concrete. prea mari beneficii in a elibera un concept de defectele psihologismului a-l arunca imediat in cele ale schematismului. entul trebuie avut in vedere, si asta cu o anumiti exactitate, deoarece .ediul fluxului comportamentului — sau, mai exact, al actiunii sociale — articularea formele culturale. Desigur, ele si-o gisesc si in diverse feluri cte si diverse stiri ale constiintei; dar acestea isi dobandesc semnificatia pe care il joacd (Wittgenstein ar spune din ,utilizarea” lor) intr-un tipar al vietii, nu din vreuna dintre relatiile intrinseci pe care le intretin une- Ceea ce Cohen, seicul si ,cpitanul Dumari” ficeau atunci cand au erit care erau intentiile fieciruia dintre ei — efectuarea de afaceri, apararea impunerea dominatiei — este ceea ce a creat drama noastra pastoral si, are, despre asta” este $i drama. Oricare sau oriunde ar putea fi sistemele de gsi .in propriii lor termeni”, dobandim acces empiric la ele prin inspectarea telor, nu prin aranjarea de entitati abstracte in tipare unificate. consecinti a acestui fapt este ci testul major de validitate al unei descrieri wm poate fi reprezentat de coerenti. Sistemele culturale trebuie si aiba un mn de coerenti, altfel nu le-am numi sisteme; iar conform observatiei, in au mult mai mult decat atat. Dar nu exist nimic mai coerent decat jatka unui paranoic sau povestea unui escroc. Forfa interpretirilor noastre nu -baza — cum sunt acum obligate s-o faci atat de des — pe cat de compact ra ele impreuni sau pe siguranta de sine cu care sunt sustinute. Cred cA adiscreditat mai mult analiza culturalé decat construirea unor imagini a nivel formal, in a ciror existent real nimeni nu poate si creadi cu a526 INTERPRETAREA CULTURILOR Daca interpretarea antropologici construieste o lectur’ a ceea ce se intampl atunci a o despirti de ceea ce se intampla — de ceea ce spun sau fac oamenii, ceea ce li se face in acest moment sau in acel loc, de intregul proces vast al lung ~ inseamni a o desparti de aplicatiile ei gi a o face si fie goal. O interpretil bund a orice — 0 poezie, o persoani, o poveste, un ritual, o institutie, o soci — ne poarti in miezul a ceea ce face obiectul acelei interpretiri. Atunci canc face asta, ci, in schimb, ne conduce in alt parte — la admirarea propriei eleg: a inteligentei autorului sau a frumusetilor ordinii euclidiene —, ea poate si farmecele ei intrinseci; dar este altceva decat ceea ce impune sarcina prezent elucida sensul balmajelii despre oi. Povestea incilciti despre oi — falsul lor furt, transferarea lor ca despigubil confiscarea lor politicé — este (sau a fost) de fapt un discurs social, chiar dacé, d cum am sugerat mai devreme, unul desfasurat in mai multe limbi si in ac misuri prin actiune ca si prin cuvinte. 1 Prin revendicarea ‘ar-ului stu, Cohen a invocat acordul de comer; prin i cunoasterea revendicarii, seicul a provocat tribul infractorilor; prin accepta responsabilititii, tribul infractorilor a plitit despigubirea; nerabdatori si le fice seicilor si negustorilor deopotriva cine era acum Ja conducere acolo, frances si-au manifestat forta imperial. Ca in orice discurs, codul nu determina condui iar ceea ce s-a spus in mod efectiv nu trebuia neapirat si se spuna. Cohen put prefera si nu-si expuna revendicarea, dat’ fiind nelegitimitatea acesteia in o7f Protectoratului. Din motive similare, geicul putea s-o fi respins. Tribul infra rilor, care inci se opunea autorititii franceze, putea si decida s4 priveasc’ aceag incursiune drept una ,reala” si sX lupte, mai degraba decit si negocieze. Fran daca ar fi fost in mai mare masur& Aabiles si in mai mic& misuri durs (asa cum, g conducerea senioriala a Maresalului Lyautey, chiar au devenit ulterior), ar fi pul si-i permit lui Cohen si-si pistreze oile, ficdnd cu ochiul — dupa cum sputiq noi — fata de continuarea tipului de comert si a supunerii acestuia la autoritate Si mai exist si alte posibilititi: locuitorii din Marmusha ar fi putut si prived actiunea franceza drept o insult& prea mare pentru a fi suportati gi's4 devin’ $9 disidenti; francezii ar fi putut si incerce nu doar s& se impund in fata lui Colt dar si-1 aduci gi pe seicul insugi la o mai mare supunere; iar Cohen ar fi putu conchida c& nu mai merita continuarea comertului pe platourile Atlas-ului, ii berberii tradatori si soldafii curtenitori, sisi se firetras in zona mai bine guveriig a orasului. Intr-adevar, asta este cea ce s-a si intamplat, mai mult sau mai puf la ceva timp dupa aceea, atunci cand Protectoratul a trecut citre o suveranitf autentic4. Dar ideea aici nu este de a descrie ceea ce a avut loc sau nu in Mag (De la acest incident simplu putem ajunge la complicatii enorme ale experien sociale.) Important este si artim in ce const un exemplu de interpretare anf pologica: si depistim curba caracteristici a unui discurs, si o punem sub o for care poate fi cercetata.1, Descnierva DENSA... 27 Emograful ,inscrie” discursul social; i/ zranscrie. Prin asta, el il transforma din- ‘eveniment trecitor, care exist’ doar in momentul in care se petrece, intr-o care exist in consemnirile lui si care poate fi consultata din nou. Seicul a de mult, omorat in procesul ,pacificirii” lui, cum spuneau francezii, ,cipitanul pacificatorul lui, triieste ca pensionar, cu amintirile lui, in sudul Frantei, hen s-a intors anul trecut ,acasd”, in Israel, partial refugiat, partial pelerin, patriath pe moarte. Dar ceea ce ei gi-au ,spus” ~ in sensul larg atribuit de + unul altuia pe platoul Atlas-ului, cu gaizeci de ani in urmi, este — foarte rte de perfectiune — prezervat pentru studiu. ,Ce fixeazA scrisul?”, intreabi. Ricocur, cel de la care este imprumutat’ gi oarecum modificatii aceast idee actiunii. evenimentul vorbirii, ci ,spusul” vorbirii, unde prin ,spus” al vorbirii intelegem exteriorizare intenfionati constitutiva scopului discursului grafie cireia ul — ceea ce se spune — vrea si devin Aus-sage — enuntarea, count Pe ca insisi nu este destul ,spusi”— dac’ filosofii de la Oxford dau fuga la mici filosofii fenomenologi dau fuga la propozitii mari; dar, oricum, ne duce spre spuns mai exact la intrebarea noastri generativa, ,Ce face etnograful?” — el * Si aceasta ar putea parea o descoperire nu foarte surprinzitoare, iar pentru familiarizat cu , literatura” curentd, una neverosimila. Dar cum rispunsul rd Ia intrebarea noastra a fost: ,El observa, inregistreaz’, analizeazd” — un conceptic de tip veni, vidi, vie asupra chestionii~ este posibil cael si abi mai profunde decat ar parea la prima vedere, una dintre acestea, si nu putin important’, fiind aceea ci distingerea acestor trei faze de cunoas- ware ar putea, de fapt, si nu fie posibila in mod normal; ¢i, intr-adevat, ca aii” autonome, ele pot s& nu existe. este inc si mai delicati, deoarece, dupi cum am remarcat deja, cea fmscriem (sau incercim s& inscriem) nu este discurs social brut, la care nu ‘acces direct, deoarece nu ii suntem actori decat intr-un mod foarte periferic ci doar acea mica parte a lui pe care informatorii nostri ne pot indruma fe mntelegem’. Acest lucru nu este chiar att de fatal pe ct pare, cici, in realitate, \cretanii sunt mincinogi si nu este necesar si stii totul pentru a intelege ceva. 7 na pate actnografiei poate fi gisiti de fapt in cif giarticole, a i nel au akcons dar chiar hae ext existi, desigur, desene,diagrame, tabee aga mai ‘tai departe, Inhibit fat de modurle de reprezentare (pentru ‘aminti experimentele cu acestea) a lipsit foarte mult din antropologie. fn care aintirit impulsul antropologului dea se angaja fap de informatori lui ca persoane mai :decit ca obiecte, nofiunea de ,observafie partcipativa’ a fost una valoroasé, Dar, in masura in care Be antropolog st omit natura feat speci pi dlinitat uur propsul url xs ‘Gi fiind ceva mai mult decét un vizitator interesat (in ambele sensuti ale cuvantului), ea a fost paternicé cursi a relei noastre credinge.