Sie sind auf Seite 1von 5

CURS 2

MORFOLOGIA BACTERIANA. SPORUL SI SPORULAREA.


DIVIZIUNEA BACTERIANA.
Structura bacteriilor
Cuprinde:
a) Structuri esentiale oricarei celule:
- nucleu, citoplasma si membran citoplasmatic, alctuind protoplastul (cea mai rudimentar
form de existent a bacteriilor).
- peretele bacterian rigid, structur caracteristic bacteriilor tipice, care protejeaz protoplastul,
lipsete la Mollicutes.
b) Structuri neesentiale pentru existenta bacteriei prezente numai la unele specii (capsula, cili,
fimbrii).
c) Sporul este forma de rezistent n care se pot transforma unele specii cand se gsesc n
conditii neprielnice de nmulire.
ntr-o reprezentare schematic, structura bacteriei, pornind de la interior spre exterior, este
alctuit din urmtoarele componente structurale:
- material nuclear;
- citoplasma n care se gasesc: ribozomi, incluzii, vacuole, structuri membranoase care deriva
din membrana citoplasmatic (mezozomi),
- structuri de invelis (membrana citoplasmatic, perete celular),
- apendici bacterieni (cili, pili),
- structuri extracelulare care constituie glicocalixul (structuri regulate de suprafat,
microcapsula, capsul, strat mucos-uneori).
Materialul nuclear
La bacterii se numeste corp nuclear sau nucleotid, nu este marginit de membrana nuclear si nici
nu prezint nucleoli.
- Densitatea electronoptic mai sczut a zonei nucleare este explicat prin faptul c dei ea
reprezinta cca.10% din volumul celulei ADN-ul care alcatuieste materialul nuclear, reprezint
numai 2-3% din greutatea uscat a celulei.
- Materialul nuclear contine 60% ADN, 30% ARN, nou sintetizat si 10% proteine.
- ADN-ul este organizat intr-o singura molecul dublu helicoidal, circular nchis, cu un
diametru de 20 si o lungime de cca 1100m, numita cromozom bacterian.
Citoplasma
Este situata intre zona materialului nuclear si fata intern a membranei citoplasmatice, cu care
este intim asociat.
Ea reprezint un sistem coloidal alcatuit din cca. 80% ap, n care se gsesc:
- o cantitate mare de molecule organice mici (rezultate din metabolismul bacterian),
- ioni anorganici, enzime i
- acizi ribonucleici (ARN) sub form de:
- ARNr (continut n ribozomi),
- ARNt (ARN de transport) i

- ARNm (ARN mesager).


- plasmide (determinanti genetici extracromozomiali),
- vacuole gazoase si incluzii.
* Incluziile citoplasmatice
Sunt formate din formatiuni structurale inerte, cu dimensiuni si forme diferite, care variaza
cantitativ in functie de conditiile de mediu.
Uneori sunt nconjurate
de o membran proteic unistratificata, n grosime de 20-40 Ele
pot fi de mai multe feluri:
- incluzii poliglucozidice (glicogen), producerea lor este stimulat de excesul de carbon din
mediu corelat cu limitarea azotului, fosforului, sulfului, sau cnd pH-ul este sczut;
- incluzii de polibetahidroxibutirat (PHB), ele reprezint mai mult de 50% din greutatea
uscata( a celulei, apar atunci cnd exist un exces de carbon i surse de energie.
- incluziile sunt stucturi legate de activitatea metabolit a bacteriei si reprezint materiale de
rezerv sau surse de energie.
* Mezozomii
Sunt structuri membranoase care se formeaz prin invaginarea membranei citoplasmatice, ele pot
fi intlnite ocazional.
Formeaza ntotdeauna cavitti deschise n spatiul periplasmatic, sunt ntotdeauna in contact
direct cu materialul nuclear, membranele din care sunt constituiti au aproximativ aceeasi grosime
cu membrana citoplasmatic
Ei au rol in replicarea ADN-ului si la diviziunea celulara (contact dintre ADNc-mezozomi i
mezozomi - sept de diviziune), participarea la sinteza i secretin unor exoenzime (penicilinaze),
participarea la sinteza peretelui celular.
Membrana citoplasmatica
Este o structur care mrgineste la exterior citoplasma bacteriilor separnd-o de peretele
celular.
Este o membran biologic groas de 6,5-7 nm, pe sectiuni fine ea apare triplu stratificat cu
stratul mijlociu electronoptic mai transparent.
Membrana citoplasmatic este semipermeabil, cu rol de barier osmotic care regleaz
schimburile ce au loc ntre celula bacteriana si mediul extern.
Ea este sediul enzimelor implicate in metabolismul bacterian, replicarea ADN-ului, biosinteza
tuturor componentelor majore ale peretelui celular si sinteza polizaharidelor capsulare.
Ea participa direct la cresterea si diviziunea celular, formarea septului de diviziune.
Membrana citoplasmatic este implicata si n sinteza ARN-ului si datorit asocierii cu
ribozomii n sinteza proteinelor.
Peretele bacterian
Este o structura rigid, prezent la suprafata bacteriei cu o grosime de 150 , lctuit din 3
straturi:
- componenta principala a peretelui este mureina sau peptidoglicanul, polimeri micsti, din
dou tipuri de hexoze: N-acetilglucozamina (G) si acidul N-acetilmuramic (M). aceste hexoze
alterneaz formnd lanturi longitudinale.
- de grupele N-acetilmuramic se leag lanturi scurte (tetrapeptide) alctuite din 4 aminoacizi:
- L- alanina,

- D- alanin,
- acid D-glutamic,
- L-lizin (in locul acestui aminoacid poate s apar acidul mesodiaminopimelic).
- peretele bacterian al bacteriilor Gram-pozitive difer ca structur si compozitie de cel al
bacteriilor Gram-negative, desi ambii contin peptidoglicani.
Bacteriile Gram-pozitive
Au un perete gros (200 - 800) alctuit dintr-un strat rigid de peptidoglicani i din acid
teichoic.
Cantitatea mare de peptidoglicani (70-80%) ofer acestor bacterii sensibilitate la lizozim i
penicilin.
Bacteriile Gram-negative
Au un perete mai subtire de 100 cu un continut mult mai mic de peptidoglican (pn la 20%)
si fra acid teichoic.
Un strat extern numit membrar extern, acoper peretele bacterian al bacteriilor Gramnegative. Aceasta membran este mai groas decat stratul de peptidoglicani si este compus din
lipoproteine si glicoproteine atasate de peptidoglicani.
Aceast membran contine antigenul O, caracteristic bacteriilor Gram-negative.
Rolurile peretelui bacterian:
- asigur forma bacteriei.
- asigur rezistenta bacteriei la presiunea osmotic intracelular de 16-25 atmosfere.
- are rol n diviziunea bacteriei, participnd la formarea septului de diviziune.
- este sediul antigenelor, care pot induce un rspuns specific umoral sau celular.
- este sediul unor receptori pentru ataarea altor celule (microfage, macrofage) sau a unor
proteine plasmatice (opsonine), sau fixarea unor virusuri (bacteriofagi).
- are rol n patogenitate, fiind sediul unor factori de patogenitate.
Membrana extern
Este stratul exterior al peretelui celular, este triplu stratificat.
Este formata din fosfolipide, proteine i cantitti variabile de lipopolizaharide.
Structura membranei externe este formata din dou straturi de molecule fosfolipidice dispuse cu
partile hidrofobe fata in fata i cu cele hidrofile distal.
Printre aceste molecule se gasesc intercalate diferite tipuri de molecule proteice, realiznd o
legatur strns intre membrana extern i stratul de peptidoglican.
Functiile membranei externe:
- reglarea traficului molecular prin perete.
- permeabilitatea este mai mare decat a membranei citoplasmatice pentru c exist nite pori
(canale) de transport pasiv, sau n cazul unor molecule mai complexe prin intermediul unor
proteine de transport (transport activ).
- unele dintre proteinele existente in membrana extern sunt receptori pentru fagi, colicine,
replicarea ADN-ului.

- membrana extern constituie suprafata antigenic cu mare importanta in inducerea rspunsului


imun.
Glicocolixul
Reprezint structuri de origine bacteriana care contin polizaharide si sunt situate la exteriorul
membranei externe.
Exist dou feluri de glicocalix:
- glicocalixul regulat de suprafata (strat RS) si
- glicocalixul capsular (capsula).
Stratul RS
Este prezent att la bacterii Grarn (+) cat si la cele Gram (-)
Capsula
Este de natura polizaharidica complex cu molecule neramificate lipsite de miez lipopoli
zaharidic, puternic hidratata (99% ap).
Ea poate fi:
- microcapsula (structur fin ataata intim de peretele celular),
- capsul obisnuit (structur care are un contur delimitat), sau
- strat mucos (materialul capsular care este eliberat in mediu).
Funcionalitatea glicocalixului
Capsula are mai multe functii:
a) promotor al aderentei si factor de colonizare pe suprafete inerte;
b) protector al bacteriei fat de factorii nefavorabili si agentilor antibacterieni din medu;
c) poate proteja, bacteria impotriva anticorpilor prin mascarea surafetelor antigenice de la nivelul
peretelui celular,
d) are el insusi propietati antigenice (antigene K) specifice care poate diferentia mai multe
tipuri antigence in cadrul aceleiasi specii,
e) poate s contina receptori pentru bacteriofagi,
f) protejeaz impotriva desicrii,
Cilii(flagelii)
Sunt structuri filamentoase, flexibile, subtiri (0,01- 0,02m n diametru), cu lungime variabila
(6-15m), dar totdeauna mai mare decat corpul celular i sunt dispusi la suprafata bacteriei.
Formarea cililor este reglat genetic fiind cuplata cu ciclul de diviziune celular.
Din punct de vedere biochimic, toate componentele cilului sunt alctuite din proteine cu
propietati antigenice proprii (antigene ciliare sau antigene H ), numite flageline.
Functionalitatea cililor
Cilii bacterieni au rol de organite locomotoare.
Motorul rotatiei cililor este complexul bazal iar energia necesar este furniznta de ATP.
Astfel s-ar explica chemotactismul.
Pilii(fimbriile)
Sunt apendici filamentosi neflagelari, imobili, prezenti in numar mare pe suprafata unor
bacterii.
In generalsunt peritrichi.
In raport cu functionalitatea au fost decrise numai doua tipuri:

- pili de conjugare (de sex),


- pili comuni (pili somatici).
Pilii sunt organite adezive care mediaza atasarea unor bacterii la celulele epiteliale ale
mamiferelor favorizand colonizarea. In acest fel pot fi luati in consideratie ca factori de virulenta.
Sporul bacterian
Este o forma de rezistenta, prezenta doar la anumite specii bacteriene, ex. Familia Bacillaceae.
Forma este sferica sau ovalara.
Evolutia sporului are 3 stadii: preparator, prespor, spor matur.
Formara sporului: