DIVIZIUNEA BACTERIANA. Structura bacteriilor Cuprinde: a) Structuri esentiale oricarei celule: - nucleu, citoplasma si membran citoplasmatic, alctuind protoplastul (cea mai rudimentar form de existent a bacteriilor). - peretele bacterian rigid, structur caracteristic bacteriilor tipice, care protejeaz protoplastul, lipsete la Mollicutes. b) Structuri neesentiale pentru existenta bacteriei prezente numai la unele specii (capsula, cili, fimbrii). c) Sporul este forma de rezistent n care se pot transforma unele specii cand se gsesc n conditii neprielnice de nmulire. ntr-o reprezentare schematic, structura bacteriei, pornind de la interior spre exterior, este alctuit din urmtoarele componente structurale: - material nuclear; - citoplasma n care se gasesc: ribozomi, incluzii, vacuole, structuri membranoase care deriva din membrana citoplasmatic (mezozomi), - structuri de invelis (membrana citoplasmatic, perete celular), - apendici bacterieni (cili, pili), - structuri extracelulare care constituie glicocalixul (structuri regulate de suprafat, microcapsula, capsul, strat mucos-uneori). Materialul nuclear La bacterii se numeste corp nuclear sau nucleotid, nu este marginit de membrana nuclear si nici nu prezint nucleoli. - Densitatea electronoptic mai sczut a zonei nucleare este explicat prin faptul c dei ea reprezinta cca.10% din volumul celulei ADN-ul care alcatuieste materialul nuclear, reprezint numai 2-3% din greutatea uscat a celulei. - Materialul nuclear contine 60% ADN, 30% ARN, nou sintetizat si 10% proteine. - ADN-ul este organizat intr-o singura molecul dublu helicoidal, circular nchis, cu un diametru de 20 si o lungime de cca 1100m, numita cromozom bacterian. Citoplasma Este situata intre zona materialului nuclear si fata intern a membranei citoplasmatice, cu care este intim asociat. Ea reprezint un sistem coloidal alcatuit din cca. 80% ap, n care se gsesc: - o cantitate mare de molecule organice mici (rezultate din metabolismul bacterian), - ioni anorganici, enzime i - acizi ribonucleici (ARN) sub form de: - ARNr (continut n ribozomi), - ARNt (ARN de transport) i
- ARNm (ARN mesager).
- plasmide (determinanti genetici extracromozomiali), - vacuole gazoase si incluzii. * Incluziile citoplasmatice Sunt formate din formatiuni structurale inerte, cu dimensiuni si forme diferite, care variaza cantitativ in functie de conditiile de mediu. Uneori sunt nconjurate de o membran proteic unistratificata, n grosime de 20-40 Ele pot fi de mai multe feluri: - incluzii poliglucozidice (glicogen), producerea lor este stimulat de excesul de carbon din mediu corelat cu limitarea azotului, fosforului, sulfului, sau cnd pH-ul este sczut; - incluzii de polibetahidroxibutirat (PHB), ele reprezint mai mult de 50% din greutatea uscata( a celulei, apar atunci cnd exist un exces de carbon i surse de energie. - incluziile sunt stucturi legate de activitatea metabolit a bacteriei si reprezint materiale de rezerv sau surse de energie. * Mezozomii Sunt structuri membranoase care se formeaz prin invaginarea membranei citoplasmatice, ele pot fi intlnite ocazional. Formeaza ntotdeauna cavitti deschise n spatiul periplasmatic, sunt ntotdeauna in contact direct cu materialul nuclear, membranele din care sunt constituiti au aproximativ aceeasi grosime cu membrana citoplasmatic Ei au rol in replicarea ADN-ului si la diviziunea celulara (contact dintre ADNc-mezozomi i mezozomi - sept de diviziune), participarea la sinteza i secretin unor exoenzime (penicilinaze), participarea la sinteza peretelui celular. Membrana citoplasmatica Este o structur care mrgineste la exterior citoplasma bacteriilor separnd-o de peretele celular. Este o membran biologic groas de 6,5-7 nm, pe sectiuni fine ea apare triplu stratificat cu stratul mijlociu electronoptic mai transparent. Membrana citoplasmatic este semipermeabil, cu rol de barier osmotic care regleaz schimburile ce au loc ntre celula bacteriana si mediul extern. Ea este sediul enzimelor implicate in metabolismul bacterian, replicarea ADN-ului, biosinteza tuturor componentelor majore ale peretelui celular si sinteza polizaharidelor capsulare. Ea participa direct la cresterea si diviziunea celular, formarea septului de diviziune. Membrana citoplasmatic este implicata si n sinteza ARN-ului si datorit asocierii cu ribozomii n sinteza proteinelor. Peretele bacterian Este o structura rigid, prezent la suprafata bacteriei cu o grosime de 150 , lctuit din 3 straturi: - componenta principala a peretelui este mureina sau peptidoglicanul, polimeri micsti, din dou tipuri de hexoze: N-acetilglucozamina (G) si acidul N-acetilmuramic (M). aceste hexoze alterneaz formnd lanturi longitudinale. - de grupele N-acetilmuramic se leag lanturi scurte (tetrapeptide) alctuite din 4 aminoacizi: - L- alanina,
- D- alanin, - acid D-glutamic, - L-lizin (in locul acestui aminoacid poate s apar acidul mesodiaminopimelic). - peretele bacterian al bacteriilor Gram-pozitive difer ca structur si compozitie de cel al bacteriilor Gram-negative, desi ambii contin peptidoglicani. Bacteriile Gram-pozitive Au un perete gros (200 - 800) alctuit dintr-un strat rigid de peptidoglicani i din acid teichoic. Cantitatea mare de peptidoglicani (70-80%) ofer acestor bacterii sensibilitate la lizozim i penicilin. Bacteriile Gram-negative Au un perete mai subtire de 100 cu un continut mult mai mic de peptidoglican (pn la 20%) si fra acid teichoic. Un strat extern numit membrar extern, acoper peretele bacterian al bacteriilor Gramnegative. Aceasta membran este mai groas decat stratul de peptidoglicani si este compus din lipoproteine si glicoproteine atasate de peptidoglicani. Aceast membran contine antigenul O, caracteristic bacteriilor Gram-negative. Rolurile peretelui bacterian: - asigur forma bacteriei. - asigur rezistenta bacteriei la presiunea osmotic intracelular de 16-25 atmosfere. - are rol n diviziunea bacteriei, participnd la formarea septului de diviziune. - este sediul antigenelor, care pot induce un rspuns specific umoral sau celular. - este sediul unor receptori pentru ataarea altor celule (microfage, macrofage) sau a unor proteine plasmatice (opsonine), sau fixarea unor virusuri (bacteriofagi). - are rol n patogenitate, fiind sediul unor factori de patogenitate. Membrana extern Este stratul exterior al peretelui celular, este triplu stratificat. Este formata din fosfolipide, proteine i cantitti variabile de lipopolizaharide. Structura membranei externe este formata din dou straturi de molecule fosfolipidice dispuse cu partile hidrofobe fata in fata i cu cele hidrofile distal. Printre aceste molecule se gasesc intercalate diferite tipuri de molecule proteice, realiznd o legatur strns intre membrana extern i stratul de peptidoglican. Functiile membranei externe: - reglarea traficului molecular prin perete. - permeabilitatea este mai mare decat a membranei citoplasmatice pentru c exist nite pori (canale) de transport pasiv, sau n cazul unor molecule mai complexe prin intermediul unor proteine de transport (transport activ). - unele dintre proteinele existente in membrana extern sunt receptori pentru fagi, colicine, replicarea ADN-ului.
- membrana extern constituie suprafata antigenic cu mare importanta in inducerea rspunsului
imun. Glicocolixul Reprezint structuri de origine bacteriana care contin polizaharide si sunt situate la exteriorul membranei externe. Exist dou feluri de glicocalix: - glicocalixul regulat de suprafata (strat RS) si - glicocalixul capsular (capsula). Stratul RS Este prezent att la bacterii Grarn (+) cat si la cele Gram (-) Capsula Este de natura polizaharidica complex cu molecule neramificate lipsite de miez lipopoli zaharidic, puternic hidratata (99% ap). Ea poate fi: - microcapsula (structur fin ataata intim de peretele celular), - capsul obisnuit (structur care are un contur delimitat), sau - strat mucos (materialul capsular care este eliberat in mediu). Funcionalitatea glicocalixului Capsula are mai multe functii: a) promotor al aderentei si factor de colonizare pe suprafete inerte; b) protector al bacteriei fat de factorii nefavorabili si agentilor antibacterieni din medu; c) poate proteja, bacteria impotriva anticorpilor prin mascarea surafetelor antigenice de la nivelul peretelui celular, d) are el insusi propietati antigenice (antigene K) specifice care poate diferentia mai multe tipuri antigence in cadrul aceleiasi specii, e) poate s contina receptori pentru bacteriofagi, f) protejeaz impotriva desicrii, Cilii(flagelii) Sunt structuri filamentoase, flexibile, subtiri (0,01- 0,02m n diametru), cu lungime variabila (6-15m), dar totdeauna mai mare decat corpul celular i sunt dispusi la suprafata bacteriei. Formarea cililor este reglat genetic fiind cuplata cu ciclul de diviziune celular. Din punct de vedere biochimic, toate componentele cilului sunt alctuite din proteine cu propietati antigenice proprii (antigene ciliare sau antigene H ), numite flageline. Functionalitatea cililor Cilii bacterieni au rol de organite locomotoare. Motorul rotatiei cililor este complexul bazal iar energia necesar este furniznta de ATP. Astfel s-ar explica chemotactismul. Pilii(fimbriile) Sunt apendici filamentosi neflagelari, imobili, prezenti in numar mare pe suprafata unor bacterii. In generalsunt peritrichi. In raport cu functionalitatea au fost decrise numai doua tipuri:
- pili de conjugare (de sex),
- pili comuni (pili somatici). Pilii sunt organite adezive care mediaza atasarea unor bacterii la celulele epiteliale ale mamiferelor favorizand colonizarea. In acest fel pot fi luati in consideratie ca factori de virulenta. Sporul bacterian Este o forma de rezistenta, prezenta doar la anumite specii bacteriene, ex. Familia Bacillaceae. Forma este sferica sau ovalara. Evolutia sporului are 3 stadii: preparator, prespor, spor matur. Formara sporului:
