Sie sind auf Seite 1von 10

RECOLTAREA SANGELUI

Sngele se recolteaz pentru examene: hematologice biochimice


bacteriologice parazitologice serologice
Recoltarea se face prin: punctie capilara puncie venoas puncie arterial
PUNCTIA CAPILARA
Definitie Recoltarea sangelui capilar pentru analize de laborator
Scop:Recoltare -glicemie,cholesterol,hemoleucograma,hemoglobina TS(timp de sangerare),TC(timp
de coagulare),grup sanguin,Rh
Materiale necesare
lanteta sterila sau ac de punctie steril,stilet special steril de unica folosinta
antiseptic pentru tegument(alcool 90grade)
tampoane sterile
pipeta Potain(pentru numararea elementelor figurate),
hartie de filtru
lame de sticla,lamele(pentru frotiu)
benzi de testare
manusi de protectie,
tavita renala
Locuri de electie pulpa degetului inelar sau mediu lobul urechii, fata plantara a halucelui si calcai,
la copil
Pregatire pacient
Psihica:se explica necesitatea efectuarii tehnicii Fizica :se aseaza in pozitie sezand cu bratul
sprijinit;spalarea mainilor cu apa si sapun,se usuca corect
Tehnica
se spala mainile
se imbraca manusile
se aseptizeaza locul punctiei cu un tampon cu alcool
se asteapta evaporarea alcoolului
cu o miscare brusca se inteapa pulpa degetului,perpendicular pe straturile cutanate
se sterge prima picatura de sange cu tampon uscat sau hartie de filtru
se lasa sa se formeze o noua picatura de sange din care se recolteaza cu pipeta sau pe lama(se pune
o picatura de sange pe benzile de testarea glicemiei,colesterolului;1picatura pe lama de sticla
pentru frotiu simplu sau frotiu in picatura groasa;
pentru determinarhematologice(hemoglobina,hematii,leucocite )se utilizeaza pipeta Potain
Efectuarea unui frotiu
la extremitatea unei lame se pune o pictur de 3-4 mm diametru
se aeaz o lamel cu marginile lefuite n unghi de 45 cu lama (pictura se ntinde prin
capilaritate)
lamela se trage ctre partea liber a lamei, pstrnd aceeai nclinaie i antrennd toat pictura
fr s o fragmenteze
se agit lama pentru uscare
se eticheteaz i se trimite la laborator
un frotiu bun este fara goluri,cu un strat regulat
Examenul in picatura groasa
pentru examenul n pictur groas sngele se recolteaz sub form de pictur groas
se recolteaz pe fiecare extremitate a lamei cte 3 picturi ct mai apropiate ntre ele

cu colul unei lame lefuite se amestec picturile formnd o pat circular cu diametrul de
aproximativ 1,5-2 cm
se continu amestecarea picturilor pn se formeaz un mic cheag semnul unei defibrinri
complete
uscarea frotiului se face prin agitarea lamei
numele bolnavului i numrul buletinului de analiz se nscriu direct pe lam cu creion dermatograf
pictura groas se execut pentru punerea n eviden a plasmodiilor malariei (recoltarea se face n
cursul accesului febril cnd numrul paraziilor n snge este foarte mare).
Recoltarea cu sistem vacutainer
Inaintea recoltarii sangelui,
desfaceti acul prin rasucirea capacului sigilat.
inlaturati capacul si expuneti partea filetata (1), avand grija sa nu indepartati teaca sterila in care
se gaseste acul (2)
asamblati acul la holder (3).
Toate tuburile (4) pot fi acum umplute unul dupa altul in concordanta cu instructiunile de mai jos
a.Aplicati un garou pe antebratul pacientului si intepati pielea de la plica cotului, ajutandu-va de
degetul mare si indexul mainii drepte.
b. Inversati pozitia mainilor cat mai curand posibil dupa ce acul a penetrat vena; apasati
vacutainerul cu degetul mare al mainii drepte, indexul si degetele mijlocii sustinandu-l.
c.sangele este atras de vacumul din vacutainer si curge in tub cu viteza proprie ;se elibereaza
garoul din jurul bratului pacientului imediat ce sangele a aparut in vacutainer,cu mana stanga
,sustinand in continuare holderul
d.se retrage vacutainerul cu mana dreapta,apasand usor cu degetul mare pe una din marginile
holderului
e. Pentru a asigura optima omogenizare a sangelui cu anticoagulantul, efectuati 8-10 miscari de
inversiune a tubului.
f. Daca se recolteaza mai mult de un vacutainer, inserati cel de-al doilea tub si repetati pasii
descrisi mai sus .
Ordinea de recoltare a tuburilor:
1. recipientele pentru hemocultura;
2. tuburile fara aditivi;
3. tuburile ce contin citrat;
4. tuburile ce contin heparina;
5. tuburile ce contin EDTA
De respectat
utilizati manusi de unica folosinta pentru fiecare pacient caruia i se recolteaza probe de sange
evitati punctionarea in zonele in care exista leziuni cutanate;
dezinfectati zona aleasa pentru punctionare cu ajutorul unui tampon steril imbibat in solutie de
alcool 70%, prin miscari circulare, din interior spre exterior
dupa tamponare, lasati sa se usuce zona inainte de a trece la punctionare (daca zona este umeda,
poate fi indusa hemoliza probei);
la sfarsitul punctionarii, aplicati imediat un tampon compresiv pentru a asigura hemostaza si a evita
formarea hematomului (durata recomandata a compresiei 2-3 minute);
formularul de cerere analize trebuie completat corect si clar cu datele pacientului, analizele
cerute, data si ora recoltarii, numele medicului care indica analizele.
fiecare eprubeta trebuie completata corect si clar cu datele pacientului
a se evita agitarea puternica si brusca a eprubetelor deoarece se poate produce hemoliza.
acul de punctie nu va fi reintrodus in teaca (pentru a evita inteparea), indoit sau taiat, ci va fi
depus intr-un container de plastic rezistent la reziduuri intepatoare sau taietoare.
TIPURI DE VACUTAINERE
CULOARE DOP
ANTICOAGULANT SAU ADITIV
ANALIZE DE LABORATOR

ROSU
Fara aditivi
Biochimie,serologie
MOV
EDTA
Hematologie :Ht,Hb,HLG
NEGRU
Citrat de sodiu
VSH
ALBASTRU
Citrat de sodiu
Hematologie:factori ai coagularii-timp Quik,APTT
VERDE
Heparina
Biochimie :ionograma,hormone,gaze arteriale
GALBEN
Citrate de dextroza=mediu de cultura pentru eritrocite
Hemocultura
GRI
Florura de sodiu
Glicemie
Examene hematologice Hemoleucograma completa( HGL)
Hemoleucorama este o analiza care masoara urmatoarele cantitati: RBC (eritrocite sau hematii)
Numarul de globule rosii din sange WBC (leucocite )
Numarul de globule albe din sange HGB (hemoglobina)
Cantitatea totala de hemoglobina din sange PLT (platelete sau trombocite)
Numarul de trombocite HCT ( hematocrit)
Masa de globule rosii dintr-un anumit volum de sange exprimata in procente numaratoare
diferentiala a leucocitelor(formula leucocitara):

neutrofilele(NEU)
eozinofilele(EOS)
limfocitele(LY)
monocitele(MO)
basophile(BAS)
indici eritrocitari :
Evaluarea hematiilor (eritrocitelor) din punct de vedere al volumului si continutului in hemoglobina
se realizeaza prin masurarea sau calcularea urmatorilor parametrii: volumului eritrocitar mediu
(VEM,MCV); hmoglobina eritrocitara medie (HEM,MCH); concentratia eritrocitara medie de
hemoglobina (CHEM,MCHC); largimea distributiei eritrocitare (RDW)
Recipientul de recoltare-vacutainer cu capac mov/roz K3 EDTA; RBC Hematiile sunt celule ale
sangelui, cu forma rotunda, avand central
de culoare rosu deschis si marginile mai intens colorate. Hematiile sunt cele mai numeroase celule
din sange si totodata cele mai specializate celule ale organismului, avand rol in ransportul O2 de la
plamani la tesuturi si transferul CO2
de la tesuturi la plamani (lucru care se realizeaza prin intermediul hemoglobinei continute in
hematii). Cantitatea de oxigen receptionata de tesuturi depinde de numarul si functionarea
globulelor rosii si hemoglobinei Globule roii i un limfocit vzute la microscop Valori normale
-barbati = 4,2-5,6 milioane pe 1 mm cub -femei=3,7-4,9 milioane pe 1 mm cub poliglobulia
defineste valorile crescute ale numarului de eritrocite ; apare n insuficienta respiratorie, bolile
cardio-pulmonare, etc. anemia defineste valorile scazute ale numarului de eritrocite, apare n
hemoragii,hemoliza, insuficienta maduvei hematogene din intoxicatii, iradiere, infectii, etc.
Eritropoieza - formarea globulelor rosii
Reticulocitele sunt considerate celule rosii "imature"care contin acizi
nucleici reziduali (ARN). Aceste hematii tinere se maturizeaza complet in circulatia periferica in
aproximativ 1-2 zile dupa ce parasesc maduva osoasa (unde stau pana la 4 zile dupa expulzarea

nucleului), timp in care pierd complet capacitatea de sinteza proteica, iar sinteza de Hb
inceteaza.Prezenta reticulocitelor constituie un indicator al activitatii medulare. Implicatii clinice
Numarul de reticulocite creste in cazul unor pierderi masive de sange sau in cazul unor afectiuni in
care hematiile sunt distruse prematur, cum ar fi anemia hemolitica.
Scaderea numarului de reticulocite se intalneste in cazul chimioterapiei, neoplasme osoase, anemia
pernicioasa, etc. Hemoglobina este elementul principal al hematiilor care are rol in
transportul de oxigen (oxihemoglobina) si a dioxid de carbon (carbohemoglobina). Hemoglobina
este alcatuita dintr-o componenta proteica formata din doua perechi de lanturi polipeptidice
numite globinae, fiecare dintre acestea fiind conjugat de un grup hem (un complex al unui ion de
fier cu pigment rosu numit porfirina).Fiecare gram de hemoglobina poate transporta 1,34 ml oxigen
per 100 ml de sange. In circulatia sanguina formele de hemoglobina intalnite sunt:
deoxihemoglobina (HHb), oxihemoglobina (O2Hb), carboxihemoglobina (COHb) si methemoglobina
(MetHb), toate acestea fiind determinate impreuna in sangele total.
Valori normale
- la barbati = 13-16 g la 100 ml sange
- la femei = 11-15 g la 100 ml sange scaderea hemoglobinei sub valorile de referinta determina
aparitia anemiei cresterea hemoglobinei conduce la aparitia eritrocitozei (numita si policitemie).
Hematocritul masoara raportul dintre volumul ocupat de hematii si volumul
sanguin total. El depinde de masa de hematii, de volumul mediu al hematiilor si de volumul
plasmatic, astfel ca atunci cand hematiile sunt de marime normala, modificarile hematocritului le
urmeaza pe cele ale numarului de hematii. Valori normale
- la barbati = 40-48%
- la femei = 36-42%
Indicii eritrocitari VEM indica volumul mediu al eritrocitului.
Valori normale: 80 - 100 m3 Variatii patologice: valori mai mici dect 80 m3 caracterizeaza
microcitele (n cazul anemiei prin deficit de Fe, microsferocitoza) valori mai mari de 100 m3
caracterizeaza macrocitele (n cazul anemiei prin deficit de acid folic si vitamina B12, anemia
Biermer, anemia megaloblastica) CHEM reprezinta concentratia medie de Hb/100 ml eritrocite.
Valori normale: 32 - 36 g Hb/100 ml eritrocite (normocromie).
Variatii patologice: valori < 31 g Hb/100ml eritrocite definesc hipocromia.
HEM reprezinta cantitatea de Hb continuta de un eritrocit.
Valori normale: 20 - 34 pg.
Variatii patologice: valori mai mici dect 20pg definesc hipocromia.
INDICELE DE DISTRIBUTIE ERITROCITAR
(RDW RED CELL DISTRIBUTION WIDTH)
RDW reprezinta deviatia standard a mediei volumelor eritrocitare raportate la
VEM si se determina cu ajutorul histogramelor curbe de distributie % a marimii
celulelor.
Valori normale: 11,5 - 14,5 %.
Variatii patologice: variabilitatea crescuta a volumului eritocitelor defineste
anizocitoza(RDW crescut). Astfel, cu ct RDW va fi mai mare, cu att anizocitoza
este mai marcata
Celule normale Reticulocitoza crescuta
WBC Leucocitele Leucocitele sau globulele albe sunt celule ale
sistemului imunitar produse de maduva osoasa si care apara organismul de
boli infectioase si de corpuri straine.
Valori normale
- la adulti = 4000-8000 pe 1 mm cub
- la copii (1-6 ani) = 4000-10000 pe 1 mm cub.
Leucocitoza (L>10000/l Leucopenie (L<4000/L) Exista diferite tipuri de celule albe care in mod
normal apar in singe: Neutrofile (PMN), Eozinofile (EO), Bazofile (BAS), Limfocite (LY), Monocite
(MO). PLT Trombocitele reprezinta un tip special de celule ale sangelui cu rol
important in procesul de coagulare. Daca un pacient nu are o cantitate suficienta de trombocite in
sange, poate fi supus unui risc crescut de hemoragii si echimoze. Valori normale
150 000-400 000/mm cub

- cresterea numarului de trombocite conduce la trombocitoza


- scaderea numarului de trombocite conduce la trombocitopenie care este cea mai frecventa cauza
de sangerare. Timp de sangerare
Este o analiza care determina capacitatea de coagulare a sangelui. Cu un ac se inteapa usor lobul
urechii astfel incat sa iasa o picatura de sange, apoi se cronometreaza timpul care trece pana cand
intepatura nu mai sangereaza. Valori normale
3-4 minute.
Prelungirea TS indica o perturbare in mecanismul de coagulare a sangelui, cu tendinta la
hemoragie. Timp de coagulare
Clasic pentru a aprecia puterea de coagulare a sangelui in cazul unei hemoragii sau in vederea unei
operatii chirurgicale, se determina t.c. dupa cum urmeaza: se recolteaza o picatura de sange din
pulpa degetului, se pune pe o lama de sticla si se cronometreaza timpul care a trecut pana la
coagularea sangelui. Valori normale 5-8 minute. Cresteri anormale Depasirea acestui timp (t.c.
crescut) arata ca, coagularea sangelui se face cu intarziere, fapt ce poate predispune la sangerari,
la hemoragii. Scaderi anormale Un timp de coagulare scazut (sub cinci minute) indica o coagulare
anormal de rapida a sangelui putand duce la coagularea sangelui chiar in vasele sanguine, asa cum
se intampla in unele infectii microbiene Timp Quick
Timpul Quick este un test screening pentru diagnosticul deficientelor de coagulare. Valori normale
12-15 secunde sau 80-100%.
Un timp de protrombina prelungit se intalneste in deficienta de factori II, V,VII sau X, deficienta de
vitamina K, hemoragie, afectiuni hepatice, obstructie biliara, terapie cu anticoagulante orale,
absorbtie deficitara a grasimilor. Dozarea timpului de protrombina ( timpul Quick) este o metoda
de explorare a factorilor coagularii din sistemul extrinsec ( I, II, V, VII, si X), in prezenta de
tromboplastina tisulara in exces. Determinarea timpului de protrombina se utilizeaza pentru
controlul terapiei anticoagulante orale si explorarea caii extrinseci a coagularii APTT
Timpul partial de tromboplastina activata ( APTT) este o metoda care masoara activitatea totala a
sistemului intrinsec de coagulare. APTT prelungit apare in deficiente ale sistemului intrinsec de
coagulare, terapie cu heparina, streptokinaza, urokinaza, deficienta de vitamina K,
hipofibrinogenemie, afectiuni hepatice. Un APTT scazut apare in hemoragii acute, cancer hepatic
etc.
Fibrinogen
Fibrinogenul este factorul I plasmatic al coagularii. Fibrinogenul este o proteina globurala prezenta
in plasma sanguina care, sub actiunea trombinei, este hidrolizata partial rezultand o proteina
insolubila, fibrina. Afectarea nivelului plasmatic al fibrinogenului este expresia afectarii directe a
diverse organe, intre care a ficatului, ca sediu principal al sintezei sale. Valori normale
200-400mg/dl
Cresteri ale valorii fibrinogenului au fost observate in inflamatii, infarct miocardic acut, sindrom
nefrotic, cancer, sarcina. Un fibrinogen scazut apare in afectiuni hepatice, cance,
disfibrinogenemie, hipofibrinogenemie congenitala etc. anticoagulante orale si explorarea caii
extrinseci a coagularii.
VITEZA DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR (VSH)
Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) este o prob care exprim grosimea statului de depunere
a eritrocitelor (hematiilor), exprimat n milimetrii [mm], n eprubet, ntr-un interval de o or
[1h], 2 ore [2h] sau o zi [24h] . Dup cum se tie, n plasm, eritrocitele se afl n suspensie. Dup
recoltarea unei probe de snge i depunerea ei ntr-o eprubet mpreun cu o substan
anticoagulant, are loc o sedimentare a hematiilor (eritrocitelor) care const n depunerea lor la
fund, proces ce are loc simultan cu limpezirea, clarificarea probei n partea ei superioar.. Mod de
recoltare punctie venoasa cu holder+ac -vacutainer cu capac negru sau seringa de 2ml si ac de
punctie venoasa; pipete Westergreen cu stativul corespunzator; citrat de sodiu 3,8%, solutie sterila;
materiale necesare recoltarii sngelui prin punctie venoasa.
Tehnica
- se aspira n seringa solutie de anticoagulant cu care se clateste seringa,
retinndu-se 0,4ml;
- se punctioneaza vena, dupa dezinfectare, si se aspira snge n seringa pna la

2 ml;
- continutul seringii se amesteca prin cateva miscari de rasturnare;
- proba se trece apoi ntr-o eprubeta din care se aspira cu pipeta Westergreen
pna la diviziunea 0, astfel nct coloana de snge sa fie continua;
metoda manuala Westergren: se aseaza tubul in pozitie verticala intr-un
suport gradat milimetric si se citeste nivelul de sedimentare a hematiilor in mm
dupa 1 ora; in unele teste este citit rezultatul si dupa un interval de 2 ore, dar acesta
nu furnizeaza informatii suplimentare
- se plaseaza pipeta n stativ n pozitie perfect verticala;
- citirea se face dupa o ora, iar rezultatul se exprima n mm coloana de plasma
separata de eritrocite n decurs de o ora (mm/ora).
Valori normale:
- barbat: 1 10 mm/ora;
- femeie: 2 13 mm/ora;
Variatii fiziologice: la femei, V.S.H.-ul creste n timpul menstruatiei; la femei, V.S.H.-ul creste
n sarcina (mai ales n ultimele luni). Variatii patologice: Cresterea V.S.H.-ului apare n boli
infectioase sau inflamatorii (pneumonii, rheumatism articular acut, tuberculoza activa, septicemie,
pielonefrite), n anemii, infarct miocardic,leucemii, neoplasme, etc. Scaderea V.S.H.-ului apare
n poliglobulii, etc.
Tabel cu analize hematologice
Test
Mod de recoltar Pv=punctie venoasa Pc =punctie capilara
Valoare normala/unitate de masura
- Hemoleucograma cu formula
leucocitara
pc pv.cu holder+ac in vacutainer dop mov (contine EDTA) sau cu seringa 2ml- 2ml sange/EDTA
Hemoglobina(Hb)
B:13-17g/100mL F:11-15g/100mL Hematocrit (Ht)

B:42-48% F:40-43%
Eritrocite (H)
(hematii,globule rosii)
4 000 000-6 000 000/mmc Leucocite (L)
(globule albe)
4000-10000/mmc >leucocitoza >leucopenie Formula leucocitara
-

Granulocite neutrofile
nesegmentate(GNnesegm)=1-4%;50-250/mmc -segmentate(GNsegm)=50-70%;2500-4800/mmc
Limfocite=25-30/%;1200-2400/mmc
Monocite =4-8%;300-640/mmc
Eozinofile =1-3%;100-200/mmc
Bazofile =0,5-1/%;20-40/mmc Trombocite

150 000-400 000/mmc


- VSH(viteza de sedimentare a hematiilor)
pv fara staza; vacutainer dop negru(cu citrate de Na) sau cu seringa 2ml -1,6mlsange/0,4ml citrate
de sodium 3,8%
F:1h=2-12mm;2h=12-20mm B:1h=1-10mm;2h=7-15mm
- Teste de coagulare:
APTT(activitate partial a tromboplastinei tisulare
pv.vacutainer dop bleu
25-35 Timp Quick
Timp Howel
- sau cu seringa de 5ml cu ac sterile-4,5ml sange/0,5ml citrat de sodiu
13-15 1-2minute IP(Indice de protrombina)
85-100% Fibrinogen

200 -400mg/dl Timp de sangerare TS


este timpul care se scurge din momentul inteparii lobului urechii sau pulpei degetului pana la
oprirea sangerarii
pc
2-4minute Timp de coagulare-TC
este timpul scurs de la recoltare(punere pe lama) pana la coagularea picaturii
pc
5-8minute
BIOCHIMIE- SANGE
-Ureea
Ureea este sintetizata in ficat ca si produs secundar al dezaminari aminoacizilor Eliminarea ei in
urina reprezinta calea majora de excretie a azotului. Concentratiile plasmatice crescute de uree
apar ca rezultat al unei diete hiperproteice, al catabolismului crescut al proteinelor, dupa
hemoragii gastrointestinale, deshidratare medie, soc sau functionare cardiaca defectuoasa sau
datorita tratamentului cu glucocorticoizi( uremie pre-renala). Uremia post-renala este cauzata de
factori care obstructioneaza fluxul urinar: nefrolitiaza, tumori sau hipertrofie a prostatei.Utilitatea
ureei ca indicator al functiei renale este limitata de variabilitatea concentratiei plasmatice ca
rezultat al factorilor non-renali.
- Creatinina
Creatinina este produsul catabolic final al creatinei (sau fosfocreatinei). Cantitatea produsa in
fiecare zi este legata de masa musculara. Creatinina este filtrata liber de catre glomerulii renali
(mici cantitati sunt reabsorbite si de asemenea sunt secretate de catre tubuli).
Dozarea creatininei este realizata aproape exclusiv pentru evaluarea functiei rinichilor (perfuzie
renala defectuoasa, pierdere a functionarii nefronilor) si in monitorizarea
dializei renale. Valori crescute ale creatininei sanguine apar in urmatoarele situatii: Functionare
renala defectuoasa Nefrita cronica Afectiuni musculare( cauzate de gigantism, acromegalie,
miastenia gravis, distrofie musculara, poliomielita) Afectiuni cardiace congestive Soc Deshidratare
Valori scazute apar in cazul: Afectiuni ale ficatului avansate si severe Dieta proteica inadecvata
Sarcina
-Acid uric seric
Acid organic care se gaseste in urina si in sange, rezultat din arderea proteinelor. Acidul uric este
produsul final al degradarii purinelor libere: adenina, hipoxantina, guanina. Patologia lui este in
primul rand dominata de guta, boala specifica omului. Nivelul acidului uric in sange se numeste
uricemie. Valori normale
In sange: 2-5 mg/100 ml ser la adulti; Variatii fiziologice
- Acidul uric se defineste ca cel mai important produs final al oxidarii purinelor in organism.
- Valoarea acidului uric variaza in functie de: alimentatie, sex, varsta, factori genetici, diferite
stari fiziologice ( effort fizic, menopauza ).
-Alimentatia bogata in purine determina cresterea acidului uric in timp ce alimentatia saraca in
purine produce o scadere pana la 0,8 mg / 100 ml sange.
- La copii acidul uric este mai scazuta decat la adulti, la barbati valoarea lui este mai crescut decat
la femei, dar e relativ constant de-alungul vietii.
- La femei, uricemia este mai mica inaintea menopauzei si mai mare dupa aceasta, cand poate
atinge valorile prezente la barbati.
- Cresteri anormale-valorile crescute ale acidului uric seric se intalnec in urmatoarele cazuri: Guta
Insuficienta renala cronica Leucemie Boli infectioase Poliglobulie Procese insotite de
degradari tisulare precum si dupa radioterapie Tratamente cu medicamente antimicotice si
antimetabolice Terapie cu ACTH sau hidrocortizon Toxicoza gravidica Intoxicatiile cu plumb si
mercur
- Scaderi anormale-valorile scazute ale uricemiei se intalnesc in boala Wilson
- Glicemia
Glicemia reprezinta una din constantele fundamentale ale mediului intern, iar determinarea sa
este modalitatea cea mai frecventa de evaluare globala a metabolismului intermediar al hidratilor
de carbon.
Glucoza este formata la nivelul ficatului prin digestia carbohidratilor si prin conversia
glicogenului in glucoza. Nivelul glicemiei este reglat, in principal, prin actiunea a doi

hormoni si anume insulina si glucagonul, insulina crescand permeabilitatea membranelor


celulare pentru glucoza, facilitand transportului glucozei in celule, stimuland formarea
glicogenului si reducerea nivelului glicemiei, iar glucagonul accelerand scindarea
glicogenului in glucoza, determinand cresterea glicemiei.
obiectiv glicemia<100mg/dl
Cresteri anormale
Valori crescute (hiperglicemia) sunt prezente in urmatoarele cazuri: Diabetul de origine
pancreatica Diabetul de origine hipofizara Diabetul de origine suprarenala Diabetul de
origine tiroidiana Unele infectii Intoxicatii (oxid de carbon, cofeina) Unele tumori
Accidente cerebro-vasculare
Scaderi anormale
Hipoglicemia estet prezenta in: Insuficienta cortico-suprarenala (boala Addison)
Insuficienta tiroidiana Insuficienta antehipofizara Insuficienta hepatica grava
Administrarea unor doze mari de insulina
- Hemoglobina glicozilata
Hemoglobina glicozilata este o forma de hemoglobina folosita in special pentru a identifica
concentratia plasmatica a glucozei de-a lungul timpului. Se formeaza pe o cale non-enzimatica prin
expunerea normala a hemoglobinei obisnuite la niveluri crescute ale glucozei sanguine. Glicozilarea
hemoglobinei este implicata in neuropatia diabetului zaharat si in retinopatia diabetului zaharat. In
ciclul de 120 de zile cat traiesc globulele rosii, moleculele de glucoza se leaga de hemoglobina
formand hemoglobina glicozilata. La persoanele cu diabet prost controlat se observa cresteri ale
acestei hemoglobine glicozilate. Odata ce o molecula de hemoglobina este glicozilata ea ramane
asa. Cresterea concentratiei de hemoglobina glicozilata din sange reflecta nivelul mediu de glucoza
la care au fost expuse hematiile in cursul ciclului vietii lor. Masurand hemoglobina glicozilata putem
determina eficacitatea tratamentului prin monitorizarea pe termen lung a reglarii nivelului de
glucoza serica. Unii cercetatori sustin ca nivelul de hemoglobina glicozilata este proportional cu
concentratia medie de glucoza din sange pe parcursul ultimelor patru saptamani pana la trei luni.
Valori normale Valorile normale ale hemoglobinei glicozilate- cele pe care le intalnim la persoanele
sanatoase sunt: 4%5.9%
- GGT
Gama glutamiltransferaza se gaseste in concentratii mari in ficat, in tubulii renali si in intestine,
desi este prezenta si in alte tesuturi cum ar fi pancreasul, prostata, glandele salivare, veziculele
seminale, creier si inima.Dozarea ggt este utilizata pentru a se detecta disfunctia celulelor
hepatice si pentru a detecta afectiunile hepatice induse de alcool. Activitatea GGT este crescuta in
oricare si in toate formele de afectare hepatica, cele mai crescute valori aparand in cazul
obstructiei biliare intra sau post hepatice. Niveluri crescute sunt de asemenea observate la
pacientii cu neoplasm metastazat al ficatului. Consumul de alcool duce la aparitia unor valori
crescute ale nivelurilor de GGT seric. In pancreatita si anumite afectiuni ale pancreasului,
activitatea enzimei poate fi moderat crescuta.
- TGO,TGP
Prin masurarea transaminzelor se masoara afectarea ficatului. In mod normal aceste enzimele se
gasesc in celulele ficatului dar cand acestea sunt distruse enzimele ajung in sange. Cele mai
folosite enzime sunt TGO (AST) si TGP (ALT). TGO inseamna transaminaza glutamica oxaloacetica
sau aminotransferaza aspartat (AST) iar TGP inseamna transaminaza glutamica piruvica sau
alaninaminotransferaza (ALT)
- TGO se gaseste in mod normal in multe tesuturi inclusiv in ficat, muschi, rinichi, inima, creier.
Este eliberata in sange cand unul din organe este afectat, deci nu este foarte specifica pentru
afectarea ficatului
- TGP in schimb se gaseste in majoritate in ficat. Se gaseste si in alte oragane dar in general valori
mari ale TGP in sange inseamna o afectare
hepatica. Este deci destul de specifica pentru afectarea ficatului.
Cele mai mari cresteri ale transminazelor se gasesc in hepatita A sau B, supardoza de paracetamol,
soc hipovolemic. Cresterile moderate ale transaminzelor se intalnesc cel mai des. Sunt deseori
descoperite intamplator in cursul unor analize de rutina la persoane sanatoase. Cea mai comuna
cauza a acestor cresteri este depunerea de grasime in ficat, care poate fi cauzata de alcool, diabet
si obezitate. Hepatita cronica C este si ea o cauza de crestere moderata a transaminazelor.
Medicamente care cresc transaminazele ? Acid valproic Aspirina Diclofenac Fenilbutazona
Fenitoin Ibuprofen Naproxen Carbamazepina Fenobarbita Tetraciclina Sulfonamidele
Izoniazida Sulfametoxazol Trimetoprim Nitrofurantoin Statinele Amiodarona Chinidina
Antidepresivele triciclice

- Trigliceride
Trigliceridele sunt esteri ai glicerolului si acizilor grasi obtinuti din dieta sau prin sinteza lor, in
special in ficat.. Trigliceridele sunt transportate in plasma de lipoproteine si sunt utilizate de
tesutul adipos, de cel muscular, dar si de altele. Functia primara este aceea de furnizor de energie
pentru celule. In organismul uman trigliceridele intra in constitutia lipoproteinelor cu densitate
foarte joasa ( VLDL ) 59 %, chilomicronilor 81-88 % si HDL ( 3 % ). Determinarea in plasma sau ser a
trigliceridelor este importanta, deoarece se identifica cu determinarea factorilor de risc in
ateroscleroza.
Valori crescute ale trigliceridelor serice pot fi cauzate de afectiuni ale ficatului, diabet zaharat,
nefroza, hipotiroidism, alcoolism, hiperlipoproteinemie familiala de grad IV sau V,
precum si din alte cauze.
Valori scazute ale trigliceridemiei se intalnesc in -- lipoproteinemia congenitala,
malnutritie, sindrom de malabsorbtie, hipertiroidism etc.
- Lipide totale
Lipemia repreznita detreminarea concentratiei lipidelor totale la o suta de mililitri de
plasma. Cunoasterea valorii lipemiei totale este utila in a orienta investigatiile in fata unei
hiperlipemii.
Pregatirea pentru recoltare consta in :
1. impunerea bolnavului la un regim echilibrat nutritiv , cu trei zile anterior efectuarii
dozarii lipemiei totale; 2. respectarea somnului de noapte ( cu 12 ore inainte recoltarii probei de
sange, care se face dimineata ; bolnavul nu va manca nimic )
- Cresteri peste limita superioara a normalului sunt denumite hiperlipemii.
-Scaderile valorilor lipemiei sub limita inferioara a normalului sunt denumite hipolipemie
- Colesterolul
Colesterolul este un steroid cu masa mare moleculara si cu structura de cicolpentanofenantren.
Colesterolul din hrana este partial absorbit si de asemenea sintetizat de ficat si alte tesuturi.
Colesterolul este transportat in plasma cu ajutorul lipoproteinelor. Este excretat nemodificat in bila
sau dupa transformarein acizi biliari. Cresterea valorilor colesterolului total se asociaza in principal
cu cresterea progresiva a riscului aterosclerozei si a bolilor coronariene. Cresterea nivelului
colesterolului total apare si in alte tipuri de afectiuni cum ar fi: colestaza, afectiuni
hepatocelulare, afectiuni renale, hipotiroidism, alcoolism, diabet zaharat prost controlat,
neoplasme, alcoolism, obezitate, dieta bogata in grasimi. Scaderi anormale-hipocolesterolemia
este constatata in urmatoarele boli: Hepatite acute, hepatite cronice ( numai colesterolul
esterificat ) Hipertiroidie Infectii bacteriene ( pneumonie, difterie,lepra, tuberculoza, febra
tifoida ) Hemopatii severe ( anemie Biermer, leucemii, boala Hodgkin, limfosarcom,). In aceste
afectiuni este prezenta si o hipolipemie concomitenta.
- Bilirubina totala
Bilirubina este un reziduu derivat din gruparea hem a hemoglobinei eliberata din eritrocitele
imbatrinaite sau afectate de diversi factori, ce sunt distruse in celulele reticuloendoteliale. Dupa
producere, bilirubina este transportata catre ficat prin legare de albumine. In interiorul
hepatocitelor, bilirubina este legata de acidul glucuronic si este excretata sub forma de bila in
vezica biliara. Anumite afectiuni innascute sau dobandite afecteaza producerea, absorbtia,
metabolismul si excretia bilirubinei, ducand la hiperbilirubinemie. O alimentatie bogata in grasimi
interfera cu dozarea bilirubinei. De asemenea, morcovii influenteaza dozarea bilirubinei, datorita
culorii caracteristice pe care-l da serului. Anorexia creste nivelul bilirubinei. Hiperbilirubinemia
neconjugata este intalnita la nou-nascuti (icter fiziologic), in caz de distrugere crescuta a
eritrocitelor (anemie hemolitica, hematoame extinse), in eritropoieza deficitara si in anumite
afectiuni genetice rare . Hiperbilirubinemia conjugata este asociata cu o excretie scazuta a bilei,
datorata afectarii ficatului( hepatita sau ciroza) sau datorita colestazei intra sau extrahepatice.
Icterul este o manifestare clinica a hiperbilirubinemiei, ce consta in acumularea de pigmenti biliari
la nivelul pielii, rezultand o culoare galbuie a pielii si mucoaselor
- CK
Creatin kinaza este un marker cu specificitate inalta pentru boli sau leziuni ale tesutului cardiac.
Dozarea creatin kinazei este de asemenea un test de electie in afectiunile muschilor striati.
Valori crescute ale CK infarct miocardic acut, contuzia cardiaca, angioplastie coronariana,
miocardita, colagenoze cu prindere cardiaca, necroza sau inflamatie a muschilor striati, arsuri,
hipotermie, travaliu etc. Valori scazute se inregistreaza in pierderea masei musculare, boala
Cushing, metastaze hepatice etc.
- Creatinfosfokinaza serica
Creatinfosfokinaza serica CK este o enzima dimer cu trei forme moleculare-izoenzime: CK-MB

CK-MM CK-BB
- CK-MB se gasete la nivelul miocardului, CK-MM se intalneste la nivelul miocardului si al muschiului
, iar CK-BB se afla la nivelul tesutului nervos.
- CK-BB se gaseste cel mai frecvent in tesuturi iar nivelele serice au arareori importanta.
- CK-MM se gaseste in muschi in proportie de 98% iar tot aici CK-MB in proportie de 1-2%.
- In miocard insa CK-MM este de aproximativ 70% iar CK-MB de 30%. Enzima intervine in procesul de
depozitare sau de mobilizare a energiei din celule.
Valori normale Valorile serice normale ale creatinfosfokinazei variaza cu modul de determinare
astfel: dupa metoda cu hexokinaza: sub 50 mUi/ml dupa metoda cu piruvatkinaza: 1-6 mUi/ml
Pentru a fi considerate semnificativ anormale , cresterile serice ale CK trebuie sa atinga de 10-20
ori valoarea normala. Variatiile anormale serice pot ajunge pana la 1000-1500 mUi/ml ( vezi
infarctul miocardic ). Principalele afectiuni care asociaza valori serice ridicate ale
creatinfosfokinazei sunt urmatoarele: infarctul miocardic miopatii diverse gen: paralizia
paroxistica hipokalemica , din disfunctiile tiroidiene, boala Addison acidoza diabetica distrofii
musculare traumatisme musculare iatrogene:dupa biopsii musculare, post infectii
intramusculare, hipertermia maligna post-operatorie afectiuni autoimune: dermatomiozita,
polimiozita traumatism rabdomioliza Determinarile creatinfosfokinazei se fac la pacientii veniti
de urgenta, sau la cei cu durere toracica sau insuficienta renala acuta. Scaderi ale CK sunt un
indicator al afectarii ficatului de cauza etilica ( consum exagerat de alcool ) sau al poliartritei
reumatoide.
- LDL-colesterol
LDL- colesterolul ( lipoproteine cu densitate joas) sunt bogate n colesterol, ele transport
si faciliteaz depozitarea colesterolului n tesuturi, crescnd riscul de ateroscleroz. Valorile
LDL- colesterol reflect foarte bine nivelul de colesterol total si de aceea organizatiile
internationale utilizeaz LDL- colesterolul ca tint primar n terapia hipolipemianta.
Concentratii plasmatice crescute de LDL colesterol sunt corelate in mod pozitiv cu
incidenta afectiunilor aterosclerotice, ce stau la baza infarctului miocardic si accidentelor
cerebrovasculare.
Sunt cateva afectiuni sau influente ale mediului de viata asociate cu niveluri crescute de
LDL colesterol: nefroza, diabetul, obezitatea, anumite medicamente si fumatul
Nivelul optim al LDL - colesterolului este mai mic de 160 mg/dl pentru adultul tanar, mai
mic de 130 mg/dl pentru persoanele care asociaza alti factori de risc cardiovascular si mai
mic de 100 mg/dl pentru persoanele cu cardiopatie ischemica manifesta.
- HDL colesterol(colesterol bun)
Lipoproteinele cu densitate inalta ( HDL- colesterolul) sunt produse in special la nivelul
ficatului, rolul lor principal constand in indepartarea colesterolului din tesuturile periferice
prin transportul catre ficat si excretia ulterioara. Nivelele de HDL- C variaza in functie de
sex si varsta. Fumatul si consumul de alcool se asociaz cu scaderea HDL - colesterolului
seric, iar dup un infarct de miocard nivelul de HDL- colesterol ramane o perioad de circa
3 luni scazut. HDL- colesterolul se asociaza invers proportional cu riscul cardiovascular.
Nivelul optim de HDL - colesterol este in jur de 45 mg/dl pentru barbati si in jur de 55
mg/dl pentru femei.
Exista un risc crescut de cardiopatie ischemica atunci cind nivelul de HDL - colesterol este
sub 35 mg/dl.
Nivelurile plasmatice scazute de HDL-colesterol sunt corelate in mod pozitiv cu incidenta
crescuta a afectiunilor aterosclerotice,a infarctului miocardic si a accidentelor vasculare
cerebrale.
- Fosfataza alcalina
- Prezentare generala
Fosfataza alcalina catalizeaza hidroliza monoesterilor fosfatilor organici la pH alcalin. Enzima este
prezenta practic in toate tesuturile organismului, dar in special la nivelul membranelor celulare, si
apare in mod particular in concentratii mari la nivelul placentei, epiteliului intestinal, tubulilor
renali, osteoblastelor si ficatului. Forma prezenta in serul adultilor normali deriva in special din
ficat si oase.