Analiza Matematica I - Chis Codruta PDF

Analiza matematica
Chis Codruta
Cuprins
1 Serii numerice
1.1
Definitii. Exemple
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2
Criterii de convergenta pentru serii cu termeni pozitivi . . .
1.3
Criterii de convergenta pentru serii cu termeni oarecare . . .
16
1.4
Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
21
2 Serii de puteri
23
2.1
Suma unei serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
28
2.2
Operatii cu serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
29
2.3
Derivarea seriilor de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
29
2.4
Integrarea seriilor de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . .
30
2.5
31
3 Formula lui Taylor
35
3.1
Serii Taylor pentru functii de doua variabile . . . . . . . . .
38
3.2
38
4 Notiuni de topologie n Rn
41
5 Functii de mai multe variabile
45
5.1
Definitii. Exemple
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
45
5.2
46
6 Limite. Continuitate
49
6.1
Limita unei functii ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . .
49
6.2
Continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
51
6.3
53
CUPRINS
7 Derivate partiale
55
7.1
Derivate partiale de ordinul ntai . . . . . . . . . . . . . . .
55
7.2
Derivate partiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . .
57
7.3
Gradient. Diferentiala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
59
7.3.1
Diferentierea functiilor compuse . . . . . . . . . . . .
62
7.4
Hessiana unei functii ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . .
64
7.5
65
8 Extreme locale ale functiilor de mai multe variabile
67
8.1
Extreme neconditionate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
68
8.2
Extreme conditionate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
71
8.3
75
9 Elemente de calcul integral

9.1
77
Primitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
77
9.1.1
Primitive reductibile la primitivele functiilor rationale
79
9.2
Functii integrabile. Integrala definita . . . . . . . . . . . . .
80
9.3
Aplicatii ale integralelor definite . . . . . . . . . . . . . . . .
83
9.3.1
Aria subgraficului unei functii continue si pozitive . .
83
9.3.2
Lungimea graficului unei functii derivabile cu derivata

continua . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
83
9.3.3
Volumul unui corp de rotatie . . . . . . . . . . . . . .
84
9.3.4
Aria suprafetelor de rotatie . . . . . . . . . . . . . .
84
9.3.5
Centre de greutate . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
84
10 Ecuatii diferentiale
87
10.1 Introducere n teoria ecuatiilor diferentiale . . . . . . . . . .
87
10.2 Ecuatii diferentiale de ordinul I . . . . . . . . . . . . . . . .
89
10.2.1 Ecuatii cu variabile separabile . . . . . . . . . . . . .
89
10.2.2 Ecuatii diferentiale omogene . . . . . . . . . . . . . .
92
10.2.3 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul I . . . . . . . .
93
10.2.4 Ecuatii diferentiale de tip Bernoulli . . . . . . . . . .
95
10.3 Modele matematice ale cresterii populatiei . . . . . . . . . .
97
10.3.1 Modelul lui Malthus . . . . . . . . . . . . . . . . . .
97
10.3.2 Modelul lui Verhulst . . . . . . . . . . . . . . . . . .
97
1
Serii numerice
1.1
Definitii. Exemple
Definitie. Fie (an )n1 un sir de numere reale si sn =
Pn
i=1
ai , n 1. Cu-
plul ((an )n1 , (sn )n1 ) se numeste serie numerica si se noteaza

P
an sau
n=1
n1
an sau
an .
Elementul an se numeste termen general al seriei, elementele sirului (an )n1

se numesc termenii seriei;
elementele sirului (sn )n1 se numesc sumele partiale ale seriei, iar elementul sn se numeste suma partiala de rang n.
Definitie. O serie de numere reale
n1
an se numeste convergenta daca
sirul (sn )n1 al sumelor partiale este convergent; daca sirul sumelor partiale
are limita, aceasta limita se numeste suma seriei, si scriem
lim sn = s =
an = s.
n1
In particular,
lim sn = =
an = ,
n1
lim sn = =
an = .
n1
Daca sirul sumelor partiale nu are limita, atunci seria se numeste oscilanta.
Daca o serie este oscilanta sau are suma , ea se numeste divergenta.
Exemplu. Daca r R este un numar real, seria
geometrica de ratie r.
5
n=0
rn se numeste seria
1. SERII NUMERICE
Fie r = 1. Atunci suma partiala de ordin n a seriei geometrice este

sn = |1 + 1 +{z. . . + 1} = n + 1.
n+1
Deoarece limn (n + 1) = , seria
n=0
1n este diveregenta.
Pentru r 6= 1, suma partiala de ordin n a seriei geometrice este

1 rn+1
sn =
.
1r
Propozitie. Fie
n=0
rn o serie geometrica.
(i) Daca |r| < 1, atunci seria geometrica este convergenta , cu suma
1
.
1r
(ii) Daca |r| 1, atunci seria geometrica este divergenta.
Demonstratie.
limn sn =
1
,
1r
(i) Daca |r| < 1, atunci limn rn+1 = 0, astfel ca

deci seria este convergenta, cu suma
1
.
1r
(ii) Daca |r| > 1, atunci limn |r|n+1 = , deci suma este divergenta.
Daca r = 1, am vazut mai sus ca seria geometrica diverge.
Daca r = 1, atunci sirul sumelor partiale alterneaza ntre valorile 0 s1,
deci si aceasta serie este divergenta.
Exemplu. 1 32 + ( 32 )2 =
2 n
n=1 ( 3 )
1
1( 32 )
= 35 .
Observatie. Uneori, asa cum am vazut si n exemplele de mai sus, primul

1 n
1
termen al unei serii nu este neaparat a1 .
si
n=1 ( 2 )
n=2 ln n sunt exemple
de asemenea serii. In al doilea caz, trebuie sa ncepem cu n = 2, deoarece
1
ln 1
nu este definit.
Exemplu. Putem scrie numarul
1
3
ca
1
3
3
3
3
= 0, 33333 . . . =
+
+
+ ... + n + ....
3
10 100 1000
10
Aceasta expresie este o serie, avand termenul general an =
3
.
10n
Putem
demonstra ca aceasta serie este convergenta:

3
3
3
3
3
1
1
1
+
+
+ . . . + n + . . . = (1 +
+
+ . . . + n + . . .) =
10 100 1000
10
10
10 100
10
1
3 X
3
1
3 10
3
1
=
( )k =
= = .
1 =
10 k=0 10
10 1 10
10 9
9
3
1.1. DEFINIT
II. EXEMPLE
De altfel, orice numar subunitar x poate fi gandit ca suma unei serii convergente, deoarece daca x = 0, a1 a2 a3 . . . an . . ., atunci
x=
X
a2
a3
an
a1
an
+
+
+ ... + n + ... =
.
n
10 100 1000
10
n=1 10
O conditie necesar
a de convergent
a a unei serii numerice este urmatoarea:
P
Propozitie. Fie
n1
an o serie convergenta de numere reale. Atunci sirul
(an )n1 este convergent la 0.

Demonstratie. Fie s =
k=1
ak . Pentru doua sume partiale consecutive
avem atunci
n
X
sn =
= (a1 + a2 + . . . + an1 ) + an = sn1 + an ,
k=1
deci
an = sn sn1 .
Atunci
lim an = n
lim (sn sn1 ) = n
lim sn n
lim sn1 = s s = 0.
Rezulta atunci urmatoarea conditie suficient

a de divergent
a:
Corolar. Fie
n1
an o serie de numere reale. Daca sirul (an )n1 nu are
limita sau are limita nenula, atunci seria data este divergenta.
Observatie. Daca
n1
an este o serie pentru care limn an = 0, nu
rezulta neaparat ca seria data este convergenta.

Contraexemplu. Seria armonica
, n ciuda faptului ca limn
1
n
1
n1 n
este divergenta, cu suma
1
n1 n
= 0:
Sa presupunem ca seria data ar fi convergenta cu suma

sn = 1 +
1
n1 n
= s. Fie
1
1
+ + .
2
n
Rezulta deci ca limn sn = s. Dar

s2n sn =
1
1
1
1
1
1
1
1
+
+ +
>
+
+ +
=n
=
n+1 n+2
2n |2n 2n {z
2n}
2n
2
n
si obtinem ca
s2n >
1
+ sn
2
, ()n 1.
1. SERII NUMERICE
Trecand la limita n ultima relatie, obtinem:

1
s + s,
2
ceea ce este absurd. Prin urmare presupunerea facuta nu poate fi adevarata,
deci seria armonica este divergenta.
O proprietate importanta a seriilor convergente este urmatoarea:
Propozitie. Fie
n1
an si
n1 bn
doua serii convergente cu sumele s,
respectiv t, si fie , R. Atunci seria
n1 (an
+ bn ) este convergenta
si are suma s + t.
Demonstratie. Fie sn , respectiv tn , sumele partiala de rang n ale celor
doua serii. Atunci suma partiala de rang n a seriei
n1 (an
+ bn ) este
sn + tn , si avem
lim (sn + tn ) = lim sn + lim tn = s + t.
Corolar. Presupunem ca seria
n1 (an
anumite constante , R . Atunci

mai daca
n1 bn
Observatie.
n
n1 (1)
an si
n1
Contraexemplu. Seria
1.2
n1
Din convergenta seriei
+ bn ) este convergenta pentru
an este convergenta daca si nu-
este convergenta.
convergenta seriilor
ce seriile
si
n1 (an
+ bn ) nu rezulta nsa
n1 bn .
n
n1 ((1)
n+1
n1 (1)
+ (1)n+1 ) este convergenta, n timp
sunt divergente.
Criterii de convergent
a pentru serii cu
termeni pozitivi
Definitie. Spunem ca seria
n1
an este cu termeni pozitivi daca orice
termen al sa este pozitiv: an > 0, ()n 1.

Propozitie. Sirul sumelor partiale ale unei serii cu termeni pozitivi este
strict crescator.
Demonstratie. Fie (sn )n1 sirul sumelor partiale ale unei serii cu termeni
pozitivi
n1
an . Atunci
sn+1 sn = an+1 = sn+1 > sn , n 1,
PENTRU SERII CU TERMENI POZITIVI9

1.2. CRITERII DE CONVERGENT
A
deci sirul (sn ) este crescator.
Corolar. O serie cu termeni pozitivi are ntotdeauna suma(finita sau nu).
Cateva criterii pentru studiul seriilor cu termeni pozitivi sunt:
C1) Seria
n1
an cu termeni pozitivi este convergenta daca si numai daca
sirul (sn )n1 al sumelor partiale este marginit.

Demonstratie. Sirul (sn ) al sumelor partiale este monoton, astfel ca el
este convergent daca si numai daca este marginit. Proprietatea enuntata
rezulta atunci imediat.
C2) Primul criteriu al comparatiei.
Fie
n1
an ,
n1 bn
doua serii de numere reale nenegative, astfel ncat

()n0 N : an bn , ()n n0 .
Atunci au loc proprietatile:

(a)
(b)
n1 bn
n1
convergenta =
an
divergenta =
n1
an
n1 bn
convergenta.
divergenta.
Demonstratie. Daca notam cu sn , respectiv tn , sumele partiale de rang n

ale seriilor
n1
an si
n1 bn ,
atunci din inegalitatea din enunt rezulta ca
sn sn0 tn tn0 , ()n n0 .

(a) Daca seria
n1 bn
este convergenta, atunci limn tn < , de unde
rezulta ca limn sn = tn + sn0 tn0 < , deci

(b) Daca seria
n1
n1
an este convergenta.
an este divergenta, atunci limn sn = , de unde
rezulta ca limn tn = sn + tn0 sn0 = , deci
n1 bn
Exemplu. Sa studiem convergenta sau divergenta seriei
este divergenta.
P
n=1
1 .
n
P
1
1
n1 , ()n 1, si deoarece seria
a,
n=1 n este divergent
n
P
1
rezulta ca n=1 n este divergenta.
P
1
Exemplu. Vom studia natura seriei
n=1 n! .
P
1
Daca n 4, atunci n! 2n , deci n!1 21n . Deoarece seria
n=1 2n este o
serie geometrica, cu ratia 12 < 1, ea este convergenta, de unde rezulta ca
Deoarece
10
1. SERII NUMERICE
seria
1
n=1 n!
este convergenta.
Observatie. Daca pentru un numar natural oarecare N , seria

este convergenta, atunci seria
daca seria
n=1
n=N +1
an
an este convergenta. De asemenea,
an este divergenta, atunci seria
n=N +1
n=1
an este divergenta.
Adunarea unui num

ar finit de termeni la o serie nu afecteaz
a deci
convergenta sau divergenta seriei.
P
Definitie. Spunem ca doua serii de numere reale
n1
an ,
n1 bn
au
aceeasi natur
a daca ambele sunt convergente sau ambele sunt divergente.
Notatie. Notam acest lucru prin
n1
an
n1 bn
C3) Al doilea criteriu al comparatiei.

Fie
n1
an ,
n1 bn
doua serii de numere reale nenegative astfel ncat

lim
an
= l.
bn
Atunci au loc urmatoarele:

(a) Daca 0 < l < , cele doua serii au aceeasi natura.
(b) Daca l = 0 si
n1 bn
(c) Daca l = si
Demonstratie.
(a) Deoarece limn
ral N , astfel ncat

l
b
2 n
an
3l
b ,
2 n
n1 bn
an
bn
n1
este divergenta, atunci

an
bn
n1
an este divergenta.
= l, exista un numar natu-
(l 2l , l + 2l ), ()n N . Prin urmare au loc
()n N . Deoarece seria
natura ca si seriile
este convergenta, atunci
l
n1 2 bn
si
3l
n1 2 bn ,
n1 bn
are evident aceeasi
pe baza primului criteriu de
comparatie rezulta afirmatia din enunt.

(b) Daca l = 0, atunci exista un numar natural N , cu proprietatea ca
an
bn
< 1, ()n N . Dar atunci an < bn , ()n N , de unde aplicand primul
criteriu de comparatie se obtine proprietatea enuntata.

(c) Daca l = , atunci exista un numar natural N , cu proprietatea ca
an
bn
> 1, ()n N . Dar atunci an > bn , ()n N , de unde aplicand primul
criteriu de comparatie se obtine proprietatea enuntata.

Exemplu. Vom arata ca
Fie an =
P
n1 bn
n
,
n2 +1
bn =
1
.
n
n
n1 n2 +1
Atunci limn
au aceeasi natura . Dar
este divergenta.
este divergenta.
1
n1 n
an
bn
= 1, deci seriile
este divergenta, deci si
n1
an si
n
n1 n2 +1

A
C4) Al treilea criteriu al comparatiei.

Fie
n1
an ,
n1 bn
doua de numere reale nenegative, astfel ncat :

bn+1
an+1
, ()n n0 .
an
bn
()n0 N :
Atunci au loc proprietatile:
(a)
(b)
n1 bn
n1
convergenta =
an
divergenta =
n1
an
n1 bn
convergenta.
divergenta.
Demonstratie. Inegalitatea
an+1
bn+1
, ()n n0
an
bn
poate fi transcrisa n forma
an+1
an
, ()n n0 ,
bn+1
bn
de unde rezulta ca
an
bn
an0
, ()n
b n0
n0 , adica
an
bn
, ()n n0 .
an 0
bn0
Deoarece seriile
n1
an si
an
n1 an ,
0
respectiv
n1 bn
si
bn
n1 bn
0
au aceeasi
natura, din ultima inegalitate si primul criteriu de comparatie rezulta afirmatiile

din enunt.
C5) Criteriul condens
arii.
Fie
n1
an o serie de numere reale pozitive, ai carei termeni formeaza un
sir descrescator, convergent catre 0. Atunci seria

ca si seria
n0
n1
an are aceeasi natura
2n a2n .
Demonstratie.
Deoarece sirul sumelor partiale al seriei
n1
an este
monoton, seria este convergenta daca si numai daca sirul sumelor partiale
este marginit, sau, ceea ce este echivalent(datorita monotoniei), daca si numai daca sirul sumelor partiale are un subsir marginit.
Deoarece sirul (an ) este descrescator, avem inegalitatile
2k a2k s2k+1 s2k 2k a2k+1 ,
()k N.
Adunand inegalitatile acestea pentru k = 0, n 1, obtinem atunci

n1
X
k=0
2 a2k s2n
n
1X
2k a2k ,
2 k=1
()n N.
12
1. SERII NUMERICE
Din primul criteriu de comparatie deducem atunci ca seriile

P
n0
n1
an si
2n a2n au aceeasi natura.
Aplicatie(Seriile armonice generalizate).

Fie > 0 un numar real pozitiv. Seria
1
n1 n
se numeste seria armonica
generalizata de grad . Termenii ei sunt pozitivi si descresc catre 0, astfel

ca putem folosi criteriul condensarii pentru a studia convergenta ei. Prin
urmare
X
1
1
2n n .
(2 )
n1 n
n0
X
Studiem acum seria
2n
n0
n0
2n (2n1) . Avem
X 2
1
=
(2n ) n0 2

n
Aceasta este o serie geometrica, de ratie
X
n0
1
.
21
1
21
n
Ea este convergenta daca si
numai daca ratia este subunitara. Aceasta conditie este n cazul nostru
1
21
< 1 21 > 1 1 > 0 > 1.
Am obtinut deci urmatorul rezultat:
convergenta, daca > 1

Seria armonica generalizata de grad este
divergenta, daca 1
C6) Criteriul r
ad
acinii(al lui Cauchy).
Fie
n1
an o serie de numere reale pozitive si fie l = lim n an . Atunci:
(a) Daca l < 1, seria
(b) Daca l > 1, seria
n1
n1
an este divergenta.
(c) Daca l = 1, natura seriei
n1
an poate fi oricare.
Demonstratie. (a) Daca l < 1, atunci exista n0 N cu proprietatea ca
n a < l+1 , ()n n . Dar atunci are loc

n
0
2
an <
Deoarece seria
l+1 n
n=1 ( 2 )
l+1
2
!n
()n n0 .
este geometrica, cu ratia subunitara, ea este o
serie convergenta, si atunci din primul criteriu de comparatie rezulta ca seria

P
n=1
(b) Daca l > 1, atunci pentru orice n0 N fixat putem gasi n N cu

A
n n0 astfel ncat an > 1. Dar atunci nu putem avea limn an = 0.
Prin urmare, conform criteriului necesar de convergenta, seria
n=1
an nu
este convergenta.
(c) Daca l = 1, este suficient sa indicam doua serii cu aceasta proprietate,
dintre care una sa fie convergenta, iar cealalta sa fie divergenta. Consideram
P
1
n=1 n
seriile
si
1
n=1 n2 .
Deoarece pentru orice functie polinomiala P cu
coeficientul dominant pozitiv are loc

lim
rezulta ca lim n
1
n
= lim n
1
n2
q
n
P (n) = 1,
= 1, dar prima serie este divergenta, iar a doua
convergenta.
In foarte multe situatii este utila urmatoarea
C6) Variant
a practic
a a criteriului r
ad
acinii
Fie
n1
limn
an o serie de numere reale pozitive astfel ncat exista limita l =
n a . Atunci:
n
n1
n1
an este divergenta.

Exemplu.
Intr-adevar,
n
n1 2n
n1
este convergenta, R.
1
n
< 1 =
n
2
2
Xn
convergenta.
=
n
n1 2
Exemplu.
1
n2 (lnn)n
an =
este convergenta.
Observam n primul rand ca seria ncepe de la n = 2 deoarece

definit.
n
an =
1
1
=
0 < 1 =
n
(ln n)
ln n
X
1
=
convergenta.
n
n2 (ln n)
n
C7) Criteriul raportului(al lui dAlembert).

Fie
n1
an o serie de numere reale pozitive. Atunci:
1
(ln 1)1
nu este
14
1. SERII NUMERICE
(a) Daca lim an+1

< 1, seria
an
n1
(b) Daca ()n0 N, astfel ncat
an+1
an
1, ()n n0 seria
n1
an este
divergenta.
(c) Daca lim an+1
= 1, natura seriei
an
Demonstratie. (a) Daca
an+1
an
<
l+1
,
2
lim an+1
an
n1
< 1, atunci exista n0 N astfel ncat
()n n0 . Dar atunci

( l+1
)n+1
an+1
l+1
2
<
= l+1 n ,
an
2
( 2 )
Deoarece seria
l+1 n
n=1 ( 2 )
rezulta ca seria
n1
()n n0 .
este convergenta, din al treilea criteriu de convergenta
an+1
an
(b) Daca ()n0 N, astfel ncat
1, ()n n0 , atunci rezulta ca
an an0 , ()n n0 . Dar atunci nu putem avea limn an = 0. Prin

urmare, conform criteriului necesar de convergenta, seria
n=1
an nu este
convergenta.
(c) Seriile
1
n=1 n
si
1
n=1 n2
= 1. Prima dintre
au proprietatea ca lim an+1
an
ele este divergenta, iar a doua este convergenta.

Ca n cazul criteriului radacinii, si pentru criteriul raportului avem o
C7) Variant
a practic
a a criteriului raportului
Fie
an o
an+1
limn an .
n1
serie de numere reale pozitive astfel ncat exista limita l =

Atunci:
n1
n1
an este divergenta.

Exemplu. Aratam ca
Cu notatia an =
n
,
2n
n1
n
n1 2n
este convergenta.
avem
an+1
n+1
1
=
< 1 =
an
2n
2
=
n
n
n1 2
X
convergenta.
C8) Criteriul lui Kummer.

Fie
n1
an o serie de numere reale pozitive.

A
(a) Daca exista un sir (tn ) de numere pozitive, un numar r > 0 si n0 N
cu proprietatea ca
tn
atunci seria
n1
an
tn+1 r,
an+1
()n n0 ,
(b) Daca exista un sir (tn ) de numere pozitive cu proprietatea ca seria

P
1
n=1 tn
este divergenta si un numar natural n0 N cu proprietatea ca

tn
atunci seria
n1
an
tn+1 0,
an+1
()n n0 ,
an este divergenta.
an
Demonstratie. (a) Din inegalitatea tn an+1
tn+1 r, deducem ca
ran+1 tn an tn+1 an+1 ,
()n n0 ,
de unde obtinem sirul de inegalitati

ran0 +1
tn0 an0 tn0 +1 an0 +1
ran0 +2
tn0 +1 an0 +1 tn0 +2 an0 +2
... ... ...

ran+1
tn an tn+1 an+1 .
Adunand aceste inegalitati, obtinem ca

r(sn sn0 ) tn0 an0 tn+1 an+1 tn0 an0 ,
()n n0 ,
deci
1
sn sn0 + tn0 an0 , ()n n0 ,
r
adica sirul sumelor partiale este marginit, si cum el este si monoton crescator,
este convergent. Seria
n1
an este deci convergenta.
an
(b) Inegalitatea tn an+1
tn+1 0 este echivalenta cu
tn
tn+1
an+1
.
an
Deoarece seria
de comparatie rezulta ca seria
1
n=1 tn
n1
an
an+1
tn+1
tn
sau
este divergenta, din al treilea criteriu

an este divergenta.
C9) Criteriul lui Raabe si Duhamel.

Fie
n1
an o serie de numere reale pozitive.
(a) Daca exista un numar > 1 si un numar natural n0 N astfel ncat

!
an
n
1 ,
an+1
()n n0 ,
16
1. SERII NUMERICE
atunci seria
n1
(b) Daca exista un numar natural n0 N astfel ncat

!
an
1 1,
n
an+1
atunci seria
n1
()n n0 ,
an este divergenta.
Demonstratie. Aplicam criteriul lui Kummer, considerand sirul tn = n.

Putem scrie
an
an
tn
tn+1 = n
1 1.
an+1
an+1
(a) Notand r = 1, avem r > 0 si este ndeplinita conditia
tn
an
tn+1 r,
an+1
()n n0 ,
care conform criteriului lui Kummer ne asigura convergenta seriei date.

(b) Daca n
an
an+1
1 1,
tn
si seria
n1
()n n0 , atunci
an
tn+1 0,
an+1
()n n0 ,
an este divergenta.
Variant
a practic
a a criteriului Raabe-Duhamel
Fie
n1
an o serie de numere reale pozitive si sa presupunem ca exista
an
1). Atunci:
l = limn n( an+1
(a) Daca l > 1, atunci seria
(b) Daca l < 1, atunci seria
1.3
n1
n1
an este divergenta.
n1
Criterii de convergent
a pentru serii cu
termeni oarecare
Definitie. O serie
n1
an de numere reale se numeste serie absolut con-
vergenta daca are proprietatea ca seria

convergenta
n1
n1
|an | este convergenta. O serie
an cu proprietatea ca seria
numeste serie semiconvergenta.
n1
|an | este divergenta se
PENTRU SERII CU TERMENI OARECARE17

A
Definitie. Un sir (un )n1 se numeste sir fundamental(sau sir Cauchy) daca
este satisfacuta urmatoarea conditie:
() > 0 = ()n :| un+p un |< ,
()n n , p N.
Se poate demonstra ca un sir de numere reale este convergent daca si numai

daca este fundamental. In cazul seriilor obtinem atunci urmatorul criteriu
de convergenta:
C1) Criteriul lui Cauchy.
Fie
n1
an o serie de numere reale. Atunci
n1
an este convergenta daca
si numai daca
() > 0 = ()n 1 :

n+p

X

ak

k=n+1
< ,
()n n , p N.
Corolar. Orice serie absolut convergenta este convergenta.

Corolar. Printr-o permutare a termenilor unei serii absolut convergente se
obtine tot o serie absolut convergenta, avand aceeasi suma.
C2) Criteriul lui Abel.
Daca seria de numere reale
n1
an are sirul sumelor partiale (sn )n1 marginit,
iar (n )n1 este un sir de numere pozitive descrescator la 0, atunci seria

P
n1
n an este convergenta.
Definitie. O serie
n1
an se numeste serie alternanta daca are loc relatia
an an+1 < 0, ()n 1. O asemenea serie se scrie

u1 u2 + u3 u4 + . . . + u2n1 u2n + . . . ,
unde un > 0, ()n 1 sau un < 0, ()n 1.
Pentru serii alternante are loc urmatorul criteriu de convergenta:
C3) Criteriul lui Leibniz.
Fie
n1 (1)
an o serie alternanta de numere reale. Daca sirul (an )n1
este monoton convergent la zero, atunci seria este convergenta.
18
Exemplu. Seria
screste catre zero.
1. SERII NUMERICE
n1
n1 (1) n
este convergenta, deoarece sirul ( n1 )n1 de-
PENTRU SERII CU TERMENI OARECARE19

A
CRITERII DE CONVERGENT
A
(Tabel recapitulativ)
Criterii
Descriere
Exemple si comentarii
rn este
1
n=0 2n
Criteriul de
Seria
convergenta
convergenta, cu suma
pentru seriile
1
1r
geometrice
divergenta daca |r| 1
Criteriul
Daca (an )n1 nu converge
Daca an 0 atunci
suficient
n=0
este
convergenta, cu suma 2
daca |r| < 1
la 0, atunci
n=0
an
de divergenta este divergenta.
n=0
n=0
2n este divergenta
an poate fi
P
1
n=0 n2 )
P
1
divergenta(
n=0 n )
convergenta(
sau
Criteriul
Daca 0 an bn , ()n
Nu este necesar ca
comparatiei
(sau an+1
bn+1
, ()n)
an
bn
P
si n=0 bn este convergenta,
P
atunci
n=0 an
an bn (sau
este convergenta.
unde N N este fixat
Daca 0 bn an , ()n
(convergenta sau
(sau an+1
bn+1
, ()n)
an
bn
P
si n=0 bn este divergenta,
P
atunci
n=0 an
divergenta unei serii
este divergenta.
catorva termeni)
Criteriul de
P
1
n=0 n
Seriile armonice
convergenta
divergenta daca 1
generalizate se folosesc
pentru serii
convergenta daca > 1.
pentru studiul naturii
este
an+1
an
bn+1
,
bn
etc.) pentru toti n N,

ci doar pentru n N ,
nu este afectata
de valorile primilor
armonice
unor serii cu ajutorul
generalizate
criteriilor de comparatie
20
1. SERII NUMERICE
Criteriul
Daca an 0, bn 0
Acest criteriu se foloseste
comparatiei
si exista l > 0
pentru a studia natura unei
cu limita
astfel ncat
serii
an
bn
limn
= l,
n=0
n=0 bn
an si
putem gasi o serie

n=0 bn ,
an ,
n=0
atunci seriile
P
astfel ncat
(a) cunoastem natura

P
n=0 bn
sunt fie
seriei
ambele convergente,
(b) Limita limn
an
bn
este
fie ambele divergente usor calculabila

Criteriul
Daca an > 0 si
Daca l = 1, atunci
raportului
limn an+1
an
= l,
seria poate fi
an este
convergenta(
(DAlembert)
atunci
n1
convergenta
sau
1
n=1 n2 )
P
1
divergenta(
n=1 n ).
daca l < 1 si
divergenta
daca l > 1.
Criteriul
radacinii
(Cauchy)
Daca an > 0 si
l = limn n an ,
atunci
n1
an este
Daca l = 1, atunci
seria poate fi
P
1
n=1 n2 )
P
1
divergenta(
n=1 n ).
convergenta(
convergenta
sau
daca l < 1 si
* Criteriul radacinii
divergenta
se aplica cel mai
daca l > 1.
frecvent atunci cand an

este de forma an = (. . .)n
P
(
n
n1 (1) an ,
1
(ln n)n
( ln1n )n )
Daca an 6 0
Criteriu pentru
Seria
serii alternante
cu an 0, este
seria este divergenta.
(Leibniz)
convergenta daca
Criteriul lui Leibniz
(i) limn an = 0 si
se aplica
(ii) (an )n1 este
numai daca
descrescator
termenii seriei sunt

cu semne alternante
|an |
Criteriul
Daca
convergentei
converge, atunci
seriei
absolute
se pot folosi criteriile
n1
n1
an converge
absolut
Pentru studiul convergentei

P
n1
|an |
de convergenta
1.4. PROBLEME PROPUSE
1.4
21
Probleme propuse
Calculati sumele urmatoarelor serii

1
n2 2n
1
n0 4n
2.
100
n0 5n
4.
1
n0 (n+1)(n+2)
6.
P 2(n+3)
5(n2)
n4 6(n+1)
8.
1
n3 n(n1)
10.
1.
3.
5.
7.
9.
1
n2 n(n+1)
3n
n2
5n
n0 100
n0
1
2n
1
5n
Studiati natura urmatoarelor serii
27.
2n
n1 n2
11.
13.
15.
17.
19.
21.
23.
25.
rn
n1 nr0 , r
12.
1 14.
nn
n1 (2n)!
16.
en
n1 n!
18.
n
n2 (ln n)n
20.
4n
n1 n3
22.
24.
26.
rn
n1 nr0 , r
n1
(2n)!
n1 n2 n!
nn n
n1 ( n! )
n
n!
n2 nn
en
n1 n5
2
34n+5
nn
(0, 1)
28.
n3
n1 10k
3n +n
n1 n!+2
n ln n
n1 n3 +1
n2 n!
n1 (2n)!
n! n
n1 ( nn )
en
n2 (ln n)n
n
29. n1 (lnnn)
30. n1 ( 3n+2
)n
2
Aflati care dintre urmatoarele serii sunt convergente, absolut convergente,
22
1. SERII NUMERICE
respectiv divergente
n
n1 (1)
32.
(1)n+1
2n
(1)n
n2 n ln n
34.
(1)n
(1)n n
ln n
36.
(1)n ln n
n
(1)n+1
5n4
38.
sin n
2
39.
cos n
2
40.
(3)n
n!
41.
42.
(2)n
n2
44.
31.
33.
35.
37.
n2
n1
n0
n!
n1 (3)n
n2
n1 (2)n
n1
n1
n1
n1
n1
n1
n2
(1)
n+1
43.
45.
(1)n n2
n3 +1
46.
)
cos( n
6
n2
47.
)
sin( n
7
n3
48.
(1)n (n+2)
n(n+1)
49.
(1)n n(n+1)
(n+2)3
50.
(1)n n(n+1)
(n+2)4
51.
(1)n 2n
n
52.
(1)n+1
n!
53.
(1)n nn
n1
n!
54.
55.
n2
n1
n2
n1
n2
(1)n (n2 +3)

n3 +4
n2
n1
n1
n2
n1
n(n+1)
(1)n n
n1
n+3
2
Serii de puteri
Definitie.
Fie a un numar real oarecare si (an )nN un sir de numere.
Numim serie de puteri(sau serie Taylor) centrata n punctul a, cu coeficientii

an , seria
an (x a)n ,
n=0
n care numarul x R reprezinta o variabila.

Exemplu. Seriile urmatoare sunt cateva serii de puteri centrate n 0:
1 + x + x 2 + . . . + xn + . . .
1
1+
2
x
+ x5
3
2
x
+ x2!
1!
x
. . . + (1)n 2n+1
+ ...
+ ... +
xn
n!
+ ...
Definitie. Seriile de puteri centrate n punctul 0 se mai numesc si serii

MacLaurin.
Definitie. (i) Spunem ca o serie de puteri converge n punctul x daca seria
P
n
a. In caz contrar spunem ca seria diverge
n=0 an (x a) este convergent
n x.
(ii) Spunem ca o serie de puteri converge pe o multime D daca ea converge
n orice punct x D.
Exemplu. Vom ncerca sa determinam punctele x R n care converge
seria de puteri
x x2 x3
xn
=
1
+
+
+ 3 + ...
n
3 32
3
n=0 3
23
24
2. SERII DE PUTERI
xn
.
3n
Solutie. Al n-lea termen al seriei este an =
Aplicam criteriul raportului
pentru a studia convergenta seriei

n
X
x
.
n
n=0
Avem
|an+1 | x
lim
= .
n |a |
3
n

Deducem ca pentru x R cu |x| < 3, seria initiala este absolut convergenta,

iar daca |x| > 3, deoarece limn |an | = =
6 0, seria este divergenta. Sa
consideram acum separat cazul cand |x| = 3.
Pentru x = 3, seria initiala de puteri devine
X
X
xn
3n
1n ,
=
=
n
n
3
3
n=0
n=0
n=0
care este evident divergenta.

Pentru x = 3,
X
X
xn
(3)n
(1)n ,
=
=
n
n
3
3
n=0
n=0
n=0
care diverge de asemenea.

Problema centrala n studiul seriilor de puteri este determinarea multimii
numerelor reale pentru care seria este convergenta.
Definitie. Multimea
(
K= x
X
R
an (x a)n

-convergenta ,
n=0
se numeste multimea de convergenta a seriei.

Observatie. Oricare ar fi
n=0
an (x a)n o serie de puteri centrata n
punctul a, are loc a K, deoarece pentru x = a, seria de puteri devine

a0 + 0 + 0 + . . . + 0 + . . .
Prin urmare, K este o multime nevida.
Lem
a. (i) Daca o serie de puteri
n=0
an (x a)n converge ntr-un punct
t R, atunci ea converge absolut n orice punct x R cu |x a| < |t a|.
25
(ii) Daca o serie de puteri
n=0
an (x a)n diverge ntr-un punct t R,
atunci ea diverge n orice punct x R cu |x a| > |t a|.

Demonstratie. (i) Din criteriul necesar de convergenta rezulta ca limn an (t
a)n = 0. Prin urmare exista n0 N cu proprietatea ca |an (t a)n | <
1, ()n n0 . Pentru n n0 avem atunci ca
|an (x a) | = |an (t a)

(x a)n

|

(t a)n
Deoarece seria geometrica

xa n

n=0 ta

x a n

= |an (t a)n |
ta

x a n
.

<
ta
de ratie subunitara este convergenta,
din primul criteriu al comparatiei si inegalitatea de mai sus rezulta ca seria

P
n=0
an (x a)n este absolut convergenta.
(ii) Daca seria
n=0
an (x a)n ar fi convergenta, atunci ar rezulta, con-
form punctului (i), ca seria
n=0
an (t a)n ar fi absolut convergenta, si
deci convergenta. Acest lucru ar contrazice nsa ipoteza. Prin urmare, presupunerea ca seria
deci
n=0
n=0
an (x a)n ar fi convergenta nu poate fi corecta,
an (x a)n este divergenta.
Teorema I a lui Abel. Pentru orice serie de puteri
n=0
an (x a)n exista
un numar R, cu 0 R , astfel ncat

a) Seria este absolut convergenta pe intervalul deschis (a R, a + R).
b) Seria este divergenta pentru orice x cu |x a| > R.
Demonstratie. Fie
(
R = sup |t a| [0, )

X

an (t a)n

- convergenta .
n=0
Din lema de mai sus rezulta ca numarul R verifica toate afirmatiile din
enuntul teoremei.
Definitie. Numarul R din enuntul teoremei de mai sus se numeste raza de
convergenta a seriei de puteri, iar intervalul deschis I = (a R, a + R) se
numeste intervalul de convergenta al seriei de puteri.
Observatie. Afirmatia teoremei I a lui Abel se poate sintetiza n relatia
()R [0, ] : (a R, a + R) K [a R, a + R].
Observatie. In cazul c
and R (0, ), teorema lui Abel nu spune
nimic despre convergenta sau divergenta seriei de puteri n capetele
26
2. SERII DE PUTERI
a R si a + R ale intervalului de convergent

a. Convergenta seriei
de puteri n aceste puncte se studiaz
a separat, folosind diverse
criterii de convergent
a(cum ar fi criteriul necesar, criteriile de
comparatie, Raabe-Duhamel, Leibniz,. . . ).
Este utila si urmatoarea
Propozitie. Daca seria de puteri este absolut convergenta ntr-unul dintre
capetele a R sau a + R ale intervalului de convergenta, atunci ea este
absolut convergenta si n celalalt capat.
Demonstratie. Avem ca
|an (a R a)n | = |an (R)n | = |an Rn | = |an (a + R a)n |,
de unde rezulta ca afirmatia propozitiei este triviala.
Raza de convergenta a unei serii de puteri este data de
Teorema lui Cauchy si Hadamard. Fie
n=0
an (xa)n o serie de puteri
si R raza sa de convergenta. Daca notam

q
= lim n |an |, atunci R =

1
0
(Folosim aici conventiile uzuale
= ,
1
.
= 0.)
Demonstratie. Fie x R un numar real oarecare. Atunci

q
n
lim |an (x
a)n |
= |x a|lim n |an | = |x a|.
(i) Daca |x a| < 1 , atunci

q
lim n |an (x a)n | < 1,

de unde, conform criteriului radacinii, rezulta ca seria
n=0
an (x a)n este
absolut convergenta.
(ii) Daca |x a| < 1 , atunci
q
lim n |an (x a)n | > 1,

de unde rezulta ca termenul general al seriei
n=0
an (x a)n nu converge
la 0, deci seria este divergenta.

Din cele demonstrate la (i) si (ii) obtinem ca numarul
R=
27
este raza de convergenta a seriei date.
Exemplu. 1) Pentru seria
1 + x + x 2 + . . . + xn + . . . =
xn
n=0
avem
q
n
|an | = 1, ()n 2, deci = 1, si atunci R = 1.
2) Pentru
1+
q
n
|an | =
q
n
1
,
n!
X
x
x2
xn
1 n
+
+ ... +
+ ... =
x ,
1!
2!
n!
n=0 n!
= lim n
1
n!
= 0, si R = .
Uneori raza de convergenta poate fi gasita pe o cale ceva mai simpla:

Propozitie. Fie
limn
|an+1 |
,
|an |
n=0
an (x a)n o serie de puteri. Daca exista limita
atunci
= lim
deci pentru raza de convergenta R =
R = n
lim
|an+1 |
,
|an |
avem n acest caz
|an |
.
|an+1 |
Exemplu. Determinam multimea de convergenta a seriei de puteri

x x2 x3
xn
+
+
+ ... +
+ ...
1
2
3
n
Coeficientul termenului general al seriei date este an = n1 . Deoarece exista
limn
|an+1 |
|an |
= limn
n
n+1
= 1, avem = 1, deci R = 1. Intervalul
de convergenta este deci I = (1, 1) si pentru multimea de convergenta K

avem I K [1, 1]. Ramane sa mai studiem convergenta seriei de puteri
n capetele intervalului de convergenta.
Pentru x = 1, seria de puteri devine seria armonica, care este divergenta.
Deci 1 6 K.
Pentru x = 1, seria de puteri devine o serie alternanta, pentru care modulele termenilor formeaza un sir descrescator, convergent la 0. Conform criteriului lui Leibniz, aceasta este o serie convergenta, deci rezulta ca 1 K.
Am dedus astfel ca multimea de convergenta a seriei de puteri date este
K = [1, 1).
28
2.1
2. SERII DE PUTERI
Suma unei serii de puteri
Definitie.
Fie
n=0
an (x a)n o serie de puteri si K multimea sa de
convergenta. Pentru fiecare x K sa notam

(x) =
an (x a)n = a0 + a1 (x a) + a2 (x a)2 + . . . + an (x a)n + . . .
n=0
Am definit astfel o functie : K R : x 7 (x). Functia aceasta se

numeste suma seriei de puteri
n=0
an (x a)n .
Observatie. Suma unei serii de puteri este o functie definita numai pe

multimea de convergenta a seriei de puteri, desi functiile putere an (x a)n
care sunt termenii seriei de puteri sunt definite pe ntreaga multime R a
numerelor reale.
Exemplu. 1) Seria
2
1 + x + x + ... + x + ... =
xn
n=0
are multimea de convergenta este K = (1, 1). Pentru orice x K, seria

corespunzatoare(care este o seria geometrica) are suma
(x) = 1 + x + x2 + . . . + xn + . . . =
Functia f : R \ {1} R : x 7
1
1x
1
.
1x
este nsa diferita de , deoarece are
un alt domeniu de definitie.

Functia suma asociata unei serii de puteri are urmatoarele proprietati:
Propozitie. Suma unei serii de puteri
n=0
an (x a)n este o functie
continua pe intervalul de convergenta.

Teorema II a lui Abel. Fie
n=0
an (x a)n o serie de puteri si R raza sa
de convergenta. Daca seria este convergenta n punctul a R(sau n a + R),

atunci suma a seriei este continua n acest punct.
Observatie. Prin urmare, suma unei serii de puteri este o functie continua
pe ntregul ei domeniu de definitie.
2.2. OPERAT
II CU SERII DE PUTERI
2.2
29
Operatii cu serii de puteri
Propozitie. Fie
n=0
an (x a)n si
n=0 bn (x
a)n doua serii de puteri
centrate ntr-un acelasi punct a, si fie un numar real nenul oarecare. Daca
R1 si R2 sunt razele de convergenta ale celor doua serii, atunci:
1) raza de convergenta R a seriei suma
n=0 (an
+ bn )(x a)n verifica ine-
galitatea
R inf(R1 , R2 ).
2) raza de convergenta a seriei
X
n=0
an (x a)n =
an (x a)n
n=0
este R1 .
3) raza de convergenta R0 a seriei produs
n=0 cn (xa)
, ai carei coeficienti
sunt dati prin

cn = a0 bn + a1 bn1 + . . . + an b0 =
n
X
ak bnk ,
k=0
verifica inegalitatea
R0 inf(R1 , R2 ).
Observatie. Multimea seriilor de puteri centrate ntr-un punct formeaza
un spatiu vectorial n raport cu operatiile de adunare (1) si nmultire cu
scalari (2), respectiv un inel n raport cu operatiile de adunare (1) si nmultire
(3).
2.3
Derivarea seriilor de puteri
Definitie. Fie
n=0
an (x a)n o serie de puteri:
a0 + a1 (x a) + a2 (x a)2 + . . . + an (x a)n + . . .
Seria care are ca termeni derivatele termenilor acestei serii,
a1 + 2a2 (x a) + 3a3 (x a)2 + . . . + nan (x a)n1 + . . .
este de asemenea o serie de puteri, pe care o vom numi seria derivatelor
seriei
n=0
an (x a)n . Pentru cele doua serii are loc atunci urmatoarea
30
2. SERII DE PUTERI
proprietate:
Propozitie. Daca
n=0
an (x a)n este o serie de puteri, avand suma ,
atunci:
1) Seria derivatelor are aceeasi raza de convergenta.
2) Functia este derivabila pe intervalul de convergenta, si derivata sa 0
coincide pe acest interval cu suma seriei derivatelor.
Corolar. O serie de puteri poate fi derivata termen cu termen.
Exemplu. Seria derivatelor a seriei de puteri
1 + x + x2 + . . . + xn + . . .
este
1 + 2x + 3x2 + . . . + nxn1 + . . .
Deoarece pentru suma primei serii de puteri avem
1 + x + x2 + . . . + xn + . . . =
1
,
1x
()x (1, 1),
suma seriei derivatelor va fi

1 + 2x + 3x2 + . . . + nxn1 + . . . =
2.4
1
,
(1 x)2
()x (1, 1).
Integrarea seriilor de puteri
Propozitie. Daca
n=0
an (x a)n este o serie de puteri, avand suma ,
atunci:
1) Seria
2) Suma
an
n+1
este o
n=0 n+1 (xa)
P an
a seriei n=0 n+1 (x
serie de puteri cu aceeasi raza de convergenta.

a)n+1 este o primitiva a functiei .
Corolar. O serie de puteri poate fi integrata termen cu termen.

Exemplu. Consideram seria de puteri
1 x2 + x4 x6 + . . . + (1)n x2n + . . .
care este convergenta pentru x (1, 1). Suma ei este
1 x2 + x4 x6 + . . . + (1)n x2n + . . . =
1
,
1 + x2
()x (1, 1).
31
Integrand termen cu termen n ultima relatie, obtinem
arctg(x) = x
x2n+1
x3 x5 x7
+
+ . . . + (1)n
+ ...,
3
5
7
2n + 1
Deoarece pentru x = 1, seria 1
1
3
1
5
1
7
()x (1, 1).
1
+ . . . + (1)n 2n+1
+ . . . este
convergenta(conform criteriului lui Leibniz), din teorema a II-a a lui Abel

deducem ca
= arctg(1) = lim arctg(x) =

x1
4
= lim (x
x1
=1
x3 x5 x7
x2n+1
+
+ . . . + (1)n
+ . . .) =
3
5
7
2n + 1
1 1 1
1
+ + . . . + (1)n
+ ...
3 5 7
2n + 1
Am obtinut deci identitatea

1 1 1
1
= 1 + + . . . + (1)n
+ ...,
4
3 5 7
2n + 1
care a fost descoperita de Leibniz. Pentru demonstratia convergentei seriei
din membrul drept, el a folosit pentru prima data criteriul de convergenta
pentru serii alternante care astazi i poarta numele.
2.5
Probleme propuse
Determinati intervalele de convergenta si domeniile de convergenta ale urmatoarelor

serii de puteri:
32
2. SERII DE PUTERI
1.
3.
5.
7.
9.
n=0
4.
2n1 x2n1
(4n3)2
6.
(n+1)5 x2n
2n+1
(2n + 1)2 xn 8.
x2n1
n=1 2n1
n=1
(1)n1 xn
n
n=0 (1)
n=0
xn
n=1 n2n
2.
xn
n!xn
n=1
n=0
xn
n=0 n!
xn
n=1 nn
10.
11.
12.
13.
n
x n
n=1 n+1 ( 2 )
14.
15.
xn1
n=2 n3n ln(n)
16.
17.
18.
19.
20.
(1)n1 (x5)n
n3n
21.
(x3)n
n5n
22.
(x1)n
n9n
23.
(1)n1 (x2)2n
2n
24.
(x+3)n
n2
n
2n1 n
x
n=1 ( 2n+1 )
n=0
n!xn!
n
xn
n=1 nn
n=1
n=1
25.
27.
29.
31.
n=1
nn (x + 3)n 26.
n=0
xn!
2
xn
n=1 2n1 nn
n=1
n=1
n=1
(1)n+1 (2n1)2n (x1)n

(3n2)2n
n!(x+3)n
nn
30.
32.
n!xn
n=1 nn
(x+5)2n1
2n4n
n=1
28.
(x+2)n
n=1
nn
3n xn
(x2)n
n=1 (2n1)2n
n=1
n=0
n=1
(x+1)n
n=1 (n+1)ln2 (n+1)
n=1 (1
+ n1 )n (x 3)n
Prin derivare sau integrare, sa se calculeze sumele seriilor de puteri:

33. x +
34. x
35. x +
36. x
x2
2
x2
2
x3
3
x3
3
+
+
+
+
x3
3
x3
3
x5
5
x5
5
+ ... +
xn
n
33
+ ...
n
. . . + (1)n1 xn + . . .
+ ... +
x2n1
2n1
+ ...
2n1
. . . + (1)n1 x2n1 + . . .
37. 1 + 2x + 3x2 + . . . + (n + 1)xn + . . .

38. 1 3x2 + 5x4 . . . + (1)n1 (2n 1)x2n2 + . . .
39. 1 2 + 2 3x + 3 4x2 + . . . + n(n + 1)xn1 + . . .
Gasiti sumele seriilor:
40. x1 + x22 + x33 + . . . +
41. x +
42. 1
43.
1
2
x5
x9
+ ... +
n
+
xn
4n3
x
4n3
...
+ ...
5
9
1
1
+ 531 2 . . . + (1)n1 (2n1)3
n1
33
3
5
2n1
+ 23 + . . . + 2n + . . .
22
+ ...
34
2. SERII DE PUTERI
3
Formula lui Taylor
Definitie. Fie f : I R o functie, derivabila de n ori ntr-un punct
a I. Pentru fiecare x I putem atunci defini polinomul
f 0 (a)
f (a)
f (n)
2
Tn (x) = f (a) +
(x a) +
(x a) + . . . +
(a)(x a)n .
1!
2!
n!
Polinomul Tn (x) se numeste polinomul Taylor de gradul n(sau de ordinul n)
asociat functiei f n punctul a.
Definitie. Daca pentru fiecare x I notam
Rn (x) = f (x) Tn (x),
atunci vom putea scrie
f (x) = f (a) +
xa 0
(x a)2
(x a)n (n)
f (a) +
f (a) + . . . +
f (a) + Rn (x),
1!
2!
n!
oricare ar fi x I. Aceasta egalitate se numeste formula lui Taylor de

ordinul n corespunzatoare functiei f n punctul a. Functia Rn se numeste
restul de ordinul n al formulei lui Taylor.
Observatie. Polinomul lui Taylor Tn (x) are proprietatea ca
Tn(k) (a) = f (k) (a), ()k = 0, n.
Corolar. Restul de ordinul n al formulei lui Taylor este o functie derivabila
de n ori n punctul a si
Rn(k) (a) = 0, ()k = 0, n.
35
36
3. FORMULA LUI TAYLOR
Observatie. Pentru restul Rn de ordin n al formulei lui Taylor are loc

proprietatea
Rn (x)
= 0.
(x a)n
Propozitie. Daca f este derivabila de n ori n punctul a I, atunci exista
lim
xa
o functie (x) definita pe I astfel ca

lim (x) = 0 = (a)
xa
si astfel ca pentru orice x I sa avem

(x a)2
xa 0
f (a) +
f (a) + . . . +
f (x) = f (a) +
1!
2!
+
(x a)n (n)
(x a)n
f (a) +
(x).
n!
n!
In continuare vom presupune ca f este derivabila de n + 1 ori pe ntreg

intervalul I. Pentru restul de ordinul n al formulei lui Taylor vor fi atunci
valabile urmatoarele formule:
1) Pentru orice numar natural p, cu 1 p n + 1 exista cuprins ntre a
si x astfel ca
Rn (x) =
(x a)p (x )np+1 (n+1)

f
().
n!p
In aceasta forma, Rn se numeste restul lui Schlomlich-Roche pentru formula

lui Taylor.
2) Daca n formula de mai sus punem p = 1, obtinem restul lui Cauchy
pentru formula lui Taylor:
Rn (x) =
(x a)(x )n (n+1)
f
().
n!
3) Daca n formula de la 1) luam p = n + 1, obtinem restul lui Lagrange

pentru formula lui Taylor
(x a)n+1 (n+1)
Rn (x) =
f
().
(n + 1)!
Observatie. Punctul intermediar depinde de a, x, n si p. Prin urmare,
punctul nu este neaparat acelasi pentru cele trei formule de mai sus.
Observatie. Deoarece este cuprins ntre a si x, exista un numar (care
depinde de asemenea de a, x, n si p) astfel ncat 0 < < 1 si
= a + (x a).
37
Daca notam h = x a, atunci = a + h, si formula lui Taylor se va scrie
h2
hn (n)
h 0
f (a + h) = f (a) + f (a) + f (a) + . . . + f (a) + Rn ,
1
2
n!
unde restul Rn poate avea una din formele:
Rn =
Rn =
Rn =
hn+1 (1)np+1 (n+1)

f
(a + h)
n!p
hn+1 (1)n (n+1)
f
(a + h)
n!
hn+1 (n+1)
f
(a + h)
(n+1)!
(Schlomlich-Roche);
(Cauchy);
(Lagrange).
Exercitiu. Scrieti formula lui Taylor cu restul lui Lagrange n punctul 0

pentru urmatoarele functii:
1) f : R R, f (x) = ex .
2) f : R R, f (x) = sin(x).
3) f : R R, f (x) = cos(x).
4) f : (1, ) R, f (x) = ln(1 + x).
Definitie. Fie f : I R o functie indefinit derivabila ntr-un punct
a I. Atunci putem considera seria urmatoare:
f (a) +
xa 0
(x a)2
(x a)n (n)
f (a) +
f (a) + . . . +
f (a) + . . .
1!
2!
n!
Aceasta serie de puteri se numeste seria Taylor a functiei f n punctul

a. Ea are o raza de convergenta 0 R , o multime de convergenta
nevida K care contine cel putin punctul a, si un interval de convergenta
(a R, a + R) K. Pe multimea K este definita functia suma T a acestei
serii de puteri.
Sumele partiale ale seriei Taylor a functiei f n punctul a sunt evident
polinoamele Taylor asociate functiei f n punctul a. Deoarece pentru numere x aflate aproape de numarul a, polinoamele Tn (x) aproximeaza din
ce n ce mai bine functia f (x), se pune ntrebarea daca vom putea scrie
f (x) = T (x), ()x I K.
Raspunsul la aceasta ntrebare este dat de urmatoarea
Teorem
a. Seria Taylor a functiei f n punctul a este convergenta ntr-un
punct x I K catre valoarea f (x) a functiei f n x daca si numai daca valorile n x ale resturilor Rn ale formulelor lui Taylor formeaza un sir (Rn (x))
convergent catre 0.
38
3.1
Serii Taylor pentru functii de dou

a variabile
Dezvoltarea n serie Taylor a unei functii f (x, y) n jurul unui punct (a, b)
are forma
f (x, y) = f (a, b) +
1
[(x a)
+ (y b) ]f (a, b)+
1!
x
y
+ [(xa) +(yb) ]2 f (a, b)+. . .+ [(xa) +(yb) ]n f (a, b)+. . . ,

2!
x
y
n!
x
y
unde
[(x a)
f
f
+ (y b) ]f (a, b) =
(a, b)(x a) +
(a, b)(y b),
x
y
x
y
[(x a)
+2
2f
+ (y b) ]2 f (a, b) =
(a, b)(x a)2 +
2
x
y
x
2f
2f
(a, b)(x a)(y b) + 2 (a, b)(y b)2 ,
xy
y
s.a.m.d.
3.2
Probleme propuse
1. Aratati ca
n
x2
+ . . . + xn! + . . . , ()x R
2!
3
5
x2n1
ii) sin(x) = x x3! + x5! . . . + (1)n1 (2n1)!
+ . . . , ()x R
2n
x2
x4
x
iii) cos(x) = 1 2! + 4! . . . + (1)n (2n)! + . . . , ()x R
2
3
n
iv) ln(1 + x) = x x2 + x3 . . . + (1)n1 xn + . . . , ()x (1, 1]
2
3
n
v) ln(1 x) = x x2 x3 . . . xn . . . , ()x [1, 1)
vi) (1 + x)m = 1 + m
x + m(m1)
x2 + . . . + m(m1)...(mn+1)
xn + . . . ,
1!
2!
n!
i) ex = 1 +
x
1!
()x
(1, 1)
2. Determinati dezvoltarile n serie MacLaurin ale urmatoarelor functii,
indicand si intervalele n care este valabila fiecare dezvoltare:
39
i) f (x) = ax ;
ii) f (x) = sin(x + 4 );
iii) f (x) = cos(x + a);
iv) f (x) = sin2 (x);
v) f (x) = ln(2 + x);
vi) f (x) =
vii) f (x) =
ix) f (x) =
3x5
;
x2 4x+3
x
;
1+x2
2x3
;
(x1)2
2
viii) f (x) = cos (x);

x) f (x) =
1
;
4x2
xi) f (x) = ch(x);
xii) f (x) = sh(x);
xiii) f (x) = ln( 1+x

);
1x
xv) f (x) = ln(x + 1 + x2 );
xiv) f (x) = (1 + x) ln(1 + x);

xvi) f (x) = arctg(x);
xviii) f (x) = ln(1 + x 2x2 ));
xx) f (x) = 3 8 + x.
xvii) f (x) = arcsin(x);

xix) f (x) = (1 + x)ex ;
3. Scrieti primii trei termeni nenuli ai dezvoltarilor n serie MacLaurin ale

urmatoarelor functii:
i)f (x) = tg(x);
ii)f (x) = th(x); iii)f (x) = ln(cos(x));
iv)f (x) = ecos(x) ; v)f (x) = esin(x) .

4. Dezvoltati functia f (x) = x3 2x2 5x 2 n serie de puteri ale lui x + 4.
5. Dezvoltati functia f (x) = ln(x) n serie de puteri ale lui x 1.
6. Dezvoltati functia f (x) =
1
x
1
x2
1
x2 +3x+2
n serie de puteri ale lui x 1.
n serie de puteri ale lui x + 1.

n serie de puteri ale lui x + 4.
x n serie de puteri ale lui x + 2.
10. Dezvoltati functia f (x) = cos(x) n serie de puteri ale lui x 2 .

11. Dezvoltati functia f (x) = ln(x) n serie de puteri ale lui
x
1+x
n serie de puteri ale lui
1x
.
1+x
x
.
1+x
13. Folosind dezvoltarea functiei arctg(x), aflati numarul cu o zecimala

exacta.
40
14. Folosind dezvoltarea functiei ex , aflati numarul e cu trei zecimale exacte.

15. Dezvoltati n serie de puteri ale lui x si y urmatoarele functii:
i) f (x, y) = sin(x) sin(y), ii) f (x, y) = ln(1 x y + xy),
x+y
iii) f (x, y) = sin(x2 + y 2 ), iv) f (x, y) = arctg( 1xy
)
v) f (x, y) =
1x+y
.
1+xy
16. Fie f (x, y) = ax2 + 2bxy + cy 2 . Dezvoltati f (x + h, y + k) n serie de

puteri ale lui h si k.
17. Dezvoltati ex+y n serie de puteri ale lui x 2 si y + 2.
18. Dezvoltati sin(x + y) n serie de puteri ale lui x si y 2 .
19.
Scrieti formula lui Taylor de ordinul doi n punctul (0, 0) pentru
urmatoarele functii:
i) f (x, y) = ex cos(y), ii) f (x, y) = (1 + x)1+y .
4
Notiuni de topologie n Rn
Spatiul vectorial Rn are o structura de spatiu euclidian definita de produsul
scalar si de norma asociata. Cu ajutorul normei se poate defini pe Rn o
distanta:
d : Rn Rn R,
d(X, Y ) = ||X Y ||,
()X, Y Rn .
Proprietatile functiei distanta sunt:

1) d(X, Y ) 0, ()X, Y Rn .
2) d(X, Y ) = 0 X = Y .
3) d(X, Y ) = d(Y, X), ()X, Y Rn .
4) d(X, Y ) d(X, Z) + d(Z, Y ), ()X, Y, Z Rn .
O functie cu proprietatile functiei distanta de mai sus se mai numeste si
metrica, si spunem ca (Rn , d) este un spatiu metric.
Definitie. Fie X Rn si r R+ .
Bila deschisa de centru X si raza r este multimea
B(X, r) = {Y Rn |d(X, Y ) < r}.
Bila nchisa de centru X si raza r este multimea
B(X, r) = {Y Rn |d(X, Y ) r}.
Sfera de centru X si raza r este multimea
S(X, r) = {Y Rn |d(X, Y ) = r}.
41
4. NOT
IUNI DE TOPOLOGIE IN RN
42
Definitie. Fie X Rn si V Rn . V se numeste vecinatate a lui X

daca exista r > 0 cu proprietatea ca B(X, r) V . Multimea vecinatatilor
punctului X o vom nota cu V(X), iar daca V este o vecinatate a lui X,
vom scrie V V(X).
Definitie. O multime D Rn se numeste multime deschisa daca este
vecinatate pentru orice punct al sau, i.e.
()X D ()r > 0 :
B(X, r) D.
Vom nota cu D multimea multimilor deschise incluse n Rn .

Complementarele multimilor deschise se numesc multimi nchise.
O multime compacta este o multime nchisa si marginita.
Propozitie. Multimile deschise incluse n Rn au urmatoarele proprietati:
1) Rn , D.
2) Daca D1 , D2 D, atunci D1 D2 D.
3) Daca (Di )iI D este o familie oarecare de multimi deschise, atunci
iI Di D.
Definitie. O familie T de submultimi ale lui Rn care satisface conditiile
din propozitia de mai sus, se numeste topologie pe Rn .
Observatie. Multimea D a multimilor deschise din Rn formeaza deci o
topologie pe Rn .
Definitie. Perechea (Rn , D) fomeaza un spatiu topologic.
Fie M Rn o submultime oarecare a spatiului topologic
Definitie.
(Rn , D).
Interiorul lui M (notat Int(M )) este cea mai mare multime deschisa
continuta n M . Avem
Int(M ) = {X Rn |M V(X)}.
Exteriorul lui M (notat Ext(M )) este interiorul multimii complementare
lui M n Rn :
Ext(M ) = {X Rn |()r > 0 : B(X, r) M = }.
43
Inchiderea(sau
aderenta lui M )(notata M ) este cea mai mica multime
nchisa care contine M si este complementara exteriorului multimii M :
M = {X Rn |()r > 0 = B(X, r) M 6= } =
= {X Rn |()V V(X) = B(X, r) M 6= }.
Multimea punctelor de acumulare a lui M (notata M 0 ) este
M 0 = {X Rn |()V V(X) = B(X, r) M \ {X} =
6 }.
Frontiera lui M (notata F r(M )) consta din punctele aderente atat lui M ,
cat si complementarei lui M :
F r(M ) = {X Rn |()V V(X) = B(X, r) M 6= =
6 B(X, r) \ M }.
Multimea punctelor izolate ale multimii M (notata Iz(M )) consta din
punctele aderente ale lui M care nu sunt puncte de acumulare:
Iz(M ) = M \ M 0 .
44
4. NOT
IUNI DE TOPOLOGIE IN RN
5
Functii de mai multe variabile
5.1
Definitii. Exemple
Definitie. Fie D Rn o submultime a spatiului Rn . O functie f : D

R se numeste functie(scalara) de n variabile. Multimea D este domeniul de
definitie al lui f , notat Dom(f ), iar multimea {f (X)|X D} se numeste
imaginea functiei f , si o notam Im(f ).
Observatie. Uneori nu se indica domeniul de definitie al unei functii, ci
doar spatiul Rn n care este inclus acesta. In acest caz se considera de
regula ca domeniul de definitie este domeniul maxim de definitie, pentru
care au sens toate calculele care se fac pentru determinarea imaginii unui
vector prin functia a carei lege de corespondenta este indicata.
Exemplu. 1) Pentru functia f : R4 R, definita prin
f (x1 , x2 , x3 , x4 ) = x21 + x22 + x23 + x24 ,
domeniul de definitie este R4 , iar imaginea este R+ .
2) Fie f : D R4 R, data de legea de corespondenta
f (x1 , x2 , x3 , x4 ) =
x21
x22
1
.
+ x23 + x24 1
Domeniul de definitie nu este indicat, astfel ca trebuie considerat ca fiind

domeniul maxim de definitie al expresiei care defineste legea de corespondenta
prin care este definita functia. Astfel,
Dom(f ) = {X R4 |x21 + x22 + x23 + x24 1 6= 0} =
45
46
5. FUNCT
II DE MAI MULTE VARIABILE
= {X R4 |d(X, 0) 6= 1} = R4 \ S(0, 1).
Imaginea functiei f este R \ (1, 0].

Definitie. Fie f : D Rn R o functie de n variabile. Graficul functiei
f este multimea
Gf = {(X, xn+1 ) Rn+1 | X D, xn+1 = f (X)}.
Exemplu. Graficul functiei f : B(0, 1) R2 R, definita prin f (X) =
q
1 ||X||2 este semisfera superioara S + (0, 1) R3 .
Definitie. Fie f : D Rn R o functie de n variabile si R.

Linia de nivel a lui f este multimea L (f ) = {(x1 , x2 , . . . , xn ) = X
D, f (X) = }. Ea se mai numeste preimaginea(sau imaginea inversa) a lui
si se mai noteaza si f 1 ().
5.2
Probleme propuse
Determinati domeniile si imaginile functiilor urmatoare

1. f (x, y) =
x2 + y 2 ;
3. f (x, y) = xy ;
5. f (x, y) =
2. f (x, y) =
1 + x + y;
4. f (x, y) =
1 x2 4y 2 ;
1 x2 + 4y 2 ; 6. f (x, y) = sin(x + y);
7. f (x, y) = ex + ey ;
8. f (x, y) = (x2 y1 2 )3/2 ;
9. f (x, y) = tan(x y);
10. f (x, y) = xy ;
xy
11. f (x, y) = x+y ;
x+y
12. f (x, y) = sin1 (x + y);

y
13. f (x, y) = cos1 (x y);
14. f (x, y) = |x| ;
x2 y 2
16. f (x, y) = ln(1 + x2 y 2 );
15. f (x, y) = x+y ;

2y
x
17. f (x, y) = 2y
+ x;
19. f (x, y, z) =
18. f (x, y, z) = x + y + z;
x + y + z;
21. f (x, y, z) =
47
1
x2 y 2 +z 2
23. f (x, y, z) = ln(x 2y 3z + 4);
20. f (x, y, z) =
22. f (x, y, z) =
1
;
x2 +y 2 +z 2
xy
x2 y 2 z 2 ;
24. f (x, y, z) = z ;
48
5. FUNCT
II DE MAI MULTE VARIABILE
6
Limite. Continuitate
6.1
Limita unei functii ntr-un punct
Fie f : D Rn R o functie de n variabile, A = (a1 , a2 , . . . , an ) D0

un punct de acumulare al domeniului de definitie al functiei f si l R.
Definitie. Spunem ca functia f are limita l n punctul A daca pentru
orice vecinatate U a lui l exista o vecinatate V a lui A cu proprietatea ca
f (X) U, ()X V D \ {A}.
O forma echivalenta a definitiei de mai sus este:
Definitie. Functia f are limita l n punctul A daca pentru orice vecinatate
U a lui l exista > 0 astfel ncat f (X) U, ()X D, 0 < d(X, A) < .
Daca l R este un numar finit, putem transcrie definitiile de mai sus
n forma urmatoare:
Definitie. Functia f are limita l n punctul A daca pentru orice > 0
exista > 0 astfel ncat
|f (X) l| < , ()X D, 0 < d(X, A) < .
Observatie. Aceasta ultima varianta a definitiei poarta si numele de criteriul .
In cazul cand l = , putem formula definitia n modul urmator:
Definitie. Functia f are limita n punctul A daca pentru orice M R
f (X) > M, ()X D, 0 < d(X, A) < .
49
50
6. LIMITE. CONTINUITATE
Asemanator, pentru l = avem

Definitie. Functia f are limita n punctul A daca pentru orice m R
f (X) < m, ()X D, 0 < d(X, A) < .
Exemplu. Vom arata ca
lim
X(4,1,0,3)
(x1 + 2x2 x3 + 3x4 ) = 7.
Solutie. Fie > 0 dat. Vom cauta sa determinam > 0 cu proprietatea

ca
|x1 + 2x2 x3 + 3x4 7| <
daca
0<
(x1 + 4)2 + (x2 1)2 + x23 + (x4 3)2 <
Pentru aceasta, sa observam ca putem folosi inegalitatea modulului si scrie:

|x1 + 2x2 x3 + 3x4 7| = |x1 + 4 + 2x2 2 x3 + 3x4 9|
|x1 +4|+|2x2 2|+|x3 |+|3x4 9| = |x1 +4|+2|x2 1|+|x3 0|+3|x4 3|.
Fiecare dintre numerele |x1 + 4|, |x2 1|, |x3 0|, |x4 3| mai mic sau egal
cu
q
(x1 + 4)2 + (x2 1)2 + x23 + (x4 3)2 .
Prin urmare, rezulta ca

q
|x1 + 2x2 x3 + 3x4 7| 7 (x1 + 4)2 + (x2 1)2 + x23 + (x4 3)2 =
= 7 d((x1 , x2 , x3 , x4 ), (4, 1, 0, 3)).
Fie acum = 71 . Daca d(X, (4, 1, 0, 3)) < , atunci conform inegalitatii
de mai sus are loc:
|f (X) 7| = |x1 + 2x2 x3 + 3x4 7| 7 = 7 =

7
si deci
lim
X(4,1,0,3)
(x1 + 2x2 x3 + 3x4 ) = 7.
Exemplu. Vom arata ca pentru functia

f : R5 \ {0} R,
f (x1 , x2 , x3 , x4 , x5 ) =
x21 x22 + x23 x24 + x25

x21 + x22 + x23 + x24 + x25
6.2. CONTINUITATE
51
nu exista limX0 f (X).

Solutie. Vom arata acest lucru demonstrand ca putem obtine doua valori
diferite apropiindu-ne de 0 pe doua cai diferite. Fie X 0 cu x1 = x2 =
x3 = x4 = 0 si x5 0, adica ne apropiem de 0 de-a lungul axei Ox5 .
Atunci avem
x25
= 1,
x25
f (X) =
astfel ca
lim
(0,0,0,0,x5 )0
f (X) = 1.
Fie acum X 0 cu x1 = x2 = x3 = x5 = 0 si x4 0. Atunci

f (X) =
x24
= 1,
x24
astfel ca
lim
(0,0,0,x4 ,0)0
f (X) = 1.
Deoarece am obtinut doua rezultate diferite, deducem ca limita nu poate

exista.
Observatie. Retineti deci ca limita unei functii ntr-un punct, daca exista,
este unica. Sau, cu alte cuvinte, daca apropiindu-ne de punctul a n mai
multe moduri obtinem limite diferite, atunci functia nu are limita n punctul
A.
6.2
Continuitate
Definitie. Fie f : D Rn R o functie de n variabile reale si A D.

Spunem ca functia f este continua n punctul A daca pentru orice vecinatate
U a lui f (A) exista o vecinatate V a punctului A astfel ncat f (X) U ,
pentru orice X V D.
Observatie. Daca A este un punct izolat al multimii D, atunci exista
o vecinatate V a sa, astfel ncat V D = {A}. Dar atunci, pentru orice
vecinatate U a lui f (A) are loc f (X) U , pentru orice X V D(deoarece
A este singurul element din V D si f (A) se afla n orice vecinatate a sa).
Inseamna ca orice functie este continua n orice punct izolat al domeniului
sau de definitie.
Observatie. Daca A D este nsa un punct de acumulare al lui D, atunci
52
functia f este continua n A daca si numai daca f are limita n punctul A

si aceasta limita este egala cu f (A).
Exemplu. Functia f : R5 R definita prin f (0) = 0 si
f (x1 , x2 , x3 , x4 , x5 ) =
x21 x22 + x23 x24 + x25

,
x21 + x22 + x23 + x24 + x25
()X 6= 0
nu are limita n 0, prin urmare nu este continua n 0.

Continuitatea ntr-un punct poate fi studiata si ea cu ajutorul unui criteriu , deoarece definitia continuitatiintr-un punct este echivalenta cu
urmatoarea:
Definitie. Functia f : D Rn R este continua ntr-un punct A D
daca pentru orice > 0 exista > 0 astfel ncat
|f (X) f (A)| < , ()X D, d(X, A) < .
Definitie. (i) Un polinom p(X) = p(x1 , x2 , . . . , xn ) n variabilele x1 , x2 ,
. . . , xn este o suma finita de termeni(numiti monoame) de forma
mn
1 m2
xm
1 x2 . . . xn ,
unde m1 , m2 , . . . , mn N, iar R. Gradul unui monom este suma

m = m1 + m2 + . . . + mn , iar gradul unui polinom este cel mai mare dintre
gradele monoamele sale.
(ii) O functie rationala r(X) = r(x1 , x2 , . . . , xn ) n variabilele x1 , x2 , . . . , xn
este o functie care poate fi scrisa ca raportul dintre doua polinoame:
r(X) =
p(X)
.
q(X)
Propozitie. (i) Orice polinom n n variabile este continuu n orice punct

din Rn .
(ii) Orice functie rationala r = p/q este continua n orice punct A Rn cu
proprietatea ca q(A) 6= 0.
(iii) Daca f si g sunt doua functii continue ntr-un punct A atunci f + g si
f g sunt cotinue n A.
(iv) Daca f si g sunt continue n A si g(A) 6= 0, atunci f /g este continua n
A.
53
(v) Daca f este continua n A, iar h est eo functie de o variabila, care este
continua n punctul f (A), atunci functia compusa h f este continua n A.
Exemplu. p(X) = x31 x52 x85 3x1 x42 x24 + 5x21 x32 x43 x24 x5 este continua n orice
punxt A din R5 .
Exemplu.
r(X) =
x21 x5 x44 + x1 x22 x33 x55 x61 x2 x35

x1 2x2 + 3x3 4x4 + 2x5 6
este continua n orice X R5 , cu exceptia acelor X care satisfac egalitatea

x1 2x2 + 3x3 4x4 + 2x5 = 6.
Observatie. O multime de vectori care verifica o egalitate ca cea de mai
sus se numeste hiperplan. In general, un hiperplan n Rn este o multime de
forma
H = {X Rn | a1 x1 + a2 x2 + . . . + an xn = b}
unde a1 , a2 , . . . , an , b sunt numere reale.
Exemplu. Functia sin(x21 +2x1 x4 x43 x55 ) este continua n orice a din R5 , fiind o compusa a functiei continue de o variabila sin si a unei funtii continue.
6.3
Probleme propuse
Verificati cu ajutorul definitiei valorile limitelor

1.
3.
5.
lim
(3x + y) = 5
(x,y)(1,2)
lim
2.
(ax + by) = 5a 2b 4.
(x,y)(5,2)
lim
(x,y)(4,1)
(x2 + 3y 2 ) = 19
6.
Aratati ca urmatoarele limite nu exista
lim
(x 7y) = 10
(x,y)(3,1)
2x2 y
2 +y 2
x
(x,y)(0,0)
lim
x
lim
(x,y)(1,1) y
=1
=0
54
7.
x+y
xy
(x,y)(0,0)
9.
ax2 +by
,
2
(x,y)(0,0) cx +dy
8.
lim
lim
11.
xy
2 y 2
x
(x,y)(0,0)
a, b, c, d > 0 10.
lim
lim
(x,y,z)(0,0,0)
xy+2xy+3yz
x2 +y 2 +z 2
xyz
lim
3
3
3
(x,y)(0,0,0) x +y +z
Calculati limitele urmatoare

12.
3xy
lim
(x,y)(0,0)
13.
x2 +y 2
14.
1+xy
lim
(x,y)(4,3) 1xy
15.
16.
xy
2
2
(x,y)(1,1) x y
17.
18.
yx2 +z 3
2 +y 2 +z 2
x
(x,y)(0,0,0)
19.
lim
lim
x3 +y 3
2
2
(x,y)(0,0) x +y
lim
lim
ln(1 + ex+y )
lim
sh
(x,y)(1,2)
(x,y)(2,5)
lim
(x,y)(4,1,3)
x+1
y2
ln(x yz + 4x3 y 5 z)
Studiati continuitatea functiilor urmatoare n origine.
20. f (x, y) =
21. f (x, y) =
3xy
(x, y) 6= (0, 0)
(x, y) = (0, 0)
22. f (x, y, z) =
x2 +y 2
xy
|x|+|y|
(x, y) 6= (0, 0)
(x, y) = (0, 0)
yzx2
x2 +y 2 +z 2
(x, y, z) 6= (0, 0, 0)
(x, y, z) = (0, 0, 0)
7
Derivate partiale
7.1
Derivate partiale de ordinul nt

ai
Definitie. Fie f : D Rn Rn o functie de n variabile, definita pe

o multime deschisa D din Rn si fie A D un punct fixat al domenilui de
definitie. Spunem ca functia f este derivabila partial n raport cu variabila
xi n punctul A daca exista si este finita limita
f (a1 , . . . , ai1 , ai + xi , ai+1 , . . . , an ) f (a1 , . . . , ai1 , ai , ai+1 , . . . , an )
lim
.
xi 0
xi
f
Atunci cand exista, limita de mai sus se noteaza cu x (A).

i
Definitie. Fie f : D Rn Rn o functie de n variabile si Di o multime
inclusa n domeniul D de definitie al functiei. Spunem ca f este derivabila
partial n raport cu variabila xi pe Di daca f este derivabila partial n raport
cu xi n orice punct A Di .
Definitie. Derivata partiala a unei functii f : D Rn Rn n raport
cu variabila xi este functia (f /xi ) : Di R definita de limita de mai
sus pe multimea punctelor pe care f este derivabila partial n raport cu
variabila xi .
Observatie. Din definitia derivatei partiale n raport cu o variabila se poate
constata ca ea se calculeaza fixand toate celelalte variabile constante(egale
cu componentele corespunzatoare ale punctului n care se face calculul),
apoi derivand dupa variabila respectiva. In consecinta, atunci cand calculam derivate partiale putem folosi regulile de derivare pentru functii de o
55
56
7. DERIVATE PART
IALE
variabila.
Observatie. Atentie! Chiar daca pentru calculul unei derivate partiale derivam practic n raport cu o singura variabila, fixand celelalte variabile, o
derivata partiala este o functie de n variabile.
Exemplu. Derivatele partiale ale functiei f (X) = x21 x22 + 3x1 x2 x3
x4
x1
sunt:
f
x1
= 2x1 + 3x2 x3 +
f
x2
= 2x2 + 3x1 x3
x4
x21
Notatie. Frecvent vom folosi n loc de
f
xi
f
x3
= 3x1 x2
f
x4
= x11
notatia fxi , sau pentru simpli-
tate fi ; astfel derivatele partiale din exemplul de mai sus se scriu fx1 = f1 =
2x1 + 3x2 x3 +
x4
,
x21
fx2 = f2 = 2x2 + 3x1 x3 , s.a.m.d.
Observatie. Spre deosebire de cazul functiilor de o singura variabila, o

functie care este derivabila partial n raport cu toate variabilele nu este n
mod necesar continua n acel punct.
Exemplu. Fie f : R2 R, definita prin
f (x, y) =
xy
x2 +y 2
(x, y) 6= (0, 0)
(x, y) = (0, 0).
Aratati ca fx si fy exista n punctul (0, 0), dar ca f nu este continua n

origine.
Solutie. Vom arata n primul rand ca nu exista lim(x,y)(0,0) f (x, y), deci f
nu poate fi continua n origine. In acest scop, vom considera ntai (x, y)
(0, 0) cu y = x. Pentru acest caz avem atunci:
xy
x2
1
=
=
,
x2 + y 2
x2 + x2
2
astfel ca daca ar exista lim(x,y)(0,0) f (x, y), aceasta ar fi egala cu 12 . Sa
consideram acum (x, y) (0, 0) cu y = x. Atunci
x2
1
xy
=
= ,
2
2
2
2
x +y
x +x
2
de unde ar rezulta ca lim(x,y)(0,0) f (x, y) ar fi egala cu 12 . Prin urmare
limita nu poate exista si deci functia f nu este continua n origine. Pe de
7.2. DERIVATE PART

IALE DE ORDIN SUPERIOR
57
alta parte avem

f (0 + x, 0) f (0, 0)
fx (0, 0) = lim
= lim
x0
x0
x
(0+x)0
(0+x)2 +02
0
= lim 0 = 0.
x0 x
x0
= lim
Analog, obtinem ca fy = 0. Astfel n punctul (0, 0) exista ambele derivate

partiale fx si fy , chiar daca functia f nu este continua n acest punct.
7.2
Derivate partiale de ordin superior
Pentru functii de o variabila, y = f (x) derivatele de ordinul I si al II-lea

sunt date de
df
y0 =
dx
si
d2 f
d
y = 2 =
dx
dx
df
.
dx
Cu alte cuvinte, derivata de ordinul al doilea este derivata derivatei de

ordinul ntai.
Asemanator, pentru o functie de doua variabile z = f (x, y), putem
deriva fiecare din primele derivate f /x si f /y n raport cu fiecare
din variabilele x si y, obtinand astfel patru derivate partiale de ordinul doi:
Definitie. Fie f : D R2 R o functie de doua variabile, z = f (x, y),
derivabila partial n raport cu ambele variabile pe D, astfel ncat fiecare
derivata partiala este de asemenea derivabila partial. Se pot obtine atunci
derivatele partiale de ordinul doi ale functiei f n urmatoarele moduri:
(i) Derivand de doua ori n raport cu x:
2z
2f
=
= fxx =
2
2
x
x
x
f
.
x
(ii) Derivand ntai n raport cu x si apoi n raport cu y:

2z
2f
=
= fxy =
yx
yx
y
f
.
x
(iii) Derivand ntai n raport cu y si apoi n raport cu x:

2z
2f
=
= fyx =
xy
xy
x
f
y
58
7. DERIVATE PART
IALE
(i) Derivand de doua ori n raport cu y:

2z
2f
=
= fyy =
2
2
y
y
y
f
y
Observatie. Derivatele partiale 2 f /xy si 2 f /yx se numesc derivate

partiale mixte de ordinul doi.
Observatie. In notatia fractionara, a calcula 2 f /xy nseamna a
deriva ntai n raport cu variabila y, si apoi n raport cu x, adica derivam n ordinea inversa aparitiei variabilelor la numitorul raportului de
derivare(asemanator cu situatia ntalnita la compunerea functiilor), spre
deosebire de notatia indiciala fyx , n care ordinea scrierii variabilelor corespunde ordinii n care efectuam derivarile partiale.
Exemplu. Fie z = f (x, y) = x3 y 2 xy 5 . Vom calcula derivatele partiale
de ordinul doi ale lui f .
Solutie. Avem fx = 3x2 y 2 y 5 si fy = 2x3 y 5xy 4 . Derivatele partiale de
ordinul al doilea sunt:
fxx =
(f )
x x
= 6xy 2
fxy =
(f )
y x
= 6x2 y 5y 4
fyx =
(f )
x y
= 6x2 y 5y 4 fyy =
(f )
y y
= 2x3 20xy 3 .
Asemanator putem defini derivate de ordinul doi si n cazul unei functii

de n variabile:
Definitie. Fie f : D Rn R o functie de n variabile, derivabila partial
pe D n raport cu fiecare variabila, astfel ncat fiecare derivata partiala este
la randul ei derivabila partial. Derivata partiala de ordinul doi n raport cu
variabilele xi si xj este atunci functia
2f
=
xj xi
xj
f
xi
= f xi xj .
Adesea, pentru a simplifica notatia, vom scrie fij n loc de fxi xj .

Observatie. In exemplul de mai sus am avut fxy = fyx . Acest lucru nu
este ntamplator. Mai exact, are loc urmatoarea teorema(proprietatea a
fost observata de L.Euler care a enuntat n 1734 rezultatul, demonstrat mai
tarziu de catre Schwarz):
Teorem
a. (Criteriul lui Schwarz) Daca f : D Rn R este o

7.3. GRADIENT. DIFERENT
IALA
59
functie de n variable, iar A D un punct din domeniul de definitie, n care

f , fi , fj , fij si fji sunt continue, atunci are loc egalitatea
fij (A) = fji (A).
Corolar. Daca o functie f admite derivate mixte continue, atunci aceste
derivate mixte sunt egale.
Definitie. Fie f : D Rn R o functie de n variabile. In mod analog
celui n care am definit derivate partiale de ordinul doi, se pot defini derivate
partiale de ordin t pentru orice numar t N :
tf
xti11 xti22 . . . xtikk
unde k N , t1 , t2 , . . . , tk N cu t1 + t2 + . . . + tk = t, iar i1 , i2 , . . . , ik
{1, . . . , n}. Cum criteriul lui Schwarz se extinde n mod natural la derivate
partiale de orice ordin, vom scrie cel mai adesea pentru o derivata de ordin
t mai simplu
tf
,
xt11 xt22 . . . xtnn
unde t1 , t2 , . . . , tn N cu t1 + t2 + . . . + tn = t.
Definitie. O functie f : D Rn R de n variabile se numeste functie
de clasa C k pe D(si scriem f C k (D)) daca f admite derivate partiale de
ordinul k pe D, iar acestea sunt functii continue pe D.
Definitie. O functie f : D Rn R de n variabile se numeste functie
de clasa C pe D(si scriem f C (D)) daca f este de clasa C k pe D pentru
orice numar natural k.
Observatie. Orice polinom de n variabile este o functie de clasa C pe
Rn .
7.3
Gradient. Diferential
a
Definitie. Fie f : D Rn R o functie de n variabile definita pe o

multime deschisa D Rn si A D un punct al domeniului de definitie
cu proprietatea ca f este derivabila partial n raport cu fiecare variabila n
60
7. DERIVATE PART
IALE
punctul A. Vectorul notat f (A), care are drept componente derivatele

partiale ale functiei f n punctul A
!
f (A) =
f
f
f
(A),
(A), . . . ,
(A)
x1
x2
xn
se numeste gradientul lui f n punctul A. Daca f este derivabila partial pe

D, atunci gradientul lui f este functia vectoriala(i.e., cu domeniul de valori
un spatiu vectorial) f : D Rn , definita prin
!
f (X) =
f
f
f
(X),
(X), . . . ,
(X) ,
x1
x2
xn
()X D.
Exemplu. Fie f : R4 R, f (X) = x21 x22 + 3x1 x2 x3
x4
.
x1
Vom
determina f .
Solutie. Conform definitiei gradientului lui f , avem
f (X) = (fx1 (X), fx2 (X), fx3 (X), fx4 (X)) =
= (2x1 + 3x2 x3 +
x4
1
, 2x2 + 3x1 x3 , 3x1 x2 , ).
2
x1
x1
Definitie. Fie f : D Rn R o functie de n variabile definita pe o

multime deschisa D Rn si A D un punct al domeniului de definitie.
Spunem ca f este diferentiabila n punctul A daca exista o aplicatie liniara
T : Rn R si o functie g : V0 R, unde V0 este o vecinatate a
originii spatiului Rn , astfel ncat A + V0 D, limX0
g(X)
||X||
= 0 si are
loc egalitatea
f (A + X) f (A) = T (X) + g(X).
Daca functia f este diferentiabila n punctul A, forma liniara T de mai sus
se numeste diferentiala functiei f n punctul A si se noteaza dA f .
Exemplu. Orice forma liniara f : Rn R este diferentiabila n orice
punct A Rn si dA f = f, ()A Rn .
Demonstratie. Datorita aditivitatii formei liniare f are loc egalitatea
f (A + X) f (A) = f (X) + 0,
astfel ca este ndeplinita conditia din definitia de mai sus, cu T = f si
g = 0(functia constant nula).

IALA
61
O formula a diferentialei unei functii este data de urmatoarea

Propozitie. Fie f derivabila partial n raport cu toate variabilele pe o
vecinatate a unui punct A al domeniului de definitie, astfel ncat derivatele
partiale sunt continue n A. Atunci f este diferentiabila n punctul A si
dA f (H) = (f (A), H) =
f
f
f
(A) h1 +
(A) h2 + . . . +
(A) hn , ()H Rn .
x1
x2
xn
Am vazut ceva mai devreme ca o functie derivabila partial ntr-un punct
=
nu este neaparat continua n acel punct. Altfel stau lucrurile n cazul unei
functii diferentiabile ntr-un punct:
Propozitie. Daca f : D Rn R este o functie diferentiabila n
punctul A D, atunci f este continua n acel punct.
Demonstratie. Trebuie sa aratam ca limXA f (X) = f (A). Deoarece f
este diferentiabila n A, are loc egalitatea
f (X) f (A) = (f (A), X A) + g(X A).
Conform inegalitatii Cauchy-Buniakowski-Schwarz, avem ca
0 |(f (A), X A)| ||f (A)|| ||X A||,
de unde rezulta ca limXA (f (A), X A) = 0. De asemenea,
g(X A)
||X A|| = 0.
XA ||X A||
lim g(X A) = lim
XA
Prin urmare, limXA (f (X) f (A)) = 0, de unde rezulta afirmatia din

enunt.
Alte proprietati ale functiilor diferentiabile sunt date de urmatoarea
Propozitie. Fie f si g functii de n variabile, diferentiabile pe o multime
deschisa D Rn , iar R un scalar oarecare. Atunci functiile f + g si
f sunt diferentiabile pe D si au loc egalitatile
(f + g) = f + g,
(f ) = f.
Observatie. Din aceasta propozitie deducem ca multimea functiilor diferentiabile

pe o multime deschisa are o structura de spatiu vectorial real.
62
7. DERIVATE PART
IALE
7.3.1
Diferentierea functiilor compuse
Indicam aici cateva formule care reprezinta analoagele pentru functii de mai
multe variabile ale formulei de derivare a unei functii compuse cunoscute
pentru functii de o singura variabila:
(f g)0 (t) = (f 0 g)(t) g 0 (t).
Propozitie. Fie f : D Rn R o functie diferentiabila de n variabile si
g1 , g2 , . . . , gn : I R R functii derivabile de o variabila, cu proprietatea
ca
g(t) = (g1 (t), g2 (t), . . . , gn (t)) D,
()t I.
Atunci functia f g : I R, data de (f g)(t) = f (g1 (t), g2 (t), . . . , gn (t))

este o functie derivabila de o variabila si are loc egalitatea
(f g)0 (t) = (f (g(t)), g 0 (t)) =
=
f
f
f
(g(t)) g10 (t) +
(g(t)) g20 (t) + . . . +
(g(t)) gn0 (t),
x1
x2
xn
()t I,
unde g 0 (t) = (g10 (t), g20 (t), . . . , gn0 (t)).

Exemplu. Fie z = f (x, y) = xy 2 si fie x = cos t si y = sin t. Atunci
z = z(t) si
z 0 (t) =
f 0
f 0
x (t) +
y (t) =
x
y
= y 2 ( sin t) + 2xy(cos t) = (sin2 t)( sin t) + 2(cos t)(sin t)(cos t) =

= 2 sin t cos2 t sin3 t.
Propozitie. Fie f : D Rn R o functie diferentiabila de n variabile
si g1 , g2 , . . . , gn : G Rm R functii diferentiabile de m variabile, cu
proprietatea ca
g(Y ) = (g1 (Y ), g2 (Y ), . . . , gn (Y )) D,
()Y G.
Atunci functia h = f g : G R, definita prin h(Y ) = (f g)(Y ) =

f (g1 (Y ), g2 (Y ), . . . , gn (Y )) este o functie diferentiabila de m variabile si au
loc egalitatile
h
f g1
f g2
f gn
=
+
+ ... +
,
yj
x1 yj x2 yj
xn yj
()j = 1, m.

IALA
63
Exemplu. Fie z = f (x, y) = sin xy 2 . Daca x =

calculeze
z
r
schi
r
s
si y = ers , sa se
z
.
s
Solutie. T
inand cont de formulele de mai sus, putem scrie
z
f x f y
1
=
+
= (y 2 cos xy 2 ) + (2xy cos xy 2 ) ers =
r
x r
y r
s
r
r
e2(rs)
2re2(rs)
cos e2(rs) +
cos e2(rs)
s
s
s
s

si
z
f x f y
r
=
+
= (y 2 cos xy 2 ) 2 + (2xy cos xy 2 ) (ers ) =
s
x s y s
s

re2(rs)
r 2(rs)
r
2re2(rs)
cos
e
cos e2(rs) .
2
s
s
s
s
n
Definitie. Fie X, Y R . Segmentul [X, Y ] care uneste X si Y este

multimea
[X, Y ] = {V Rn | ()t [0, 1] : V = tX + (1 t)Y }.
Observatie. X = 1X + (1 1)Y [X, Y ] si Y = 0X + (1 0)Y [X, Y ].
Putem formula acum o extindere a teoremei cresterilor finite a lui Lagrange
Propozitie.
Fie f : D Rn R o functie diferentiabila pe D si
X, Y D cu proprietatea ca [X, Y ] D. Atunci exista un punct C [X, Y ]

cu proprietatea ca
f (Y ) f (X) = (f (C), Y X).
Demonstratie. Fie g : [0, 1] R definita prin g(t) = f (X + t(Y
X)) = (f h)(t), unde h : [0, 1] Rn , h(t) = X + t(Y X). Atunci
h(t) = X + t(Y X) [X, Y ], ()t [0, 1], g(0) = f (X), g(1) = f (Y ) si g
este o functie derivabila. Aplicand teorema lui Lagrange pentru functia g,
rezulta ca exista t0 (0, 1) cu proprietatea ca
g(1) g(0) = g 0 (t0 )(1 0) = g 0 (t0 ).
Dar
g 0 (t) = (f (h(t)), h0 (t)) = (f (h(t)), Y X),
astfel ca pentru C = h(t0 ) obtinem
f (Y )f (X) = g(1)g(0) = g 0 (t0 ) = (f (h(t0 )), Y X) = (f (C), Y X).
Afirmatia este deci demonstrata.
64
7. DERIVATE PART
IALE
7.4
Hessiana unei functii ntr-un punct
Definitie. Fie f : D Rn R o functie de n variabile derivabila partial

de doua ori n raport cu fiecare variabila pe multimea deschisa D Rn si
A D un punct al domeniului de definitie al lui f . Matricea hessian
a a
functiei f n punctul A este matricea
Hf (A) =
2f
x21 (A)
2f
x2 x1 (A)
..
2
f
xn x1 (A)
2f
x1 x2 (A)
...
2f
x22 (A)
...
...
2f
xn x2 (A)
...
..
.
2f
x1 xn (A)
2f
x2 xn (A)
..
2f
(A)
x2n
Observatie. Daca derivatele partiale mixte ale functiei f sunt continue, din
criteriul lui Schwarz rezulta ca matricea hessiana a functiei f este simetrica.
Exemplu. Fie f : D R3 R, definita prin
f (x, y, z) = ln(x + 2y + 3z)
si A = (2, 2, 5). Vom determina matricea hessiana a functiei f n punctul
A.
Solutie. Derivatele partiale de ordinul ntai ale functiei f sunt
f
1
=
,
x
x + 2y + 3z
f
2
=
,
y
x + 2y + 3z
f
3
=
.
z
x + 2y + 3z
Derivatele de ordinul al doilea sunt

2f
x2
1
= (x+2y+3z)
2
2f
xy
2f
yx
2
= (x+2y+3z)
2
2f
y 2
2f
zx
3
= (x+2y+3z)
2
2f
zy
2
= (x+2y+3z)
2
4
= (x+2y+3z)
2
6
= (x+2y+3z)
2
2f
xz
3
= (x+2y+3z)
2
2f
yz
6
= (x+2y+3z)
2
2f
z 2
9
= (x+2y+3z)
2
65
Astfel ca matricea hessiana a functiei f n punctul A = (2, 2, 5) este
Hf (2, 2, 5) =
1
2
3
441
441
441
4
2
441
441
3
6
441
441
441
9
441
Definitie. Forma patratica care are drept coeficienti elementele matricei

hessiene Hf (A) ale unei functii f : D Rn R de n variabile ntr-un
punct A D se numeste forma hessiana asociata functiei f n punctul A.
Vom nota cu hf,A aceasta forma patratica
hf,A (z1 , z2 , . . . , zn ) =
2f
2f
2f
2
2
(A)zn2 +
(A)z
+
(A)z
+
.
.
.
+
1
2
x21
x22
x2n
2f
2f
2f
(A)z1 z2 + 2
(A)z1 z3 + . . . + 2
(A)z1 zn +
x1 x2
x1 x3
x1 xn
2f
2f
+2
(A)z2 z3 + . . . + 2
(A)zn1 zn
x2 x3
xn1 xn
(Am presupus aici ca derivatele mixte sunt egale, asa cum este cazul aproape
+2
ntotdeauna.)
Exemplu. Pentru cazul functiei f : D R3 R, f (x, y, z) = ln(x +
2y + 3z), pentru care am determinat mai sus matricea hessiana n punctul
A = (2, 2, 5), forma hessiana n acelasi punct este
7.5
1 2
(z + 4z22 + 9z32 + 4z1 z2 + 6z1 z3 + 12z2 z3 ).
441 1
Probleme propuse
Calculati z/x si z/y pentru functiile urmatoare

1. z = x2 y
4. z = sin(x2 + y 3 )
2. z = xy 2
5. z = 4x/y 5
7. z = ln(x3 y 5 2) 8. z = xy + 2y 3
3. 3exy
6. z = ey tg(x)
9. z = (x + 5y sin x)4/3
Calculati derivatele partiale de ordinul ntai si doi ale functiilor urmatoare

n punctele indicate:
66
7. DERIVATE PART
IALE
10. f (x, y, z) = xyz,

11. f (x, y, z) =
12. f (x, y, z) =
n (2, 3, 4)
x + 2y + 3z
xy
z
n (2, 1, 3)
n (3, 1, 2)
13. f (x, y, z) = sin(x2 y 2 + z)
n (0, 1, 0)
14. f (x, y, z) = ln(x + 2y + 3z)
n (2, 2, 5)
15. f (x, y, z) = tg xy
z
n (1, 2, 2)
16. f (x, y, z) =
y 3 z 5
x2 y+z
n (4, 0, 1)
17. f (x, y, z) = exy (ch(z) sh(z)) n (2, 3, 0)

18. f (x, y, z) =
x2 + y 2 + z 2
n (a, b, c)
19. Costurile de productie ale unui fabricant pentru a produce x unitati

din produsul A si y unitati din produsul B este dat de
C(x, y) =
50
125
+
.
2 + x (3 + y)2
Calculati costul marginal al fiecarui produs.

20. Venitul realizat de acelasi fabricant este dat de
V (x, y) = ln(1 + 50x + 75y) +
1 + 40x + 125y.
Calculati venitul marginal realizat cu fiecare produs.
8
Extreme locale ale functiilor de
mai multe variabile
Orice functie continua definita pe o multime compacte are urmatoarea proprietate remarcabila:
Teorema lui Weierstrass Fie f : K Rn R o functie continua
avand drept domeniu de definitie o multime compacta K Rn . Atunci
exista doua puncte X1 , X2 K si doua numere reale m, M R cu proprietatea ca
m = f (X1 ) f (X) f (X2 ) = M,
()X K.
Definitie. Numerele reale m si M poarta numele de minim global, respectiv maxim global al functiei f , iar punctele X1 si X2 n care se ating aceste
valori se numesc punct de minim global, respectiv punct de maxim global.
Definitie. Fie f : D Rn R o functie de n variabile si A D un punct
al domeniului de definitie. Punctul A se numeste punct de maxim(minim)
local al functiei f daca exista o vecinatate V a sa cu proprietatea ca
f (X) f (A)(resp. f (X) f (A)),
()X V D.
Valoarea f (A) a functiei f n punctul A se numeste maxim local(respectiv

minim local) al functiei f .
Valorile minime sau maxime(locale sau globale) ale unei functii se numesc
extreme ale functiei, iar punctele n care se ating aceste valori se numesc
67
68 8. EXTREME LOCALE ALE FUNCT

IILOR DE MAI MULTE VARIABILE
puncte de extrem.
8.1
Extreme locale neconditionate ale functiilor

diferentiabile
Propozitie. Fie f : D Rn R o functie diferentiabila de n variabile

definita pe multimea deschisa D Rn si A D un punct de extrem local.
Atunci
f (A) = 0.
Demonstratie. Fie A = (a1 , a2 , . . . , an ) si hi : Ii R functia definita
prin hi (x) = f (a1 , . . . , ai1 , x, ai+1 , . . . , an ) pe un interval Ii cu propietatea
ca ai Ii si (a1 , . . . , ai1 , x, ai+1 , . . . , an ) D, ()x Ii . Conform enuntului,
rezulta ca hi este derivabila pe Ii si ai este un punct de extrem local pentru
functia hi . Conform teoremei lui Fermat, avem atunci
h0i (ai ) = 0.
dar din definitia lui hi rezulta ca
h0i (ai ) =
f
(A).
xi
Prin urmare, obtinem ca

f
(A) = 0,
xi
()i = 1, n,
adica f (A) = 0.
Definitie. Un punct A se numeste punct critic al unei functii f daca f
este diferentiabila n A si f (A) = 0.
Observatie. Din propozitia de mai sus avem ca orice punct de extrem local
al unei functii diferentiabile este un punct critic. Reciproca nu este n general adevarata, adica nu orice punct critic este neaparat un punct de extrem.
Exemplu. Fie f : R2 R, f (x, y) = 1 + x2 + 3y 2 . Atunci f (x, y) =
(2x, 6y), astfel ca singurul punct critic al functiei f este (0, 0), care este
8.1. EXTREME NECONDIT

IONATE
69
evident un punct de minim local(si chiar global).

Exemplu. Fie f : R2 R, f (x, y) = 1 x2 3y 2 . Atunci f (x, y) =
(2x, 6y), care se anuleaza numai pentru (0, 0), care este un punct de
maxim local(si chiar global).
Exemplu.
Fie f : R2 R, f (x, y) = x2 y 2 . Avem f (x, y) =
(2x, 2y), deci singurul punct critic este (0, 0). Acesta nsa nu este nici
punct de maxim local, deoarece n orice vecinatate a sa se gasesc puncte
(x, y) cu |x| > |y|, pentru care f (x, y) > 0, nici punct de minim local,
caci orice vecinatate a sa contine puncte (x, y) cu |x| < |y|, pentru care
f (x, y) < 0.
Definitie. Un punct critic al unei functii derivabile f care nu este punct
de extrem local al functiei f , se numeste punct-sa al lui f .
Pentru a recunoaste care dintre punctele critice ale unei functii sunt
puncte de extrem local, vom utiliza polinoamele de aproximare ale lui Taylor:
Fie f : D Rn R o functie diferentiabila de n variabile, definita
pe multimea deschisa D, si fie A D un punct critic al lui f . Conform
teoremei lui Taylor, ntr-o vecinatate V D a punctului A putem scrie
f (X) = T2 (f ; A)(X) + R2 (f ; A)(X),
()X V,
unde T2 (f ; A)(X) este polinomul Taylor de ordinul 2 asociat functiei f n

jurul punctului A, iar R2 (f ; A)(X) este restul formulei lui Taylor de ordinul
2, despre care stim ca
R2 (f ; A)(X)
= 0.
XA ||X A||2
lim
Polinomul Taylor de ordinul 2 asociat lui f n jurul lui A este

T2 (f ; A)(X) = f (A) +
+
+2
f (A)
f (A)
(x1 a1 ) + . . . +
(xn an )+
x1
xn
2 f (A)
2 f (A)
2
(x
a
)
+
.
.
.
+
(xn an )2 +
1
1
x21
x2n
2 f (A)
2 f (A)
(x1 a1 )(x2 a2 ) + . . . + 2
(xn1 an1 )(xn an )
x1 x2
xn1 xn

Cu notatiile si definitiile din paragraful precedent putem scrie
T2 (f ; A)(X) = f (A) + (f (A), X A) + hf,A (X A).
T
inand cont de faptul ca A este un punct critic, din formula lui Taylor deducem urmatoarea aproximare, valabila ntr-o vecinatate a punctului critic
A:
f (X) f (A) + hf,A (X A),
sau
f (X) f (A) hf,A (X A).
Deducem ca un punct critic este
punct de minim, daca hessiana hf,A este pozitiv definita.
punct de maxim, daca hessiana hf,A este negativ definita.
punct-sa, daca hessiana hf,A este nedefinita.
In celelalte situatii, cand hessiana este semidefinita, punctul critic poate fi
de oricare din cele trei tipuri(minim, maxim, punct-sa).
Exemplu.
Fie f (x, y) = 2x3 24xy + 16y 3 . Vom determina natura
punctelor critice ale lui f .

Solutie. Gradientul lui f este f (x, y) = (6x2 24y, 24x + 48y 2 ), astfel
ca punctele critice ale lui f sunt solutiile sistemului
x2 4y = 0
x 2y 2 = 0
4y 4 4y = 0
x = 2y 2
Solutiile acestui sistem sunt (0, 0) si (2, 1). Matricea hessiana a functiei f
ntr-un punct oarecare (x, y) este
Hf (x, y) =
12x 24
24
96y
Forma hessiana este atunci

hf ;(x,y) (z1 , z2 ) = 12xz12 + 96yz22 48z1 z2 .
Pentru punctul critic (0, 0), forma hessiana este
hf ;(0,0) (z1 , z2 ) = 48z1 z2 ,
8.2. EXTREME CONDIT

IONATE
71
care este o froma nedefinita, deci (0, 0) este un punct-sa. In punctul critic
(2, 1) avem
hf ;(2,1) (z1 , z2 ) = 24z12 + 96z22 48z1 z2 = 24((z1 z2 )2 + 3z22 ),
deci forma hessiana este pozitiv definita, astfel ca punctul (2, 1) este un
punct de minim local.
Etapele pe care le parcurgem deci cand dorim sa determinam punctele
de extrem local ale unei functii dierentiabile definite pe o multime deschisa,
sunt:
Calculam derivatele partiale de ordinul ntai si de ordinul doi.
Determinam punctele critice.
Pentru fiecare punct critic n parte construim forma hessiana asociata
functiei n acel punct si studiem definirea(pozitiva, negativa sau non),
studiu din care deducem daca punctul critic este un punct de extrem local(minim sau maxim) sau un punct-sa.
8.2
Extreme locale conditionate. Regula multiplicatorilor lui Lagrange
In probleme de optimizare cautam de multe ori sa determinam valori extreme(locale sau globale) a unei functii ale carei variabile nu sunt libere,
ci conditionate de anumite restrictii:
max(min)[f = f (x1 , x2 , . . . , xn )]
g1 (x1 , x2 , . . . , xn ) = 0
g2 (x1 , x2 , . . . , xn ) = 0
.....................
gm (x1 , x2 , . . . , xn ) = 0
Pentru puncte de extrem conditionat este valabila urmatoarea proprietate

Propozitie. Fie f, g1 , . . . , gm : D Rn R functii diferentiabile de n
variabile, si A Dr = {X D|gj (X) = 0, ()j = 1, m}. Daca punctul

A este un punct de extrem local al functiei f n raport cu multimea Dr a
punctelor din D care respecta conditiile g1 (X) = 0, . . . , gm (X) = 0, atunci
exista numere reale 1 , . . . , m R cu proprietatea ca
f (A) = 1 g1 (A) + . . . + m gm (A).
Definitie. Numerele 1 , . . . , m care au aparut mai sus poarta numele de
multiplicatori ai lui Lagrange.
Vom prezenta n continuare Metoda multiplicatorilor lui Lagrange
pentru determinarea punctelor de extrem local conditionat ale unei functii.
Fie deci f, g1 , . . . , gm : D Rn R functii diferentiabile de n variabile,
si Dr = {X D|gj (X) = 0, ()j = 1, m} multimea punctelor din D care
respecta conditiile g1 (X) = 0,. . . , gm (X) = 0. Etapele pe care le parcurgem
pentru a determina punctele de extrem local ale functiei f n raport cu
multimea Dr sunt:
Construim functia lui Lagrange L : D Rm R asociata functiei f
si conditiilor exprimate cu ajutorul functiilor g1 , . . . , gm :
L(x1 , . . . , xn , 1 , . . . , m ) = f (x1 , . . . , xn )
1 g1 (x1 , . . . , xn ) . . . m gm (x1 , . . . , xn ).
Calculam derivatele partiale de ordinul ntai si doi ale functiei lui Lagrange(pentru derivatele de ordinul al doilea este suficient sa calculam doar
derivatele n raport cu variabilele xi ).
Rezolvam sistemul de ecuatii L(x1 , . . . , xn , 1 , . . . , m ) = 0:
f
(X, )
x1
g1
m
1 x
(X, ) . . . m g
(X, ) = 0
x1
1
f
(X, )
x2
g1
m
1 x
(X, ) . . . m g
(X, ) = 0
x2
2
...........................
f
g1
gm
(X, ) 1 xn (X, ) . . . m xn (X, )

xn
g1 (x1 , . . . , xn ) = 0
...........................
g (x , . . . , x ) = 0
m
=0
8.2. EXTREME CONDIT

IONATE
73
aceasta este doar o transcriere a conditiilor f (A) = 1 g1 (A) + . . . +

m gm (A), g1 (A) = 0,. . . , gm (A) = 0, pe care trebuie sa le verifice un
punct de extrem conditionat.
Pentru fiecare solutie (A, ) a sistemului de mai sus, studiem semnul pe
care l poate lua forma patratica
hf ;A; : Rn R,
hf ;A; (z1 , . . . , zn ) =
2 L(A, ) 2
2 L(A, ) 2
z
+
.
.
.
+
zn +
1
x21
x2n
2 L(A, )
2 L(A, )
z1 z2 + 2
zn1 zn ,
x1 x2
xn1 xn
ale carei variabile nu sunt libere, ci verifica conditiile
+2
dA (gj )(z1 , . . . , zn ) = 0,
()j = 1, m
(corespunzatoare faptului ca vrem sa comparam valoarea functiei f n punctul A doar cu valori ale lui f n puncte dintr-o vecinatate a lui A care se
gasesc n multimea Dr ). Aceste conditii se pot transcrie sub forma
g1
x1 1
g2
g1
z
x2 2
+ ... +
g1
z
xn n
=0
g2
=0
g2
z + x2 z2 + . . . + xn zn
x1 1
........................
gm
gm
gm
x1
z1 +
x2
z2 + . . . +
z
xn n
...
=0
Din acest sistem vom putea exprima m dintre variabilele zk n functie de

celelalte n m, astfel ca, nlocuind n forma patratica hf ;A; , vom ajunge
sa studiem definirea unei forme patratice cu n m variabile independente.
In functie de rezultatul obtinut, vom putea deduce natura punctului critic
A Dr :
- daca forma patratica este pozitiv definita, atunci A este un punct de
minim local conditionat.
- daca forma patratica este negativ definita, atunci A este un punct de
maxim local conditionat.
- daca forma patratica este nedefinita, atunci A nu este punct de extrem
local conditionat.
Exemplu. Fie f : R3 R, definita prin f (x1 , x2 , x3 ) = x21 + x22 + x23 ,
si fie g1 , g2 : R3 R, g1 (x1 , x2 , x3 ) = 2x1 + x2 + x3 2, g2 (x1 , x2 , x3 ) =

x1 x2 3x3 4. Vom ncerca sa determinam punctele de extrem local ale
lui f n raport cu conditiile g1 (x) = 0 si g2 (x) = 0.
Solutie. In primul rand construim functia lui Lagrange
L : R5 R,
L(x1 , x2 , x3 , 1 , 2 ) = x21 + x22 + x23
1 (2x1 + x2 + x3 2) 2 (x1 x2 3x3 4).

Derivatele partiale ale functiei lui Lagrange sunt
L
x1
= 2x1 21 2
L
1
= (2x1 + x2 + x3 2)
L
x2
= 2x2 1 + 2 ,
L
2
= (x1 x2 3x3 4)
L
x3
= 2x3 1 + 32
iar cele de ordinul doi sunt

2L
2L
2L
=
=
= 2,
x21
x22
x23
2L
2L
2L
=
=
= 0,
x1 x2
x1 x3
x2 x3
Sistemul asociat este
2x1 21 2
=0
2x2 1 + 2
=0
2x3 1 + 32
=0
2x1 + x2 + x3 2 = 0
x1 x2 3x3 4 = 0
Solutia acestui sistem este

critic, a =

30 28
,
31 31
44 1 27
, ,
31 31 31
44 1 27 30 28
, ,
; ,
31 31 31 31 31
, deci avem un singur punct
, si corespunzator valorile multiplicatorilor sunt =
Forma patratica asociata este

hf ;a; (z1 , z2 , z3 ) = 2z12 + 2z22 + 2z32 ,
iar variabilele z1 , z2 , z3 satisfac conditiile
dA (g1 )(z1 , z2 , z3 ) = 0 si
dA (g2 )(z1 , z2 , z3 ) = 0,
75
adica sistemul de ecuatii
2z1 + z2 + z3 = 0
z1 z2 3z3 = 0
cu solutia z1 = 32 z3 , z2 = 73 z3 , z3 R.
Forma patratica hf ;A; se poate scrie atunci ca o forma patratica de o
singura variabila(i.e., o functie de gradul II): h(z3 ) =
evident pozitiv definita, astfel ca punctul A =
44 1 27
, ,
31 31 31
124 2
z3 ,
9
care este
este un punct
de minim local conditionat.
8.3
Probleme propuse
Determinati punctele de extrem local si valorile extreme locale corespunzatoare

ale urmatoarelor functii(domeniul de definitie se presupune ca este cel maxim
posibil):
1. f (x, y) = 7x2 8xy + 3y 2 + 1
2. f (x, y) = x2 + y 3 3xy
3. f (x, y) = xy 2 + x2 y 3xy
4. f (x, y) =
1
y
1
x
4x + y
5. f (x, y) = x4 + y 4 2x2 + 4xy 2y 2

6. f (x, y) = 1+xy
1+x2 +y 2
7. f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 2x + 4y 6z 11
8. f (x, y, z) = x +
y2
4x
z2
y
+ z2 (x > 0, y > 0, z > 0).
Determinati puntele de extrem conditionat ale functiilor urmatoare

9. f (x, y) = xy
daca x + y = 1
10. f (x, y) = x + 2y
daca x2 + y 2 = 5
11. f (x, y) = x2 + y 2
daca 3x + 2y = 6
12. f (x, y, z) = x 2y + 2z
daca x2 + y 2 + z 2 = 9
13. f (x, y, z) = xy 2 z 3
daca x + y + z = 12(x > 0, y > 0, z > 0)
14. f (x, y, z) = xyz
daca x + y + z = 5, xy + xz + yz = 8

9
Elemente de calcul integral
9.1
Primitive
Definitie. Fie f : I R o functie definita pe un interval I R. Spunem

ca f admite primitive pe I daca exista o functie F : I R, astfel ncat
a) F este derivabila pe I;
b) F 0 (x) = f (x), ()x I.
Functia F se numeste o primitiv
a a functiei f .
Propozitie. Fie f : I R o functie care admite primitive pe I. Daca
F1 , F2 : I R sunt doua primitive ale lui f , atunci exista o constanta
C R cu proprietatea ca F2 (x) = F1 (x) + C, ()x I.
Definitie. Fie f : I R o functie care admite primitive. Multimea
primitivelor lui f se numeste integrala nedefinit
a a functiei f , notata
Z
f (x) dx
Notand cu C multimea functiilor constante definite pe I, daca F este o

primitiva a lui f , atunci
Z
f (x) dx = F + C .
Propozitie. O functie care admite primitive are proprietatea lui Darboux.

Propozitie. O functie continua pe un interval admite primitive pe acel
interval.
Propozitie. Daca f, g : I R sunt functii care admit primitive, iar
R, atunci f + g si f sunt functii care admit primitive. Pentru
77
78
9. ELEMENTE DE CALCUL INTEGRAL
acestea,
R
(f (x) + g(x)) dx = f (x) dx + g(x) dx ,
( f (x)) dx = f (x) dx .
R
Propozitie. (formula de integrare prin p

arti) Daca f, g : I R
sunt functii derivabile cu derivate continue, atunci functiile f 0 g si f g 0 admit
primitive pe I si
Z
f (x)g(x) dx = f (x)g(x)
f (x)g 0 (x) dx .
Teorem
a. (prima metod
a de schimbare de variabil
a) Fie I, J R
doua intervale si : I J, f : J R doua functii cu proprietatile:
a) este derivabila pe I;
b) f admite primitive pe J.
Atunci functia (f ) 0 admite primitve pe I, iar daca F este o primitiva
a lui f , atunci F este o primitiva a lui (f ) 0 , astfel ca
Z
f ((x)) 0 (x) dx = F ((x)) + C .
Observatie. In aplicarea primei metode de schimbare de variabila distingem:

- o functie de integrat h : I R;
- se cauta doua functii cu proprietatile din teorema de mai sus, astfel ncat
h(x) = f ((x)) 0 (x), ()x I;
- se cauta o primitiva F a lui f ;
- se determina o primitiva H a functiei h prin H = F :
Z
h(x) dx =
f ((x)) 0 (x) dx = F ((x)) + C .
Teorem
a. (a doua metod
a de schimbare de variabil
a) Fie I, J R
doua intervale si : I J, f : J R doua functii cu proprietatile:
a) este bijectiva, derivabila, cu derivata nenula;
b) functia h = (f ) 0 admite primitive.
Atunci functia f admite primitive, iar daca H este o primiiva a lui h, atunci
H 1 este o primitiva a lui f , astfel ca
Z
f (x) dx = H(1 (x)) + C .
Observatie. In aplicarea celei de-a doua metode de schimbare de variabila

distingm:
9.1. PRIMITIVE
79
- functia de integrat f : J R;
- se cauta : I J, bijectiva, derivabila si cu derivata nenula;
- se construieste functia h(t) = f ((t)) 0 (t);
- se cauta o primitiva H a functiei h;
- se obtine o primitiva F a functiei f prin F = H 1 :
Z
9.1.1
f (x) dx =
h(1 (x))
1
0 ((x))
dx = H(1 (x)) + C .
Primitive reductibile la primitivele functiilor rationale
In acest paragraf, prin R(x, y, z, . . .) vom ntelege o functie rationala n variabilele x, y, z, . . .
Integrale de forma
Daca r1 =
p1
,
q1
r2 =
R(x, xr1 , xr2 , . . .) dx
p2
,...
q2
Q, iar n = c.m.m.m.c. al numerelor naturale
q1 , q2 , . . ., se face substitutia x = tn .
Integrale de forma
R(ex ) dx, R
Se face substitutia ex = t.
Integrale de forma
R(x,
n1
ax + b,
n2
ax + b, . . .) dx
Daca n = c.m.m.m.c. al numerelor naturale n1 , n2 , . . ., se face substitutia
n
ax + b = t.
Integrale de forma
Se face substitutia
q
n
Integrale de forma
R(x,
ax+b
cx+d
q
n
ax+b
)
cx+d
= t
R(x,
dx
ax+b
cx+d
= tn .
ax2 + bx + c) dx
Se face una dintre substitutiile lui Euler: i) Daca a > 0, alegem t =
ax2 + bx + c x a.
ii) Daca c > 0 si 0 6 I, alegem t =
ax2 +bx+c c
.
x
iii) Daca b2 4ac > 0, ax2 + bx + c = a(x x1 )(x x2 ) si x1 6 I, alegem

t=
xx2
a xx
.
2
80
De asemenea, se pot folosi substitutii trigonometrice:
R
i) Pentru R(x, a2 x2 ) dx, alegem x = a sin(t) sau x = a cos(t).
R
ii) Pentru R(x, a2 + x2 ) dx, alegem x = a tg(t).
R
iii) Pentru R(x, x2 a2 ) dx, alegem x = a sec(t).
Integrale de forma
xm (axn + b)p dx, cu m, n, p Q
Se face una dintre substitutiile lui Cebsev:

i) Daca p Z si
= rs , alegem t = (xn ) s .
m+1
n
m+1
Z
n
Daca m+1
+p
n
ii) Daca
si p = rs , alegem t = (axn + b) s .
iii)
Z si p = rs , alegem t = (a + bxn ) s .
Integrale de forma
R(sin(x), cos(x)) dx
i) Daca R(sin(x), cos(x)) = R(sin(x), cos(x)), alegem t = cos(x).

ii) Daca R(sin(x), cos(x)) = R(sin(x), cos(x)), alegem t = sin(x).
iii) Daca R(sin(x), cos(x)) = R(sin(x), cos(x)), alegem t = tg(x).
iv) In celelalte cazuri se poate folosi substitutia t = tgx2.
9.2
Functii integrabile. Integrala definit

a
Definitie. Fie f : [a, b] R o functie, definita pe un interval [a, b], =

(a = x0 < x1 < x2 < . . . < xn1 < xn = b) o diviziune a intervalului, iar =
(1 , 2 , . . . , n ) un sistem de puncte intermediare(i.e. i [xi1 , xi ], ()i =
1, n). Suma Riemann asociata functiei f , diviziunii si sistemului de
puncte intermediare este numarul real
(f ; ) =
n
X
f (i ) (xi xi1 ) .
i=1
Definitie. O functie f : [a, b] R se numeste functie integrabil

a
Riemann daca exista un numar I R astfel ncat pentru orice > 0,
exista > 0 cu proprietatea ca pentru orice diviziune = (a = x0 < x1 <
x2 < . . . < xn1 < xn = b) cu norma |||| = maxi=1,n (xi xi1 ) < si orice
sistem de puncte intermediare = (1 , 2 , . . . , n ), cu [xi1 , xi ], ()i =

9.2. FUNCT
II INTEGRABILE. INTEGRALA DEFINITA
81
1, n are loc inegalitatea | (f ; )I| < . In acest caz, numarul I se numeste

integrala definit
a a functiei f pe intervalul [a, b] si se noteaza
I=
Z b
f (x) dx .
Observatie. Pentru o functie integrabila Riemann f : [a, b] R, integrala I =
Rb
a
f (x) dx este unic determinata.
Observatie. Orice functie integrabila Riemann pe un interval este marginita.

Teorem
a. O functie f : [a, b] R este integrabila Riemann daca si numai daca pentru orice sir de diviziuni (n )n1 , n = (a = xn0 < xn1 < . . . <
xnln = b) cu limn ||n || = 0 si orice sisteme de puncte intermediare asociate acestora n = (1n , 2n , . . . , lnn ), cu in [xni1 , xni ], atunci sirul sumelor
Riemann corespunzatoare (n (f ; n ))n este convergent. In acest caz limitele tuturor acestor siruri coincid, iar daca I R este limita lor comuna,
atunci
Z b
f (x) dx =
lim
||n ||0
n (f ; n ) = I .
Definitie. Fie f : [a, b] R si = (a = x0 < x1 < . . . < xn = b)

o diviziune a intervalului [a, b].
Pentru fiecare i = 1, n, notam mi =
inf x[xi1 ,xi ] f (x) si Mi = supx[xi1 ,xi ] f (x). Suma inferioar

a Darboux
asociat
a functiei f si diviziunii este numarul s (f ) =
Pn
i=1
mi (xi
xi1 ). Suma superioar

a Darboux asociat
a functiei f si diviziunii
este numarul S (f ) =
Pn
i=1
Mi (xi xi1 ).
Teorem
a. O functie marginita f : [a, b] R este integrabila Riemann
daca si numai daca pentru orice > 0 exista > 0 cu proprietatea ca pentru orice diviziune a intervalului [a, b] cu |||| < are loc inegalitatea
S (f ) s (f ) < .
Teorem
a. Orice functie monotona f : [a, b] R este integrabila.
Teorem
a. Orice functie continua f : [a, b] R este integrabila.
Teorem
a. (Leibniz-Newton) Daca f : [a, b] R este o functie
integrabila Riemann care admite primitive, iar F este o primitiva a sa,
atunci
Z b
f (x) dx = F (b) F (a) .
Propozitie. (liniaritatea integralei) Daca f, g : [a, b] R sunt doua

functii integrabile, iar , R, atunci functia f + g este integrabila
82
si
Z b
Z b
( f (x) + g(x)) dx =
f (x) dx +
Z b
g(x) dx .
Propozitie. (aditivitatea integralei) Daca f : [a, b] R este o functie

integrabila Riemann, iar c (a, b), atunci
Z b
f (x) dx =
Z c
f (x) dx +
Z b
f (x) dx .
Corolar. Daca f : [a, b] R este o functie integrabila Riemann, atunci

Ra
a
Ra
b
f (x) dx = 0 ;
f (x) dx =
Rb
a
f (x) dx .
Propozitie. Daca f, g : [a, b] R sunt doua functii integrabile, cu

proprietatea ca f (x) g(x), ()x [a, b], atunci
Z b
f (x) dx
Z b
g(x) dx .
Teorema de medie Daca f : [a, b] R este o functie continua, atunci

exista c (a, b), astfel ncat
Z b
f (x) dx = f (c) (b a) .
Teorema de existent
a a primitivelor pentru functiile continue Daca
f : [a, b] R este o functie continua, x0 [a, b] si y0 R, atunci functia
F : [a, b] R, definita prin
F (x) =
Z x
x0
dx + y0
este o primitiva a functiei f , pentru care F (x0 ) = y0 .

Propozitie. (formula de integrare prin p
arti) Daca f, g : [a, b]
R sunt doua functii derivabile, cu derivatele continue, atunci
Z b
a
f (x) g (x) dx = (f (x)
g(x))|ba
Z b
f 0 (x) g(x) dx ,
unde (f (x) g(x))|ba = f (b) g(b) f (a) g(a).

Propozitie. (formula de schimbare de variabil
a(I)) Fie h : [a, b]
R o functie cu proprietatea ca exista doua functii : [a, b] I si f :
9.3. APLICAT
II ALE INTEGRALELOR DEFINITE
83
I R, astfel ncat este derivabila cu derivata continua, f continua, iar

pentru orice x [a, b], h(x) = f ((x)) 0 (x). Atunci
Z b
h(x) dx =
Z b
f ((x)) 0 (x) dx =
Z (b)
f (t) dt .
(a)
Propozitie. (formula de schimbare de variabil

a(II)) Fie f : [a, b]
R o functie continua si : [c, d] [a, b] o functie bijectiva si derivabila,
cu derivata nenula. Atunci
Z b
f (x) dx =
Z 1 (b)
1 (a)
9.3
f ((t)) 0 (t) dt .
Aplicatii ale integralelor definite
9.3.1
Aria subgraficului unei functii continue si pozitive
Definitie. Fie f : [a, b] R o functie continua, cu f (x) 0, ()x [a, b].

Multimea
f = {(x, y) R2 |x [a, b], 0 < y f (x)}
se numeste subgraficul functiei f .
Propozitie. Fie f : [a, b] R o functie continua, cu f (x) 0, ()x
[a, b]. Atunci
Aria(f ) =
Z b
f (x) dx .
Corolar. Daca f, g : [a, b] R sunt doua functii continue, cu g(x)

f (x), ()x [a, b], iar
g,f = {(x, y) R2 |x [a, b], g(x) < y f (x)} ,
atunci
Aria(g,f ) =
9.3.2
Z b
(g(x) f (x)) dx .
Lungimea graficului unei functii derivabile cu

derivata continu
a
Propozitie. Fie f : [a, b] R o functie derivabila cu derivata continua.

Lungimea graficului functiei f este atunci
l(f ) =
Z bq
a
1 + (f 0 (x))2 dx .
84
9.3.3
Volumul unui corp de rotatie
Definitie. Fie f : [a, b] R o functie continua, cu f (x) 0, ()x [a, b].

Multimea
Cf = {(x, y, z) R3 |x [a, b],
y 2 + z 2 f (x)}
se numeste corp de rotatie generat prin rotirea aubgraficului functiei

f n jurul axei Ox.
[a, b]. Atunci volumul corpului de rotatie Cf este
V ol(Cf ) =
9.3.4
Z b
f 2 (x) dx .
Aria suprafetelor de rotatie
Definitie. Fie f : [a, b] R+ o functie derivabila cu derivata continua.

Suprafata de rotatie generat
a de rotirea graficului functiei f n
jurul axei Ox este multimea
3
Sf = {(x, y, z) R |x [a, b],
y 2 + z 2 = f (x)} .
Propozitie. Fie f : [a, b] R+ o functie derivabila cu derivata continua.

Aria suprafetei de rotatie Sf este
Aria(Sf ) = 2
9.3.5
Z b
f (x)
1 + (f 0 (x))2 dx .
Centre de greutate
Def O placa plana P se numeste omogen

a daca exista o constanta > 0,
numita densitate superficial
a, astfel ncat masa oricarei portiuni A P
a placii P sa fie data de m(A) = Aria(A).
Propozitie. Daca P1 , P2 , . . . , Pn sunt placi plane omogene cu aceeasi
densitate superficiala si avand interioarele disjuncte doua cate doua, de
centre de greutat Gi (xi , yi ), i = 1, n, atunci reuniunea placilor are centrul
de greutate G cu coordonatele date de
Pn
xG =
i=1 xi Aria(Pi )
Pn
i=1 Aria(Pi )
Pn
yG =
yi Aria(Pi )
.
i=1 Aria(Pi )
i=1
Pn
9.3. APLICAT
II ALE INTEGRALELOR DEFINITE
85

[a, b]. Atunci placa plana omogena Pf reprezentata prin subgraficul f al
functiei f are centrul de greutate G cu coordonatele date de
Rb
xG =
x f (x) dx
,
Rb
a f (x) dx
1 b f 2 (x) dx
yG = Rab
.
2
a f (x) dx
R
Propozitie. Fie f, g : [a, b] R doua functii continue, cu proprietatea

ca g(x) f (x), ()x [a, b]. Placa omogena Pg,f reprezentata de multimea
g,f are atunci coordonatele centrului de greutate date de
Rb
xG =
x (f (x) g(x)) dx
,
Rb
a (f (x) g(x)) dx
1 b (f 2 (x) g 2 (x)) dx
yG = aR b
.
2
a (f (x) g(x)) dx
R
86
10
Ecuatii diferentiale
10.1
Introducere n teoria ecuatiilor diferentiale
Fenomenele din natura si societate au adesea un pronuntat caracter dinamic,

ele fiind procese evolutive n timp conform unor legi proprii. Exemple de
asemenea fenomene pot fi evolutia unui grup biologic sau social, precum si
o reactie chimica.
Studiul unui asemenea proces evolutiv presupune urmarirea unui numar
de parametri care caracterizeaza procesul sau fenomenul respectiv. In limbaj matematic, acest grup de parametri reprezinta starea sistemului sau a
procesului si formeaza un grup de functii dependente de timp. De exemplu, starea unei populatii poate fi descrisa prin numarul de indivizi din care
este compusa. Starea unei reactii chimice poate fi data, dupa caz, de temperatura sau concentratia uneia sau mai multor substante care participa la
reactie.
Starea sistemului apare relativ rar ca o functie explicita de timp, ci,
mult mai adesea, ca solutie a unei anumite ecuatii care descrie o lege ce
guverneaza fenomenul respectiv.
Modelarea matematica a unui fenomen dinamic revine la stabilirea acestor ecuatii, care sunt n majoritatea cazurilor ecuatii diferentiale.
Definitie. Se numeste ecuatie diferential
a de ordinul I o ecuatie
de forma
F (x, y, y 0 ) = 0 ,
87
(10.1)
88
10. ECUAT
II DIFERENT
IALE
unde F : D R3 R este o functie, x I = (a, b) R este variabila

independenta, y = y(x) ese functia necunoscuta, iar y 0 = y 0 (x) este derivata
de ordinul I a functiei necunoscute.
Observatie.
Relatia (10.1) se numeste forma general

a(implicit
a) a
ecuatiei diferentiale.
Definitie. Daca ecuatia (10.1) se poate transcrie n forma
y 0 = f (x, y) ,
(10.2)
atunci aceasta se numeste forma explicit

a(sau normal
a)
a ecuatiei
diferentiale.
Definitie.
Se numeste solutie(sau integral

a)
a ecuatiei diferentiale
(10.1) sau (10.2) o functie y = y(x), y : I R R, derivabila pe I

pentru care
F (x, y(x), y 0 (x)) = 0 , ()x I .
Definitie.
Se numeste solutie general

a(sau integral
a general
a)
ecuatiei diferentiale (10.1) o familie de functii {(x; C)|C R} pentru care

F (x, (x; C), 0 (x; C)) = 0 , ()x I, C R .
Definitie. Se numeste solutie particular
a a ecuatiei diferentiale (10.1)
o functie y = 1 (x) care se obtine din solutia generala dand o valoare particulara constantei reale C.
Definitie. O solutie a ecuatiei diferentiale, care nu se poate obtine prin
particularizarea constantei dintr-o solutie generala, se numeste solutie singular
a.
Observatie. A rezolva sau a integra o ecuatie diferentiala nseamna determinarea tuturor functiilor y = y(x) care verifica, pentru x dintr-o anumita
multime o relatie de forma (10.1).
Definitie. Graficul unei solutii y = y(x) a ecuatiei se numeste curb
a integral
a a ecuatiei date.
Definitie.
Prin problema Cauchy atasata unei ecuatii (10.1) se
ntelege problema determinarii acelo solutii ale ecuatiei care verifica o egalitate de forma
y(x0 ) = y0 ,
(10.3)
10.2. ECUAT
II DIFERENT
IALE DE ORDINUL I
89
unde x0 I, iar y0 R sunt fixate. Relatia (10.3) se numeste conditie

initial
a.
Observatie. O problema Cauchy consta deci dintr-o ecuatie diferentiala si
o conditie initiala:
y 0 = f (x, y)
y(x0 ) = y0
(10.4)
Teorem
a. Fie ecuatia diferentiaa y 0 = f (x, y), unde f : D R R,
(x0 , y0 ) D. Daca f satisface conditiile
(i) f este continua pe D;
(ii) f admite derivata partiala
f
y
continua pe D,
atunci exista un interval (x0 h, x0 + h) si o functie unica y = y(x) definita

pe acest interval, care sa fie solutie a problemei Cauchy.
Observatie. Din punct de vedere geometric, rezolvarea problemei Cauchy
revine la determinarea unei cubr integrale a ecuatiei care sa treaca prin
(x0 , y0 )
Observatie. Daca y = (x; C) este o solutie generala a ecuatiei diferentiale,
atunci problema Cauchy se poate rezolva daca exista C R cu proprietatea
ca y0 = (x0 ; C).
10.2
Ecuatii diferentiale de ordinul I
Primele ecuatii diferentiale de ordinul I au fost rezolvate n secolul XVII,

odata cu aparitia calcului integral:
y 0 = f (x) , x I ,
(10.5)
unde f : I R R este o functie continua. Solutia acestei ecuatii este

y(x) = y0 +
10.2.1
Z x
f (t) dt .
x0
Ecuatii cu variabile separabile
Definitie. Se numeste ecuatie cu variabile separabile o ecuatie de

forma
y 0 = f (x) g(y) ,
(10.6)
unde f : (a, b) R si g : (c, d) R sunt functii continue, iar g nu se

anuleaza n nici un punct din intervalul (c, d)(a, b, c, d, R).
90
10. ECUAT
II DIFERENT
IALE
Observatie. Functia g fiind continua si nenula, pastreaza semn constant

pe intervalul (c, d). Fara a restrange generalitatea, putem presupune ca
g > 0 pe (c, d)(n caz contrar, nlocuim f si g cu f , respectiv g). Fie
y = y(x), y : (a, b) (c, d), o solutie a ecuatiei (10.6). Atunci putem
separa variabilele:
y 0 = f (x) g(y)
y 0 (x)
= f (x) , ()x (a, b) .
g(y(x))
Deoarece f este continua, f si fie F : (a, b) R o primitiva a sa. De

asemenea, fie G : (c, d R o primitiva a functiei g1 . Rezulta ca G0 = g1 ,
G y : (a, b) R este derivabila si
(G y)0 (x) = G0 (y(x)) y 0 (x) =
1
y 0 (x) = f (x) , ()x (a, b) ,
g(y(x))
astfel ca (G y)0 = f . Dar atunci (G y)0 = F 0 , astfel ca exista o constanta

reala C R cu proprietatea ca G y = F + C. Rezulta ca
y(x) = G1 (F (x) + C), ()x I (a, b) .
(10.7)
Reciproc, fie y = y(x) de forma (10.7). Atunci

y 0 (x) = (G1 (F (x) + C))0 = (G1 )0 (F (x) + C) (F (x) + C)0 =
=
1
G0 (G1 (F (x)+C))
F 0 (x) =
1
G0 (y(x))
f (x) =
f (x)
( g1 )(y(x))
= f (x) g(y(x)) ,
astfel ca y = y(x) este solutie a ecuatiei (10.6). Am demonstrat astfel
urmatoarea
Propozitie. Fie f : (a, b) R si g : (c, d) R doua functii
continue cu g 6= 0 pe (c, d). Atunci ecuatia cu variabile separabile
y 0 = f (x) g(y)
are solutia generala
y = y(x) ,
y(x) = G1 (F (x) + C) , ()x I (a, b) ,
unde F : (a, b) R este o primitiva a functiei f , G : (c, d) R este o

primitiva a functiei g1 , iar C R este o constanta reala.
10.2. ECUAT
II DIFERENT
IALE DE ORDINUL I
91
Observatie. Cand avem de rezolvat o ecuatie diferentiala cu variabile

separabile, de forma y 0 = f (x) g(y), procedam astfel:
y 0 (x)
= f (x).
g(y(x))
R dy
R
=
f (x)
g(y)
1) separam variabilele:
2) integram si obtinem
dx, egalitate care este echivalenta cu
G y = F + C, C R.
3) Scriem solutia generala
y(x) = G1 (F (x) + C) , C R .
4) Daca avem date si conditii initiale, i.e. avem de rezolvat problema Cauchy
y 0 = f (x) g(y)
y(x0 ) = y0
solutia se obtine considerand n solutia generala C = G(y0 ) F (x0 ), sau,

echivalent rezolvand n raport cu y = y(x) ecuatia
Z y(x)
y0
Z x
dt
=
f (s) ds .
g(t)
x0
(10.8)
Exemplu. 1) Sa consideram ecuatia y 0 = 2x (1 + y 2 ). Pentru a o

rezolva, separam n primul rand variabilele:
y0
= 2x .
1 + y2
Prin integrare, avem ca
Z
Z
dy
=
2x dx ,
1 + y2
de unde, tinand cont de

Z
dy
= arctg(y) + C
1 + y2
si
2x dx = x2 + C ,
obtinem ca
arctg(y(x)) = x2 + C
, cu C R .
Solutia generala a ecuatiei date este atunci

y(x) = tg(x2 + C) , C R .
2) Sa consideram problema Cauchy
y 0 = 2x y
y(1) = 2
92
10. ECUAT
II DIFERENT
IALE
Determinam solutia generala a ecuatiei diferentiale din cadrul sistemului:

y 0 = 2x y
y0
y
2
= 2x =
R dy
y
= 2x dx
R
ln(|y|) = x + C, C R y = ex
2 +C
x2
,CR
x2
y = eC e , C R y(x) = K e , K = eC R .
Pentru a rezolva problema Cauchy, determinam constanta nenula K astfel
ncat sa fie verificata conditia initiala y(1) = 2:
2
y(1) = 2 K e1 = 2 K e = 2 K =
2
.
e
Obtinem astfel solutia

2 x2
2
e = 2ex 1 .
e
y(x) =
Observatie. Am fi putut rezolva problema Cauchy si direct, fara sa mai

scriem solutia generala a ecuatiei diferentiale, folosind egalitatea integralelor
definite:
R y(x) dt
2
Rx
1
2s ds ln(y(x)) ln(2) = x2 12
ln(y(x)) = ln(2) + x2 1 y(x) = eln(2)+x

x2 1
y(x) = 2e
10.2.2
2 1
Ecuatii diferentiale omogene
Definitie. O ecuatie diferentiala se numeste ecuazie diferential

a omogen
a
daca poate fi adusa la forma
y
x

y =f
(10.9)
Pentru a rezolva ecuatia se considera functia auxiliara

z(x) =
y(x)
.
x
(10.10)
Din relatia de mai sus obtinem succesiv:

y(x) = x z(x) = y 0 (x) = z(x) + x z 0 (x) .
Inlocuind n relatia (10.9), tinand cont de (10.10), obtinem atunci ecuatia
z(x) + x z 0 (x) = f (z(x)), sau, echivalent,
z0 =
f (z) z
,
x
(10.11)
10.2. ECUAT
II DIFERENT
IALE DE ORDINUL I
93
care este o ecuatie cu variabile separabile. Rezolvand aceasta ecuatie se

gasesc solutiile z = z(x), care ne permit, cu ajutorul relatiei (10.10) sa
scriem solutiile ecuatiei omogene (10.9):
y = y(x) = x z(x) .
Exemplu. Sa consideram ecuatia 2xyy 0 = x2 + 3y 2 . Impartind ecuatia
prin x2 se obzine
2xyy 0
x2
3y 2
x2
y 2
1+3( x )
,
y
2x
=1+
y 0 =
2 xy y 0 = 1 + 3
2
y
x
care reprezinta o ecuatie diferentiala omogena. Cu notatia z(x) =
y(x)
x
obtinem ecuatia cu variabile separabile

1
1 + 3z 2
z =
z
x
2z
Pentru rezolvarea acesteia scriem succesiv:

2zz 0
1+z 2
1
x
2z
1+z 2
dz =
R 1
x
dx
ln(1 + z 2 ) = ln(|x|) + C, C R 1 + z 2 = eln(|x|)+C , C R
z 2 = x eC 1, C R z = K x 1, K = eC R .
Putem scrie atunci solutia ecuatiei initiale:
y(x) = K x 1 , K R .
Daca n plus am avea si o conditie initiala, ca de exemplu y(1) = 2, determinam constanta K ncat sa fie verificata aceasta conditie:
1 K 1 1 = 2 = K 1 = 2 K 1 = 4
K = 5 .
Solutia problemei Cauchy este atunci
y(x) = x 5x 1 .
10.2.3
Ecuatii diferentiale liniare de ordinul I
Definitie. O ecuatie diferentiala de forma

y 0 + P (x) t = Q(x) ,
(10.12)
94
10. ECUAT
II DIFERENT
IALE
n care P, Q : I R R sunt doua functii continue, se numeste ecuatie

diferential
a liniar
a de ordinul I.
Observatie. Denumirea provine de la faptul ca atat functia necunoscuta
y, cat si derivata sa y 0 apar numai la puterea ntai.
Observatie. Daca Q(x) = 0, ecuatia se numeste ecuatie liniar
a omogen
a
de ordinul I, n caz contrar ea numindu-se ecuatie liniar
a neomogen
a
de ordinul I.
Pentru rezolvarea ecuatiei (10.12) vom folosi metoda variatiei constantelor:
1) Vom determina solutia generala y = (x; C) a ecuatiei omogene y 0 +
P (x) y = 0, dupa care
2) Vom nlocui constanta C cu o functie C(x), pe care o vom determina
n asa fel ncat functia y = (x; C(x)) sa fie solutie a ecuatiei neomogene
y 0 + P (x) y = Q(x).
Fie deci ecuatia omogena
y 0 + P (x) y = 0 .
Aceasta este o ecuatie cu variabile separabile, pentru care putem scrie succesiv:
y 0 = P (x) y
y0
y
= P (x) =
R dy
y
= P (x) dx =
R
= ln(|y|) = P (x) dx + C, C R
R
y(x) = e e
y(x) = K e
P (x) dx
P (x) dx
, C R
, K = eC R
Pentru ecuatia neomogena cautam aum o soluzie de forma

y(x) = K(x) e
P (x) dx
prin varierea constantei K. Pentru functia y de mai sus avem

y 0 (x) = K 0 (x) e
+ K(x) e
P (x) dx
P (x) dx
(P (x)) .
Inlocuind n ecuatia (10.12) obtinem

K 0 (x) e
+K(x) e
P (x) dx
+ K(x) e
P (x) dx
P (x) dx
(P (x))+
P (x) = Q(x)
R
K 0 (x) = Q(x) e
= K(x) = Q(x) e
R
P (x) dx
P (x) dx
=
dx + K1 , K1 R .
10.2. ECUAT
II DIFERENT
IALE DE ORDINUL I
95
Obtinem atunci solutia generala a ecuatiei (10.12):

Z
Q(x) e
y(x) =
P (x) dx
dx + K1 e
P (x) dx
, K1 R .
Exemplu. Sa consideram problema Cauchy
y 0 + 2xy = x3
y(0) =
e1
2
Ecuatia diferentiala din cadrul problemei este una liniara de ordinul I, cu

P (x) = 2x si Q(x) = x3 . Solutia sa generala va fi de forma
Z
x3 e
y(x) =
2x dx
dx + K e
2x dx
, K R.
Avem
Z
2x dx = x2 + C
si
2
x3 ex dx =
1
2
x e
x2
1
2
x2 2x ex
2 0
x2
(x ) e dx =
R
dx =
2
1
(x2 ex
2
1
2
x2 ex
x2
e )=
1
2
0
dx =
2
ex (x2 1) ,
astfel ca

y(x) =
1 x2 2
1
2
2
e (x 1) + K ex = (x2 1) + K ex , K R .
2
2

Dterminam acum constanta K R, astfel ncat sa fie verificata conditia

initiala y(0) =
e1
:
2
1
e1
e
(1) + K e0 =
K = ,
2
2
2
si solutia problemei Cauchy este

1
e
1 2
2
2
y(x) = (x2 1) + xx =
x 1 + e1x .
2
2
2
10.2.4
Ecuatii diferentiale de tip Bernoulli
Definitie. O ecuatie diferentiala de forma

y 0 + P (x) y = Q(x) y ,
(10.13)
n care P, Q : I R R sunt doua functii continue, cu Q neidentic nula,

iar R \ {0, 1}, se numeste ecuatie diferentiala de tip Bernoulli.
96
10. ECUAT
II DIFERENT
IALE
Observatie. Valorile exceptate ale exponentului corespund unor ecuatii

liniare de ordinul I(omogena pentru = 1, respectiv neomogena pentru
= 0).
Pentru rezolvarea ecuatiei (10.13), mpartim ecuatia prin y , obtinand
y 0 y + P (x) y 1 = Q(x) ,
sau, echivalent,
(1 )y 0 y + (1 )P (x) y 1 = (1 )Q(x) ,
Consider
m functia auxiliara z(x) = y(x)1 , pentru care z 0 = (1 )y 0 y .
Inlocuind n relatia de mai sus, avem ca
z 0 + (1 )P (x) z = (1 )Q(x) ,
care este o ecuatie liniara de ordinul I n raport cu functia necunoscuta
z = z(x). Rezolvand aceasta ecuatie, din solutia sa z = z(x) putem obtine
1
o solutie y = y(x) = z(x) 1 a ecuatiei de tip Bernoulli initiale.

Exemplu. Sa consideram ecuatia diferentiala
y 0 + 4xy = x y .
Aceasta este o ecuatie de tip Bernoulli, n care P (x) = 4x, Q(x) = x, iar
= 12 . Pentru z = z(x) = y(x)1 =
y(x) obtinem atunci ecuatia liniara
z 0 + 2xz =
x
,
2
a carei solutie generala are forma

R
x R 2x dx
e
+ K e 2x dx , K R .
2
Z
z(x) =
Obtinem
1 x2
1
2
2
z(x) =
e + K ex = + K ex .
4
4

Prin urmare,
1
y(x) = (z(x)) 1 = (z(x))2 =
1
2
+ K ex
4
2
, K R.
10.3. MODELE MATEMATICE ALE CRESTERII POPULAT

IEI
10.3
97
Modele matematice ale cresterii populatiei
Daca p(t) este populatia unei anumite specii dintr-un anumit areal la un
moment t, iar d(p, t) este diferenta dintre rata natalitatii si cea a mortalitatii, atunci n ipoteza ca populatia este izolata(i.e. nu au loc emigrari
si imigrari), viteza de crestere a populatiei va fi
p0 (t) = d(p, t) .
10.3.1
Modelul lui Malthus
Un model simplificat de crestere, propus de Malthus, presupune ca aceasta

viteza de crestere este proportionala cu p:
p0 (t) = p(t) , cu R, constant.
Considerand ca ntr-un moment t0 , populatia este p0 , obtinem o problema
Cauchy:
p0 (t) = p(t)
p(t0 ) = p0
Solutia acestei probleme se obtine separand variabilele t si p, si integrand:

p0 (t)
p(t)
= =
R p(t) dp
p0
Rt
t0
ds
ln(p(t)) ln(p0 ) = (t t0 ) ln(p(t)) = ln(p0 ) + (t t0 )

p(t) = p0 e(tt0 ) .
Ultima relatie reprezinta legea malthusian
a de crestere a populatiei.
10.3.2
Modelul lui Verhulst
Un alt model, mai realist, a fost propus de biologul olandez Verhulst n

1837. Modelul sau ia n considerare si interactiunile dintre indivizii unei
specii(mai exact, efectul inhibitor al aglomerarii). El a considerat o ecuatie
de forma
p0 (t) = p(t) p2 (t) ,
n care , > 0 sunt constante, cu foarte mica n comparatie cu .
Considerand ca la un moment t0 , populatie este p0 , se obtine problema
Cauchy
p0 (t) = p(t) p2 (t)
p(t0 ) = p0
98
10. ECUAT
II DIFERENT
IALE
Ecuatia diferentiala din cadrul problemei,

p0 p = p2 ,
este o ecuatie Bernoulli cu coeficienti constanti P (t) = si Q(t) = , de
exponent e = 2. Trecand la functia auxiliara z = z(t), z = p1e = p12 = p1 ,
obtinem ecuatia liniara neomogena cu coeficienti constanti
z 0 + (1 e)P (t) z = (1 e)Q(t) z 0 + z = ,
pentru care solutia generala este data de
z(t) =
=
R
dt
dt + K e
et + K et =
dt
= ( et dt + K) et =
R
+ K et .
Folosind conditia initiala p(t0 ) = p0 , rezulta ca z(t0 ) =
+ K et0 =
= K =
1
p0
1
p0
1
,
p0
=
et0 =
1
p0
( p0 ) et0
Rezulta ca
z(t) =
=
1
p0
+ p1 0
( p0 ) et0 et =
p0 + ( p0 ) e(tt0 )
si obtinem legea lui Verhulst:

p0
1
= p0 +(p
(tt0 )
z(t)
0 )e
(tt
)
0
p0 e
p0 e(tt0 ) +(p0 )
p(t) =
=
astfel ca
Bibliografie
[1] Angel,A.R., Porter,S.R., A Survey of Mathematics with Applications, Addison-Wesley, New York, 1997
[2] Batschelet,E., Introduction to Mathematics for Life Scientists,
Springer Verlag, Berlin-Heidelberg-New York, 1971
[3] Cret,F., Elemente de Modelare si Matematici Speciale, Editura MIRTON, Timisoara, 2000
[4] Cret,F., Otiman,P., Elemente de Matematici aplicate n economia
agroalimentara, Editura Agroprint, Timisoara, 2002
[5] Cret,F., Rujescu,C., Boldea,M., Rotariu,L., Ivan,M., Elemente de Matematici Speciale, teorie si aplicatii, Editura MIRTON,
Timisoara, 2000
[6] M.Craioveanu, I.D.Albu Geometrie afina si euclidiana, Editura Facla, Timisoara, 1982.
[7] G.Chidiosan, D.Criveanu, Gh.David, M.Popa Culegere de
ProblemeMatematici si Cercetari operationale, Tipografia Universitatii din Timisoara, Timisoara, 1990.
[8] J.Curwin, R.Slater Quantitative Methods for Bussiness Decisions,
Chapmann & Hall, London, 1994.
[9] B.Demidovich Problems in Mathematical Analysis, Mir Publishers,
Moscow, 1976.
[10] D.K.Faddeev, I.S.Sominskii Culegere de probleme de algebra superioara, Editura Tehnica, Bucuresti, 1954.
99
100
BIBLIOGRAFIE
[11] D.Flondor, N.Donciu Algebra si Analiza matematicaculegere de

probleme, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1979.
[12] Garfunkel,S., Moore,D.S., Introduction to Contemporary Mathematics, W.H.Freeman & Co, New York, 1988
[13] S.I.Grossman Multivariable Calculus, Linear Algebra, and Differential Equations, Harcourt Brace Jovanovich, 1986.
[14] Iaglom,A.M., Iaglom,I.M., Probleme nelementare tratate elementar, Editura Tehnica, Bucuresti, 1983
[15] Ion D.Ion, N.Radu Algebra, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1991.
[16] Gh.Ivan Initiere n Algebra liniara, Tipografia Universitatii din
Timisoara, Timisoara, 1993.
[17] Mihoc, M. Matematici aplicate n economie(Algebra liniara), Tipografia Universitatii BabesBolyai din ClujNapoca, ClujNapoca,
1995.
[18] Miller,C.D., Heeren,V.E., Hornsby,E.J., Mathematical Ideas,
Scott, Foresman & Co, London, 1990
[19] Muja,A., Diatcu,E., Matematica pentru economisti, Editura Victor,
Bucuresti, 1999
[20] M.Nicolescu, N.Diculeanu, S.Marcus Analiza Matematica, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1971.
[21] Orman,G.V., Capitole de matematici aplicate, Editura Albastra,
Cluj-Napoca, 1999
[22] I.P.Popescu Geometrie afina si euclidiana, Editura Facla, Timisoara,
1984.
[23] Popescu,O., Raischi,C., B
adin,V., Butescu,V., Firic
a,O.,
Toma,M., Woinaroski,S., Matematici aplicate n economie, Editura
Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993
BIBLIOGRAFIE
101
[24] M.Postnikov Linear Algebra and Differential Geometry (Lecture

Notes in Geometry-Semester II), Editura Mir, Moscova, 1982.
[25] I.Purcaru Matematici generale si elemente de optimizare, Editura
Economica, Bucuresti, 1997.
[26] Pusztai,A., Ardelean,Gh., LATEX, Ghid de utilizare, Editura
tehnica, Bucuresti, 1994
[27] Rus,I.A., Iancu,C., Modelare matematica, Casa de editura TRANSILVANIA PRESS, Cluj-Napoca, 2000
[28] S
abac,I.Gh., Matematici speciale, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1965
[29] P.Stanciu, D.Criveanu, Gh.David, W.Fuchs Matematici aplicate
n economie, Editura Facla, Timisoara, 1981.
[30] Tan,S.T., College Mathematics, for the managerial and social sciences, Prindle, Weber & Schmidt, Boston, 1983
[31] A.Thuizat, G.Girault Alg`ebre lineaire et applications, Collection
Durrande, Paris, 1977.
[32] C.Udriste, C.Radu, C.Dicu, O.M
al
ancioiu Probleme de algebra,
geometrie si ecuati diferentiale, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1981.
[33] Vasiliu,D.P., Vasiliu,A.M.D., Metode cantitative n probleme economice, Editura Tribuna economica, Bucuresti, 2000
[34] Vogel,A., Funktionentafeln und statistische Tabellen, Verlag Konrad
Wittwer, Stuttgart, 1979
[35] Waner,S., Costenoble,S.R., Finite Mathematics applied to the real
world, Harper Collins College Publishers, New York, 1996

Analiza Matematica I - Chis Codruta PDF

Hochgeladen von

Dokumentinformationen

Originaltitel

Copyright

Verfügbare Formate

Dieses Dokument teilen

Dokument teilen oder einbetten

Freigabeoptionen

Stufen Sie dieses Dokument als nützlich ein?

Sind diese Inhalte unangemessen?

Copyright:

Verfügbare Formate

Analiza Matematica I - Chis Codruta PDF

Hochgeladen von

Copyright:

Verfügbare Formate

Analiza matematica

Criterii de convergenta pentru serii cu termeni pozitivi . . .

Criterii de convergenta pentru serii cu termeni oarecare . . .

Suma unei serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Operatii cu serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Derivarea seriilor de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Integrarea seriilor de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3 Formula lui Taylor

Serii Taylor pentru functii de doua variabile . . . . . . . . .

5 Functii de mai multe variabile

Limita unei functii ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . .

Derivate partiale de ordinul ntai . . . . . . . . . . . . . . .

Derivate partiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . .

Diferentierea functiilor compuse . . . . . . . . . . . .

Hessiana unei functii ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . .

8 Extreme locale ale functiilor de mai multe variabile

9 Elemente de calcul integral

Primitive reductibile la primitivele functiilor rationale

Functii integrabile. Integrala definita . . . . . . . . . . . . .

Aplicatii ale integralelor definite . . . . . . . . . . . . . . . .

Aria subgraficului unei functii continue si pozitive . .

Lungimea graficului unei functii derivabile cu derivata

Volumul unui corp de rotatie . . . . . . . . . . . . . .

Aria suprafetelor de rotatie . . . . . . . . . . . . . .

10.1 Introducere n teoria ecuatiilor diferentiale . . . . . . . . . .

10.2 Ecuatii diferentiale de ordinul I . . . . . . . . . . . . . . . .

10.2.1 Ecuatii cu variabile separabile . . . . . . . . . . . . .

10.2.2 Ecuatii diferentiale omogene . . . . . . . . . . . . . .

10.2.3 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul I . . . . . . . .

10.2.4 Ecuatii diferentiale de tip Bernoulli . . . . . . . . . .

10.3 Modele matematice ale cresterii populatiei . . . . . . . . . .

10.3.1 Modelul lui Malthus . . . . . . . . . . . . . . . . . .

10.3.2 Modelul lui Verhulst . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Definitie. Fie (an )n1 un sir de numere reale si sn =

plul ((an )n1 , (sn )n1 ) se numeste serie numerica si se noteaza

Elementul an se numeste termen general al seriei, elementele sirului (an )n1

an se numeste convergenta daca

Fie r = 1. Atunci suma partiala de ordin n a seriei geometrice este

Deoarece limn (n + 1) = , seria

Pentru r 6= 1, suma partiala de ordin n a seriei geometrice este

(i) Daca |r| < 1, atunci limn rn+1 = 0, astfel ca

Observatie. Uneori, asa cum am vazut si n exemplele de mai sus, primul

Exemplu. Putem scrie numarul

demonstra ca aceasta serie este convergenta:

an o serie convergenta de numere reale. Atunci sirul

(an )n1 este convergent la 0.

ak . Pentru doua sume partiale consecutive

= (a1 + a2 + . . . + an1 ) + an = sn1 + an ,

Rezulta atunci urmatoarea conditie suficient

an o serie de numere reale. Daca sirul (an )n1 nu are

an este o serie pentru care limn an = 0, nu

rezulta neaparat ca seria data este convergenta.

este divergenta, cu suma

Sa presupunem ca seria data ar fi convergenta cu suma

Rezulta deci ca limn sn = s. Dar

Trecand la limita n ultima relatie, obtinem:

doua serii convergente cu sumele s,

respectiv t, si fie , R. Atunci seria

Corolar. Presupunem ca seria

anumite constante , R . Atunci

Din convergenta seriei

+ bn ) este convergenta pentru

an este convergenta daca si nu-