You are on page 1of 37

[Liceul de provenienta]

PROIECT
pentru obinerea Certificatului de
competene profesionale nivel 4
Calificarea : Tehnician Mecatronist
Tema: COROZIUNEA METALELOR I ALIAJELOR.
PROTECIA MPOTRIVA COROZIUNII

ndrumtor :Candidat :
prof. [nume]

[nume]

-[AN]-

CUPRINS
MEMORIU JUSTIFICATIV.............................................................................................. pag.3
Cap.1. Coroziunea-proces chimic nedorit.......................................................................... pag.4
Cap.2. Privire generala asupra coroziunii metalelor........................................................ pag.6
Cap.3. Protectia impotriva coroziunii...........................................................pag.8
Cap.4. Determinarea vitezei de coroziune................................................pag.14
Cap.5. Coroziunea chimic......................................................................................pag.19
Cap.6. Coroziunea electrochimic........................................................................pag.23
Cap.7. Metode de protectia anticorosiv a materialelor metalice ...................................pag.24
Cap.8. Materiale alternative.............................................................................pag.34
Cap.9. Coroziunea si protectia anticoroziva a pieselor metalice ale autovehiculelor........pag.35
BIBLIOGRAFIE........................................pag.37

MEMORIU JUSTIFICATIV
pag. 2.

S-a demonstrat, de-a lungul timpului, ca protectia anticoroziv prelungete considerabil viaa
cldirilor de birouri, halelor de producie i depozitare, podurilor, navelor, avioanelor, aa cum s-a remarcat
c n lipsa sau insuficiena acesteia, duce n scurt timp la deteriorarea materialelor folosite n constructii,
provocand daune importante. Astfel, tratarea suprafeelor pentru prevenirea coroziunii este esenial pentru
asigurarea longevitii acoperirilor metalice.
n epoca contemporan de intens dezvoltare industrial, cnd consumul de metale i utilaje este n
continu cretere apare ca deosebit de important, n special pentru cele feroase, preocuparea pentru
protejarea acestora mpotriva distrugerii prin coroziune.
Pierderile de metale i aliaje produse de coroziune reprezint aproximativ o treime din producia
mondial. Chiar dac se consider c o parte din metal se rentoarce n circuit prin retopire, totui aceste
pierderi totalizeaz n cazul fierului cel puin 10-15% din metalul obinut prin topire.
Pagubele provocate de coroziune sunt legate nu numai de pierderile de metal, ci i de faptul c
utilajele, construciile, piesele etc. distruse de coroziune au un cost mult mai mare dect al materialului din
care sunt confecionate. Dac la acestea se adaug i chelutielile pentru repararea pagubelor provocate de
coroziune, montarea aparaturii de nlocuire, utilizarea materialelor anticorozive scumpe, aplicarea metodelor
de protecie anticoroziv, ct i faptul c aproape n toate domeniile industriei se pune problema proteciei
anticorozive, ne dm seama de importana economic pe care o prezint coroziunea.
Coroziunea metalelor i aliajelor se definete ca fiind procesul de distrugere spontan a acestora, n
urma interaciunilor chimice, electrochimice i biochimice cu mediul de existen.
n practic fenomenele de coroziune sunt de obicei extrem de complexe i apar sub cele mai diferite
forme, motiv pentru care, o clasificare riguroas a tuturor acestor fenomene nu este posibil, ntre diferite
clase existnd intreptrunderi.
Pagubele provocate economiei nationale de catre coroziune ating proportii uriase. Conform datelor
existente,aproape o treime din productia mondiala de metal este scoasa din uz datorita coroziunii. Intruct
numai circa doua treimi din metalul corodat se recupereaza prin topire, nseamna ca circ 929h712j a 10% din
productia mondiala se pierde definitiv ca urmare a actiunii de distrugere a coroziunii.

Cap1. Coroziunea-proces chimic nedorit

pag. 3.

Coroziunea este un proces de degradare lenta si progresiva a materialelor metalice(feroase si


neferoase), de la suprafata spte interior, sub actiunea mediilor chimice acrtiva.
Dupa modul in care se produce atacarea materialelor metalice, coroziunea poate fi superficiala ,
locala sau intercristalina
a. Coroziunea superficial const n corodarea ntregii suprafee a produsului metalic. Ea poate fi
uniform, dac se produce pe aceeai grosime n toat suprafaa, sau neuniform, dac adncimea de corodare
este inegal (Fig. 1).
Fig. 1
b. Coroziunea local cuprinde anumite zone din ntreaga suprafa a produsului metalic,
formnd puncte, pete, adncituri sau umflturi (Fig. 2). Coroziunea local poate fi de mai multe feluri:

Coroziunea punctiform, care se localizeaz pe suprafee mici (puncte de coroziune);


Coroziunea sub suprafa, care ncepe la suprafa dar se extinde de preferin sub suprafaa
metalului provocnd umflarea i desprinderea metalului (pungi de coroziune);
Pete de coroziune, care se repartizeaz pe suprafee relativ mari, dar adncimea lor este mic;
Coroziunea transcristalin, care reprezint un caz tipic de coroziune local la care distrugerea
coroziv este determinat de direcia tensiunilor mecanice de ntindere. Caracteristic la acest fel de coroziune
este faptul c fisurile se propag nu numai la limita cristalelor ci ele chiar le traverseaz.

Fig. 2.
c. Coroziunea intercristalin const n ptrunderea coroziunii pe marginea grunilor cristalini
(Fig. 3). Coroziunea superficial i coroziunea intercristalin au ca efect micorarea grosimii pieselor i, prin
urmare, micorarea rezistenei mecanice, ca urmare a reducerii seciunii, iar coroziunea local micoreaz
capacitatea de deformare plastic a materialului metalic.

Fig. 3
Din punct de vedere ak factorilor care provoaca coroziunea, aceasta paote fi: coroziunea chimica,
electronica si atmosferica
1.Coroziunea chimica se produce prin reactii chimice obisnuite intre agentul corosiv si materialul
metalic. Agentii corosovo sunt gaze uscate sau substante lichide care nu conduc curentul electric.
Coroziunea sub actiunea gazelor uscate se produce in special prin reactia dintre metale si oxigen, in
pag. 4.

absenta totala a umiditatii. In urma acestei reactii, la suprafata metalului se formeaza o pelicula de oxid.
Daca pelicula de oxid este densa si adevarata , oxigenul nu mai poate patrunde prin ea si metalul
este aparat de coroziunea ulterioara. Acest fenomen se numeste pasivare
Daca pelicula de oxid este poroasa so neaderenta, oxigenul continua sa atace metalul, Coroziunea
sub actiunea gazelor esta favorizata de cresterea temperaturii.
2. Coroziunea electrochimic are loc atunci cnd metalele vin n contact cu anumite substane
lichide, capabile s conduc curentul electric, numite electrolii.Astfel de electrolii sunt soluiile apoase de
sruri i ap obinuit (sub form de umiditate atmosferic, cea, aburi).
Coroziunea electrochimic se bazeaz pe fenomene asemntoare cu acelea care au loc n pilele galvanice

Fig.4. Schema coroziunii electrochimice a fierului n contact cu cupru


3. Corozinea atmosferica se produce, in special, pe cale electrochimica, deoarece in atmosfera exista
intodeauna o anumita proportie de apa (umiditate)
Apa atmosferica este, defapt, un electrolit, deoarece ea dizolva cantitati mici de gaze sau saruri (oxizi
de sulf, oxizi de azor, cloruri etc.)
Condensandu-se pe suprafata unui material metalic neomogen, se declanseaza coroziunea
electrochimica a acestuia.
coroziunea atmosferica este mai accentuata iarna decat vara, in zonele industriale si in orase decat la
spate, pe litoralul marilor si al oceanelor decat in zonele montane.
Diferentele respective se explica prin diferenta de umiditate a anotimpurilorm, prin atmosfera mai
impura a asezarilor industriale si prin faptul ca aerul marin este mai umed si mai sarat decat cel montan.

Cap.2. Privire generala asupra coroziunii metalelor


pag. 5.

Pagubele provocate economiei naionale de ctre coroziune ating proporii uriae. Conform datelor
existente,aproape o treime din producia mondial de metal este scoas din uz datorit coroziunii. Intruct
numai circa dou treimi din metalul corodat se recupereaz prin topire, nseamn c circa 10% din producia
mondial se pierde definitiv ca urmare a aciunii de distrugere a coroziunii.
Pagubele datorit coroziunii sunt adesea legate nu numai de pierderile de metal ci i de scoaterea din
funciune a unor instalaii ntregi,pentru a cror prelucrare i montare se cheltuiete mai mult dect costul
materialului din care sunt fcute. Dac pentru inele de cale ferat costul materialului depete costul de
fabricaie,pentru alte produse cum ar fi mainile,avioanele,aparatele de precizie etc., costul de fabricaie
depete cu mult costul materialului.
Termenul de coroziune este convenional i cuprinde o serie de procese, de schimbri chimice i
electrochimice prin care metalele trec dintr-o form elementar ntr-o form combinat. Aceast trecere este
posibil deoarece n natur, n mod obinuit, metalele se gsesc sub form combinat ca: oxizi,
carbonai, hidroxizi, a cror energie liber este mai mic dect a metalului pur,ceea ce determin tendina
natural a metalelor de a trece la forme cu energie liber mai redus.
Prin coroziune se inelege distrugerea materialelor datorit reaciilor chimice sau electrochimice cu
mediul nconjurtor. Atacul chimic direct este posibil la toate materiile prime folosite n industrie, n timp ce
atacul electrochimic nu apare dect la metale, deoarece numai ele posed electroni liberi. Materialele
sintetice nu posed aceast structur ele fiind de obicei supuse degradrii numai prin atac chimic.
Dup mecanismul de desfurare se pot distinge dou tipuri de coroziune :
-coroziunea chimic care se refer la procesele de distrugere a metalelor i
aliajelor care se produc n gaze uscate, precum i n lichide far

conductibilitate electric i n majoritatea

substanelor organice ;
-coroziunea electrochimic se refer la procesele de degradare a metalelor ialiajelor n soluii de
electrolii, n prezena umiditii, fiind nsoite de trecerea
curentului electric prin metal.
Att coroziunea chimic ct i cea electrochimic, fiind procese ce se desfasoar la interfaa metalgaz, fac parte din categoria reaciilor eterogene i se supun legilor generale ale cineticii acestor reacii.
Dup aspectul distrugerii, coroziunea poate fi clasificat n : coroziune continu, cnd ntreaga
suprafa metalic a fost cuprins de aciunea mediului agresiv; i caroziunea local cnd distrugerea se
produce numai pe anumite poriuni ale suprafeei metalului sau aliajului.
In practic,fenomenele de coroziune sunt n mod frecvent extrem de complexe i apar sub diferite
forme,motiv pentru care o clasificare riguroas a tuturor acestor fenomene este greu de efectuat.
In funcie de aspectul distrugerii,coroziunea se clasific n:
pag. 6.

coroziune continu
coroziune local
Dac coroziunea este distribuit pe ntrega suprafa a metalului coroziunea se numete continu.
Coroziunea continu poate fi uniform sau neuniform, dup cum viteza procesului de distrugere este aceeai
pe ntreaga suprafa metalic sau diferit pe anumite poriuni.
Dac distrugerea coroziv se concentreaz pe anumite poriuni ale suprafeei, distrugerea se numete
coroziune local. Coroziunea local poate fi de mai multe feluri:
Coroziunea punctiform, care se localizeaz pe suprafee mici (puncte de coroziune);
Coroziunea sub suprafa, care ncepe la suprafa dar se extinde de preferin sub
suprafaa metalului provocnd umflarea i desprinderea metalului (pungi de coroziune);
Pete de coroziune,care se repartizeaz pe suprafee relativ mari,
dar adncimea lor este mic;
Coroziunea intercristalin,care se caracterizeaz prin distrugerea selectiv a metalului la
limita dintre cristale;
Coroziunea transcristalin,care reprezint un caz tipic de coroziune local la care
distrugerea coroziv este determinat de direcia tensiunilor mecanice de ntindere. Caracteristic la acest fel
de coroziune este faptul c fisurile se propag nu numai la limita cristalelor ci ele chiar le traverseaz.

Cap.3. PROTECTIA IMPOTRIVA COROZIUNII


pag. 7.

Din practica cunoastem ca metalele, in contact cu aerul umed sau cu apa, se oxideaza. De asemenea,
metalele se oxideaza si in contact cu acizii sau sarurile. Unele metale se oxideaza mai mult, altele mai putin
Fonta sau otelul, lasate pe pamant un timp oarecarem sunt distrus prin ruginire(se oxideaza).
Cuprul, aluminiul, alama, bronzul etc. se oxideaza numai la suprafata, acoperindu-se cu un strat
subtire de oxid protector, pierzanduse-si luciul metalic
In industrie este necesar ca piesele fabricate sa reziste la agentii atmosferici, adica sa nu rugineasca.
Pentru piesele sa fie ferite de oxidare, se folosesc diferite de protectia a aceostora.
Prin protejarea suprafetelor metalica se urmsasesc mai multe scopuri, si anume:
- apararea de distrugerea,prin oxidarea, a pieselor fabricate din otet;
- impiedicarea formarii de oxizi otravitori pe vasele din bucatarie, fabricate din cupru;
- obtinerea unui aspect frumos, prin acoperirea metalelor cu un strat subtire dintr-un alt metal, ca: Sn,
Zn, Pb, Cr, etc
Metodele folositoare la protejarea metalelor sunt urmatoarele:
- acoperirea unui metal cu un strat dintr-un alt metal;
- acoperirea suprafetei metalica cu materiale nemetalica anorganice;
- acoperirea metalelor cu materiale nemetalica organica
a. ACOPERIREA PIESELOR DE METAL CU UN STRAT DIN ALT METAL
Acoperirea pieselor metalica cu un strat din alt metal este de mai multe feluri.
Cositorirea. Acoperirea pieselor metalica cu un strat de cositor se numeste cositorire.
Pentru a face aceasta operatie, mai intai trebuie ca piesle sa fie curatate bne si degresate (fara urme
de grasaime)
Dupa caratarea perfecta a pieselor, acestea se introduc in bai de cositor topit, unde se acopera cu un
strat subtire din metalul de protectie. La fel se procedeaza la acoperirea pieselor cu zin, plumb sau alt metal
de protectie.
Cositorirea metalelor (spoirea metalelor) se face, de obicei, in cea mai mare parte la vase (cazane,
tavi etc.) fabricate din cupru sau alama
Pentru curirea pieselor de rugin, grsimi i alte reziduuri, se folosesc ipirig, acizi, sacz etc.

pag. 8.

Fig.5. Baie de cositorire


Galvanizarea. Acoperirea unui metal cu un strat din alt metal, folosind o solutie electrolitica si curent
electric, se numeste galvanizare. Piesa pe care dorim s-o galvanizm se cur bine de oxizi, dup care se
introduce n baia de galvanizare (Fig.6).

Fig.6. Baie de galvanizare


Baia de galvanizare cuprinde:
- un pol poizitiv, numit onod, la care se leaga metalul acoperitor (zinc, cupru, nichel etc);
- un pol negativ, numit catod, la care se leaga piesa de acoperit (de galvanizat)
- un electrolit format dintr-o solutie apoasa a unei sari a metalului acoperitor
Procesul tehnologic al galvanizarii constra in descompunerea de catre curentul electric a sarii
metalului acoperitor si depunerea acestuia la catod.
Electrolitul din care s-a separat metalul acoperitor ataca anodul si astefel, isi restabileste
concentratia.
Cele mai folosite galvanizari sunt: zincarea, stanarea, cadmierea, cuprarea, nichelarea, cromarea,
argintarea
b.ACOPERIREA METALELOR CU MATERIALE NEMETALICE ANORGANICE
1.Acoperirea cu un strat de oxizi se realizeaza pe cale chimica sau electrochimica.
Oxidarea metalelor feroase se realizeaza pe cale chimica si se numeste brunar. Culoare peliculei este
in general neagra, nu paote fi si maron in cazul fontelor si otelurilor aliate cu siliciu.
Oxidarea aluminiului si aliajelor sale se face electrochimic obtinandu-se o pelicula divers colorata
pag. 9.

cu aspect estetic
2.Acoperorea cu fosfati a fontei si otelului se face prin metode simple sai accelerate.
Fosfatarea chimica se face intr-o solutie de fosfati de mangan si fier timp de 40-80 minute la
temperatura constanta de 96 grade C. Culoare peliculei este neagra
Fosfatarea chimica accelerata se face adaugand in baie azotat de cupru si azotat de potasiu
Fosfatarea se aplica la diverse piese confectionate din metal, ca : mobile metalica, masini de scris
etc.
3. Emailarea (smaltuirea) este o operatie care se aplica in special pieselor de uz casnic (articole de
menaj, cazi de baie, vase, sobe, etc.) si consta in acoperirea unui suprafete cu o pelicula ceramica numita
email.
Emailul (smaltul) este format dintr-un amestec de cuart, borax, argila foarte curata, soda, feldspat
etc.
Dupa acoperirea pieselor cu preparatul de mai sus , se introduc in cuptoare, unde sunt incalzite la o
temperatura de 880-920 grade C. La aceasta temperatura, emailul aplicat se topeste si se lipeste de piese,
formand o pelicula cu un aspect sticlor, dur, care este foarte rezistenta la actinea apei, de pe aceasta
Dezavantajul pieselor smaltuite consta in faptul ca la loviri, smaltul se sparge si se desprinde de pe
acestea.
c.ACOPERIREA PIESELOR METALICA CU MATERIALE NEMETALICA ORGANICE
In protectia metalelor, acoperirea cu grunduri, vopsele, lacuri asigura protectia impotriva apei si
aerului din atmosfera.
Materiale de vopsitorie sunt constituite din substante solide si lichide, intre care obligatoriu una
dintre substane este peliculogena (liant). Ele se aplica intru-un strat sau in mai multe straturi subtiri, sub
forma lichid-vascoasa, pe materialele cele mai diferite, printr-un mijloc oarecare (pensulare, pulverizare etc)
In compozitia materialelor pentru vopsitorii intra urmatoare materii prime lianti , pigmenti si
materiale ajutatoare..
In materialele de vopsitorie, liantii (substantele peliculogene) sunt fie substante solubile in solventi,
rasini naturale, rasini sintetice, bitum etc., care dupa evaporarea solventului dau pelicule pe suprafata
materialului acoperit, fie substante lichide (uleiuri vegetale si sintetice) care se intaresc printr-un proces de
transformare chimica , dand astfel de pelicle.
Pigmentii sunt substante minerale colorate, pulverulente, insolubile in liant, in apa si in solventi,
folositi pentru a conferi o anumita culoare materialului de zugravit sau vopsit.
Pigmentii pot fi naturai (oxizi de fier, de crom, de mangan, creta, calcar, ocruri etc) si artificiali (alb
de zinc, miniu de plumb, ultramarin, praf de aluminiu etc).
pag. 10.

D. Materiale ajutatoare pentru acoperirea pieselor de metal


Ca materiale ajutatoare, la prepararea produselor de vopsitorie se folosesc solventii, diluantii,
sicativii etc. Pentru pregatirea suprafetelor care se vopsesc se folosesc abravizii.
Solventii sunt lichide volatile folosite ca atare sau in amestec, pentru solubilizarea substantelor
peliculogene solide, si pot fi:acetona, alcoolul, benzenul, white-spiritual etc. La vopselele de ulei, liantii au si
rolul de solventi.
Diluantii sunt solventi care au rolul de a micsora viscozitatea compozitiei, pentru a fi aplicata mai
usor pe suprafetele suport. Se folosesc astfel ca diluanti: benzina,white-spirt, amestec de acetona-alcool etc.
Sicativii sunt substante chimice care accelereaza procesul de uscare a peliculei. Ei sunt sarurile
(naftenatii, oleatii etc) unor metale grele ca: plumbul, manganul si cobaltul. Sicativii se aduga in cantitati de
50...70 g/kg vopsea la culorile deschise si 100 g/kg vopsea la culorile inchise.
Grundurile constituie primul strat care se aplica pe suprafetele de vopsit, pentru a asigura legatura
acestora cu stratul de chit, de vopsea sau de lac/ Grundurile sunt amestecuri de pigment sau de materiale de
umplutura, in ulei sau lac. Dupa uscare, acestea dau o pelicula mata, colorata si dura. Uneori, in compozitia
grundurilor se introduc pulberi metalice care protejeaza metalele impotriva coroziunii prin protectie catodica.
Grundurile utilizate sunt pe baza de ulei de in sicativ, cu miniu de plumb, miniu de fier, negru de
fum sau oxid de zinc (utilizate de grunduirea suprafatelor metalice).
Lacurile sunt solutii de substante peligulogene (rasina naturala sau sintetica) in solventi volatili
(benzen, acetona, esteri, toluen), cu sau fara adaos de plastifianti si coloranti (pentru lacuri colorate) care
dupa uscare dau pelicule lucioase.
Lacuri pe baza de rasini naturale, care sunt sikutii de selac sau colofoniu, in solventi, uneori cu
adaos de plastifianti, ce se intaresc prin procese fizice. Ele se aplica pe metal, dand pelicule flexibile si
rezistente de agenti chimici.
Lacuri pe baza de derivati celulozici, care sunt solutii de nitrati sau acetati de celuloza in solventi
(alcool, acetona etc.), cu sau fara adaos de plastifianti. Lacurile pe baza de nitrat de celuloza (nitrolacuri) se
intaresc foarte repede si dau o pelicula eleastica, stabila la temperaturi si la intemperii. Lacurile de acetat de
celuloza au aceleasi proprietati si utilizari, dar sunt neinflamabile si nu se ingalbenesc in timp.
Lacurile pe baza polimeri, au proprietati remarcabile si utilizari multiple. Astefel, lacurile de
bachelita si lacurile pe baza de alchidal se utilizeaza pentru vopsirea pieselor metalice care lucreaza in medii
extrem de corozive.
Lacurile epoxidice dau pelicule flexibile, au rezistenta mecanica si chimica mare.
Emailurile sunt materiale de vopsitorie cu aceeasi compozitie ca lacurile, care contin in plus
pigmenti si eventual substante de umplutura si in felul acesta sunt suspensii de pigmenti in deferite lacuri.
pag. 11.

Ele dau pelicule colorate si opace. Principalele tipuri de emailuri sunt:


- emailul negru, preparat din ulei de in si negreu de fum, se aplica pe obiecte de metal, supuse la
intemperii.
- emailul pe baza de alchidal se folosesc pentru vopsirea radiatoarelor, a masinilor-unelte, a sculelor
etc.
- emailurile de nitrat de celuloza(nitroemailuri), care se caracterizeaza prin uscare rapida, dar sunt
inflamabile, adera slab metale.
Vopselele sunt suspensii de pigmenti in lichid, cu sau fara adaos de materiale de umplutura, care
dupa uscare dau pelicule opace sau mate.
Dupa natura substantei peliculogene si dupa modul de intarie, se deosebesc:
Vopselele preparate cu aluminiu praf, ca pigment, dau pelicule rezistente la coroziune, cu putere de
reflectare mare, indicate la vopsirea rezervoarelor petroliere, a vaselor maritime etc.
Vopselele pebaza de ulei sicativ. Acestea pot fi vopsele care se dilueaza cu ulei sicativ de in pina la
consistenta de lucru.
Vopselele pe baza de polimeri, care sunt suspensii sau emulsii apoase de polimeri (poliacetat de vinil,
policlorura de vinil etc), in care se includ pigmenti si materiale de umplutura. Acestea vopsele se aplica
printr-un procedeu numit electroforeza. Vopsirea prin electroforeza se aplica in special in industria de
automobile, introducandu-se carcasele din tabla intr-o baie de vopsea de apa dupa care se leaga la anodul
unei surse de curent, cuva fiind legata la catod.
Celelalte grunduri, lacuri si vopsele se aplica cu pistolul de vopsit sau cu pensula.
Pisele de otel care stau in umezeala, cum sunt piesle din tunele, mine etc., se pot feri de rugina
spoindu-le cu zeama de ciment sau cu lapte gros de var.
In mod provizoriu, pisele metalice se pot acoperi cu un strat de ulei sau grasimi care le feresc de
rugina. In practica se folosesc foarte des aceasta metoda.
MATERIALE NEMETALICE
Daca o substanta oarecare este supusa actiunii unui camp electric, acesta unde sa se deplaseze prin
substanta respectiva sub forma unui curent electric. Prin unele substante, curentul electric trece foarte usor,
prin altele nu trece de loc, iar prin altele trece foarte greu sau numai in anumite conditii (camp electric foarte
mare, temperatura inalta etc.) Rezulta ca fieacare substanta opune o anumita rezistenta la trecerea curentului
electric.
In grupa conductoarelor sunt cuprinse materialele metalice si unele solutii si topicrui de saruri.
Substantele semiconductoare si cele izolatoare reprezinta grupa materialelor nemetalica.
Materialele nemetalice ce pot clasifica dupa diferite criterii. Astfel, din punctul de vedere al
pag. 12.

proprietatilor electrice ele se clasifica, dupa cum s-a prezentat mai sus, in materialele semiconductoare si
materialele electroizolante sau dielectrice.
Dupa provenienta lor, materialele nemetalice pot fi grupate in organice si anorganice sau in: naturale,
artificiale si sintetice. De asemenea, dupa starea de agregare, materialele nemetalice pot fi: solide, lichide si
gazoase.
-Un criteriu mai util de clasificare a materialelor nemetalice este scopul electroizolante,
termoizolante, hidroizolante, fonoizolante, lunrifiantem de protectie anticorosiva. de etansare, abrazive etc.
Dupa domeniul de utilizare,materialele nemetalice pot fi: materiale de constructii, materiale
electrotehnice, materialele pentru industria optica si de mecanica fina, materiale pentru utilaje si instalatii etc.
Intruncat numeroase materiale se utilizeaza in mai multe domenii (de exempllu. lemnul este si
electroizolant si termoizolant si material de constructii etc.) in care ce urmeaza s-a adoptat drept criteriu de
clasificare destinatia principala(domeniul de baza) la fiecare material prezentat, mentionandu-se si alte
utilizari uzuale in alte domenii decat cel de baza. In acest sens, materialele nemetalice pot fi clasificate in :
materiale semiconductoare si piezoelectrice; materiale electroizolante folosite in constructia de masini,
utilaje si instalatii; materiale de constructii, combustibili.

pag. 13.

Cap.4. Determinarea vitezei de coroziune:


Noiunea de coroziune include toate procesele chimice i electrochimice care au drept rezultat
degradarea spontan i continu a suprafeelor metalelor i aliajelor.
Majoritatea metalolor se gsesc n natur sub form de combinaii dintre care de cele mai multe ori
sub form de oxizi. Acest fapt dovedete c pentru aceste metale, starea metalic este instabil din punct de
vedere termodinamic, n prezena agenilor chimici i electrochimici, ele avnd tendina de a se coroda,
refcnd condiiile din care au provenit. n seria tensiunilor chimice, aceste metale sunt situate naintea
hidrogenului i au poteniale normale normale de electrod negativ.
n tehnologie tocmai aceste metale sunt folosite cu precdere, din care cauz pierderile de metale sunt
dintre cele mai mari. Un numr restrns de metale, metale nobile, se gsesc n natur i n stare liber. Ele se
situeaz dup hidrogen n seria tensiunilor electrochimice i sufer mai greu procesul de degradare prin
coroziune.
Coroziunea este un proces complex fiind determinat de muli factori. n funcie de mecanismele dup
care se desfoar, coroziunea poate fi chimic i electrochimic.
Coroziunea chimic are loc n mediu uscat, atunci cnd metalele sau aliajele sunt atacate chimic de
unele gaze dintre care enumerm: oxigenul, clorul, bioxidul de sulf, bioxidul de carbon, hidrogenul sulfurat,
acidul clorhidric, etc. Acest tip de coroziune e prezent mai cu seam n unele instalaii din industria chimic,
fiind favorizat de temperatur.
De cele mai multe ori, coroziunea chimic capt un aspect electrochimic (coroziune electrochimic),
deoarece instalaiile, utilajele, mainile, staiile de transformare, conductele aeriene i subterane de gaze i
ap, etc. n contact cu agenii atmosferici (oxigenul sau umezeala din aer), sunt de fapt sisteme
electrochimice, formate dintr-un metal sau aliaj n contact cu un electrolit. Aceste sisteme dau natere la pile
electrice locale.
Pierderile cele mai nsemnate de metal se datoreaz coroziunii fierului i a aliajelor feroase. O bar de
fier lsat timp ndelungat n contact cu agenii atmosferici, colecteaz n cavitile reelei metalice ap slab
acidulat. n aceste caviti, care vor funciona ca anozi ai unor pile electrice locale, sub influena
moleculelor dipolare ale apei, fierul trece sub form de Fe 2 , comform urmtorului proces anodic:
Fe 0 2 e Fe 2

Electronii rezultai din acest proces, rmn pe bara de fier i sunt orientai spre prile marginale ale
cavitilor, ncrcnd astfel suprafaa metalic n aceste poriuni cu sarcin electronic negativ. Aceste
suprafee ncrcate cu sarcin negativ, vor funciona drept catodul pieselor electrice locale, pe ele avnd loc
urmtoarele procese:
pag. 14.

2 H 2e H 2
O2 2 H 2 O 4e 4 HO

Ionii HO rezultai, vor forma cu ionii Fe 2 hidroxidul feros Fe OH 2 , care n prezena


oxigenului atmosferic se transform n oxid feric hidratant, cu aspect poros, sfrmicios, de culoare rou
nchis, care poart denumirea de rugin.
Reacia redox care are loc este:

4 Fe OH 2 O2 2 Fe2O3 .H 2O 2 H 2 O
rugin
4 Fe 2 4 e 4 Fe 3

O2

4 e

2O 2

Stratul de rugin izoleaz suprafaa metalic exterioar, dar procesul de coroziune se continu n
profunzime.

Mod de lucru:
Pentru determinarea vitezei de coroziune se folosete instalaia prezentat n figura de mai jos.

Aceasta const dintr-o biuret de sticl prevzutcu o plnie pentru captarea gazelor.

Epruveta de metal se introduce iniial n vasul 1, dup care


se aaz biureta cu plnie 2. La captul de sus al

EC

biuretei se fixeaz un furtun de cauciuc de la o

tromp n vid.
Se d drumul ncet la robinetul 3 al biuretei i se toarn

toat cantitatea de acid n vasul 1. Acidul se ridic


n biuret i cnd atinge robinetul 3, acesta se
nchide. Notarea volumului de gaz se face de
obicei dup 1, 2, 5, 30 minute i 1, 2, 5, 10, 24, 48

h. Cunoscnd volumul de gaz degajat (n cazul nostru din 15 n 15 min.), se poate calcula viteza de coroziune
a fierului cu ajutorul relaiei:
V

G
St

unde:

v = viteza de coroziune (g/m2h).

G = greutatea fierului dizolvat(g).


S = suprafaa probei supus coroziunii(m2).
t = timpul de desfurare a procesului de cosoziune(h).
pag. 15.

Greutatea fierului dizolvat se afl pe baza calculelor stoechinometrice, comform ecuaiei relaiei
chimice:
Fe H 2 SO4 FeSO4 H 2

astfel:
1 atom de Fe=55,8 g produce degajarea a 22,4 l (c.n.) H2
G_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ V0 (l) H2
de unde:
G

55 ,8V0
22 ,4

Se calculeaz astfel trei valori pentru G in funcie de cele trei volume V de H 2, citite la intervalul de
15 min. (volumele se aduc n condiiile normale).

V0

PVT0
P0T

Pentru aceasta se vor citi temperatura i presiunea la un termometru, respectiv la un anemometru de


laborator.
Valoarea vitezei de coroziune va fi dat de media aritmetic a celor 3 volume obinute.
Se mai poate calcula viteza de coroziune din viteza de degajare a hidrogenului, reprezentnd grafic
volumul V de H2 degajat n funcie de timp.
Panta dreptei va fi tocmai viteza de coroziune.
Determinarea practic a vitezei de coroziune:
n figura urmtoare este prezentat piesa supus coroziunii:

S3
S2

S1

S4
L

S5

L = 27 mm;
l = 16 mm;
h = 3 mm;
d = 9 mm;

Suprafaa total a piesei se calculeaz comform relaiei:


S 2 S1 2 S 2 2 S 3 2 S 4 S 5

Calculm suprafaa:
pag. 16.

S1 L * l 27 * 16 432 mm 2
S 2 l * h 15 * 3 45 mm 2
S 3 L * h 27 * 3 81mm 2

S 4 r 2

d 2 3 ,14 * 81
63 ,6 mm 2

4
4

S 5 2rh dh 3 ,14 * 9 * 3 84 ,8 mm 2
S 2 * 432 2 * 45 2 * 81 2 * 63.6 84 ,8 1073.6 mm 2 S 0 ,107 m 2

n urma efecturii experimentelor, datele obinute sunt:


S = 0,107m2
t = 900s
P = 756mmHg
P0 = 760mmHg

G
St

55 ,8V0
22 ,4

V0

PVT0
P0T

T = 293K
T0 =273K
V1 = 1,7 ml
V2 = 2,1ml
V3 =2,5ml
Efectum calculele pentru a afla cele trei valori ale lui V0:
V01

756 * 1,7 * 273


1,58 ml
760 * 293

V02

756 * 2 ,1* 273


1,94 ml
760 * 293

V03

756 * 2 ,5 * 273
2 ,31ml
760 * 293

Efectum calculele pentru a afla cele 3 valori ale lui G:


G1

55 ,8 * 1,58
2 ,56 g
22 ,4

G2

55 ,8 * 1,94
4 ,83 g
22 ,4

G3

55 ,8 * 2 ,31
5 ,75 g
22 ,4

Efectum calculele pentru a afla cele trei viteze de coroziune:


v1

2 ,56
g
0 ,026 2
0 ,107 * 900
m h

pag. 17.

v2

4 ,83
g
0 ,05 2
0 ,107 * 900
m h

v3

5 ,75
g
0 ,06 2
0 ,107 * 900
m h

Viteza de coroziune va fi egal cu media aritmetic a celor trei valori ale vitezei obinute:

v1 v 2 v3 0 ,026 0 ,05 0 ,06


g

0 ,0453 2
3
3
m h

Cap.5. COROZIUNEA CHIMIC


Coroziunea chimic se produce din cauza afinitii dintre metal i unele gaze (O2;SO2;H2S;HCl
gazos;CO;CO2;H2) sau lichide ru conductoare de electricitate (alcooli;benzine;benzoli etc.) provocnd
modificri ale metalului manifestate prin:
- dizolvarea prilor componente i pierderi de material;
pag. 18.

- splarea componenilor;
- dezagregarea materialului de ctre cristalele srurilor care se formeaz n porii si;
- mrirea sau reducerea particulelor, deci i a ntregii mase a metalului.
Intensitatea procesului de coroziune chimic este condiionat de:natura materialului, natura
materialului corosiv, concentraia , temperatura i presiunea mediului corosiv i durata de contact.
Dintre factorii externi,aciunea cea mai duntoare asupra metalelor o are oxigenul. Suprafaa curat
a multor metale expus la aer se oxideaz rapid, dac reacia respectiv de oxidare;
Me + nO MeOn
are loc cu scderea energiei libere. Molecula de oxigen este absorbit i concomitent scindat n atomi. Dup
aceasta are loc unirea atomilor de oxigen cu atomii de metal i formarea primului strat monomolecular de
oxid. Dac pelicula de oxid format prezint proprieti protectoare,viteza iniial ridicat scade rapid n
timp. Urmele de hidrogen sulfurat prezente n atmosfer la temperatura camerei catalizeaz coroziunea.
Capacitatea de protecie a peliculelor de oxid formate, depinde de permeabilitatea lor pentru
substanele cu care reacioneaz.
Porozitatea peliculelor de oxid depinde de raportul dintre volumul oxidului i al metalului din care s-a
format, dat de relaia:
k

Voxid
Vmetal ;unde k este coeficientul de volum al oxidului.

In funcie de valoarea coeficientului de volum al oxidului se deosebesc urmtoarele tipuri de pelicule


de oxizi:
1) pentru k<1, pelicula format este poroas i neprotectoare;
2) pentru 1<k<1,5, pelicula format este compact,cu bune proprieti protectoare;
3) pentru k>1,5, pelicula format este compact ns cu puternice tensiuni interne, ceea ce provoac
exfolierea peliculei de oxizi la anumite grosimi, permind n continuare degradarea metalului, viteza de
cretere a peliculei fiind neregulat. Cazul tipic este oxidarea fierului (0,04%C;0,06Mn;
0,01%Si) n aer la 9000K.
Coroziunea chimic la temperaturi ridicate se produce cu viteze mari.
Astfel la prelucrarea la cald a oelului, prin laminare, unde temperaturile sunt ntre 1200...16000K,grosimea
peliculei de oxid ajunge uor la civa mm,ceea ce determin pierderi considerabile de metal la fiecare
nclzire.Acest fenomen este posibil deoarece nc de la temperatura de 8500K ncepe s se formeze pe
suprafaa oelului un complex de oxizi (denumit i under) cuprinznd: (cu ncepere de la suprafaa
metalului) FeO;Fe3O4 i Fe2O3 n straturi de grosimi diferite. Aceste straturi sunt poroase,permit oxidarea n
continuare a metalului i se exfoliaz.
pag. 19.

De remarcat faptul c stratul interior de FeO este cauza slabei aderene a oxizilor formai anterior la
suprafaa metalic, deoarece sub influena atmosferei duce la formarea hidroxidului de fier, deci la apariia
ruginii, sub stratul de oxizi de laminare, ceea ce grbete ndeprtarea ei.
Coroziunea chimic a metalelor sau aliajelor se produce prin reacii ce se desfasoar la suprafaa
acestora n contact cu gaze uscate sau soluii de neelectrolii.
Produsele care rezult sub aciunea acestor medii rmn, n general, la locul interaciunii metalului cu
mediul coroziv, sub form de pelicule de grosimi i compoziii diferite.
n funcie de proprietile lor fizico-chimice peliculele de corziune exercit o influen important
asupra desfurrii ulterioare a procesului de coroziune, a cineticii acestuia, putndu-l frna ntr-o msur
mai mare sau mai mic.
Formarea peliculelor oxidice de coroziune :
Sub aciunea oxigenului din aer sau a altor medii care conin oxigen, metalele se acoper cu pelicule
de oxizi a cror grosime depinde de temperatura i timpul de nclzire.
n funie de durata i de temperatura de nclzire a metalului, peliculele formate au diferite grosimi i
proprieti de protecie prezentate n tabelul urmtor :
Felul

Grosimea peliculei

Proprietile peliculei

peliculei
Pelicule subiri

[ ]
Sub 400

Nu protejeaz din cauza rezistenei reduse pe

Pelicule medii

400-5000

care o opune difuziunii agentului corosiv


Prezint proprieti de protecie a suprafeei

Peste 5000

metalice
Protecie ineficient deoarece se fisureaz sub

Pelicule groase

aciunea tensiunilor interne


O apreciere rapid a proprietilor protectoare a peliculei de oxid rezultate n urma coroziunii este
posibil cunoscnd valoarea raportului dintre voluzmul oxidului format i volumul metalului distrus :
Vox =Mox /ox ; Vm=An/m;

Vox /Vm=Mox /ox*m /An ,

n care: Mox-este masa molecular a oxidului;


ox-greutatea specific a oxidului;
A-masa atomic a metalului;
m-greutatea specific a metalului;
n-coeficientul stoechiometric al metalului;
Dac acest raport este subunitar, adic Vox /Vm <1, stratul de oxid este discontinuu i permeabil, ca
pag. 20.

urmare, nu prezint proprietile protectoare. Astfel se comport metalele alcaline i alcalino-pmntoase.


Pentru alte metale, ca: Ni, Cr, Cu, Sn, Zn,, raportul Vox /Vm >1; La suprafaa acestora se
formeaz pelicule care frneaz considerabil desfurarea n continuare a procesului de oxidare, adic posed
proprieti protectoare.
Condiia Vox /Vm >1 nu asigur ntotdeauna o protecie anticoroziv, deoarece n timpul formrii
peliculelor, apar tensiuni care vor provoca fisurarea acestor pelicule.
n cazul Fe-ului oxidarea n atmosfer a acestuia cu formarea oxizilor de Fe (rugina) are loc n trepte.
n prima treapt de oxidare a Fe-ului, se formeaz FeO, oxidul feros, care este stabil numai n absena
oxigenului. Cnd apare oxigenul atmosferic, oxidul feros se transform n hidroxid de fier (Fe2O3H2O) sau
FeO(OH), dintre care se cunosc 2 faze:
-

Faza 1 care corespunde unui exces mare de oxigen;

Faza 2 caracterizat prin o cantitate de oxigen, insuficient, din care cauz, oxidarea evolueaz ncet.

n funcie de culoare se pot deosebi 3 feluri de rugin i anume:


1. Rugina alb Fe(OH)2 , care se formeaz dup reacia:
Fe+2H2OFe(OH)2+H2
Acest tip de rugin trece rapid, prin oxidare, n rugin brun, de aceea se observ foarte rar.
2. Rugina brun, apare n urma reaciei:
4Fe(OH)2+O24FeO*OH+2H2O
3. Rugina neagr, este format din oxid feros i feric; fiind denumit i magnetit din cauza proprietilor
sale magnetice i este considerat ca fiind forma cea mai stabil a oxidului de fier. Ea formeaz pe suprafaa
metalului un strat protector, cu structur omogen i aderent. Reacia decurge astfel:
2FeO*OH+Fe(OH)2Fe3O4+2H2O
Dr. H. Engell, de la Institutul Max Plank, descrie astfel ruginirea fierului la temperaturi nalte:
-

pn la 570C se formeaz pe metal fazele de oxidare, magnetit i hematit dintre care, magnetita
reprezint aproximativ 65-80% din grosimea stratului format.

De la 570C ncepe s apar FeO (vustita) care crete mult odat cu temperatura de oxidare;

La 700C stratul de under (oxid de laminare) se compune din 90% vustit.


Stratul de oxizi de laminare este alctuit, de fapt, din mai multe straturi, dintre care, cel inferior, este

format din FeO. Prezena acestuia este cauza slabei aderene a oxizilor formai succesiv la suprafaa metalic,
deoarece sub influena atmosferei, duce la hidroxid de fier, deci la rugin.
Coroziunea oelurilor la temperaturi nalte sub aciunea unor gaze oxigen, dioxid de carbon, hidrogen,
pag. 21.

ap, este nsoit de reducerea coninutului de carbon, ca urmare a descompunerii cementitei n straturile
metalice din vecintatea peliculei de oxid, dup una din reaciile:
Fe3C+1/2O23Fe+CO;
Fe3C+2H23Fe+CH4 ;
Fe3C+ H2OFe+CO+ H2;
Fe3C+CO23Fe+2CO.
Din aceste reacii rezult c, mrim concentraia n CO i CH4 n gaze echilibrele pot fi deplasate
spre stnga. Pe acest principiu se aleg, n practic, atmosferele protectoare sub care se efectueaz
tratamentele termice fr oxidare, carburarea sau decarburarea oelurilor.
Decarburarea duce la micorarea rezistenei mecanice, coborrea limitei de oboseal.
Viteza de coroziune n gaze se micoreaz prin crearea unei atmosfere inerte i mai ales prin alierea
oelului cu diferite elemente se mrete stabilitatea oelului la temperaturi ridicate.
n ceea ce privete coroziunea chimic a unui aliaj, n oxigen sau aer uscat, n principiu, depinde de
afinitatea chimic a componenilor si fa de oxigen, precum i de comportarea reciproc a oxizilor
susceptibili de a se forma. De exemplu n cazul aliajului Fe-Cu, fierul are pentru oxigen o afinitate mult mai
mare dect cuprul. Spre deosebire ns de fierul pur, oxidare se produce n adncime, provocnd formare
unui strat mixt de metal i oxid. Fierul oxidndu-se preferenial, metalul ce rmne n stratul mixt se
mbogete n cupru i devin din acest motiv din ce n ce mai rezistent la coroziune. n cazul aliajului Ni-Cr,
elementul de adiie este cromul, mult mai oxidabil n raport cu metalul de baza, nichelul. n urma coroziunii
stratul superficial al aliajului va srcii n crom, dar va fi protejat ulterior de oxidul de corm, continuu i
impermeabil.

Cap.6. COROZIUNEA ELECTROCHIMIC


Spre deosebire de coroziunea chimic, metalele n contact cu soluiile bune conductoare de
electricitate (electrolii) se corodeaz electrochimic.
pag. 22.

Soluia i metalul sunt strbtute, n acest caz,de un curent electric,generat de procesele electrochimice care
se desfoar la limita celor dou faze.
Pentru apariia acestui tip de coroziune este necesar s existe un anod,un catod, un electrolit i un
conductor, deci un elament galvanic. Prin nlturarea uneia dintre aceste condiii,coroziunea electrochimic
nu se produce.Dup cum n practica industrial metalele folosite n mod curent, sunt eterogene, se pot
considera ca fiind alctuite din electrozi electrici scurtcircuitai prin nsi corpul metalului respectiv. Prin
introducerea metalului n ap sau n mediu cu proprieti electrolitice, pe suprafaa metalului apar elemente
galvanice n care impuritile din metal funcioneaz ca microcatozi cu descrcare de hidrogen pe suprafaa
lor, n timp ce metalul, funcionnd ca anod se dizolv.
Exemple tipice de coroziune electrochimic se ntlnesc n cazul coroziunii atmosferice (ruginirea
fierului) i la coroziunea provocat de curenii electrici de dispersie din sol numii i cureni vagabonzi.
In problemele practice de coroziune important este cunoaterea vitezelor reale cu care procesul se
desfoar. Dac procesul de coroziune este posibil,dar are o vitez de desfurare foarte mic, se poate
considera c materialul este rezistent la coroziune. Viteza de coroziune se exprim prin masa de metal distrus
pe unitatea de suprafa n unitatea de timp g/m2h sau adncimea la care au ajuns degradrile n unitatea de
timp mm/an.
Cunoaterea acestor indici,permit alegerea corespunztoare a materialului n funcie de natura
mediului,ceea ce determin o dimensionare corespunztoare a instalaiilor i o just apreciere a duratei lor n
exploatare.

Cap.7. METODE DE PROTECIE ANTICOROSIV A MATERIALELOR METALICE


Protecia mpotriva coroziunii reprezint totalitatea msurilor care se iau pentru a feri materialele
tehnice de aciunea agresiv a mediilor corosive.
pag. 23.

Metodele i mijloacele de protecie anticorosiv sunt foarte variate i numeroase;principial ele se pot
grupa n urmtoarele categorii:
metode de prevenire a coroziunii
utilizarea metalelor i aliajelor rezistente la coroziune;
metode de acionare asupra mediului corosiv;
metode de acoperire a suprafeelor metalice.
7.1. METODE DE PREVENIRE A COROZIUNII
Metodele de prevenire a coroziunii constau n:
alegerea corect a materialelor utilizate n construcia de aparate i utilaje industriale,din
punct de vedere al rezistenei la coroziune;
evitarea punerii n contact a unui metal cu un alt metal mai electronegativ dect el,de
exemplu aluminiu alturi de aliajele cuprului sau oelurilor aliate,bronz n contact cu oelul etc.
la fel se va evita punerea n contact a metalelor ecruisate cu metalele recoapte sau
turnate,deoarece din cauza diferenei de potenial electrochimic dintre ele,n prezena unui electrolit
corespunztor,primele se corodeaz;
prelucrarea mai ngrijit a suprafeei metalului,deoarece adnciturile,zgrieturile favorizeaz
i accelereaz coroziunea.
Coroziunea este o reactie chimic, electrochimica sau biochimica sub actiunea mediului inconjurator
prin care o substanta este distrusa, dizolvata sau micsorata partial sau complet. Termenul coroziune este in
special folosit pentru a defini actiunea treptata asupra metalelor a unor agenti naturali, cum ar fi aerul sau apa
sarata.
Cel mai intalnit exemplu de coroziune este ruginirea fierului, o reactie chimica complexa in care
fierul se combina si cu oxigen si cu apa pentru a forma oxid de fier. Oxidul este un solid care mentine aceeasi
forma generala a metalului din care a fost format, dar mai poros si mai voluminous, fiind slab si fragil.
Se pot folosi trei metode pentru a preveni ruginirea fieruluii
1. Crearea unui aliaj din fier care sa reziste coroziunii
2. Adaogarea unui strat dintr-un material care sa reactioneze cu substantele corozive mult mai rapid
decat fierul, astfel pe masura ce acel strat se consuma, fierul este protejat.
3. Acoperirea cu un strat impermeabil in asa fel incat aerul si apa sa nu ajunga la fier.
Crearea unui aliaj din fier este cea mai buna metoda de protectie dar si cea mai scumpa. Un exemplu
ar fi otelul inoxidabil care se obtine prin combinarea cromiului sau a cromiului si nickelului cu fierul. Acest
pag. 24.

aliaj nu este absolut inoxdabil dar rezista chiar si sub actiunea unor substante corozive puternice, cum ar fi
acidul azotic.
A doua metoda, protejarea cu un metal activ, este si ea satisfacatoare dar scumpa. Cel mai intalnit
exemplu este metoda galvanizarii, in care fierul este acoperit cu un strat de zinc. in prezenta solutiilor
corozive, un potential electric apare intre fier si zinc, cauzand dizolvarea zincului si protejarea fierului pe
toata perioada existentei zincului.
A treia metoda, si anume protectia suprafetei fierului cu un strat impermeabil, este cea mai ieftina
dintre toate si de aceea cea mai des intrebuintata. Ea satisface cerintele de protectie a fierului atata timp cat
nu apare nici o fisura pe strat. Odata ce stratul este crapat, ruginirea incepe cel putin la fel de rapid decat daca
nu ar fi avut nici o protectie. Daca stratul protector este format dintr-un metal inactiv, cum ar fi cositor sau
crom, un potential electric se creaza, protejand stratul de protectie dar daunand fierului, permitand ruginei sa
actioneze cu o mai mare viteza. Cele mai eficiente straturi de protectie sunt cele cu smalt, iar cele mai ieftine
sunt vopselele speciale, cum ar fi plumbul rosu.
Unele metale, cum ar fi aluminiul, chiar daca sunt foarte active din punct de vedere chimic, nu
prezinta urme de coroziune sub conditii normale de atmosfera. De fapt, aluminiul se oxideaza repede,si un
strat subtire, continuu si transparent de oxid se formeaza pe metal, protejandu-l de la o extindere rapida a
ruginei. Plumbul si zincul, chiar daca sunt mai inactive decat aluminiul sunt protejate similar de aceste
straturi subtiri de oxid. Cuprul insa, un metal comparativ, este oxidat incet de catre aer si apa in prezenta
unor acizi slabi, cum ar fi acidul carbonic, producand o substanta verde si poroasa care nu este altceva decat
carbonat de cupru. Aceste produse verzi ale coroziunii, supranumite si cocleli, apar pe aliajele din cupru cum
ar fi alama sau bronzul, si de asemenea pe cupru pur.
Unele metale, numite si metale nobile, sunt asa de inactive chimic incat nu sufera de coroziune din
atmosfera. Printre ele se numara paladiul, aurul si platina. O combinatie de apa cu aer si sulfat de hidrogen
actioneaza asupra argintului, care este un metal semi-nobil, dar cantitatea de sulfat de hidrogen prezenta in
atmosfera este asa de mica incat gradul de coroziune este neglijabil, exceptand pierderea lustrului si
schimbarea in negru a culorii, care este cauzata de formarea sulfatului de argint.
Coroziunea metalelor este o mai mare problema decat a altor materiale. Sticla se corodeaza sub
actiunea unor solutii alkaline, iar betonul sub actiunea solutiilor rezistente la sulfati. Rezistenta aceastor
materiale se poate mari semnificativ modificandu-le compozitia.
Datorita rezistentei la coroziune si a duritatii a materialelor ceramice, fabricantii folosesc des smaltul
pentru acoperirea metalului si protejarea lui. Ei reusesc acest lucru prin injectare de gaz comprimat care
contine praf ceramic in flacara unei torte de hidro-carbon oxigenat care arde cu o caldura de 2500 grade
Celsius. Particulele de praf semi-topit adera la metal, si dupa racire formeaza un strat tare de smalt. Aparatele
pag. 25.

electro-casnice, cum ar fi frigiderele, cuptoarele, masinile de spalat si uscatoarele sunt des acoperite cu un
strat de smalt.
ALUMINIUL - In aer liber, uscat , la temperatura obisnuita si mai joasa aluminiul se conserva foarte
bine deoarece se acoperacu un strat subtire(proaspat , de circa 0,01 mm) de oxid Al2 O3, adreent si compact.
Apa de ploaie, distilata, sau potabila,nu-l ataca. Incalzirea acestora(0100C)determina cresterea
grosimii stratului initial de oxid.Apa sarata il ataca doar la suprafata.
Cu azotul aluminiul incepe sa reactioneze la peste 650C cu formarea de AIN, care hidrolizeaza usor
cu formare de Al(OH)3 si amoniac.
Cu oxigenul reactioneza forte enregic cu formare de Al2O3.In aer uscat se obtine un strat foarte
subtire cu proprietati de izolare electrica.
Cu hidrogenul nu reactioneaza,insa aceasta se dizolva in aluminul lichid si solid.
Cu carbonul reactioneaza in aer la circa 2000C iar in vacuum pana la 1000C cu formare de Al4C3 ,
care peste 2000C se descompune cu formare de grafit.
Cu halogenii reactioneaza energic.La temperaturi peste 100C cu clorul formeza AlCl3 care la 185C
se voalatilizeaza, fara topire.
Cu fosforul reactioneaza 600C, cu formarea fosfurii AIP foarte higroscopica, folosita ptr. formarea
unor substante.
ARGINTUL - incepe sa se oxideze in prezenta urmelor de ozon sau la incalzire la peste 200C.
AURUL - in solutii apoase cu clor si mai ales cu ionul CN- ,este atacat, mai ales in prezenta oxigenul
din aer.
BERILIUL - in combinatii gradul de oxidare (valenta) este +2.
Oxidarea lui mai intensa are loc abia la 800C.Oxidarea intensa a beriliului pulbere are loc la
temperaturi mult mai joase.
CADMIUL - la temperatura obisnuita , in aer curat este stabilit.In aer umed se acopera cu un strat
protector de CdO care impiedica oxidarea in adancime.
COBALTUL - cu oxigenul incepe sa interactioneze la peste 250, cu formare pana la 850C de
amestec de oxizi format din CoO verde , la inerior, puternic aderent la metalul de baza si Co3O4.
CUPRUL - este un metal putin activ. La temperatura obisnuita nu reactioneaza cu aerul uscat sau
umed.Aerul umed ce contine CO2 acopera cuprul cu in srtat de carbonat bazic(cocleala).Cuprul incalzit la
peste 185C se acopera cu oxid cupuros care la temperaturi inalte (>1000C) se transforma in oxid cupric.
Fierul - rezista la coroziune in functie de puritatea lui. Fierul de inalta puritate se distinge in functie
de rezistenta la coroziune.Rezistenta la coroziune in atmosfera si solutii neutre a fierului creste, de asemenea
pri alere in special cu proportii mici de cupru. Cu oxigenul, fierul formeaza oxizii: FeO,Fe2O3 si Fe2O4.
pag. 26.

MAGNEZIUL - in aer liber uscat,la temperatura obisnuita , magneziul se acopera cu un strat subtire
de oxid de magneziu ce il protejeaza de oxidare in adancime. La ridicarea temperaturii insa , peste cca 475C
viteza de oxidare creste foarte mult si duce la distrugera peliculei protectoare.In aer industrial magneziul se
acopera cu o pelicula de MgO si MgCO3 slab rezitenta la coroziune in aer umed si marin.Apa dulce cu io de
clor, fosfati, sulfati, azotati ataca mageziul. Este atacat deasemenea de apa marina si sarata. Rezista la
coroziune in alcolul etilic, HF, NaF, KF, NaOH, petrol, acetona benzina , motorina, metan, etan, soda , sulf
topit, CS2, cromati, bicromati, fenol, crezol etc.
PLATINA - este un metal putin activ si rezista la orice fel de apa (de mare, sarata ,dulce ,minerala).
Cu oxigenul formeaza oxizi bazici(PtO), amfoteri(PtO2 si PtO3) si acizi(PtO3).
PLUMBUL - are o stabilitate la coroziune ce depinde de mediul agresiv, temperaturi si impuritati.
TITANUL - rezista bine coroziune in orice apa , inclusiv cea de mare. In schimb ,pulberea de titan cu
cat este mai dispersa si neoxidata cu atat e mai activa.
URANIUL - in apa , la temperatura obisnuita , uraniul este repede atacat si se descopune lent cu
formare de UO2 protector.
ZINCUL - formeaza cu oxigenul oxizi ZnO si ZnO2.Oxidul ZnO se obtine prin arderea zincul ,
aproximativ pana la temperatura de fierbere a acestuia.
Camasuirea este un process metalurgic de legare a straturilor ale acelorlasi sau diferite metale.
Combinatia rezultata, care de multe ori se realizeaza la preturi mici, poate avea proprietati de duritate,
conductivitate si rezistenta impotriva coroziunii care nu pot fi intalnite intr-un metal pur. Un exemplu de
metal de acest gen este asa-numitul aur suflat, care consista din nucleu de alama sau otel acoperit de un strat
de aur la suprafata. Componentele camasuite ale unui avion pot avea un strat gros de aliaj de aluminiu dur in
interior si apoi straturi subtiri de foi de aluminiu pur care este rezistent la coroziune. Straturile diferite de
metal sunt de obicei incalzite si rulate una peste alta. Alte metode de camasuire includi sudarea sau turnarea
metalului topit in jurul nucleului intarit. inafara de foi si dungi, metalele camasuite sunt produse si sub forma
de fire, bari si tuburi.
Electrometalizarea (placarea metalelor) este un process electrochimic de depozitare a unui strat
subtire de metal pe un alt element, de obicei de origine metalica si acesta. Obiectele sunt electrometalizate
pentru a preveni coroziunea, pentru a obtine o suprafata dura sau o finisare atractiva, pentru purificarea
metalelor sau pentru separarea metalelor pentru analiza cantitativa. Cadmiul, cromul, cuprul, aurul, nickelul,
argintul si cositorul sunt metalele cele mai des folosite in electrometalizare. Cele mai intalnite produse
realizate prin aceasta metoda sunt tacamurile argintate, accesoriile de masina cromate, oalele placate cu
cositor.
n procesul de electrometalizare, obiectul care trebuie acoperit este pus intr-o baie de solutie a
pag. 27.

sarii metalului cu care va fi placat si conectat la capetele negative a unei surse externe de energie. Un curent
stabil de voltaj redus, de obicei intre 1 si 6 volti, este necesar pentru acest process. Cand curentul trece prin
solutie, atomii metalului cu care va fi placat ies din solutie si se depun pe catod, electrodul negativ. Acesti
atomi sunt inlocuiti in solutie de atomi de la anod, daca e compus din metalr cum ar fi cuprul sau argintul.
Altfel, adica in momentul cand se foloseste aur sau crom, atomii sunt inlocuiti de adaugari periodice a sarii
din solutie. in ambele cazuri se creeaza un echilibru intre atomii metalului care ies solutie si atomii metalului
care intra in solutie pana la terminarea procesului de electrometalizare. Materialele neconductoare pot fi
placate prin acoperirea lor mai intaI cu un strat de grafit. in acest fel sunt placate matricile discurilor de
inregistrat.
Pentru a asigura a legatura stransa si durabila intre obiectul placat si materialul de placat, obiectul
trebuie curatat in intregime cu ajutorul unui acid sau a sodei caustice. Pentru a elimina iregularitati pe
suprafata obiectului si pentru a asigura calitatea acesteia care contribuie la netezime, densitatea actuala si
temperatura trebuie controlate foarte atent. Coloid sau alte substante speciale compuse pot fi adaogate bai de
solutie pentru imbunatatirea uniformitatii suprafetei pentru electrometalizat. Unele metale, mai ales cromul,
au tendinta sa placheze mai mult pe proeminente, lasand fisuri sau chiar parti ale anodului neacoperite.
Smaltuirea in industrie este folosit in mod obisnuit pentru protectia suprafetelor impotriva coroziunii
sau frecarii. Smaltuirea a fost introdusa in Statele Unite acum jumatate de secol pentru a inlocui placarea cu
cositor, atunci fiind cea mai intalnita metoda de placare a metalelor. Smaltuirea este considerata a fi mai
practica decat cealalta metoda, mai ieftina si mult mai atractiva pentru consumator.
in industrie, smaltuirea este intrebuintata pe fier turnat sau pe folii de otel care au fost mai intaI
matritate in forma dorita. Pentru orice fel de smaltuire industriala se folosesc materii prime ca borax, silicon,
fluorina si feldspat care sunt amestecate intr-o proportie bine definita si apoi topite la caldura. Acea substanta
rosie, fierbinte, numita topitura, este trecuta prin apa, transformandu-se intr-o substanta sub forma de
pulbere. Acest proces se numeste calcinare. Smaltuirea industriala se realizeaza in doua metode, umed sau
uscat. in procesul de smaltuire uscat pulberea rezultata este amestecata cu apa, clei si pigmenti si este
aplicata suprafetei metalului prin inmuiere sau stropire cu pulverizatorul. Apoi, smaltul este fuzionat cu
metalul intr-un furnal. Straturi aditionale pot fi adaogate repetand acest process. Primul strat, care are contact
direct cu metalul, este cateodata amestecat special pentru a avea o mai mare aderenta. Celelalte straturi sunt
amestecate in asa fel pentru a obtine un model sau o anumita culoare.
in smaltuirea uscata, metalul primeste primul strat cu ajutorul procesului umed, dar fara a mai fi racit.
Calcinarea este preparata prin macinare, iar pulberea uscata este cernuta peste suprafata fierbinte a primului
strat de smalt. Obiectul este apoi pus din nou in furnal pentru ca stratul uscat sa fuzioneze si el. Mai mult de
o smaltuire este de obicei necesara. Smaltuirea uscata este intrebuintata de obicei la articolele din fonta a
pag. 28.

grupului sanitar, cum ar fi cazile de baie. Procesul umed este mai des intalnit si este folosit pentru smaltuirea
obiectelor de bucatarie.
Datorita nenumaratelor operatii implicate in smaltuire, producatorii experimenteaza producerea unui
singur strat subtire. Acest unic strat ar reduce costurile de productie, ar avea o mai mare rezistenta si ar
permite o gama mai larga de forme.
Galvanizarea este procesul de acoperire a unui metal, cum ar fi fierul sau otelul, cu un strat
subtire de zinc pentru a-l proteja de actiunea coroziunii. Zincul este intrebuintat cu mai multa usurinta decat
alte metale de protectie cum ar fi cositorul, cromul, nickelul sau aluminiul. Stratul de zinc protejeaza metalul
chiar si in locurile unde s-au format fisuri sau mici gauri pe invelis, pentru ca oxigenul reactioneaza mai mult
cu zincul decat cu metalul care trebuie protejat. Cea mai intrebuintata metoda de galvanizare este procesul de
inmuiere la cald. Fierul sau alt element pe baza de metal este cufundat in acid pentru curatarea de praf,
mizerii sau grasimi. Apoi este spalat si inmuiat in zinc topit. in alt proces galvanic, obiectul metallic este
acoperit cu praf de zinc si incalzit intr-un spatiu ingust la o temperatura ce variaza intre 300 si 420 grade
Celsius. Alte metode de galvanizare includ depunerea electrolitica a zincului pe metal sau aplicarea zincului
topit cu ajutorul unui pulverizator. Exemple de produse galvanizate in mod current sunti cosuri de gunoi,
folii ondulate pentru acoperis, tevi din fier si sarma
Galvanoplastia . Metalele sunt adesea acoperite cu un strat subire de alt metal prin procesul de
galvanoplastie. Aceasta se face pentru a conferi suprafeei una sau mai multe caracteristici diferite de cele ale
materialului aflat dedesubt.
Procesul const din trecerea unui curent electric printr-o soluie chimic prin intermediul a doi
electrozi. Obiectul care trebuie placat este drept electrod negativ, iar electrodul pozitiv este fcut din metalul
de placare. Procesele electrochimice care au loc cnd trece curentul, determin depunerea metalului de
placare pe suprafaa obiectului.
Unele piese din oel folosite la automobile sunt placate pe cale electric cu nichel i apoi cu crom.
Aceast combinaie previne ruginirea oelului i confer o suprafa rezistent i atrgtoare. Multe piese din
oel utilizate pentru lucrri de structur, precum piuliele i uruburile, srmele, plcile metalice i drugurile,
sunt nvelite n zinc. Acest proces, numit galvanizare, asigur un nveli care este strict destinat proteciei n
potriva coroziunii.
7.2. UTILIZAREA METALELOR I ALIAJELOR REZISTENTE LA COROZIUNE
Din grupa metalelor i aliajelor rezistente la coroziune fac parte metalele nobile i aliajele lor,dar
utilizarea lor devine dificil din cauza costului lor ridicat.
Se pot utiliza,n schimb,metalele i aliajele autoprotectoare,adic metalele i aliajele care n urma
pag. 29.

coroziunii iniiale se acoper cu o pelicul izolatoare datorit fenomenului de pasivare (exemplu pasivarea
Ag n HCl prin formarea peliculei de AgCl,a Fe n HNO3 concentrat etc)
In majoritatea cazurilor se recurge la alierea metalelor cu un component adecvat.Uneori concentraii
relativ sczute ale componentului de aliere,reduc considerabil viteza de coroziune (ex. introducerea Cu de
0,2...0,3%,Cr sau Ni n oeluri etc.)
7.3.METODE DE ACIONARE ASUPRA MEDIULUI COROSIV
Printre metodele de acionare asupra mediului corosiv amintim
modificarea PH-ului mediului de coroziune (exemplu neutralizarea apelor reziduale cu substane
chimice)
ndeprtarea gazelor (O2;CO2) care mresc viteza de coroziune a mediilor corosive,mai ales a apei;
utilizarea inhibitorilor sau a pasivatorilor, ce sunt substane organice sau anorganice, care introduse
n cantiti minime n mediul corosiv, micoreaz sau anuleaz complet viteza de coroziune a acesteia;
protecia catodic const n aplicarea unor metode galvanice de protecie a metalelor, folosind anozi
metalici auxiliari, care se corodeaz n locul metalului protejat.
7.4. METODE DE ACOPERIRE A SUPRAFEELOR METALICE CU NVELIURI ANTICOROSIVE
Protecia prin nveliuri anticorosive se realizeaz prin acoperirea metalului cu un strat subire de
material autoprotector. Stratul autoprotector trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii:
- s fie compact i aderent;
- s fie suficient de elastic i plastic;
- grosimea lui s fie ct mai uniform.
Stratul protector poate fi metalic sau nemetalic;cele metalice depuse pe suprafaa metalului protejat se
pot realiza:pe cale galvanic,pe cale termic i prin placare.
Straturile protectoare nemetalice pot fi organice sau anorganice,realizate prin utilizarea
lacurilor,vopselelor,emailurilor sau a foliilor de mas plastic,etc.
Alegerea uneia sau alteia dintre metodele de protecie este funcie de:
- parametrii tehnologici de funcionare a instalaiei;
- forma i dimensiunile obiectului protejat;
- calitatea materialului suport;
- amplasarea obiectului de protejat n instalaie;
- tehnologiile de aplicare i posibilitile de execuie a proteciei anticorosive.
pag. 30.

7.5 METODE DE PROTECTIE ANTICOROZIVA A MATERIALELOR METALICE


Protectia impotriva coroziunii reprezinta totalitatea masurilor care se iau pentru a proteja materialele
tehnice de actiunea agresiva a mediilor corosive.
Desi exista metale si aliaje care prezinta o buna rezistenta la coroziune, acestea sunt de obicei
scumpe. De aceea s-au stabilit diferite metode pentru a proteja impotriva coroziunii metalelor uzuale, usor
accesibile.
Cauzele coroziunii fiind variate si metodele de protectie sunt variate; ele se pot clasifica in cateva
categorii mari :
- Straturi protectoare
- Inhibitori si pasivizatori
- Conditionarea mediului coroziv
- Protectia catodica
Straturile protectoare. Acestea sunt cele mai vechi si mai aplicate metode de protectie. Dupa natura
lor, ele pot fi: metalice, anorganice si organice.
a) Straturile metalice pot fi obtinute prin diferite procedee: galvanizare, metalizare, difuziune, cufu
525c21f ndare in metal topit, placare etc.
Galvanizarea - consta in depunerea unui strat prin electroliza. In general, pentru acoperirea fierului se
folosesc zincul, cromul si plumbul.
Metalizarea - consta in aplicarea unui metal protector, in stare topita si pulverizata pe suprafata de
protejat. Ea se face cu flacara oxiacetilenica in care se topeste o sarma din metalul ce trebuie depus,
pulverizarea fiind facuta cu aer comprimat.
Difuziunea consta in tratarea suprafetei unui metal cu un metal de protectie; la temperatura inalta la
care are loc operatia, la suprafata metalului se formeaza un strat protector alcatuit dintr-o solutie solida a
celor doua metale.
Cufundarea in metal topit se face de obicei pentru acoperirea fierului cu un metal care are punctul
de topire mai mic, metale ca plumbul, staniul sau zincul.
Placarea - consta in presarea sau laminarea, la cald, a doua metale diferite. Metalul care trebuie placat
se toarna intr-o forma captusita cu metalul protector, dupa care se lamineaza. Aderenta stratului protector la
metalul de baza se face datorita fortelor mecanice si datorita difuziunii.
b) Straturile anorganice sunt si ele de diferite tipuri. Astfel, suprafata obiectului metalic se poate
supune unor tratamente chimice pentru obtinerea unei pelicule ce prezinta o buna rezistenta la coroziune.
Oxidarea - consta in formarea pe suprafata metalica a unei pelicule din oxidul metalului, sub actiunea
aerului. Adeseori stratul natural de oxid creste cand metalul este supus unor tratamente speciale cu oxidanti
pag. 31.

puternici sau pe cale electrochimica.


Fosfatarea consta in formarea pe suprafetele obiectelor metalice a unei pelicule protectoare formata
din fosfatul metalului respectiv. Acesta se realizeaza prin introducerea metalului in solutii acide de fosfati de
fier, de zinc sau de mangan.
c) Straturile organice formeaza un izolant intre metal si mediul coroziv. Ele trebuie sa fie adezive,
continue si impermeabile.
Inhibitori si pasivizatori. Inhibitorii sunt substante care, adaugate mediului corosiv, micsoreaza sau
chiar anuleaza viteza de coroziune. Nu exista reguli generale asupra naturii inhibitorului. Pasivizatorii
actioneaza asupra metalului modificandu-i potentialul fata de solutia in care este introdus.
Conditionarea mediului coroziv. Uneori coroziunea metalelor poate fi atenuata daca se indeparteaza
componentele corozive din mediul cu care vine in contact metalul.
Protectia catodica. O noua metoda de protectie contra coroziunii o reprezinta indrumarea fluxului de
electroni in directia opusa aceleia in care are loc coroziunea metalului, prin crearea in mod artificial a unui
cuplu galvanic special.
Prin aplicarea metodelor moderne de protectie impotriva coroziunii se economisesc anual mii de tone
de materiale metalice, care altfel ar fi distruse. De aceea, dezvoltarea tehnicii moderne pune in fata
tehnicienilor si a oamenilor de stiinta nu numai sarcina de imbunatatire a calitatiilor materialelor existente, ci
si aceea de descoperire a celor mai eficiente mijloace de protectie a acestora.
Protecia suprafeelor metalice se realizeaz prin depunerea unui strat metalic sau nemetalic care
constituie o barier ntre suprafaa de protejat i mediul agresiv. Pentru a-i ndeplini rolul de protec ie ,
aceste de pelicule trebuie s fie continui, lipsite de pori, aderente la uzur. Calitatea proteciei este
7.6. Metode de acoperire a suprafeelor metalice cu nveliuri anticorozive
Protecia anticoroziv prin acoperiri metalice .Straturile de acoperiri metalice se aplic n primul rnd
pe metale dar ele pot fi aplicate i pe materiale nemetalice ca sticl, mase plastice, ceramic .dup ac iunea
de aprare n raport cu metalul de baz , nveliurile se mpart n catodice i anodice. nveli urile catodice au
un potenial electrodic mai puin negativ dect al metalului aprat. n cazul deteriorrii peliculei de protecie
coroziunea va aciona asupra materialului de baz.n aceast categorie pot fi cuprinse straturile de cupru,
nichel, crom, plumb, aplicate pe oel carbon sau oel slab aliat. Metodele de baz de aplicare a nveli urilor
metalice sunt scufundarea n metal topit, galvanizarea, metalizarea prin difuziune termic, metalizarea prin
pulverizare, placarea.
Acoperirea prin scufundare n metal topit se aplic pentru protejarea pieselor finite sau a
semifabricatelor sub form de srme, table, benzi cu straturi subiri de metale
7.7. Determinarea vitezei de coroziune
pag. 32.

Coroziunea unui material metalic se apreciaz prin viteza de coroziune care se exprim n dou moduri:

prin adncimea de coroziune n mm/an


prin pierderea n mas (g/m2 h)

Dup viteza de coroziune, materialele metalice pot fi :


o Incorodabile
o Stabile
o Materiale cu rezisten slab la coroziune
Viteza de coroziune depinde de mediul de coroziune , de prprietile i de starea materialului metalic. Cu ct
mediul este mai agresiv, cu att viteza de coroziune este mai mare. n cazul atmosferei ambiante, viteza de
coroziune crete cu creterea umiditii i a coninutului de gaze corozive.
Rezistena la coroziune a materialelor metalice depinde de compoziia chimic, de mrimea gruntelui
cristalin, de structur, de starea suprafeei i de tensiunile mecanice. n cazul aliajelor feroase, unele elemnte
mresc rezistena la coroziune atmosferic , altele o micoreaz.Alierea nalt cu crom, nichel, molibden,
siliciu face ca aliajele feroase s devin inoxidabile i anticorozive n atmosfer i n diferite medii chimice

Cap.8. Materiale alternative


n cazurile n care coroziunea unui anumit metal poate s devin o problem, poate fi folosit un
material alternativ. De exemplu, pentru evitarea ruginirii uneori se folosete uruburi de alam n locul celor
de oel. Dei alama i pierde treptat luciul i formeaz un strat de suprafa de culoare nchis, acesta poate
pag. 33.

s fie atrgtor i este cu siguran preferabil ruginii prfoase care se formeaz adesea pe oel. Dar pentru
mbinarea cu boluri strnse a diferite piese, nu exist alternativ pentru oel. Aceasta se datoreaz faptului c
oelul rezist la tensiuni foarte puternice, care ar rupe alte materiale. n asemenea cazuri, o soluie este de a
utiliza un aliaj al metalului rezistent la coroziune. De exemplu unele articole metalice de pe nave sunt fcute
dintr-o form de oel inoxidabil. Acesta are o rezisten mare dar, spre deosebire de oelul obinuit este foarte
rezistent la coroziune.
Aliajele speciale sunt prea costisitoare pentru multe scopuri, astfel adesea se adopt o abordare mai
ieftin (aplicarea pe materialul de baz a unui nveli rezistent le coroziune. Cea mai simpl form de nveli
utilizat pentru a proteja articolele din oel de ruginire este uleiul. Articolele din oel precum uruburile,
piuliele, pivoturile i uneltele sunt adesea acoperite cu o pelicul de ulei imediat dup fabricaie astfel nct
nu pot s nceap s se corodeaz dac sunt pstrate n condiii umede. Uleiul este un nveli temporar care
poate fi nlturat cu uurin. Grsimea ns peste piesele de oel expuse poate s asigure o protecie mai
lung. Grsimea este potrivit pentru mecanismele mobile, unde poate s asigure i lubrifierea necesar
pentru operarea lin, dar particulele de praf se lipesc curnd de grsime. Acest lucru s-ar putea s nu conteze
la o main dar este de obicei mai convenabil s dm pieselor expuse de fier i de oel un strat de vopsea.
Vopseaua poate s confere o protecie absolut dar deteriorarea vopselei poate s permit penetrarea
oxigenului i a umezelii la metal i nceperea procesului de coroziune. Aceasta poate s se extind cu timpul
pe substratul de vopsea nevtmat i s provoace daune mai extinse. De aceea, rugina trebuie nlturat rapid
i stratul de vopsea trebuie refcut.

Cap.9. COROZIUNEA I PROTECIA ANTICOROSIV A PIESELOR


METALICE ALE AUTOVEHICULELOR
Progresul n ceea ce privete protecia anticoroziv a vehiculelor a ajuns s fie o preocupare constant
n rndul cumprtorilor. Cu toate acestea, nu trebuie confundat starea de normalitate a acestor materiale cu
o protecie adecvat anticoroziune, care trebuie s fie readaptat dup orice reparaie.
pag. 34.

Nu este nevoie s ne ntorcem napoi n timp, la momentul n care toat caroseria sau o parte a
acesteia era conceput din lemn. Utilizarea oelului ca material de construcie a fost preferat
pentru fabricarea corpului vehiculului, nc de la primele modele, n principal datorit relaiei excelente
dintre rezisten i greutate, precum i pentru uurina la modelare.
Prin urmare, de la primul vehicul elaborat din oel, preocuparea de a mbunti protecia anticoroziv
a fost o problem major.
Dei zonele de coast n cea mai mare parte se bucur de condiii meteorologice favorabile, care
contribuie la conservarea vehiculelor. ele contrasteaz puternic cu agresivitatea meteo din rile nordice i
Europa de Est, unde ploaie este mult mai frecvent i zpad i ghea sunt comune toat iarna.
Aceste condiii nefavorabile, necesit cantiti mari de sare pentru a face drumurile accesibile, sare care
sfrete pe suprafaa pieselor auto, aceasta fiind principala cauz de corodare. Aceti factori au condus
industria de automobile la dezvoltarea i punerea n aplicare a unui sistem de protecie European,
care permite oferirea garaniilor pe o perioad ndelungat.
n mod tradiional, toate sistemele de protecie anticoroziune se bazeaz pe evitarea contactului
oelului cu aerul i apa. Prin urmare, s-au mbuntit n mod constant cele dou caracteristici importante ale
caroseriilor: durabilitatea i rezistena.
Durabilitatea unei caroserii este nrudit cu indicatorul de porozitate care presupune prezena porilor,
ceea ce determin o cale deschis pentru contactul cu apa i oxidarea substratului. Porozitatea reduce
grosimea adecvat a caroseriei, iar posibilitatea ca porii s rmn descoperii este redus la minimum, cu un
sistem de acoperiri multiple, cum ar fi cele utilizate n prezent. Explicaia const n probabilitatea mic de
suprapunere a discontinuitilor din fiecare strat de acoperire.
Problema discontinuitii de acoperire este agravat ns, de faptul c rugina spre exemplu, care nu
nceteaz s fie o transformare chimic, este mai voluminoas dect materialul de origine, ceea ce duce la
apariia de vezicule i la exfolierea stratului de protecie. Prin urmare, eforturile pentru mbuntirea
aderenei sistemelor, aduc doar parial rezultatele dorite.
Cu toate acestea, durata de via dorit i absena porilor nu a devenit eficient pn la apariia
caroseriilor produse prin electroforez. Acest tip de caroserie este de origine organic, iar aplicarea
stratului protector, se face prin imersie n cuve mari. Electrodepunerea, asigur c polimerul se depune pe
piesele de oel descoperite, i c odat depus, permite obinerea unei grosimi uniforme extrem de controlate.
Tratarea acestor acoperiri este efectuat n cuptoare de uscare la temperaturi de aproximativ 180 C.
Caroseriile electroforetice au reprezentat un progres n lupta mpotriva coroziunii, dar btlia nu a
fost ctigat, i cerinele utilizatorilor privind o mai mare durabilitate a persistat. n ciuda inovrii
finisajelor, coroziunea i-a fcut simit prezena atunci cnd sistemul de protecie ddea gre, adic atunci
pag. 35.

cnd caroseriile erau afectate de frecare i zgriere sau de impacte mici, daune care lsau oelul expus la aer
i ap .
Ca i n multe alte activiti, coroziunea nu a fost unica problem pentru industria de automobile, ci i
declinul progresului tehnic din domenii diverse precum construciile navale (coroziunea navelor), industria
petrolifer (coroziunea conductelor) sau construciile civile (structuri de poduri i cldiri), cu
numeroase studii i cercetri direcionate pentru a gsi modaliti de a mbunti rezistena mpotriva
coroziunii.
Dintre toate aceste studii s-a remarcat protecia galvanic, constnd n utilizarea unui metal de
sacrificiu pe care s se concentreze coroziunea i astfel s fie distras de la oel. Metalul de sacrificiu prin
excelen este zincul, aplicat pe suprafaa oelului galvanizat. Spre deosebire de alte acoperiri, atunci cnd
acoperirea de zinc este deteriorat, i oelul este expus, coroziunea, apare iniial n zinc (din cauza
diferenei de potenial dintre oel i zinc) i continu n acesta att timp ct dauna este n acest material. Acest
comportament al zincului previne deteriorarea oelului, permind conservarea caracteristicilor mecanice ale
materialului, i calificnd daunele ca fiind cel mult cosmetice.
Poate c ar trebui remarcat diferena dintre modul de funcionare a celor dou tipuri de acoperiri
expuse n acest articol: cataforeza i galvanizarea.Cataforeza, asemenea vopselelor de finisaj protejeaz,
rmnnd intact, dar atunci cnd exist o deteriorare a sistemului i oelul este expus, galvanizarea este
singura care protejeaz la modul permanent.
S nu credem c simpla prevenire a contactului cu apa stopeaz coroziunea. Fenomenul de
condensare (formarea ceii) diferenele de temperatur care apar n orice suprafa de interior sau n aer
liber, pot duce la coroziune. Spre exemplu un cheder deteriorat sau poziionat incorect permite intrarea apei
n interiorul portierei.
Pe scurt, sunt multe situaii variate n care oelul unui vehicul poate fi expus la coroziune i trebuie
astfel s se menin toate msurile preventive, chiar i dup reparaie . Prin urmare, este necesar a se
cunoate diferitele tipuri de protecie ale suprafeelor pentru a readuce coroziunea n msura posibilului i
pentru a menine garania vehiculului i ateptrile utilizatorilor. Atunci cnd alegei s cumprai piese de
schimb, ar trebui s acor dai un interes special n afara preului, i metodelor de protecie disponibile, cu
scopul de a pstra nivelul de protecie la coroziune, evitnd deprecierea prematur i frustrarea utilizatorului.

pag. 36.

BIBLIOGRAFIE
1. Tinichigiu vopsitor auto - manual pentru scoli profesionale anii II si IIII.Sava, M.V.Popa,
N.Dinescu, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1995

2. Manual de reparatii pentru atelierele de tinichigerie si vopsitorie auto lucrare ce reprezinta


unul din produsele finale ale proiectului AUTOMOVE 2 n cadrul programului Leonardo da
Vinci-sectiunea pilot, derulat pe parcursul anilor 2002-2003, coordonator Fidelio T.Iancu,
Editura Landart Print SRL, Timisoara, 2003

pag. 37.