Colegiul Economic Virgil Madgearu , Ploiesti

Ritualuri funerare la romani

Elev:
Clasa :
Profesor :

Aspecte ale ritualului funerar

Spiritualitatea romaneasca a pastrat una din cele mai

arhaice modalitati de a-i celebra pe cei disparuti. Nenumrate practici si
obiceiuri adanc nradacinate n constiinta fiecaruia dintre noi, ne determina a
fi mereu mpreuna cu cei care fizic nu mai exista.
Riturile funerare la poporul roman transmit o serie de ritualuri forme
culturale arhaice dintre cele mai vechi si mai interesante din Europa, poate si
din lume, care dovedesc vechimea si continuitatea unei populatii ce le
practica.
Parastasul, este o slujba religioasa de pomenirea mortilor, prin intermediul
preotilor, reprezentand o legatura dintre cei vii si cei morti. De asemenea
exprim viabilitatea sufletului ca parte dumnezeiasc, in planul mantuirii
noastre, de la care nimeni nu este omis, fapt pentru care, n timpul liturghiei
si iesirii cu Sfintele Daruri, preotul se roaga si pentru cei pentru care nu
mai are cine sa se roage. (Romnia Liber, 13.01.96).
Dup nvatatura Bisericii Ortodoxe, mortii care au murit n pacatele lor, merg
n iad si de acolo pot fi mantuiti prin parastase (pomeni) aduse de rudele
ramase n viata, si rugaciuni rostite de preoti, acestea facandu-se la anumite
date fixate de Biserica Ortodoxa.
Obiceiuri :Motru Sec - obiceiurile de inmormantare sunt marcate de o
serie de ritualuri menite sa ajute la desprinderea sufletului celui decedat de
lumea celor vi. Omul trebuie sa moara imbracat si cu ,, lumina aprinsa in
mana
pentru
ai
lumina
drumul
in
lumea
cea
intunecata.
Mortul este imbracat in haine de sarbatoare iar in buzunarul hainei i
se pune piepten, oglinda, aparat de ras, bomboane, ceas si bani, fiindu-i
necesare pentru a ,,plati granita cand trece in ,,lumea de dincolo.
In ziua inmormantarii este adus bradul (sulita), care este impodobit cu
hartie alba ori albastra, ciucuri rosii, lana si batiste. Spre deosebire de alte
zone , ,,sulita se pune la toti oamenii indiferent de varsta.

In ziua inmormantarii se canta ,, zorile care se canta

dimineata,devreme, afara, cu fata spre rassarit, apoi la capul mortului, cand
este asezat in tron (sicriu), la aducerea bradului, la biserica si la cimitir.
Cand este scos din casa, se sparge o oala de pamant care semnifica spargerea
tuturor
relelor
din
acea
casa.
Din ziua inmormantarii timp de 44 de zile, in fiecare dimineata un copil
duce ,,izvorul mortului( o galeata si un ulcior pline cu apa). La intoarcerea de
la cimitir toti participantii la inmormantare se spala pe maini.
Tot din acest obicei face parte si ,, hora de pomana. Hora este
condusa de un tinar, iar rudele decedatului impart lumanari la care este
atasata o batista cu un banut in ea si o floare, dupa care se prind si ele in joc,
astfel are loc calcarea doliului.
Oltenia-locuitorii Olteniei merg si aseaz cruci sau alte monumente
funerare, chiar pe zidul casei n care a locuit cel decedat, pentru ca spiritul
lui s fie n continuare atasat de locurile pe care le-a ndragit. Si daca
popoarele antice asezau n locurile de veci provizii considerabile, pentru ca
mortul s aiba de mancare si de baut mult timp, romanul (care a simtit si el
aceasta nevoie) a fost ceva mai practic. Asa au aparut pomenile, parastasele,
capetelele, apa mortului, si acea adaugire fantastica Dumnezeu s-l ierte!,
de dup fiecare pomenire a numelui celui decedat. Fiecare astfel de
manifestare a iubirii si a neuitarii este nsotita de lumanari care au rostul de
a lumina viata de dincolo a disparutului.

In com. Galicea Mare, jud. Dolj, sub capataiul decedatului se pun 9

pietricele, de obicei 6 albe si 3 cenusii,. In com. Golesti, satul
Popesti, jud. Valcea se practica acelasi obicei. In com. PausestiOtasau si in comunele invecinate din acelasi judet se asaza sub
capataiul decedatului tot un numar de 9 pietricele, fara sa se
urmareasca o culoare anumita a lor, insa sunt insotite cu o bucatica

de marmura alba si cu sapunul folosit la scaldat. Tot acest material

este pus intr-o pernita si depus apoi sub capataiul decedatului.
In alte comune si sate din jud. Mehedinti: Barda, Baraiac, Bratilov,
Cracul Muntelui, Giurgeni, Izverna, Marasesti, Obarsia-Closani, Ponoare, Salistea Izvernei, Stanesti, Sipot, Titirlesti, Valea Ursului,
sub capataiul decedatului se asaza doua pernite suprapuse. In prima
pernita se pune iarba verde, simbol al nemuririi. In pernita a doua de
deasupra se pun 9 muguri de copaci (3 de plop, 3 de salcie si 3 de
fag). 9 pietricele, un pieptene, o oglinda si putina lana, amintind,
desigur, de viata pastorala. Mugurii arborilor neroditori : plop,
salcie, fag, au semnificatia actului ritual, ca mortul sa nu mai faca
"roade", adica sa nu mai atraga dupa sine si alti membri din cadrul
comunitatii sale.
Dupa moarte, sufletul este cu mult mai viu, nu mai putin, si este
mai constient decat nainte de moarte. Sf. Ambrozie al Milanului ne
nvata: ntrucat viata sufletului urmeaz si dup moarte, ramane un
bun care nu se pierde prin moarte, ci sporeste. Sufletul nu este tras
napoi de nici o piedica a mortii, ci este mai lucrator, caci este
lucrator n salasul lui, fara vreo legatura cu trupul, care este mai
mult o povara pentru el, decat un folos.