SPECTROFOTOMETRIA DE ABSORBŢIE

MOLECULARĂ ÎN UV - VIS
PRIBCIPIUL METODEI
Spectrofotometria de absorţie moleculară în UV – VIs se bazează pe
absorbţia radiaţiilor de regulă între 180 – 800 nm de către speciile
moleculare din probe lichide, solide sau gazoase.
Proba lichidă se pune într-o cuvă şi asupra ei se trimite un fascicul primar
emis de o sursă externă de spectru continuu. Fotonii întâlnesc în calea lor
speciile absorbante moleculare, care absorb o parte din radiaţia incidentă.
Puterea radiantă transmisă prin cuvă este măsurată cu ajutorul unui
detector optic sensibil în domeniul UV – Vis.

Cuvă cu soluţie (probă)

P0( Pt( P0(λ ) – Puterea radiantă incidentă

λ ) λ )
Pt (λ ) – Puterea radiantă
transmisă
Sursa Detector
Bilanţul puterii radiante, dacă se neglijează puterea
radiantă reflectată de pereţii cuvei, cea absorbită de
pereţii cuvei şi cea dispersată prin soluţie este

P0 = Pa + Pt
Puterea radiantă absorbită (Pa)
şi cea transmisă (Pt) depind de

Lungimea de Concentraţia speciilor

undă (λ ) absorbante

CONCLUZIE. Deoarece Pa şi Pt depind de lungimea de

undă şi concentraţie, prin spectrometria de absorbţie
moleculară se pot face analize calitative şi cantitative
MĂRIMILE OPTICE. TRANSMITANŢA
ŞI ABSORBANŢA
Interacţiunea radiaţiei în absorbţia moleculară se
caracterizează prin două mărimi optice: Transmitanţa
(T) sau transmitanţa procentuală (T%) şi Absorbanţa (A)

Gradul de transmisie a radiaţiei prin

MĂRIMI OPTICE probă la o anumită lungime de undă

TRANSMITANŢA (T) Pt Pt
T= T% = × 100
P0 P0
Gradul de absorbţie a radiaţie prin
ABSORBANŢA (A) probă la o anumită lungime de undă

A = − log T A = 2 − log T%
 DOMENIILE DE VARIAŢIE ALE
TRANSMITANŢEI ŞI ABSORBANŢEI
Pt = 0 P t = P0
T Є 0 1
T% Є 0 100
A Є ∞ 0

Scala de transmitanţă este liniară iar cea de absorbanţă este

logaritmică. Pe scala unui spectrofotometru pot fi citite absorbanţe
între 0 – 2. Absorbanţele mai mari decât 2 sunt asimilate cu infinit.
 LEGEA LAMBERT-BEER LEGEA
ABSORBŢIEI MOLECULARE
Legea lui Lambert – Beer descrie relaţia de legătură dintre
absorbanţă, grasimea stratului absorbant de probă (grosimea
cuvei) şi concentraţia speciilor absorbante

A = ε × b× c A = a× b× c
A – absorbanţa fără unitate de măsură
b – grosimea stratului absorbant (grosimea cuvei , în cm)
ε - absorbtivitatea molară, în l mol-1 cm-1
a – absorbtivitatea, în l g-1 cm-1
c – concentraţia speciilor absorbante în mo l-1 (pentru ε ) sau

g l-1 (pentru a)
Absorbanţa creşte liniar cu concentraţia speciilor absorbante
şi grosimea cuvei. Dacă grosimea cuvei este constantă atunci
absorbanţa depinde liniar numai de concentraţie.
 ABSORBTIVITATEA MOLARĂ (ε )

A 1
ε= = = l × mol × cm
−1 −1

b × c cm × mol× l −1

Dacă b = 1 cm şi concentraţia speciilor absorbante c = 1 mol l-1 ,

rezultă

A=ε
Absorbtivitatea molară (ε ) este absorbanţa unui strat de soluţie cu
grosimea de 1 cm şi concentraţia speciilor absorbante de 1 mol l-1
Cu cât ε este mai mare cu atât substanţa absoarbe mai bine
radiaţia optică.
CARACTERISTICILE ABSORBTIVITĂŢII
MOLARE

CARACTERITICILE
ABSORBTIVITĂŢII MOLARE
(ε )
ESTE O MĂRIME CALITATIVĂ

NU DEPINDE DE CONCENTRAŢIA
SPECIEI ABSORBANTE

DEPINDE DE NATURA SPECIEI

ABSORBANTE

DEPINDE DE LUNGIMEA DE
UNDĂ
 RELAŢIILE DE LEGĂTURĂ DINTRE
ABSORBANŢĂ ŞI TRANSMITANŢĂ

A = − log T Intre absorbanţă şi transmitanţă

există o relaţie logaritmică
A = 2 − log T% Absorbanţa creşte liniar cu
concentraţia
Pt
T = = 10 = 10
−A −εbc
Transmitanţa scade exponenţial cu
P0 concentraţia
Puterea radiantă transmisă scade
Pt = P0 ×10 −εbc exponeneţial cu concentraţia

In metodele prin absorbţie spectrometrul măsoară

transmitanţa, iar absorbanţa este calculată pe baza
relaţiei logaritmice de dependenţă între ele
SPECTRUL DE ABSORBŢIE ŞI DREAPTA
DE CALIBRARE IN ABSORBŢIE
0.8
0.5
0.6
0.4

Absorbanţa
0.4
Co(H2O)62+
Absorbanţa

0.3

0.2 0.2
0.1 0
0 Cr(H2O)63+ 0 2 4 6 8 10 12 14
380 430 480 530 580 630 680 730 780

120
120
100 100
80
Transmitanţa

Co(H2O)62+

Transmitanţa
80
60
60 40
20
40
Cr(H2O)63+
380 430 480 530 580 630 680 730 780
0
0 2 4 6 8 10 12 14

Lungimea de undă / nm
Concentraţie Cr3+ / mg l-1

Spectre de absorbţie A = f(λ ) Dreapta de calibare in absorbţie,

şi transmisie T = (λ ) A = (c) şi T = (c)
 CONDIŢIILE DE VALABILITATE A LEGII
LUI LAMBERT - BEER
• Radiaţia incidentă trebuie să fie perfect monocromatică şi conţine raze paralele,
şi să cadă perpendicular şi uniform distribuite pe suprafaţa mediului absorbant

• Reflexia şi absorbţia radiaţiilor de către pereţii cuvei să fie neglijabile

• Puterea radiantă incidentă să nu fie suficient de mare pentru a duce la efecte de
saturaţie a absorbţiei şi astfel la limitarea semnalului detectorului optic
• Mediul absorbant să fie suficient de diluat, astfel încât speciile absorbante
(moleculele) să interacţioneze independent unele faţă de altele cu fotonii.
Prezenţa moleculelor solventului să nu influenţeze interacţiunea foton-specie
absorbantă şi absorbţia solventului să fie neglijabilă.
• Mediul absorbant să fie omogen şi să nu aibă loc o dispersie a luminii la trecerea
prin acesta
• Grosimea mediului absorbant să fie uniformă pe toată suprafaţa transversală a
cuvei (lungimea drumului optic al radiaţiei prin mediul absorbant să fie egal pe
toată suprafaţa transversală a mediului absorbant)
 ABATERI POZITIVE ŞI NEGATIVE DE LA
LEGEA LUI LAMBERT - BEER
(+) TIPURI DE ABATERI
Abateri ABATERI POZITIVE
(-)
pozitive Absorbanţa măsurată este mai
mare decât cea teoretică în
Absorbanţ Abateri conformitate cu legea lui
negative Lambert- Beer

(+) ABATERI NEGATIVE

(-) Absorbanţa măsurată este mai
mică decât cea teoretică în
Concentraţie conformitate cu legea lui
Lambert- Beer

Abaterile pozitive şi negative de la legea lui Lambert- Beer apar în

soluţii diluate sau concentrate. Există un domeniu dinamic al curbei
de etalonare, pe care există o relaţie liniară între absorbanţă şi
concentraţie. Abaterile duc la erori sistematice pozitive şi negative.
 ORIGINEA SPECTRELOR DE
ABSORBŢIE MOLECULARĂ IN UV VIS
Moleculele au trei nivele energetice cuantificate

NIVELE ENERGETICE
CUANTIFICATE PENTRU MOLECULE

ELECTRONICE Ee

Creşte energia
VIBRAŢIONALE Ev

ROTAŢIONALE Er

Pentru fiecare nivel electronic molecula are mai multe nivele

energetice vibraţionale şi pentru fiecare nivel vibraţional mai multe
nivele rotaţionale.
 MIŞCAREA DE VIBRAŢIE ŞI ROTAŢIE A
MOLECULELOR
MIŞCĂRI DE VIBRAŢIE MIŞCĂRI DE ROTAŢIE

Alungire Forfecare

+ + + - Prin mişcarea de rotaţie se

- - - + schimbă frecvenţa de
rotaţie a moleculelor în
Vibraţie în plan şi în planuri diferite jurul centrelor de greutate
Prin mişcarea de vibraţie se modifică
lungimea legăturilor şi unghiul dintre legături
 ENERGIA MOLECULEI. TRANZIŢII
ENERGETICE
Energia totală a molecule este suma energiei electronice,
vibraţionale şi rotaţionale

Et = E e + E v + E r
Et = hν e + hν v (v + 1) + hcBJ( J + 1)
ν e – frecvenţa radiaţiei optice care provoacă tranziţia energetică
electronică
ν v – frecvenţa radiaţiei optice care provoacă tranziţia energetică
vibraţională
v – numărul cunatic vibraţional (v = 0, 1, 2, 3,......n)
J – numărul cunatic rotaţional (J = 0, 1, 2, 3,.......n)
B – constanta
 TRANZIŢII ENERGETICE ALE MOLECULEI LA
ABSORBŢIA UNEI RADFIAŢII UV VIS
REGULI DE SELECŢIE
3
2 La absorbţia unei radiaţii
1
UV Vis nu există nici o
v=0 E1
regulă de selecţie. Astfel
Abs. Emisie sunt posibile orice tranziţii
radiaţie căldură energetice

3 ∆ n=± 1
2
1 ∆ v = 0, ± 1, ± 2, ± 3, etc
v=0 E0 ∆ J = 0, ± 1, ± 2, ± 3, etc
La absorbţia unei radiaţii UV Vis molecula suferă o tranziţie energetică electronică de pe
nivelul fundamental (E0) pe cel excitat (E1). Tranziţia electronică a moleculei este însoţită
de mai multe tranziţii energetice vibraţionale şi rotaţionale. In spectrul de bandă a
moleculei sunt grupate mai multe linii spectrale. Banda moleculară are un caracter
hiperfin. Conform principiului Frank – Condon tranziţia de vibraţie pentru care este
aceeaşi distanţă interatomică pe cele două nivele are loc cu probabilitate maximă.
Astfel benzile moleculare de absorbţie UV Vis sunt asimetrice spre lungimi de undă
mari.Spectrele moleculare de absorbţie UV Vis sunt spetre electronice – vibraţionale.
 FORMA SPECTRELOR DE ABSORBŢIE
MOLECULARĂ UV VIS

Benzen
vapori

Benzen
lichid

Spectrul de absorbţie moleculară în domeniul UV pentru benzen în

stare de vapori şi în stare lichidă.
Caracterul hiperfin al benzilor moleculare din UV Vis pot fi observate numai
pentru probele în stare gazoasă sau de vapori (exemplu benzen), deoarece
în această stare vibraţia şi rotaţia moleculeor absorbante este liberă. Pentru
probe în stare lichidă (exemplu benzen) caracterul hiperfin nu mai poate fi
observat, deoarec vibraţia şi rotaţia moleculeor de benzen nu este liberă.
 INSTRUMENTAŢIA IN SPECTROMETRIA DE
ABSORBŢIE MOLECULARĂ UV - VIS

Schema bloc pentru spectrometria de absorbţie

moleculară

DISPOZITIV
SURSĂ IZOLARE BANDĂ CUVA CU DETECTOR
PRIMARĂ DE SPECTALĂ ŞI PROBĂ OPTIC UV
RADIAŢIE SELECTARE VIS
LUNGIME DE UNDĂ

PROBA AMPLIFICATOR

MĂSURĂ ŞI
AFIŞAJ

Semnal optic Semnal electric

 ELEMENTELE COMPONENTE ALE
SPECTROMETRELOR UTILIZATE ÎN UV VIS

• Sursa primară de radiaţie

• Dispozitivul de monocromare a
radiaţiei şi selectare lungime de undă
(monocromatoare sau policromatoare)
• Detectorul optic
• Sistemul de condiţionare a semnalului
(amplificatorul)
• Sistemul de citire şi afişare rezultat
 SURSELE PRIMARE DE RADIAŢIE
UTILIZATE ÎN UV VIS
SURSE PRIMARE
DE RADIAŢIE
Se utilizaeză în absorbţia
DE SPECTRU moleculară, fosforescenţa
CONTINUU moleculară, absorbţia
atomică

DE SPECTRU Se utilizează în absorbţia

atomică şi fluorescenţa
DE LINII
atomică

Aceaşi sursă poate să emită atât un spectru continuu cît

şi un spectru de linii
 APARARENŢA SPECTRULUI
CONTINUU ŞI DE LINII

SPECTRUL CONTINUU

SPECTRUL DE LINII

SPECTRUL CONTINUU
Este format din linii spectrale foarte apropiate între ele încât nu pot
fi separate
SPECTRUL DE LINII
Spectrul de linii conţine radiaţii discrete cu lungime de undă bine
definită care port fi separate între ele.
 SURSE DE SPECTRU CONTINUU
UTILIZATE ÎN UV VIS
SURSE DE SPECTRU CONTINUU
UTILIZATE ÎN UV VIS
CU CORP
INCANDESCENT

BECUL CU FILAMENT LAMPA CU HALOGEN

DE WOLFRAM

CU DESCĂRCĂRI
ELECTRICE ÎN GAZE

LAMPA DE DEUTERIU LAMPA DE XENON

 BECUL CU FILAMENT DE
WOLFRAM ŞI LAMPA CU HALOGEN
Se utilizează ca surse de spectru continuu în absorbţia moleculară
în domeniul vizibil.
Au în construcţia lor un filament de W adus la incedescenţă (2000
– 3500 K) închis într-un corp de sticlă sau cuarţ.
Becul cu filament de W emite un spectru continuu în domeniul
vizizib IR (400 – 1400 nm)
Lampa cu halogen emite un spectru continuu în domeniul UV –
VIS, şi are în interiorul o cantitate mică de iod care reduce
sublimarea W de pe filament.

W(s) W(g)
W(g) + I2(g) WI2(g)
WI2(g) W(s) + I2(g)
Forma spectrului continuu emis de
becul cu filament de W

Becul cu filament de W

Intensitatea
spectrului
continuu creşte
cu temperatura
filamentului

Lampa cu halogen

LUNGIMEA DE UNDĂ / nm
 Lampa de deuteriu
Funcţionarea se bazează pe o descărcare electrică între doi
electrozi de W imersaţi într-o atmosferă gazoasă de deuteriu sau
hidrogen.
Spectrul este:
 unul continuu în domeniul UV emis de moleculele de deuteriu
(180 – 380 nm
Unul de linii în domeniul vizibil emis de atomii excitaţi de
hidrogen sau deuteriu (liniile hidrogenului din seria Balmer)
Spectrul lămpii de deuteriu este mai intens

UTILIZAREA LĂMPII DE DEUTERIU

 ca sursă de spectru continuu în absorbţia moleculară UV – VIS
 ca sursă de spectru continuu în corecţia de fond în absorbţia
atomică UV - VIS
SPECTRUL DE EMISIE AL LĂMPII DE
DEUTERIU

SPECTRU
CONTINUU
180 – 380 nm

SPECTRU
DE LINII

Lungimea de undă / nm
 SPECTRUL DE EMISIE A LĂMPII DE XENON

Lungimea de undă / nm

Lampa de Xe emite un spectru continuu foarte intens în domeniul UV

VIS (200 – 1000 nm), pecte care se suprapune spectrul de linii al Xe.

Lampa de Xe se utilizează ca sursă primară în spectrometria de absorbţie în

cazul spectrometrelor simultane precum şi în fluorescenţă atomică
IMAGINI CU LAMPA DE DEUTERIU
ŞI DE XENON

LAMPA DE DEUTERIU LAMPA DE XENON

 DISPOZITIVE DE IZOLARE BANDĂ SPECTRALĂ DE
TRECERE. MONOCROMATOARE. POLICROMATOARE

ROLUL DISPOZITIVELOR.
Sursele primare de radiaţie sau proba emit de regulă un spectru
policromatic, format din radiaţii cu mai multe lungimi de undă.
Determinările spectrale se efectuează de regulî în radiaţie
monocromatică (radiaţie cu o singură lungime de undă.
Dispozitivele de izolare bandă spectrală de trecere au două roluri:
 De a dispersa radiaţia policromatică provenită de la sursă în
funcţie de lungimea de undă
 De a izolara benzi spectrale de trecere înguste pe ca se
consideră că radiaţia este monocromatică. Cu alte cuvinte de a
selecta radiaţii cu anumite lungimi de undă din spectrul
policromatic.
BENZILE SPECTRALE DE TRECERE IZOLATE.
SELECTARE LUNGIMI DE UNDĂ

Benzi spectrale de trecere izolate

Radiaţie considerată monocromnatică
Semnal

λ1 λ2 λ3 λ4
Lungimea de undă / nm
λi– lungimi de undă selectate din spectrul sursei de radiaţie
Nu se poate izola din spectru o radiaţie perfect monocromatică. Pe banda
spectrală de trecere se consideră ca radiaţia este monocromatică.
 MONOCROMATOR ŞI POLICROMATOR

DISPOZITIVE
SELECTARE λ
Selectează odată o singură
MONOCROMATOR lungime de undă (o singură
bandă spectrală de trecere)
din spectru

Selectează simultan mai

POLICROMATOR multe lungimi de undă (mai
multe benzi spectrale de
trecere) din spectru
 ELEMENTE COMPONENTE ŞI SCHEMA
OPTICĂ A UNUI DISPOZITIV DE DISPERSIE ŞI
SELECTARE LUNGIME DE UNDĂ
Lentilă Fantă de intrare Colimator Reţea Focalizator

SURSA DE
RADIAŢIE Plan
focal

Fantă de
ieşire

λ1 λ1
λ2
λ3
Monocromator Policromator
O singură fantă de ieşire Mai multe fante de ieşire
Reţeaua se roteşte pt select λ Reţea fixă
 ELEMENTELE COMPONENTE
MONOCROMATOR / POLICROMATOR

ELEMENTE
COMPONENTE

FANTA DE INTRARE

COLIMATOR

ELEMENT DE DISPERSIE

FOCALIZATOR

FANTA/FANTE DE IEŞIRE
 ROLUL COMPONENTELOR
MONOCROMATORULUI / POLICROMATORULUI

FANTA DE INTRARE. Este o deschidere îngustă de 20 – 50 µ m prin

care pătreunde radiaţia de la sursă, sau prin care se vizualizează
sursa spectrală.
COLIMATORUL. Colectează radiaţia pătrunsă în monocromator şi o
proiectează asupra dispozitivului de dispersie sub forma unui fascicul
de raze paralele. Este o lentilă sau oglindă.
DISPOZITIVUL DE DISPERSIE. Realizează dispersia radiaţiei în funcţie
de lungimea de undăîn planul focal în puncte diferite pentru diferite
lungimi de undă.
FOCALIZATORUL. Este o lentilă sau oglindă care focalizează radiaţia
pentru o anumită lungime de undă asupra fantei de ieşire.
Focalizatorul realizează de fapt refacerea imaginii sursei spectrale
pentru diferite lungimi de undă în planul focal al monocromatorului /
policromatorului.
 ROLUL COMPONENTELOR
MONOCROMATORULUI / POLICROMATORULUI
FANTA DE IEŞIRE. Este o deschidere îngustă prin care se izolează o
bendă spectrală de trecere care conţine lungimea de undă a radiaţiei
monocromatice pentru analiză. Rezoluţia spectrală (capacitatea de
separare a liniilor spectrale) depinde de lărgimea fantei de ieşire.
Fanta îngustă asigură o rezoluţia mai bună.

Separarea liniei dublet Interferenţa liniilor din

cu o fantă îngustă dublet cu o fantă largă
Rezoluţie mare Rezoluţie mică
 TIPURI DE MONOCROMATOARE

MONOCROMATOARE

Utilizează ca element dispersiv a

PRISMĂ spectrului o prismă din sticlă sau
cuarţ

Utilizează o reţa ca element

dispersiv. Reţeaua este o
REŢEA suprafaţă striată cu un număr de
1200 – 2400 linii / mm.
 MONOCROMATORUL CU REŢEA
Reţeua este o suprafaţă striată (1200 – 2400 linii/mm). Funcţionarea
reţelei se bazează pe dispersia radiaţiei incidente de către
suprafaţa striată şi pefenomenul de interferenţă constructivă între
radiaţiile reflectate de către suprafaţa striaţiunilor.

θ α – unghiul de incidenţă
α Θ – unghiul de reflexie
C D d – distnaţa dintre striaţiuni

θ Diferenţa de drum optic între

α raze se calulează cu relaţia,
A B unde m este ordinul de
interferenţă
d d m = 0,1, 2, 3....

δ = AC + BD = d (sin α ± d sin θ ) = mλ
 CARACTERISTICILE SPECTRALE ALE
MONOCROMATORULUI CU REŢEA

 Monocromatorul cu reţea are putere de dispersie mai

mare decât cel cu prismă
 Scala lungimii de undă este liniară
 Monocromatorul cu reţea acoperă domeniul spectral
UV VIS între 190 – 800 nm. Pentru domeniul spectral
120 – 180 nm, monocromatorul trebuie vidat şi umplut
cu argon sau azot. Radiaţuiile din acest domeniu sunt

absorbite de aer.
 MONOCROMATORUL CZERNY TURNER
Axa optică Normala

α
Colimator Focalizator

Fanta de ieşire
Fanta de
intrare Detector
λDetector
optic
λ
optic
1

λ
2

Sursa de Reţea
3

radiaţie
In montajul optic Czerny Turner, reţeua este montată simetric faţă de
colimator şi focalizator. Selectarea lungimii de undă se realizează prin rotirea
reţelei, câd se modifică unghiul de incidenţă şi sunt focalizate diferite radiaţii
asupra fantei de ieşire. Inregistrarea spectrului se realizează prin baleiaj.
 DETECTOARE OPTICE UTILIZATE
IN UV VIZIBIL
ROLUL DETECTOARELOR
Sunt dispozitive optoelectronice care realizează transformarea
semnalului optic ănre-un semnal electric. Semnalul electric este
direct proporţional cu cel optic.

S = S0 + k × P S = S0 daca P=0
Unde
S – semnalul electric
S0 – semnlul curentului de întuneric (zgomotul detectorului)
generat de detector în absenţa semnalului optic.
Cu cât semnalul de întuneric este mai mic cu atât detectorul este
mai sensibil.
TIPURI DE DETECTOARE IN UV VIS

DETECTOARE OPTICE IN UV VIS

FOTOELECTRONICE

FOTOCELULA FOTOMULTIPLICATORUL

FOTOCONDUCTIVE

FOTELEMENTUL ARIA DETECTORUL CU

CU DE TRANSFER DE
SELENIU FOTODIODE SARCINĂ
 PRINCIPII DE FUNCŢIONARE A
DETECTOARELOR OPTICE UV VIS

DETECTOARELE FOTOELECTRONICE
Funcţionarea se bazează pe efectul
fotoelectric.
Au în construcţia lor electrozi pe suprafaţa
cărora este depus un material care pune uşor
în libertate electroni sub acţiunea radiaţiilor
UV Vizibil, generând un semnal electric ca
urmare a deplasării electronilor generaţi între
electrozi sub acţiunea unei tensiuni aplicate
între electrozi.
 FOTOMULTIPLICATORUL

CONSTRUCŢIE
Anod
Fotomultiplicatorul are trei electrozi
1. Un catod
2. Un anod
3. Mai multe dinode.
ROLUL ELECTROZILOR
1. Catodul pune în libertate electroni
1000
300-
primari sub acţiunea fotonilor
V
Radiaţie Dinodă 2. Dionodele au rol de transportare a
optică lectronilor pănă la nod şi rol de
amplificare internă a semnalului
Electroni prin generarea a 2 – 5 electroni
secundari pentru fiecare electron
care atinge suprafaţa sa
3. Anodul are rol de colectare a
Catod electronilor
 CARACTERISTICILE
FOTOMULTIPLICATORULUI
1. Semnalul fotomultiplicatorului depinde de mărimea
semnalului optic şi tensiunea aplicată pe fotomultiplicator.
La semnale optice mici se aplică o tensiune mai mare,
respectiv invers. Dacă se menţine tensiunea constantă
semnalul electric depinde liniar de semnalul optic.
2. Fotmultiplicatirul are cea mai mare sensibilitate dintre
detectoarele optice utilizate în UV - VIS. Aceasta se
datorează amplificării interne mari (numarul electronilor care
ajung la anod este cu 8 – 9 ordine de mărime mai mare decât
al electronilor primari generaţi de catod.
3. Fotmultiplicatorul acoperă domeniul UV – VIS între 190 – 900
nm
4. Se interzice ca fotomultiplicatorul să fie sub tensiune şi pe
suprafaţa catodului să cadă lumina zilei.
 APLICAŢII CANTITATIVE ALE ABSORBŢIEI
MOLECULARE UV VIS. DETERMINAREA
CONCNTRAŢIEI.
Spectrofotometria de absorbţie moleculară UV – Vis se aplică atât la
analiza substanţelor incolore cât şi la cele colorate.
Se pot analiza atât substnaţe organice cât şi anorganice.
Substanţele organice care sunt incolore prezintă spectre de absorbţie
foarte intense în domeniul UV al spectrului (200 – 400 nm).
Substanţele organice şi anorganice colorate absorb în domeniul
Vizibil al spectrului (400 – 800 nm).
Absorbţia moleculară Uv - Vis se aplică adesea la determinarea
cationilor metalici în soluţii apoase.
In cazul în care cationii nu sunt coloraţi, se aplică o reacţie de
derivatizare prin chelatizare cu un ligand ca reactiv de culoare. In
urma reacţiei rezultă un complex numit specie absorbantă mult mai
intens colorată comparativ cu cationul original, denumit specie de
determinat.
 REACŢII DE DERIVATIZARE

Me + mL → [ MeLm ]
n+ − + ( n− m )

Specie de Reactiv de Specie absorbantă

determinat culoare
Ex: determinarea ionilor Fe3+ cu acid sulfosalicilic în mediu acid sau bazic

3-
HO3S COOH HO3S CO
Fe 3+
+3
Fe
OH O 3

Compexul Fe3+ cu acidul sulfosalicilioc este galben în mediu bazic şi

roşu în mediu acid. Reacţiile de derivatizare sunt totale şi astfel în
calcule se utilizează concentraţia speciei de determinat (Fe3+ ) şi nu
concentraţia speciei absorbante. Prin reacţia de derivatizare creşte
sensibilitatea metodei (creşte ε ).
 ABSORBŢIA RADIAŢIILOR VIZIBILE DE
CĂTRE SUBSTANŢELE COLORATE.
Substanţele colorate absorb culoarea lor complementară. Culorile
complementare sunt cele două culori care prin amestecare dau
culoartea albă.
Domeniul spectral /Culoarea Culoarea
nm complimentară
625 – 750 Roşu Verde-albastru
590 – 625 Oranj Albastru-violet
575 – 590 Galben Albastru
560 – 575 Verde-galben Violet
500 – 560 Verde Purpuriu
490 – 500 Albastru Roşu
480 – 490 Verde-albastru Oranj
450 – 480 Albastru-verde Galben
400 – 450 Violet Galben-verde
 METODE DE DETERMINARE A
CONCENTRAŢIEI

1.METODA DREPTEI DE ETALONARE

2.METODA STANDARDULUI DE ADIŢIE
 METODA DREPTEI DE ETALONARE
ETAPE
1. Se prepară proba analitică din materialul de analizat care conţine
analitul în concentraţie necunoscută
2. Se prepară etaloanele care conţin enalitul în concentraţie
cunoscută. Etaloanele se prepară dintr-o soluţie stoc.
3. Se prepară proba martor care nu conţine analitul, dar conţine
reactivii de derivatizare utilizaţi la prepararea ealoanelor şi probei
necunoscute.
4. Se trasează spectrul de absorbţie A = f(λ ) prin măsurarea
absorbanţei unui etalon faţă de martor la diferite lungimi de undă.
Se determină lungimea optimă de analiză corespunzătoare
maximului de absorbţie.
5. Se măsoară absorbanţa etaloanelor la lungimea optimă de analiză,
faţă de martor.
6. Se trasează dreapta de etalonare A = f(c)
7. Se măsoară absorbanţa probei analitice şi se determină
concentraţia speciei analitice prin interpolare.
 ALEGEREA LUNGIMII OPTIME DE
ANALIZĂ ÎN ABSORBŢIA MOLECULARĂ
Se lucrează pe maximul de
ε maxi absorbţie din următoarele
considerente
Absorbanţă

m
1. Metoda are sensibilitatea
maximă (panta dreptei de
etalonare este maxiumă)
2. Dreapta de etalonare are cea
mai bună liniritate (nu
prezintă abateri semnificative
λ opti de la legea lui Lambert – Beer.
Lungimea de
m undă / nm 3. Se pot determina precis
concentraţii mai mici de
Spectrul de absorbţie moleculară. analit.
Absorbanţa în funcţie de λ
 DREAPTA DE ETALONARE IN
ABSORBŢIA MOLECULARĂ
Dreapta de etalonare în absorbţia moleculară este reprezentarea
grafică a absorbanţei faţă de concnetraţia etaloanelor. Dreapta de
etalonare se trasează la lungimea optimă de analiză.

Panta dreptei de etalonare

Absorbanţă este
Absorbanţă

probă tgα = ε b
Ax Cu cât absorbtivitatea molară
Concentraţie
probă (ε ) este mai mare cu atât
dreapta are o pantă mai mare,
metoda este mai sensibilă şi
cx pot fi determinate concentraţii
Concentratie mai mici.
 INFLUENŢA DESCHIDERII FANTEI ŞI A LUNGIMII
DE UNDĂ SELECTATE ASUPRA ABATERILOR

D C B C
A
B A
ε
Absorbtivitate Absorbanţă
D
m

λ
λ m
Lungimea de undă / nm Concentraţie

1. Situaţia A. Dacă se lucrează pe maximul peakului (la λ m) şi fanta este

infinitezimală se obţine liniaritate prefectă a curbei de etalonare
2. Situaţia B. Se lucrează pe maximul absorbţiei şi ∆ λ ef este 1/10 din
semilărgimea benzii de absorbţie, abaterile de la liniaritate sunt neglijabile
3. Situaţia C. Se lucrează pe maximul absorbţiei dar fanta este largă apar abateri
negative în soluţii concentrate.
4. Situaţia D. Se lucrează la alată lungime decât maximul de absorbţie. Panta
dreptei scade semnificativ şi abaterile de la liniaritate sunt cele mai mari.
 CURBA ERORILOR ÎN ABSORBŢIA
MOLECULARĂ

Curba erorilor în absorţia moleculară este reprezentarea

grafică a incertitudinii relative a concentraţiei (σc/c) în
fujncţie de absorbanţă sau transmitanţă.
Curba erorilor permite alegerea domeniului optim al
absorbanţei, pentru care incertitudinea concentraţiei este
este mică.
Forma curbei erorilor depinde de tipul zgomotului
preponderent care afectează măsurarea transmitanţei
sau absorbanţei, precum şi de performanţele
spectrometrului.
 CURBA ERORILOR PENTRU SPECTROFOTOMETRE
DE SLABĂ ŞI INALTĂ PERFORMANŢĂ. DOMENIUL
OPTIM AL ABSORBANŢEI
CURBA A. σ T = k1
5
Curba erorilor vpentru un sepctrofotometru
4
de slabă performanţă. Incertitudinea este
3 dată aparatul de măsură .
2 Domeniul optim al absorbanţie este 0.2
1
– 0.8. Eroarea minimă este la A = 0.434.
0 CURBA B şi C. σ T = k 2T 1/ 2 σ T = k3T
σ T = k1
%
0 0 .5 1 1 .5 2 2 .5 3
Eroare rel. Conc. (
Curba erorilor pentru un spectrometru de
E înaltă performanţă. Incertitudinea este
A datorată detectorului, fluctuaţiei sursei şi
D transmisiei luminii prin cuvă.
B C Domeniul optim al abasorbanţei este mai
larg 0.2 – 2 sau 0.2 – 3.

Absorbanţă CURBA D şi E.
Curbe acare includ 2 sau 3 surse de
incertitudini.
 DETERMINAREA SUBSTANŢELOR IN
AMESTEC PRIN ABSORBŢIA MOLECULARĂ
PRINCIPIU:
Determinarea substanţelor în amestec se bazează pe aditivitatea
legii liu Lambert – Beer la o anumită lungime de undă pentru un
amestec de substanţe.
La o anumită lungime de undă, absorbanţa totală este suma
absorbanţelor compuşilor din amestec.
n n
At = ∑i Ai = ∑i ε iλ × b × ci
Unde
Ai – absorbanţa componentului (i) la lungimea de undă (λ )
ε i – absorbtivitatea molară a componentului (i) la lungimea de undă
(λ )
 Pentru un mestec binar, legea lui Lambert – Beer este:

At = A1 + A2 = ε × b × c1 + ε × b × c2
1
λ λ
2

Din această ecuaţie nu puten calcula concentraţiile c1 şi c2 din

amestec.
Pentru a determina concentraţiile din amestecul binar trebuie să se
cunoască absorbanţa amestecului la două lungimi de undă (λ 1 şi λ 2)

At 1 = ε1 bc 1 + ε2 bc 2
λ λ
1 1
Pentru λ 1


At 2 = ε1 bc 1 + ε2 bc 2
λ λ
2 2
Pentru λ 2

Dacă se cunosc absorbanţele amestecului la cele două lungimi de

undă şi coeficienţii sistemului se pot calcula concentraţiile celor
două componente.
Etapele analizei amestecurilor de substanţe sunt
următoarele:
1. Determinarea lungimilor optime de analiză λ 1 şi λ 2

2. Determinarea coeficienţilor sistemului de ecauţii ε i

λ

3. Determinarea absorbanţei amestecului la cele două

lungimi de undă şi rezolvarea sistemului

Condiţiile care se impun la determinarea a amestecurilor

de substanţe:
1. Substanţele să nu reacţioneze între ele
2. Substanţele să nu prezinte interferenţe spectrale
3. Substanţele să aibă absotbtivităţi molare diferite,
pentru ca determinantul sistemului (∆ ) să fie diferit de
zero. ∆ ≠ 0
 DETERMINAREA LUNGIMILOR OPTIME DE
ANALIZĂ A AMESTECURILOR
Pentru aceasta se prepară un etalon din fiecare compus şi se trasează
spectrul de absorbţie A = f(λ ).
Din spectrul de absorbţie se determină lungimile optime de analiză λ 1 şi
λ 2, coerspunzătoare maximelor de absorbţie pentru cei doi compuşi.
Se aleg lungimile optime corespunzătoare maximelor, deoarece la aceste
lungimi de undă dreptele de etalonare au panta maximă, respectiv abaterile
de la liniaritate sunt neglijabile. Implict metoda are sensibilitate şi precizie
foarte bune.
Compus II
Compus I
Absorbanţa

λ 1 λ 2
Lungimea de undă / nm
 DETERMINAREA COEFICIENŢILOR
SISTEMULUI
Se prepară etaloane din fiecare compus
Se măsoară absorbanţele etaloanelor la cele două lungimi de undă
Se trasează drptele de etalonare A = f(c) pentru fiecare compus la cele
două lungimi de undă şi se calculează panta dreptelor, care sunt egale cu
coeficienţii sistemului.

Comp. I Comp. II

ε 1λ 1b ε 2λ 2b
Absorbanţă

Absorbanţă
Comp. II Comp. II

ε 2λ 1b ε 1λ 2b

Concentratie Concentratie
λ 1 λ 2