Într-un stat democrat treaba mea ce fac!

M-am născut în Chişinău. Nu e o mare realizare, de era la Roma, Londra sau Paris – altă
treabă. Însă n-a fost să fie! Şi, oarecum, îmi sunt drage colinele şi văile capitalei noastre, de aceea dau
startul unei campanii ANTIbădărănie.
Când eram mici, mami şi tati ne-au învăţat să oferim locul lu’ tanti sau lu’ nenea, să purtăm
batistă şi să aruncăm hârtia la coş. Dar iată că am crescut şi ne-am trezit într-un oraş al mucozităţilor
întinse pe trotuar, al hârtiilor depozitate oriunde – mai puţin în coşul de gunoi şi al scuipăturilor
băltuţă pe pavaj.
Mai mult ca atât, reţeaua de canalizare s-a dovedit prea neîncăpătoare şi unii conorăşeni
consideră de cuviinţă să se uşureze pe fiecare copac, la fiecare colţ, în fiecare lift şi, numaidecât, pe
scara fiecărui bloc. Astfel încât capitala e numită mai în glumă, mai în serios – Pişinău. Ai impresia că
noi, basarabenii, nu am fost obişnuiţi cu oliţa…
Şi la ce bun strădaniile mamei, dacă odrasla ei, demult majoră şi vaccinată, îşi scurge nasul cu
mânuţa şi scutură epileptic flegma de pe degeţele, care uneori se împrăştie pe trotuar, alteori ajunge pe
haina unui trecător. Trebuie să le aducem aminte că pentru asta au fost inventate batistele, iar acu’
avem şi şerveţele de hârtie. Aici însă nu se termină povestea… mânuţa mucozitată se va plimba prin
transportul în comun, prin magazine şi prin fel de fel de localuri ca să împartă gratis din flegma
rămasă.
Adineauri, am avut neplăcerea să cunosc şi un alt tip de progenitură. Un cetăţean, ce se afla la
doi paşi de mine, a tuşit răsunător şi la fel de zgomotos a executat un scuipat cămilic de un volum
impresionant, care a ajuns chiar pe pantofii mei nou-nouţi! La protestele mele, domnu’ cu pricina a
răspuns indignat: cică a avut necesitatea fiziologică să scuipe şi a făcut-o. Păi, hai să ieşim cu toate
necesităţile fiziologice în stradă, că doar e firesc şi, la urma urmei, în Pişinău trăim!
De câţiva ani, s-au tot plâns chişinăuenii că nu prea găseşti coşuri prin centrul oraşului şi din
acest motiv aruncă gunoiul pe unde apucă. Iată că autorităţile locale le-au satisfăcut doleanţa şi au
instalat de-a lungul bulevardului Ştefan cel Mare coşuri stilizate. Însă şi aici problemă! Mai ieri am
urmărit cum două doamne se fâţâiau încurcate pe lângă un coş de gunoi, încercând să înţeleagă cum
„funcţionează” şi acesta. Până la urmă, s-au dat bătute şi au lăsat gunoiul lângă coş. Trebuie să
anunţăm municipalitatea ca să ia măsuri – să lipească instrucţiunea pe fiecare bucată în parte, să vadă
omul unde să arunce.
Haideţi să ne respectăm reciproc şi să avem grijă de acest oraş, că dacă nu o vom face noi,
atunci cine? Chiar nu doriţi să avem străzi, lifturi şi case curate? De noi depinde dacă vom trăi într-o
capitală model sau în una plină de jeg. Să declarăm război mizeriei şi să milităm pentru ordine!