Heidegger ORIGIN ee OP HE DE AlIKMARTIN HEIDEGGER Originea operei de arta Traducere gi note THOMAS KLEININGER GABRIEL LIICEANU Studiu introductiv CONSTANTIN NOICA Editura Univers Bucuresti, 1982Construire, locuire, gindire In cele ce urmeaza incercam sa gindim asupra locuirii (Wohnen) si a construirii (Bauen). Aceasta gindire asupra construirii nu pretinde ca poate oferi idei pentru constructii sau, cu atit mai putin, reguli de care trebuie sa tina seama construirea, Aceasta incercare de gindire nu prezinta defel construirea pornind de la arhitectura si tehnic&, ci merge indarat pe urmele construirii pina in acel domeniu caruia fi apartine tot ceea ce este. Intrebam asadar: 1, Ce este locuirea? ~ 2, In ce masura construirea este cu- prinsa in locuire? Dupa cit se pare, la locuire’nu ajungem decit prin inter- mediul construirii. Construirea are drept scop locuirea. Insi nu toate constructiile sint si locuinfe. Podul si hangarul, stadionul si centrala energetica sint constructii, fara sa fie locuinte; Ja fel gara si autostrada, stavilarul si hala pictii sint constructii, dar nu locuinte. Si totusi, constructiile acestea se situeaz4 in domeniul locuirii noastre. El se intinde dincolo de aceste constructii, fara a se limita, totusi, doar la locuinta. Pe autostrada, soferul camionului este la el acasa, dar nu putem spune ca el locuieste acolo; muncitoarea se simte la ea acasa in filatura, fara ca locuinta ei sa se afle acolo; in centrala energetica, inginerul este la el acasa si totusi el nu locuieste acolo. Toate constructiile acestea fl gazduiesc (behausen) pe om. El le locuieste (bewohnt), fara alocui (wohnen) ins in ele, daca a locui nu inseamna decit a dispune de un domiciliu. Ce-i drept, in actuala criza de locuinte, chiar siacesta este deja un lucru linistitor si fmbucu- 146 rator ; constructiile de locuit ofera, e adevarat, un domiciliu, locuinfele pot fi astazi chiar bine concepute, usor de gospo- darit [19], destul de ieftine, bine aerisite, expuse luminii si soarelui; dar oare in felul acesta locuintele poarta in ele chezasia c& se petrece 0 locttire ? Cit priveste acele constructii care nu sint locuinfe, ele ramin, la rindul lor, determinate pornind de la locuire, im masura fn care servesc locuirii oamenilor. Asadar, de fiecare data, locuirea pare a fi scopul care precede orice construire. Locuirea si construirea se afl& una fata de cealalta in raportul fn care se afla scopul si mijlocul. Numai cd, atfta vreme cit gindul nostru ramine Ja acest nivel, locuirea si construirea sint considerate doud activitafi separate, ceea ce este, desigur, o reprezentare corecta. Si totusi, in acelasi timp, prin schema scop-mijloc, noi ne blocam accesul Ja raporturile esentiale. Caci construirea nu este doar un mijloc si o cale c&tre locuire; construirea este deja, in ea insasi, locuire. Cine ne spune acest lucru? Cine ne da de fapt o masurd cu care si putem masura esenfa locuirii si a construirii in toaté amploarea ei? Indicatia privi- toare Ja esenfa unui lucru ne parvine din limba, cu condifia ca noi sa respectim eae Insi pind una-alta, globul pamintesc este invadat de un suvoi frenetic de cuvinte vorbite, scrise si radiodifuzate, pe atit de dezlintuite pe cit sint de bine ticluite. Omul se poarté ca si cum e/ ar fi fauri- torul si dascalul limbii, cind de fapt, ea rémine, stapina omului 1}. Poate ci tocmai risturnarea, infaptuita de om, a acestui raport este cea care, inainte de toate, fi poarta omului esenfa {n spatiul nefamiliarului (Unheimische). E bine s& avem in vedere aspectul fngrijit al vorbirii, dar un asemenea lucru nu duce la nimic, atta vreme cit fn felul acesta conti- nuam sa folosim limba doar ca pe un mijloc de exprimare. Dintre toate chemarile latente carora noi oamenii le putem conferi glas, pornind chiar de la noi, limba este cea mai fnalta si cea care, pretutindeni, este prima. Ce inseamna deci construire? In vechea germana de sus, cuvintul duan, care a devenit bauen (a construi) inseamna ,a locui“, care vrea si spun&: a ramine, a salaslui. Noi am pier- dut semnificatia propriu-zisi a verbului bauen, si anume-,a Jocui“. O urma abia vizibili sa pistrat inc’ in cuvintul Nachbar (vecin). Vecinul este Nachgebur sau Nachgebauer,acela care locuieste in apropiere, [20] Verbele burt, biiren, beuren, beuronm inseam: toate ,locuire“, ,,loc al locuirii (Wohnstatte). Dax vechiul cuvint buan nu ne spune numai ci »a construi“ tnseamna propriu-zis ,,a locui“, ci ne di totodata o sugestie a felului in care trebuie si gindim locuirea desem- nata de el. Atunci cind este vorba despre locuire, ne reprezen- tam indeobste un comportament pe care omul fl adopta pe ling4 multe alte moduri de comportare. Lucram fntr-o parte si locuim in alta. Nu ne limitam doar la a locui — aceasta ar echivala,aproape cu o lipsa de activitate —, ci exercitim o profesie, facem afaceri, calitorim, iar in drumul nostru locuim cind intr-un loc, cind fntr-altul. La origine, bauen inseamna ,,a locui“. Acolo unde cuvintul bawen mai vorbeste in limbajul siu originar, el ne spune totodata cit de departe se intinde esenta locuirii. Caci bawen, buan, bhu, beo sint variante ale cuvintului nostru din expresiile ich bin (,eu sint), du bist (,,tu esti“), forma de imperativ bis (,,fii"). Ce inseamna atunci: ich bin? Vechiul cuvint bauen, de care tine bin, ne di raspunsul: ich bin, du bist inseamna: ,,eu locuiesc“, ,,tu locuiesti“. Felul in care tu esti si eu sint, felul in care noi oamenii séntem pe pamint este acel Buan, ,,locui- rea“. A fiom fnseamna: a fi, ca muritor, pe pamint (Erde), adica, a locui. Vechiul cuvint bauen care spune cai omul este in m&sura in care locuieste, inseamnad fnsa totodatd: a fntretine si a ingriji cu sensul de a cultiva (bauen) ogorul, de a cultiva vita de vie. O asemenea construire-cultivare nu face decft si vegheze, si anume asupra cresterii care-si poarta de la sine roadele. Construirea cu sensul de fntretinere si ingrijire nu este o facere (Herstellen). In schimb, construirea unei nave sau a unui templu presupun, intr-un anume fel, ele insele facerea operei. Construirea este aici, spre deosebire de ingrijire, o edificare (Evrichten). Ambele modalitati ale construirii — construirea ca ingrijire, in latina colere, cultura; si construirea ca edificare a unor constructii, qedificare — sint incluse fn construirea propriu-zisi, adici in locuire. Dar construirea ca locuire (Wohnen), respectiv ca existenta pe pamint, ramine pentru experienta curenté a omului ceea ce, din capul locului este obisnuit, das Gewohnte, cum spune atit de frumos limba. De aceea ea alunec& intr-un plan secund fata de variatele moduri fn care se fmplineste locuirea, fata 148 de activitatile ingrijirii si edifictrii. [21] Aceste activitati ajung apoi si revendice in exclusivitate termenul de bauen si, odata cu el, cauza insasi a construirii. Sensul propriu-zis al construirii, si anume locuire, cade in uitare. La prima vedere, aceasta intimplare nu pare a fi decit un fenomen care se petrece in cadrul schimbarii de semnificatie a unor simple cuvinte. Dar, fn realitate, aici se ascunde ceva decisiv, si anume: locuirea nu este recunoscuta ca fiinta insisi (Sein) a omului: ba mai mult: locuirea nu este gindita nicicind ca fiind trasitura fundamentala a naturii umane (Menschsein), Faptul ca limba, ca si ne exprimam astfel, retrage ascun- zind-o semnificatia propriu-zisa a cuvintului baven, in speta locuirea, sta ins marturie pentru originaritatea acestor sem- nificatii, cici ceea ce spun fn chip propriu cuvintele esentiale ale limbii, este dat lesne uitarii fn favoarea semnificatiilor superficiale. Pina acum, omul n-a meditat aproape deloc la misterul acestui fenomen. Limba fl lipseste pe om de vorbirea ei simpla si fnalta. Dar prin aceasta, chemarea ? ei initiala nu amuteste, ci doar se scufunda in tacere. Iar omul omite, desigur, si acorde acestei taceri atentia cuvenita. Daca ascultaim ins’ ce spune limba in cuvintul bawen, atunci deslusim -trei lucruri diferite: 1, Construirea este propriu-zis locuire. .. Locuirea este chipul in care muritorii sint pe pamint. $. Construirea ca Tocuire se prezinta in dubla ipostazi de construire care ingrijeste cresterea si construire care edifici. constructii. Daca meditam asupra acestei triade, atunci sesizim o sugestie si retinem cele ce urmeaz&: nici m&car nu sintem fn situatia de a intreba intr-un chip satisfacitor ce este, in esenta ei, construirea de constructii [22] si nu putem nicidecum deter- mina in cunostinta de cauza ce este ea, atita vreme cit nu avem fn vedere faptul c orice construire este in sine o Jocuire. Noi nu locuim pentru ca am construit, ci construim siam construit fn masura fn care locuim, adicd in masura in care posedam calitatea de locuitori (die Wohnenden). Dar in ce consta esenta locuirii? Sa mai ascultim o data chemarea ascunsa a limbii: wwom din saxona veche goticul wunian, semnificd, la fel ca si vechiul cuvint bawen, raminerea, salas- 149luirea. Dar goticul wunian spune cu o claritate sporita in ce chip este resimtita aceasta raminere. Wunian inseamna a fi impacat (zufrieden), a fi adus la pace (Frieden), a ramine in ea. Cuvintul Friede vizeaza ceea ce este liber (Freie / das Frye) si fry inseamna: ferit de paguba gi amenintare, ferit de... ., adic ocrotit (geschont). Freien inseamna propriu-zis a ocroti. Ocrotirea insasi nu consta doar fn aceea c4 nu afec- t&m cu nimic lucrul ocrotit. Ocrotirea propriu-zisi este ceva pozitiv si survine atunci cind dintru inceput l4sam un lucru sa ramina fn esenta sa, cind readapostim (zuriickbergen ) anume un lucru in esenfa sa, cind, in conformitate cu cuvintul freien, ocrotim acel lucru din toate directiile (cinfrieden). A locui, a fi adus la pace, inseamn&: a ramine ocrotit. de jur- imprejur in Frye, adica in acel ceva liber (Freie) care ocro- teste orice lucru intru esenta sa. Aceastd ocrotire este trasa- tura fundamentala a locuirit. Ea strabate locuirea in toata amploarea ei. Aceasté amploare ni se infatiseazd de indata ce ne gindim la faptul ca natura umana rezida in locuire, si anume fn sensul salasluirii muritorilor pe pamint. Dar ,,pe pamint“ spune deja ,,sub cer“. Ambele implica »raminerea dinaintea divinilor“ (Géttlichen) si includ faptul de ,,a apartine comunitatii oamenilor“. Cei patru: pamintul si cerul, divinii si muritorii formeaza un tot, plecind de la o unitate originard. Pamintul este purtatorul care slujeste, roditorul care inflo- teste raspindit in ape si roci, deschizindu-se fn plante si animale. Cind spunem ,pamint“, fi gindim si pe ceilalti Trei Jaolalta cu el, dar nu meditam la unitatea celor Patru. [23). Cerul este mersul boltit al soarelui, inaintarea lunii cu chipul ei schimbiator, hoinara stralucire a astrilor, timpurile anuluj si petrecerea lor, lumina si amurgul zilei, intunericul nopftii si limpezimea ei, prietenia vremii si neprietenia ei, alunecarea norilor si adincimea de azur a vazduhului. Cind spunem ,,cer“, ii gindim si pe ceilalti Trei laolalta cu el, dar nu meditam la unitatea celor Patru. Divinii sint solii trimifatori de semne ai divinitatii. Prin sacra guvernare a acestora, zeul apare in prezen{a sa sau se retrage in invaluire. Cind fi numim pe divini, fi gindim si pe ceilalti Trei laolalt& cu ci, dar nu meditim la unitatea celor Patru. ‘ 150 Muritorii sint oamenii. Ei se cheama muritori pentru ca pot muri. A muri inseamna a avea putinta mortii ca moarte. Omul singur moare si moare fara fncetare atita vreme cit ramine pe pamint, sub cer, dinaintea divinilor 3. Cind fi numim pe muritori, fi gindim si pe ceilalti Trei laolalta cu ei, dar nu meditam la unitatea celor Patru. Aceasta unitate a lor noi o numim ¢etrada (das Geviert) 4, Muritorii sint in tetrada atunci cind Jocwiesc. Trasitura fun- damentala a locuirii este insa ocrotirea. Muritorii locuiesc in isa fel incit ocrotesc tetrada intru esenta ei. Asadar ocrotirea are Tocuiéste este impatrita: Muritorii locuiesc in masura in care salveazi pamintul — si ,,a salva“ trebuie fnteles aici in sensul vechi pe care Lessing inca fl cunostea. Salvarea nu smulge doar dintr-un pericol; a salva inseamna propriu-zis: a elibera ceva intru esenta sa proprie. A salva pamfntul este mai mult decit a profita de el sau chiar a-l trudi. Salvarea pamintului nu duce Ja instapinirea asupra pamintului si la supunerea lui, de unde n-ar mai fi decit un pas pina la o exploatare neinfrinata. Muritorii locuiesc in masura in care primesc cerul ca cer. Ei lasa soarelui si lunii mersul lor, astrilor le lasa calea lor, las& § timpurilor anului binefacerile si asprimile lor [24], nu fac din noapte zi si nici din zi chinuitoare neodihna. Muritorii locuiesc in masura fn care fi asteapta pe divini ca divini. Sperind, ei le ofer& nesperatul. Stau in asteptarea semnelor sosirii lor si nu se inseali asupra emblemelor absentei lor. Nu-si fac zeii lor gi nu se dedau cultului idolilor. Chiar in nemintuire, ei mai asteapta inca mintuirea ce le-a fost retrasa. Muritorii locuiesc in msura fn care fsi clduzesc propria esenta — a avea putinfa mortii ca moarte — in fiinta acestei putinfe si in folosirea ei, cu gindul ca sa fie o moarte buna. A-i calauzi pe muritori in esenfa mortii nu tnseamni nici- decum a face din neantul vid al morfii supremul fel, asa cum au inseamna sa intuneci locuirea prin oarba tintuire a sfirsi- tului. In salvarea pimintului, in primirea cerului, in asteptarea. divinilor, tn c&lauzirea muritorilor se petrece locuirea ca acea impatrita ocrotire a tetradei. A ocroti inseamna: a pazi te- trada in esenfa ei. Ceea ce este luat in pazd trebuie ada- postit. Dar locuirea, atunci cind ocroteste tetrada, unde fsi 151pastreaza esenta? Cum aduc muritorii la implinire locuirea ca fiind aceasta ocrotire? Nicicind n-ar izbuti muritorii s-o. faca, daca locuirea nu ar fi decit o salasluire pe pamint, sub cer, inaintea divinilor, alaturi de ceilaltimuritori. Dimpotriva, locuirea este dintotdeauna deja o salasluire in preajma lucru- rilor (bei den Dingen). Locuirea ca_ocrotire pastreazi tetrada in acel ceva in preajma caruia salasluiesc muritorii: ti Tucruri: Dar salasluirea ta preajma’licrurilor nu este adaiugata ca un al cincelea element impatritei infaptuiri a ocrotirii. Salasluirea in preajma lucrurilor este, dimpotriva, singura modalitate in care se implineste, de fiecare data unitar, impa- trita salasluire in tetrada. Locuirea ocroteste tetrada aducind esenta ei fn lucruri. [25] Dar lucrurile insele nu~adapostesc tetrada’dectt atunci cind ele fusele stint lasate ca lucruri in esenta lor. Cum se petrece aceasta? Prin aceea cA muritorii fntretin si fngrijesc lucrurile care se ivesc de la sine, iar pe acelea care nu se ivesc, le edifica anume. Ingrijirea si edifi- carea constituie construirea (Bauen) tn sens mai restrins. Locuivea este, in mAsura fn care pastreaza tetrada fn lucruri, © construire in sensul acestei pastrari.-Cu aceasta sintem adusi pe calea celei de a doua intrebari: In ce m&sur& construirea este cuprinsa fn locuire? Raspunsul la aceasta tntrebare ne va explica ce este propriu-zis construirea atunci cind ea este gindita pornind de la esenta locuirii. Ne vom limita la construirea fn sensul edificérii de lucruri si vom fntreba: ce este un lucru con- struit? Ca model pentru incercarea de a gindi pe linia des- chisi de intrebarea noastra ne va servi un pod. »Usor si trainic’, podul se lanseaza peste fluviu. El face mai mult decit si lege doud maluri deja existente. Abia fn trecerea podului malurile ies in evidenta ca maluri. Podul le las& anume s& se opuna unul altuia. Partea de dincolo se desprinde prin mijlocirea podului de cea de dincoace. Apoi, malurile nu se fntind ca doua hotare indiferente ale tinu- tului ferm de-a lungul fluviului. Odat& cu malurile, podul aduce inspre fluviu cind una cfnd cealalta dintre vastita- tile tinutului care se tntinde dincolo de maluri. El aduce 152 - fluviul, si malul, si tinutul, in reciproca lor vecinatate. Podul stringe laolalté (versammelt) pamintul ca pees a fluviului. El il cdlauze$te astfel printre lunci. Odihnind nemiscat in albia fluviului, pilonii podului poarta elanul arcuirilor care lasi apelor fluviului calea lor. Fie ca apele se duc linistite si voioase, fie cA torentele se n&pustesc — pe "_ vreme de furtuna sau cind zapezile prind s& se topeasca — printre arcurile sprijinite pe piloni, podul este gata si fn- timpine capriciile cerului si esenta lor schimbatoare. [26] Chiar gi-acolo unde podul acopera fluviul, el ofera cerului curgerea sa, primind-o pentru cfiteva clipe in poarta lui “arcuita, si iar eliberind-o. % Podul fi lasa fluviului calea sa gi totodata le acorda muri- torilor drumul lor, asa incit ei sa poaté umbla si calatori din tinut in tinut. Podurile calauzesc in multiple chipuri. Podul orasului duce de la piata castelului la piata domului, podul din fata tirgului aduce carele gi atelajele fn satele dimprejur, Modesta trecere peste pirtu a vechiului pod de piatra arat& carului ce poarta recolta drumul de la tarla in sat, sau mina carul incarcat cu lemne de pe drumul de tara pe sosea. Podul/de pe autostrada este prins in reteaua de linii a traficului pe distante mari, a unui trafic calculat sicit mai rapid. Mereu, gi de fiecare data altfel, podul calau- zeste fncolo si fncoace drumurile sovaditoare si grabite ale - oamenilor, facindu-i s4 ajunga pe alte {armuri, iar la urma, ca muritori ce sint, pe celalalt tartm. Podul se lanseazi peste rfu si defileu cind tn arcuiri fnalte, cind in altele scunde, asa: fncft muritorii, fie ci iau aminte la elanul podului care " ,lanseaza dincolo, fie ca-l uiti, mereu fn drum cAtre ultimul pod, cauta in fond si depaseascd ceea ce este fn ei supus obisnuintei si plin de strimbatate, pentru a se duce astfel fnaintea nestrimbatatii divinului. In ipostaza lui de tre- cere care lanseaza dincolo, podul séringe laolaltd tnaintea divinilor, indiferent dac& prezenta lor este gindit& anume si omagiatdé anume, ca {n figura sfintului menit si ocroteasca podul, sau dac&, dimpotriva, ea ramfne inaccesibila sau este chiar respinsa. Podul stringe laolalté, intr-un chip care #i este propriu, pamintul si cerul, divinii si muritorii si fi aduce n preajma sa. 153Stringere laolalta se cheama, dupa un vechi cuvint al limbii noastre, thing. Podul este — si anume ca acea strin- gere laolalté a tetradei — un lucru (Ding). Ce-i drept, se considera ci podul nu este, propriu-zis si in primul rind, decit un pod. Mai apoi, si cind si cind, el ar mai putea ex- prima [27] cite ceva. Ca 0 asemenea expresie, podul ar de- veni apoi, chipurile, un simbol, de pilda pentru tot ce a fost aratat adineauri: Dar podul, daca este un pod autentic, nu este niciodata mai fntfi un simplu pod, pentru ca apoi si devina un simbol. Tot atit de putin podul nu este dinainte doar un simbol in sensul ca exprima ceva ce nu tine in mod strict de el. Daca consideram podul fn mod strict, el nu se arat& niciodata ca o expresie. Podul este un lucru $i numai un lucru. Numai? Fiind acest lucru, podul stringe laolalta tetrada. E drept ca gindirea noastr& s-a obisnuit, fncd din anti- chitate, sa conceapa fntr-un chip prea sdraca lucrului. De aici a rezultat, tn decursul gindirii reprezentarea lucrului ca un X necunoscut de care sint atasate anumite proprietati perceptibile. Considerat de pe aceasta pozitie, tot ce face deja parte din esenta acestui lucru * — esenta ce stringe laolalta — ne apare, ce-i drept, ca un adaos introdus ulterior prin interpretare. In realitate, podul n-ar fi nicicind un simplu pod, daca el n-ar fi un lucru. ~ Podul este tnsa, ce-i drept, um lucru de un tip special, intrucft el stringe laolalt& tetrada tn asa fel incit el fi inga- duie si ti ofer’ un loc de agezare (eine Statte verstattet). Dar numai un lucru care este el énsusi un Joc (Ort) poate rindui © asezare (Statte). Locul nu exist&é deja dinaintea podului. Fara indojala ca fnainte de fnaltarea podului exista de-a Jungul fluviului multe puncte (Stellen) care pot fi ocupate de, un luéru sau altul. Unul din aceste puncte ajunge sa fie un loc, si anume, prin mijlocirea podului. Asadar; podul hu este amplasat, el mai fntfi fntr-un loc anume, ci abia dinspre podul fnsugi ia nastere un loc. El este un lucru, él “stringe Taolalta tetrada, dar intr-in asemenea_ fel “fncit~ti §ngaduie si fi oferd tetradei o asezare. Pornind din aceasta asezare sé determina zonele (Platze) si drumurile pri este rinduit un spatiu. ~~ se 154 Abia lucrurile, care sint in acest fel anume locuri, sint cele Care Ingaduie, in fiecare caz in parte, | ‘aume). Vechea semnificatie a lui Rauim spune ce ones acest cuvint. Raum,’ Rum inseamna zona facuta libera pentru asezarea unei colonii sau a unei tabere. [28] Un spatiu este ceva rinduit, cedat, eliberat, si anume in vederea unei limite, in greaca répac. Limita nu este locul in care inceteaza un lucru, ci, asa cum au observat grecii, limita este locul din care un lucru isi incepe esenfa sa. De aceea conceptul se cheama dépiopds, adica ,,limita“. Spatiul este, prin esenta "_ sa, ceea ce este rinduit, ceea ce este introdus in limita sa. Ceea ce este rinduit este de fiecare data ingduit i in felul acesta rostuit (gefiigt), adic& strins laolalta ‘prin’ interme- diul unui loc, adica prin intermediul unui lucru de tipul - podului, de pildi. Prin urmare, spafiile tsi capaté esenja din locuri si nu din asa-numitul spatiu. Anticipind, desemnam acum drept constructii (Bauten) acele lucruri care, in calitatea lor de locuri, ingaduie si ofera o asezare. Ele se numesc astfel pentru ca sint produse (hevorgebrachi) prin construirea care edifica (errichiendes Bauen). Aflim de ce tip trebuie sa fie aceasta pro-ducere, in speta construirea, abia dupa ce am meditat mai inttfi asupra esentei acelor lucruri care reclama de la sine, pentru confectionarea lor, construirea ca pro-ducere. Aceste lu- cruri sint locuri care ingdduie si ofera tetradei o asezare ce rinduieste de fiecare data un spatiu. Raportarea locului Ja spatiu ® este cuprins4 in esenta acestor lucruri, dar tot aici este cuprinsa si raportarea locului la omul care salas- luieste tn preajma lui. Asa se explicd de ce incercim acum sa lamurim esenta acestor lucruri pe care le numim con- structii, chibzuind pe scurt la cele ce urmeaza: fntfi: in ce raport se afla locul si spatiul? $i apoi: care este relatia dintre om gi spatiu? ; Podul este un loc. Fiind un asemenea lucru, el ingaduicé gi ofera un spatiu in care sint introdusi pamintul si cerul, divinii si muritorii. Spatiul ingaduit si oferit de pod poarta in sine felurite zone aflate mai aproape sau mai departe fat&é de pod. Aceste zone pot fi concepute fns& ca simple puncte (Stellen) intre care exista o distanta masurabila; o distant&, in greacé un otdbiov, este intotdeauna rinduita, 155si anume prin intermediul unor simple puncte. [29] Ceea ce este rinduit astfel, prin intermediul unor puncte, este un spatiu de un tip special. In calitatea de distanta, de sta- dion, el este, ceea ce ne spune acelasi cuvint stadion in la- tind, un sfatium, un spatiu intermediar. Apropierea gi departarea dintre oameni si lucruri pot deveni astfel simple indepartari (Entfernungen), distante ale spatiului inter- mediar. Intr-un spatiu care nu este reprezentat decit ca spatium, podul apare acum ca un simplu ceva plasat intr-un punct care poate fi oricind ocupat de altceva sau poate fi inlocuit de un simplu marcaj. Dar nu numaiatit: din spa- tiul conceput ca spatiu intermediar pot fi izolate, dup’ fnaltime, lafime si lungime, simplele intinderi. Ne repre- zentam ceea ce a fost abstras astfel, in latina abstractum, ca pura diversitate a celor trei dimensiuni. fnsi ceea ce este rinduit de aceasta diversitate, nu mai este determinat prin distanfe, nu mai este un spatium, ci numai extensio — o intindere. Dar spatiul ca extensio mai poate fi abstras o data, obtinindu-se relatii analitico-algebrice. Aceste re- latii admit posibilitatea construirii pur matematice a unor diversititi cu oricit de multe dimensiuni. Ceca ce este rin- duit astfel pe cale matematica poate fi numit spatiul. Dar spatiul conceput in acest sens nu contine nici spatii si nici zone. fn el nu gasim niciodata locuri, adic& lucruri de tipul podului. In schimb, fn spatiile rinduite prin mijlocirea unor locuri se afla intotdeauna spatiul ca spatiu intermediar, iar in acesta, la rindul siu, spatiul ca pura intindere. Spa- tium $i extensio ofera oricind posibilitatea de a masura si de a calcula dimensiunile lucrurilor si spatiile rinduite de ele in functie de distante, de segmente, de directii, Dar numerele-masura si dimensiunile lor, pentru simplul fapt ca pot fi aplicate in genere la tot ce este intins, nu sint in nici un caz temeiul esentei spatiilor si a locurilor care pot fi masurate cu ajutorul instrumentarului matematic. Nu putem lua aici in dezbatere fn ce miasura fizica moderna s-a vazut si ea constrinsa de fapte [30] si-si reprezinte mediul spatial al spatiului cosmic ca pe o unitate de cimp care este determinata de corp ca centru dinamic. Spatiile pe care le strabatem in mod obisnuit sint rinduite de locuri; esenta acestor locuri se fintemeiazi tn lucruri de tipul construc- tiilor. Daca tinem seama de aceste raporturi dintre loc si spatii, dintre spatii si spatiu, atunci obtinem un punct de sprijin pentru a medita asupra relatiei dintre om si spatiu. Cind vorbim despre om si spatiu, suni ca si cum omul s-ar ie ar-spatiuk-de-cealalta. Dar pape este pentru om un termen pe care omul sTAfla in fata sa (cin Gegeniibéer). Spatiul nu este nici_un_obiect_exterio nici o traire interioara. Nu exist oamenii si in plus spafiu; _ “ciciatunci cind sputy,un om“, si gindesc prin acest cuvint pe acela care este de natura umana, deci care locuieste, atunci am si numit, odata cu numele ,un om“, sdlisluirea in tetrada in preajma lucrurilor. Chiar si atunci cind ne raportim la lucruri care nu se afli tn imediata apropiere, salasluim fn preajma lucrurilor fnsele. Nu ne reprezentém luerurile departate doar in forul nostru interior — asa cum se invata la scoala — astfel incit in interiorul si in capul nostru sé nu se deruleze, ca substitut al lucrurilor indepar- tate, decit reprezentari ale lor, Daca noi toti vom gindi acum, de aici, la vechiul pod ‘din Heidelberg, atunci gindi- rea indepartati spre acel loc nu constituie o simpli traire (Erlebnis) in persoanele prezente aici; dimpotriva, cind ne gindim Ja podul mentionat, face parte din chiar esenta acestei gindiri faptul ca ea infrumtd (durchsteht) in sine departarea fata de locul acela. Ne aflam, pornind de aici, in preajma podului de acolo si nicidecum fn preajma unui confinut al reprezentarii fn constiinta noastra. Pornind de aici putem chiar sa fim mult mai aproape de podul acela si de spatiul pe care el fl rinduieste, decit cineva care-l foloseste in mod obisnuit drept trecere indiferenta peste rfu. fn silas- luirea muritorilor, spatiile, si odat& cu ele spatiul, sint din- -totdeauna deja rinduite. Spatiile se deschid prin aceea [31] ca sint introduse in locuirea omului. Muritorii stmt, vrea sa spuna: pe temeiul saldsluirii lor in preajma lucrurilor si a locurilor, ei infrunta spatii Jocuind. Si doar in virtutea fap- tului ca muritorii, potrivit esentei lor, infrunta spatii, ei pot si le stribat’. Ins& atunci cind mergem, nu abandoném fnfruntarea aceea imobila. Prin spatii mergem, dimpotriva, intotdeauna in asa fel incit le infruntam in toata amploarea Jor saldsluind tn permanenta in preajma locurilor si a lucru- rilor apropiate si indepartate. Cind merg spre iesirea sulii, 157nimic altceva sint deja acolo si nici n-as putea si mA duc intr-acolo dack nu as fi in asa fel incft si fiu deja acolo. Nu sint niciodath doar aici, ca trup inchis in sine, ci sint acolo, adic infrunt spatiul si doar in felul acesta fl pot strabate. Chiar si atunci cind muritorii ,,se retrag in sine“, ei rup de apartenenfa la tetrada. Atunci cind me aonceitrane asupra fiinfei noastre — cum se spune —, ne indreptam {n- spre noi venind dinspre lucruri, fara a abandona vreodata salisluirea in preajma acestora. Pind si pierderea raportarii la lucruri, care apare in starile depresive, ar fi imposibili daca o stare de felul acesta nu ar ramine, la rindul ei, ceea ce este ea in calitatea ei de stare umani, si anume o slisluire tn preajma lucrurilor. Doar in situatia in care aceastA salis- luire determing deja natura umand, lucrurile in peed c&rora sintem, pot de asemeni sa mu ni se adreseze pot de asemeni si nw ne mai ating& cu nimic. d -Raportarea omului la locuri si, prin mijlocirea locurilor, Ja spafii rezida in Jocuire. F Reba dintre om si spatiu nu este cI ita in chip esential = uiréa gin Daca gindim, asa curh am fncercat i 3 idim, a a , pe urmele raportului dintre loc si spatiu, dar si pe urmele relatiei ince om si spatiu, cade o lumina asupra esentei lucrurilor care sint locuri 1 pe care le numim constructii. _ Podul este un lucru de acest fel. Locul introduce unitatea pamintului si a cerului, a divinilor si a muritorilor [32] intr-o asezare ordonind asezarea de spatii. Locul rinduieste tetrada fntr-an dublu sens. Locul admite (lasst 2u) tetrada si o ordoneaza (einrichtet), Ambele, in speta rinduirea ca admitere si tinduirea ca ordonare, trebuie si constituie un tot. fn aceasta calitate de dublé rinduire, locul este 0 paz (Hut) a tetradei, sau, cum spune acelasi cuvint, un Huis, un Haus, un loc al gazduirii. Lucruri de felul unor asemenea locuri gazduiesc (bchausen) silisluirea oamenilor. Lucruri de acest fel sint locuri ale gizduirii ( Behausungen), fara a fi in mod necesar locuinte in sens mai restrins. F Construirea _este pro-ducerea unor asemenea lucruri. senfa construirii rezidi fn aceea c& ea corespunde felului acestor lucruri. Ele sint locuri care ingiduie si ofera spatii. 4 158 De aceea construirea este — datorita faptului ca edifica locuri — 0 ctitorire si o rostuire de spatii. Ca urmare a fap- tului c4 aceasta construire pro-duce locuri, odata cu rostuirea spatiilor ei, spatiul ca spatinm si ca extensio intra si el, in- mod necesar, in rostuirile cu caracter de lucru care iau chipul constructiilor. Dar construiréa nu confer& niciodat& forma spatiului ca atare, Nici in mod indirect, nici in mod direct. Cu toate acestea, avind in vedere ca aceasta construire pro- duce lucruri ca locuri, ea se gaseste mai aproape de esenta spatiilor si de provenienta esentei spatiului ca atare decit orice geometrie si matematica. Construirea tsi primeste indru- marea (Weisung) pentru edificarea sa de locuri din unitatea simpla fn care se intrepatrund pamintul si cerul, divinii si muritorii. Tocmai din tetrad& preia construirea misurile pentru orice dimensionare a spatiilor rinduite, de fiecare data, prin locurile ctitorite. Constructiile pastreaz’ tetrada ca tetrad&. Ele sint lucruri care, in felul lor propriu, ocrotesc tetrada. Ocrotirea tetradei, deci salvarea pamintului, pri- mirea cerului, asteptarea divinilor, calauzirea muritorilor —aceasti ‘mpatrita ocrotire este esenta locuirii. Asadar constructiile autentice marcheaza locuirea aducind-o in esenta ei si gazduiesc aceasta esenta. Construirea caracterizata astfel este o actiune privile- giat& care las’ s& survina locuirea (Wohnenlassen) [33]. Atunci cind construirea este intr-adevar o asemenea oferire, ea corespunde deja chemirii tetradei. In aceast4 corespon- denti ramine intemeiat& orice alcAtuire de planuri care des- chide, la rindul ei, domeniile adecvate pentru conceperea de proiecte > Atunci cind fncercim si gindim esenta construirii care edificd pornind de la oferirea de locuire, aflam cu o claritate sporita in ce rezid4 acea pro-ducere prin care se implineste construirea. In mod obisnuit, concepem pro-ducerea ca pe 0 activitate ale cdrei performante au ca urmare un rezultat, fn spetd constructia finita. Pro-ducerea (Hervorbringen) poate fi, intr-adevar, reprezentata astfel: in felul acesta se surprinde ceva corect, si totusi nu este niciodata atinsa esenta sat o ,aducere aici” (Herbringen) care asaz4 in fata noastra (vorbringt). Caci construirea aduce tetrada aici, intr-un lucru, podul, si asaz4 lucrul én fafa noastra ca fiind un loc, fl asaza 159in ceea ce este deja prezent si care abia acum, prin mijlo- cirea acestui loc, este rinduit ca spatiu. A pro-duce se spune in greaci tixtw, Radacina tec a acestui verb se regaseste in cuvintul téyvn, tehnica. Cuvin- tul téyvn nu tnseamna pentru greci nici arta, nici mestesug, ci: a lasa cutare sau cutare lucru sa apara intr-un fel sau altul in sinul a ceea ce este prezent. Grecii gindesc téxyn,. pro-ducerea, pornind de la ,a face si apara“ (Erscheinen- Jassen). Téyyn, care trebuie gindita astfel, se ascunde inca din antichitate tn caracterul tectonic al arhitecturii. Mai recent, si intr-un chip si mai hotartt, ea se ascunde in carac- terul tehnic propriu tehnicii motoarelor. Dar esenta pro- ducerii care construieste nu poate fi gindita satisfacator nici pornind de la arta construirii, nici de la constructia ingine- reasca $i nici de la o simpla asociere a celor dowd. Pro-ducerea care construieste mu ar fi determinat& corespunzitor mici aiunci cind ea ar fi gindita in sensul acelei téyvn, nwmai ca o activitate care face ca ceva s4 apara, care aduce ceva pro-dus ca fiind prezent in sinul celor care sint deja prezente. Esenta construirii este oferirea de lecuire. Realizarea esentéi construirii este edificarea de locuri prin rostuirea spatiilor lor. [34] Doar atunci:cind avem putinja locuirii noi putem construi. Si poposim pentru o clipa cu gindul la o gospodirie pe care, cu dou& veacuri in urma, in Padurea Neagra, locuirea taraneasc4 fnc& o mai construia. Aici casa a fost alcatuita de nestramutata putinta de a cuprinde unitary in lucruri pamintul si cerul, divinii si muritorii. Ea a asezat gospodaria pe versantul muntelui protejat de vinturi, cu fata catre miazazi, intre pasuni, fn apropierea izvorului. Ea i-a dat acoperisul de sindrila mult iesit in afara, care poarta in panta potrivita povara zapezii si care, coborind foarte mult, protejeaza odaile impotriva furtunilor din lungile nopti de iarna, Ea n-a uitat coltul inchinat Domnului, din spatele mesei comune, a rinduit in odai locurile sfintite pentru nas- tere si pentru ,,arborele mortilor“ — asa se cheam4 acolo sicriul —, prefigurind astfel pentru toate virstele vietii, sub un unic acoperis, tiparul mersului lor prin timp. Gospodaria a fost construita de un mestesug care, nascut el insusi din locuire, foloseste inca uneltele si materialele sale ca pe niste lucruri. 160 Putem construi doar daci avem putinta locuirii. Referi- rea la gospodaria din Padurea Neagra nu vrea s& spund nici- decum ca ar trebui si cA am putea sA ne fntoarcem la con- struirea acestor gospodarii, ci ilustreaza pe marginea unei locuiri ¢recute dar esenfiale cum a stiut aceasta sa construiasca. Locuirea este insa acea trdsatura fundamentald a Fiintei in conformitate cu care muritorii sint. Poate ca prin aceasta incercare de a gindi pe urmele locuirii i ale construirii iese ceva mai limpede la lumina ca orice construire trebuie sa fie cuprinsa in locuire; si deopotriva, poate iese la iveala si felul in care tsi primeste construirea esenta de la locuire. Ne-am putea declara multumiti daca locuirea si construirea ar ajunge in sfera a ceea ce este demn de a fi interogat, raminind astfel ceva ce este demn de a fi gindit. Calea gindirii incercata aici poate sta insé marturie pentru faptul ca gindirea insasi face parte din locuire in acelasi sens in care face si construirea ; numai chipul fn care face ea parte e altul, [35] Construirea si gindirea sint, fiecare in felul ei, de neocolit pentru locuire. Dar ambele sint totodata insuficiente pentru Jocuire, atita vreme cit fiecare in parte tsi vede separat de treaba ei, fn loc ca fiecare sa asculte de cealalta. Iar aceasta putinta ele nu o au decit atunci cind, laolalta, construire si gindire, apartin locuirii, ramin in limitele lor si stiu ci amin- doua vin din spatiul de exersare al unei lungi experiente gi al unei neintrerupte practici. Incercém s& gindim pe urmele esentei locuirii. Pasul urmator pe aceasta cale ar fi intrebarea: care este situatia Jocuirii fn vremea noastr4, in vremea aceasta care da de gindit ? Se vorbeste pretutindeni, si pe buna dreptate, de criza de Jocuinte. Nu se vorbeste doar, se si face ceva. Se incearc& rezolvarea crizei prin crearea de locuinte, prin incurajarea construirii de locuinte, prin planificarea intregului domeniu al construirii. Oricit de dura si de deprimanta, oricit de dificila si de ameninfatoare ar fi lipsa de locuinte, criza propriu-zisd 4 locuirii nu consta in primul rind fn lipsa de locuinte. Criza propriu-zisa de locuinte dateaza, dealtfel, dinaintea razboa- ielor mondiale si a distrugerii lor, dinaintea cresterii popu- Jatiei pe pamint si este mai veche decit situatia muncitorului din industrie. Criza propriu-zisa a locuirii rezida fn faptul 11 — Originea operei de arti — cd. 558 161