Beruflich Dokumente
Kultur Dokumente
o t o t o t
PROBLEME
1) Să se scrie ecuaţiile mişcărilor reprezentate în figura următoare:
x
4
o t
1 2 3
2) Ecuaţiile mişcărilor a doi biciclişti sunt: x1=1.t şi x2=20-4.t Să se
reprezinte grafic ecuaţiile şi să se dea semnificaţia punctului de
intersecţie al graficelor respective.
R: t=4s; x=4m
49
3) Ecuaţiile mişcărilor a două mobile sunt: x1=6+t şi x2=2+2t. Să se
construiască graficele şi să se afle locul şi momentul întâlnirii lor.
R: t=4s; x=10m
4) Două maşini se deplasează una spre cealaltă cu vitezele v1=72km/h
şi v2=36km/h, plecând din două oraşe situate la distanţa d=60km. Unde
şi după cât timp se vor întâlni cele două maşini, care este viteza lor
relativă în acel moment?
R: x1=40km
5) Un mobil se mişcă uniform cu viteza v1=6m/s, altul pleacă după el
cu viteza v2=10m/s în întârziere cu τ=10s. Unde şi după cât timp îl va
ajunge pe primul?
R: t=25s; x=150m
9) Din două oraşe situate la distanţa d=6km pleacă două autobuze unul
spre celălalt cu vitezele v1=18km/h şi v2=36km/h. Un porumbel zboară
de la un autobuz la celălalt mereu cu o viteză v3=40m/s, până când cele
două autobuze se întâlnesc. Ce spaţiu parcurge porumbelul în acest
timp?
R: s=16km
a o
a o vo
o t o t o t
Întrucât variaţia vitezei se face uniform, se poate considera că viteza
medie este egală cu media vitezelor pe spaţiul analizat AB:
vm=∆x/∆t sau vm=(v1+v2)/2
de unde, folosind şi ecuaţia vitezei, rezultă:
a. t 2
x = x0 + v 0. t +
2
51
ce reprezintă legea mişcării sau ecuaţia coordonatei în mişcarea
variată.
Reprezentarea grafică a coordonatei x=f(t) este un arc de parabolă:
x x x x
a o
a o
a o a o
o t o t o t o t
Din combinarea ecuaţiei vitezei cu ecuaţia coordonatei, prin eliminarea
timpului t , se obţine următoarea ecuaţie:
v 2 = v 02 + 2a ( x − x 0 )
denumită ecuaţia lui Galilei.
PROBLEME
1) Trenul unui metrou dezvoltă o acceleraţie a=2m/s2. În cât timp acest
tren atinge viteza de regim v=72km/h ?
R: t=10s
2
2) Un mobil, mişcându-se cu acceleraţia a=2m/s , a parcurs distanţa
d=100m în timpul t=5s. Care a fost viteza iniţială?
R: v0=15m/s
3) Ce distanţă a parcurs un automobil în timp ce viteza sa a crescut de
la v1=6m/s la v2=16m/s dacă s-a mişcat cu acceleraţia a=2m/s2 ?
R: s=55m
2
4) Un tren frânează cu acceleraţia de 0,5m/s şi după t=40s se opreşte.
Care a fost viteza iniţială şi ce distanţă a parcurs până la oprire?
R: v0=20m/s;
s=400m
52
7) Un corp porneşte din repaus într-o mişcare uniform accelerată şi
parcurge un drum d1=6m, după care merge uniform încetinit distanţa
d2=4m până la oprire. Ştiind că timpul total al mişcării a fost t=10s, să
se calculeze acceleraţiile în cele două mişcări.
R: a1=0,33m/s2; a2=−
0,5m/s2
53
10) Cunoscând graficul de evoluţie al vitezei unui mobil să se
determine:
a) acceleraţiile pe cele trei porţiuni; v(m/s)
6
b) spaţiile parcurse pe cele trei porţiuni; 4
t(s)
0
2 4 6 8
13) Din vârful unui plan înclinat, cu α=300 şi lungimea "=2m, se lasă
să lunece un corp fără viteză inţială. Când ajunge la bază îşi continuă
mişcarea pe orizontală până la oprire. Cu ce viteză ajunge la baza
planului şi ce distanţă parcurge pe orizontală până la oprire, dacă µ
=0,1?
R: v=4,06m/s; s=8,24m
54
ARUNCAREA VERTICALĂ
y
Un corp lansat de jos în sus cu o viteză iniţială v0 , se va mişca
sub influenţa greutăţii, încât dacă nu intervin alte forţe, el va
v
avea o mişcare încetinită până ajunge la o înălţime maximă, t
unde viteza lui devine nulă. Acceleraţia impusă de forţa
gravitaţională va fi a=−g. Legile de mişcare pentru un astfel v0
de corp vor fi:
v=v0−gt
gt 2
şi y = v0t −
2
v = v 20 − 2gy
Pe baza acestor ecuaţii se poate calcula înălţimea maximă H şi timpul
de urcare tu , ţinând cont că sus v=0 iar y=H:
v0 v 20
tu = şi H=
g 2g
CĂDEREA LIBERĂ
Lăsând să cadă, liber, un corp de la o înălţime H, acesta va executa o
mişcare accelerată sub acţiunea greutăţii, cu acceleraţia a=g y
în sens opus axei Oy.
Ţinând cont de convenţia de semne a vitezei şi a acceleraţi- g G
ei, se pot scrie ecuaţiile mişcării: t
H
−v=−gt v
y
sau v=gt ecuaţia vitezei
gt 2
iar y= H− ecuaţia coordonatei
2
şi v2=2g(H-y) ecuaţia lui Galilei
Cu ajutorul acestor ecuaţii se poate determina viteza de cădere şi
timpul de cădere al corpului:
v c = 2gH t c = 2H / g
Aruncarea verticală de jos în sus este o mişcare dublă formată dintr-o
urcare urmată de o cădere de la înălţimea maximă H la care a ajuns
corpul
55
Se poate demonstra cu uşurinţă că :
tu=tc , vc=v0
sau că viteza corpului când trece prin acelaşi punct are aceeaşi valoare.
ARUNCAREA ORIZONTALĂ
y
De la înălţimea H se lansează, pe o direcţie orizontală, vo
un corp cu viteza iniţială v0. Mişcarea va fi compusă pe
două direcţii: pe direcţia Ox în absenţa forţelor mişcarea H
este uniformă iar pe Oy sub acţiunea greutăţii este
b
uniform accelerată (cădere liberă)
Ecuaţiile de mişcare sunt: x = v t
0
gt 2
y= H−
2
g 2
de unde y= H− x
2 v20
ARUNCAREA OBLICĂ
Prin aruncarea unui corp cu viteza iniţială v0 sub un y
unghi α faţă de orizontală, acesta va efectua o
mişcare compusă: H
-pe axa Ox o mişcare uniformă în absenţa forţelor, vo
b x
-pe axa Oy o mişcare verticală de jos în sus, în pre-
zenţa forţei gravitaţionale G.
Componentele vitezelor sunt: vox=vocosα
voy=vosinα
Ecuaţiile care descriu mişcarea compusă, pe cele două axe sunt:
gt 2
x=vot.cosα şi y = v 0 t. sin α −
2
Prin substituirea variabilei timp t din cele două ecuaţii se obţine :
g
y = x.tgα − 2 x2
2 v 0 cos α
2
57
PROBLEME
1) Un corp aruncat vertical în sus, revine la sol după un timp t=2s.
Care a fost viteza iniţială de lansare şi la ce înălţime maximă urcă
corpul?
R: v0=10m/s;
H=5m
58
9) De la înălţimea h=117,7m cade o piatră dintr-un aerostat care urcă
cu viteza v0=9,8m/s. Să se calculeze viteza cu care ajunge piatra la sol
şi timpul necesar mişcării.
R: vc=49m/s; t=6s
11) De la înălţimea H=225m cad liber două corpuri unul după altul. Al
doilea începe să cadă după ce primul a parcurs 16m. Să se calculeze
distanţa dintre corpuri în momentul când primul a ajuns la sol.
R: d=104m
12) Două corpuri sunt aruncate vertical în sus cu aceeaşi viteză iniţială
v0=19,6m/s la un interval de timp τ=2s unul după altul. După cât timp
se vor întâlni? Să se reprezinte graficele mişcărilor celor două corpuri.
R: t=3s
59
CĂDEREA LIBERĂ
DETERMINAREA ACCELERAŢIEI GRAVITAŢIONALE
g=9,806m/s2
60
Tema 17
MIŞCAREA CIRCULARĂ
Dacă un corp este supus unei forţe F , constantă, cu orientarea
perpendiculară pe vectorul viteză v , atunci traiectoria pe B
Elementele mişcării:
1) Perioada T este timpul în care mobilul parcurge o circumferinţă
completă. Mişcarea circulară este o mişcare periodică, deci se repetă
după un interval de timp , bine precizat:
T=t/n
<T>SI=s
2) Frecvenţa ν (turaţia) reprezintă numărul de circumferinţe,
complete, parcurse în unitatea de timp: υ=n/t
-1
<υ>SI=s (Hz)
Între frecvenţă şi perioadă este uşor de observat că există relaţia:
υ=1/T
3) Viteza periferică v este viteza cu care un mobil se deplasează pe
circumferinţă. Deoarece orientarea ei este tangentă la B
circumferinţă, ea se mai numeşte şi viteză tangenţială. v
v=AB/t A
Pentru o circumferinţă completă arcul de cerc AB este
egal cu lungimea cercului AB=2πR, iar timpul necesar
este egal cu o perioadă t=T, astfel formula vitezei devine:
2 πR
sau v=2πRυ v = T
61
!
Sensul vectorului viteză unghiulară ω se poate deduce cu ajutorul
regulii burghiului sau a mâinii drepte, orientarea fiind perpendiculară
pe cerc.
Între viteza unghiulară şi viteza periferică se poate deduce relaţia :
v=ω.R
5) Accelaraţia centripetă ac este rezultatul acţiunii forţei
centrale Fc şi se calculează pe baza formulei de definiţie a Fc ac
acceleraţiei : a=∆v/∆t. Astfel, expresia de calcul a o
acceleraţiei centripete este:
v2
a= = 4π 2ν2 R
R
Orientarea vectorului acceleraţie centripetă este dată de orientarea
forţei centripete: spre centrul cercului parcurs de corp.
6) Forţa centripetă Fc este forţa necesară pentru a menţine un corp
într-o mişcare circulară. Această forţă este centrală şi modifică mereu
direcţia vectorului viteză, determinând apariţia acceleraţiei centripete.
Fc=mω2R
Forţa centripetă este o forţă centrală de legătură a corpului, ea poate fi
o forţă elastică, gravitaţională, electrică etc.
7) Forţa centrifugă Fcf
Pe un disc ce se poate roti în jurul unui ax, este
aşezat un corp, legat de ax prin intermediul unui D F
dinamometru. În timpul rotirii discului,
observatorul de pe disc pune în evidenţă, cu
ajutorul dinamometrului, o forţă F. Apare o nedumerire din partea
observatorului: deşi asupra corpului acţionează o forţă totuşi corpul nu
se mişcă pe disc. Pentru a rezolva dilema, observatorul ataşează
corpului o forţă Fcf , complementară forţei F, pe care o numeşte forţă
centrifugă. Forţa centrifugă (de inerţie) Fcf echilibrează forţa F în
interiorul sistemului de referinţă (disc) încât, corpul este în echilibru şi
repaus faţă de acesta. Ce se va întâmpla decă se va rupe legătura
corpului cu axul? Faţă de observator, corpul se va îndepărta, deoarece
el nu mai este în echilibru, singura forţă care rămâne, în acel moment,
este forţa centrifugă de inerţie şi are ca efect îndepărtarea corpului faţă
de axul de rotaţie.
Aplicaţii-implicaţii:
• separatorul centrifugal
62
• storcătorul de rufe
• regulatorul centrifugal
• înclinarea şoselelor în curbe
• turtirea pământului la poli
• zidul curajului
PROBLEME
3) O halteră formată din două bile identice, legate printr-o tijă subţire,
de lungime "=0,8m şi masă neglijabilă, cade în poziţie orizontală de la
înălţimea h=1m, după care una din bile loveşte perfect elastic marginea
unei mese. Ce distanţă parcurge haltera de la ciocnire până când a doua
bilă loveşte partea verticală, laterală, a mesei?
R: d=π"/2+π2"2/16h=1,6m
63
7) Lungimea firului unui pendul conic este "=1m. Cât este
raza cercului descris de corp pentru o viteză a acestuia
v=7m/s? Cum depinde unghiul conului de masa corpului?
R: r=0,7m
64
13) Un pendul conic dublu are cele două fire de aceeaşi
lungime "=0,4m , unul în prelungirea celuilalt, care
formează cu verticala unghiurile α=600 şi β=450, având
masele egale. Să se afle viteza unghiulară de rotaţie a
axului.
g.tgβ rad
R: ω = = 3,95
"(sin α + sin β ) s
65