Beruflich Dokumente
Kultur Dokumente
Cuprinde scheletul axial format din craniu si coloana vertebrala, scheletul truncal format din
centurile pelvina si pectorala si scheletul membrelor superioare si inferioare.
Cuvantul fractura isi are originea in limba latina si inseamna spargere; provine de la
'frangere'', care insemna a frange, a rupe. Fractura este o intrerupere a continuitatii unui
os rezultata in urma unui traumatism sau a unei suprasolicitari.
Dintre fracturile scheletului, fracturile oaselor membrelor sunt cele mai frecvente si dintre
acestea pe primul loc se afla fracturile gambei.
Survin cu precadere la barbati la varsta adulta. La batrani, fracturile apar mai frecvent la
femei din cauza osteoporozei de cauza endocrina (postmenopauza) care apare mai precoce si
este mai intensa la femei decat la barbati. La copii, fracturile apar mai rar, datorita
elasticitatii mai mari a osului.
Diagnosticul de fractura
Prezenta durerii spontane si imposibilitatea realizarii miscarilor aparute in urma unui
accident mai mult sau mai putin grav orienteaza diagnosticul de fractura. Pentru
confirmarea acestui diagnostic si pentru tratament corespunzator este indicat un examen
ortopedic.
La examenul clinic local realizat de catre medic se constata mobilitatea anormala, prezenta
de crepitatie osoasa (este o senzatie tactila si auditiva care se percepe atunci cand o suprafata
osoasa se freaca pe cealalta in focarul de fractura), netransmisibilitatea miscarii si
intreruperea continuitatii osoase.
Tratamentul fracturilor
Scopul tratamentului fracturii este de a restabili cat mai repede functia si in al doilea rand
forma, asa incat persoana afectata sa-si poata relua activitatea in cel mai scurt timp.
Primul jutor in cazul unei fracturi presupune: imobilizarea provizorie corecta a regiunii
afectate, calmarea durerii prin administrarea unui antialgic, pansarea in caz de fractura
deschisa.
Tratamentul fracturilor presupune tratament conservator si tratament chirurgical. Exista
mai multe variante de tratament conservator:
- metoda ortopedica pura, cea mai frecvent folosita, prin care fractura este redusa de catre
medicul ortoped si apoi este imobilizata cu ajutorul aparatului gipsat; dupa scoaterea
aparatului gipsat este indicata kinetoterapia;
- metoda extensiei continue si
- metoda tratamentului functional utilizata adesea la varstinici.
Tratamentul chirurgical in fracturi vizeaza restabilirea continuitatii osului fracturat prin
fixare cu ajutorul unor implante metalice (material de osteosinteza). Materialele de
osteosinteza sunt de diferite tipuri in functie de osul fracturat, tipul de fractura si pot fi:
suruburi si placi insurubate, tije centromedulare, lame placi, fixator extern.