Beruflich Dokumente
Kultur Dokumente
MARIN RUIU
TACTICĂ
CRIMINALISTICĂ
ISBN: 978-973-88201-4-2
© Editura AIT Laboratories; www.itcode.ro
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
3
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
CUPRINS
CUPRINS ...................................................................... 5
Capitolul 1 - CERCETAREA LA FAŢA LOCULUI ................... 9
1.1 Noţiunea şi importanţa cercetării la faţa locului. ............ 9
1.2 Necesitatea efectuării activităţii de cercetare la faţa
locului ......................................................................... 12
1.3 Trăsăturile caracteristice ale activităţii de cercetare
la faţa locului ............................................................... 14
1.4 Măsuri ce se impun a fi luate de către persoanele
sosite primele la faţa locului ......................................... 16
1.4.1 Activităţi destinate salvării victimelor, acordării
primului ajutor medical şi îndepărtării altor pericole ...... 17
1.4.2 Activităţi ce au ca scop conservarea locului ce
urmează a fi cercetat ...................................................... 18
1.4.3 Activităţi ce urmăresc identificarea martorilor oculari
şi a persoanelor suspecte. Prinderea şi reţinerea
făptuitorilor. ................................................................... 19
1.4.4 Anunţarea organului judiciar competent a efectua
cercetarea la faţa locului. ............................................... 21
1.5 Pregătirea în vederea cercetării la faţa locului. .............. 21
1.5.1 Activităţi pregătitoare, care se efectuează până la
deplasarea la faţa locului. .............................................. 22
1.5.2 Activităţi pregătitoare efectuate la faţa locului ................ 26
1.6 Desfăşurarea cercetării la faţa locului .......................... 34
1.6.1 Reguli tactice, cu caracter general, ce guvernează
desfăşurarea cercetării la faţa locului ............................. 34
1.6.2 Efectuarea cercetării la faţa locului ................................ 40
1.7 Rolul persoanei vătămate în desfăşurarea cercetării
la faţa locului ............................................................... 51
1.8 Fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului ................. 55
1.8.1 Fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului prin
proces-verbal.................................................................. 57
1.8.2 Fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului prin
înregistrări de sunet şi imagine ...................................... 65
1.8.3 Schiţa locului faptei ....................................................... 72
5
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
8
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
cursul anului 2009 cercetarea la faţa locului este reglementată la art. 191, după cum
urmează:
1. Cercetarea locului faptei se dispune în cursul urmăririi penale de către organul
de urmărire penală, iar în cursul judecăţii de către instanţa de judecată, atunci
când este necesară constatarea directă în scopul determinării sau clarificării unor
împrejurări de fapt ce prezintă importanţă în cadrul procesului penal, precum şi ori
de câte ori există suspiciuni cu privire la decesul unei persoane.
2. Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate interzice
persoanelor care se află ori care vin la locul unde se efectuează cercetarea, să
comunice între ele sau cu alte persoane.
3. Organul de urmărire penală sau instanţa efectuează cercetarea locului faptei în
prezenţa unui martor, afară de cazul în care există o imposibilitate obiectivă de a
asigura prezenţa acestuia.
9
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
4 N.A. – în măsura în care fac parte din cadrul organelor de cercetare penală ale
poliţiei judiciare
5 N.A. – în nici un caz „arealul” aşa cum face vorbire manualul de bune practici la
6 N.A. – a se vedea, ca exemplu, opiniile exprimate de A. Ciopraga în op. cit. pag. 32,
potrivit cu care cele două noţiuni nu se identifică întotdeauna deoarece „noţiunea de
faţă a locului are un înţeles mai larg” şi de V. Bercheşan, C. Pletea, Ion Eugen
Sandu în op. cit. pag. 27 care apreciază că legea procesuală penală nu precizează
înţelesul noţiunii de „faţa locului”, deoarece, aceasta ar fi inutil în condiţiile în care,
legiuitorul referindu-se la competenţa teritorială a organelor judiciare, defineşte
noţiunea de “locul săvârşirii infracţiunii”.
7 E. Stancu în Criminalistica – investigarea ştiinţifică a infracţiunilor, Edit. Actami
locului
14
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
14N.A. – în acest sens a se vedea şi A. Ciopraga op. cit. pag 46; V Bercheşan, C.
Pletea, Ion Eugen Sandu op. cit. pag. 32; V. Bercheşan op. cit. pag. 256
18
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
19
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
într-un fel sau altul, în locul faptei, producând urme sau modificări
ale acestuia.
De asemenea, este posibil ca, printre persoanele rămase la
faţa locului după consumarea activităţii ilicite, de multe ori în număr
mare, să fie şi făptuitorul, care, conştient de inutilitatea opunerii
unei rezistenţe sau încercări de a se ascunde, nu părăseşte locul
faptei sau, în unele cazuri, se reuşeşte imobilizarea sa de către
martorii oculari ori de către alte persoane. Într-o asemenea ipoteză,
este necesară, pe lângă identificarea făptuitorului, luarea unor
măsuri, care să aibă ca rezultat evitarea oricărei încercări de a fugi,
din partea acestuia şi izolarea sa, în vederea prevenirii unor
manifestări – posibil violente – ale unor persoane erijate în „opinia
publică”, influenţate negativ de modul de desfăşurare a activităţii
ilicite sau/şi de urmările acesteia, în multe cazuri, putându-se
ajunge la o furie generalizată.
În situaţia în care făptuitorul a părăsit locul faptei, iar
semnalmentele sale au fost reţinute de către martorii oculari sau/şi
de către persoana vătămată, se vor lua măsuri operative de căutare,
dare în urmărire şi comunicarea semnalmentelor la unităţile de
poliţie, pe teritoriul de competenţă al cărora se presupune că s-ar
ascunde sau s-ar deplasa, în vederea ascunderii.
Indiferent dacă făptuitorul a fost identificat şi reţinut la faţa
locului sau după desfăşurarea unor operaţiuni de căutare, agenţii de
poliţie15 vor supune unui examen minuţios corpul şi îmbrăcămintea
acestuia, în vederea descoperirii de urme sau obiecte de natură
compromiţătoare, care să prezinte interes pentru cercetări – obiecte
care au rezultat din desfăşurarea activităţii ilicite, obiecte folosite
sau destinate să fie folosite la desfăşurarea activităţii ilicite, etc.
Întrucât, cu ocazia efectuării acestor activităţi, în principiu,
contactul nemijlocit între persoane este inevitabil, trebuie acordată
atenţie şi manifestată toată diligenţa, pentru evitarea situaţiilor în
care este pusă în pericol sănătatea, integritatea corporală sau chiar
viaţa persoanelor, cunoscut fiind că, adesea, persoanele implicate,
într-un fel sau altul, în săvârşirea de infracţiuni, se manifestă
violent, adesea sfidează agenţii de poliţie, bruschează martorii,
încearcă să impună anumite puncte de vedere, desfăşoară diferite
acţiuni, de natură a crea dezordine şi a compromite cercetările.
21
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
22
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
cursul anului 2009 se face referire la prezenţa unui singur martor asistent
22 N.A. – în acelaşi sens V. Becheşan, C. Pletea, I.E. Sandu op. cit. pag. 37
23
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
25
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
27
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
26 N.A. – a se vedea, ca exemplu, V. Bercheşan, C. Pletea , I.E. Sandu op. cit. pag 41
28
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
29
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
27 N.A. – noţiuni precum „conducere unică”, „conlucrarea fără rezerve între membrii
31
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
32
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
33
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
37N.A. – această opţiune este prezentă în toate lucrările de referinţă din doctrină iar,
ca o confirmare, aceasta este asimilată şi în practică
40
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
46N.A. – prin fotografii sau prin folosirea altor mijloace tehnice ce pot înregistra la
parametrii de fidelitate adecvaţi domeniului judiciar imaginea obiectelor
45
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
49
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
53 N.A. – a se vedea Art. 1 din Codul de Procedură Penală, deşi termenii de anchetă
penală şi proces penal nu sunt echivalenţi, ultimul fiind mai vast, înglobându-l pe
primul.
54 S. Alamoreanu, N. Zamfirescu – Introducere în interpretarea fenomenologică a
56N.A. – este vorba despre elemente care exced descrierii unei persoane după metoda
portretului vorbit, precum mirosul, o anumită expresie a feţei, un anumit mod de a
pronunţa anumite cuvinte sau expresii, modul în care purta obiectele de
vestimentaţie, etc.
52
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
53
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
unor activităţi ilicite cu violenţă. În cazul altor tipuri de activităţi ilicite relaţiile dintre
făptuitor şi persoana vătămată încep, de la caz la caz, să capete un caracter indirect
54
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
55
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
57
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
70 N.A. – ordonanţa sau rezoluţia motivată prin care se dispune efectuarea constatării
61
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
74 N.A. – este bine să se facă unele precizări cu privire la culoarea iniţială şi cea
80 N.A. – în sens larg, incluzându-se aici şi locul unde se află amplasate obiectele care
au servit la sau au alte legături cu săvârşirea infracţiunii, perimetrul pe care au
apărut consecinţe, perimetrul pe care s-au desfăşurat diferite secvenţe din „filmul”
săvârşirii infracţiunii, etc.
81 I. Mircea – op. cit. pag. 33
82 N.A. – dacă prin sunetele înregistrate se completează adecvat imaginile, atunci
totul capătă raţiune; dacă sunetul este nerelevant, imaginile fiind suficiente pentru
ilustrarea aspectelor considerate importante de către echipă atunci poate deveni
necesar să se renunţe la sunet, acesta putând deranja, devenind obositor, etc.
83 În acelaşi sens a se vedea şi V. Bercheşan – Valorificarea ştiinţifică a urmelor
84 N.A. – practicienii folosesc adesea scara de 4:1 în cazul striaţiilor lăsate de folosirea
instrumentelor pentru forţarea sistemelor de asigurare a diferitelor încăperi, urmelor
papilare, caracteristicilor urmelor lăsate obiectele de încălţăminte, etc.
85 V. Bercheşan – Valorificarea ştiinţifică a urmelor infracţiunii-curs de tehnică
70
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
de Criminalistică unde sunt prezentate drept reguli, ca reguli fiind preluate şi în alte
lucrări apărute de-a lungul timpului, ultima fiind cea elaborată de către C. Pletea -
Criminalistica – Elemente de anchetă penală, în 2003
72
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
73
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
I.E.Sandu op. cit pag. 86 şi următoarele; C. Pletea op. cit. pag. 55-56
93 N.A. – pentru detalii ase vedea cursul coordonat de prof. Paul Breuninger 3D CAD
75
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
de persoane, etc.
76
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
77
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
78
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
79
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
81
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
82
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
100 C. Aioniţoaie, C. Pletea în Tratat de tactică criminalistică, op. cit. pag. 285
85
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
101 N.A. – a se vedea şi C. Radu ş.a. – Expertizele mijloc de probă în procesul penal,
Edit. Tehnică, Bucureşti, 2000, pag. 34
102 Codul de procedură penală art. 112
86
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
104 A. Ciopraga, op. cit. pag 412-413; C. Pletea, op. cit. pag. 93
105 C. Aioniţoaie, C. Pletea op.cit. pag. 242
88
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
89
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
91
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
109 C. Aioniţoaie, E. Pălănceanu în tratat de tactică criminalistică, op. cit, pag. 194;
C. Pletea op. cit. pag. 303; V. Bercheşan Îndrumar complet de cercetare penală, op.
cit. pag. 284
93
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
94
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
95
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
112 N.A. – în conformitate cu art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală „Constituie
probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei
unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea
împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.”
113 N.A. – a se vedea prevederile art. 94 şi art. 95 din Codul de procedură penală ce
fac vorbire despre „obiecte ca mijloc de probă” şi „corpuri delicte” în fapt fiind vorba
despre obiecte care, datorită legăturilor cu activitatea ilicită, permit să se stabilească
atât împrejurările concrete în care s-a săvârşit infracţiunea, cât şi stabilirea
identităţii infractorului, în literatura juridică au fost numite şi probe materiale – G.
Theodoru (1959)
98
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
114 N.A. – a se vedea şi A. Ciopraga op. cit. pag. 110, C. Aioniţoaie, V. Bercheşan op.
cit. pag. 207-208, E. Stancu op. cit. pag. 117, V. Bercheşan op. cit. pag. 272-273, C.
Pletea op. cit. pag. 315
115 N.A. – sunt abordări atât în lucrările de tactică criminalistică cât şi în cele de
102
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
118 C. Drăghici, C. E. Ştefan – op. cit. pag 100; C. Pletea, op. cit. pag. 326
119 A. Ciopraga, op. cit. pag. 114
120 Art. 103 din codul de procedură penală
103
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
123 N.A. – este vorba despre riscuri ce implică viaţa, integritatea corporală sau
107
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
108
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
135 N.A. – este utilă fixarea prin înregistrări de sunet declaraţiile persoanelor
apărării şi, bineînţeles învinuitul sau suspectul – într-o posibilă evoluţie a legii
procesual penale – ori inculpatul au posibilitatea să valorifica drepturi specifice atât
în faza urmăririi penale cât şi în faza de judecată ori în căile de atac
109
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
111
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
112
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
245-246
115
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
156 N.A. – Art. 163, alin. 1 din proiectul Codului de Procedură Penală depus la
157 N. A. – în cazul unor urme a căror existenţă sau/şi caracteristici care pot fi utile
anchetei necesită cunoştinţele unor specialişti sau experţi se vor dispune constatări
tehnico-ştiinţifice sau expertize
158 C. Pletea, op. cit. pag. 337 – Cât priveşte percheziţia corpului persoanei, al cărei
159I. Mircea, op. cit., pag. 293; E. Stancu, op. cit., pag. 461.
160 N.A. – aşezarea persoanei în genunchi sau în picioare cu mâinile în sus ori
sprijinite pe zid şi picioarele depărtate
119
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
161 A. Ciopraga, op. cit., pag. 124; E. Stancu, op. cit., pag. 462. C. Aioniţoaie, V.
Bercheşan. op. cit., pag. 222.
162 C. Pletea op. cit. pag. 335
120
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
123
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
pag. 280
172 A. Ciopraga, op. cit. pag 129; V. Bercheşan, op. cit. pag. 281.
124
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
174V. Bercheşan, op. cit., pag. 281; C. Aioniţoaie ş.a., op. cit., pag. 225.
175C. Pletea op. cit. pag. 339
176 N.A. – obligaţia legitimării şi prezentării documentului în baza căruia se
127
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
128
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
din partea celui percheziţionat, din partea familiei sale sau a altor
persoane găsite la faţa locului.
Respectarea regulilor precizate au în vedere, în primul rând,
realizarea scopului percheziţiei şi, în al doilea rând, aspect deosebit
de important, protejarea persoanelor care au furnizat informaţii
despre locurile de ascundere – persoana percheziţionată trebuind să
fie convinsă că găsirea probelor şi a mijloacelor materiale de probă s-
a datorat perseverenţei membrilor echipei, profesionalismului lor.
Încă din etapa desfăşurării activităţilor pregătitoare,
anchetatorii trebuie să accepte – raţionament logic elementar – că
atunci când o persoană are ceva de ascuns, în funcţie de
particularităţile obiectului de ascuns, foloseşte orice incintă,
recipient sau alt obiect pretabil a fi folosit ca ascunzătoare ori
construieşte, special, o ascunzătoare pretabilă a ascunde ori a
disimula prezenţa obiectului/obiectelor compromiţătoare.
Ce ar trebui să facă membrii echipei de percheziţie pentru a
putea descoperi cu uşurinţă locurile în care au fost ascunse obiecte
de interes pentru anchetă ?
Înainte de toate, anchetatorii trebuie să se raporteze la
particularităţile locului de cercetat – fiecare loc, fiecare percheziţie
având particularităţi importante – chiar şi în condiţiile
percheziţionării succesive a unor imobile construite după acelaşi
proiect. De la caz la caz, în practică au fost identificate ca
ascunzători des folosite: recipiente (de orice natură); alimente
feliabile sau care au o consistenţă adecvată pentru a ascunde în
interiorul lor obiecte precum înscrisuri, telefoane mobile, memory-
stickuri, droguri; lenjeria de pat sau cea de corp; obiecte de uz intim;
piese de mobilier; tablouri; statuete din ghips, ceară sau alte
materiale care permit intervenţii facile; parchetul; gresia; faianţa;
tapiţeria; cămările; pivniţele; ş.a.
În altă ordine de idei, mai trebuie respectate reguli precum188:
- stabilirea prin măsurători a concordanţei dintre dimensiunile
exterioare şi cele interioare a diferitelor obiecte susceptibile de a fi
folosite ca ascunzători;
- determinarea greutăţii normale şi a conţinutului unor recipiente –
oale, cratiţe, ibrice, ceainice, borcane, rezervoare – în care se pot
introduce obiecte de interes pentru anchetatori;
- identificarea unor „împrejurări negative”, devieri de la starea
normală, de la ceea ce se poate accepta ca firesc – diferenţe de
nuanţă care pot trăda revopsiri, lipsa statului de praf caracteristic
ori diferenţe semnificative de grosime pe suprafeţe învecinate,
modificarea sunetului emis la lovirea unui corp de perete sau de alte
188C. Drăghici, C.E. Ştefan, op. cit, pag. 143-144; C. Aioniţoaie, V. Bercheşan. op. cit.,
pag. 226. E. Stancu, op. cit. pag. 468
130
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
131
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
196 N.A. – a se vedea în acest sens şi E. Stancu, op. cit, pag. 473
197 N.A. – de fiecare dată anchetatorii vor trebuisă evalueze stadiul legislaţiei
procedurale în materie atunci când vor să desfăşoare o asemenea percheziţie
împotriva voinţei conducerii executive a persoanei juridice
198 C. Pletea op. cit. pag. 345, citându-l pe E. Stancu, op. cit. pag. 473
135
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
199 N.A. – consider că aspectele de natură procesual penală pot fi detaliate într-un
136
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
203 N.A. – metoda obiectivă, metoda subiectivă, metoda mixtă; a se vedea cap. 1
204 A. Ciopraga. op. cit., pag. 141.
205 E. Stancu, op. cit. pag. 478
138
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
139
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
140
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
143
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
213 N.A. – orice calculator poate fi conectat la o reţea, ca atare, în orice situaţie
pentru autorităţile statului, Pro Patria Lex 1/2002, Academia de Poliţie A.I. Cuza,
pag. 86
144
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
în reţea, sau atunci când organul judiciar este asistat de o persoană ce are cunoştinţe
asupra modului de funcţionare a sistemului respectiv, precum şi asupra procedurilor
ce sunt folosite pentru închiderea lui.
145
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
147
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
151
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
152
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
2007, pag. 411; I. Butoi, I.T. Butoi – Psihologie judiciară, Tratat universitar, Editura
Fundaţiei România de mâine, Bucureşti 2001pag 145.
153
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
154
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
155
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
232 Al. Roşca, Psihologie generală, ediţia a II-a, Editura Didactică şi Pedagogică, 1975,
pag. 230–231.
233 E. Stancu, op. cit. pag. 413
234 Gr. Davidescu, 5 simţuri?… 5 porţi spre cunoaştere, Editura Albatros, 1972, pag.
268.
235 A. Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale…, pag. 23.
156
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
160
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
161
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
162
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
163
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
267 E. Stancu, op. cit., pag. 379; T. Butoi, I.T. Butoi, op. cit., pag. 146.
165
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Recepţia vizuală sau mărturia tip, are frecvenţa cea mai mare
în activitatea organelor judiciare, fiind considerată superioară celei
auditive prin conferirea unei imagini exacte şi complete a lumii
înconjurătoare. Recepţia vizuală funcţionează pe principiul
aparatului fotografic, înregistrând imaginea răsturnată, însă redarea
acesteia nu se face în acelaşi fel, datorită modificărilor intervenite pe
relaţia retină – cortex care o înfăţişează în mod real, fenomen
denumit constanţa percepţiei ce contrazice legile opticii geometrice.
Percepţia eficientă a undelor electromagnetice din
componenţa luminii se situează între 400 – 750 milimicroni, după
modul cum se asociază culorile, iar lumina este cromatică şi
acromatică. Lumina acromatică are în componenţă culorile alb şi
negru, precum şi nuanţe de gri, care fac trecerea spre acestea, în
timp ce lumina cromatică include celelalte culori.
Intensitatea sunetului determină o creştere a sensibilităţii
vizuale la culorile reci – verde, albastru, violet – şi o diminuare la
culorile calde – galben, roşu, orange268. Condiţiile de iluminare
(naturală sau artificială), influenţează receptarea culorilor, iar
vederea crepusculară sau nocturnă determină virarea nuanţelor
coloristice apropiate. Datorită acestui fenomen martorul solicitat să
se pronunţe cu privire la culoarea vestimentaţiei făptuitorului va
spune că paltonul era de culoare neagră, în realitate acesta era
bleumarin, dacă percepţia s-a realizat în condiţii de luminozitate
scăzută. Percepţia vizuală comportă unele imperfecţiuni când se
trece din medii luminoase în cele întunecoase şi invers, organul
receptor având nevoie de o perioadă de graţie – cel puţin 10 minute –
necesară adaptării, după care intervine acomodarea sau
obişnuinţa269.
O problemă deosebit de importantă în cadrul anchetei o
constituie perceperea relaţiilor spaţiale în raport de sursa receptoare:
auditivă, vizuală, luate individual sau combinate – din această
perspectivă martorul fiind solicitat să aprecieze mărimea, forma,
orientarea în spaţiu, localizarea unor fenomene ce interesează cauza
în care este ascultat. Organul judiciar trebuie să cunoască că
perceperea eficientă a spaţiului începe de la 10 cm faţă de organul
receptor şi se întinde până la aproximativ 450 m, iar prin exersare se
poate ajunge până la 1200 m. Una este să percepi eficient spaţiul şi
alta este să percepi eficient caracteristici pe baza cărora să poată fi
identificate persoane, obiecte, animale, etc., astfel că trebuie
acceptat faptul că, la distanţele mari, martorul nu poate să indice
275 E.Stancu, op. cit., pag 382–383; A. Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale…,
pag. 95–98; C. Suciu, op. cit., pag. 578–579; V. Bercheşan, I. E. Sandu, op. cit., pag.
124–128.
276 E. Stancu, op. cit., pag. pag 382–383; A. Ciopraga, op. cit., pag. 98–100.
169
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
1923, pag. 129–134; Al. Roşca, op. cit., pag. 241; A. Ciopraga, op. cit., pag. 99–101.
278 T. Butoi, I.T. Butoi, op. cit., pag. 154–155.
279 Reproducerea se face numai după satisfacerea informaţională a expectanţei. (N.A.).
170
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
172
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
175
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
178
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
295 N.A. – în limbajul interior pot apare expresii precum: „nu s-a născut cel care să-l
poată prinde pe ...”; „i-am făcut pe proştii ăştia”,; expresii de natură a sublinia
superioritatea individului
179
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
297 N.A. – aspecte interzise atât de dreptul intern, cât şi de dreptul internaţional
298 A. Ciopraga, op. cit., pag. 245.
181
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
183
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
187
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
198
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
210
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
353E. Stancu, op. cit., pag 437, C. Aioniţoaie, T. Butoi, op. cit., pag. 94.
354 N.A. – prevederile legale fac referire la minori, militari în termen sau cu termen
redus, rezervişti, concentraţi, elevi (studenţi) ai unor instituţii militare de învăţământ,
internaţi într-o şcoală specială de reeducare şi muncă ori când este arestat, chiar în
altă cauză, cât şi în cazul celorlalţi învinuiţi sau inculpaţi
212
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
216
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
368 N.A. – există posibilitatea ca anchetatorul să afle tot ceea ce şi-a propus încă din
etapa ascultării libere; într-o asemenea situaţie ipotetică, totuşi, ar trebui observat că
cele constatate trebuie verificate iar aceasta poate începe, chiar, cu etapa ascultării
dirijate
369 E. Stancu, op. cit., pag. 425.
370 Ibidem, pag. 426.
221
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
N. Mitrofan ş.a., Psihologie Judiciară, Editura Şansa, Bucureşti, 1994, pag. 107–
391
108.
227
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
229
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
231
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
237
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
238
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
242
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
247
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
248
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
250
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
253
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
259
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
450 Kassin, S. & Fong, C. “I'm Innocent!”: Effects of Training on Judgments of Truth
and Deception in the Interrogation Room," Law and Human Behavior, Vol. 23, No. 5,
1999. – Un studiu recent efectuat de către autori confirmă rolul constructiv al unui
comportament neconflictual din partea anchetatorului în acest domeniu. Nişte
observatori au analizat interviurile filmate ale unor studenţi ce interpretau rolurile
unor persoane vinovate sau nevinovate ce au comis o infracţiune fictivă. În aceste
interviuri studentul dădea o declaraţie iniţială, după care însă anchetatorul devenea
furios şi spunea: „La naiba, nu mă mai minţi! Te-am prins în flagrant. Acum spune-
mi adevărul”. Subiectului i se spunea apoi să îşi reformuleze alibiul. Interviurile
durau în medie cinci minute. Jumătate dintre observatori erau „neantrenaţi” şi se
bazau pe propria judecată (urmărind neconcordanţe în relatări, scăpări verbale,
nervozitate generală) pentru a formula opinii referitoare la onestitatea subiecţilor.
Cealaltă jumătate a fost „antrenată” în domeniul analizei comportamentului prin
vizionarea unui material de 30 de minute care descria unele dintre simptomele
comportamentale folosite pentru a evalua un subiect pe parcursul unui interviu
neincriminator. Studiul a scos la iveala două rezultate anticipabile: în primul rând,
niciunul dintre observatori, fie ei antrenaţi sau neantrenaţi, nu a fost capabil să
diferenţieze subiecţii oneşti de cei mincinoşi decât pur întâmplător. În al doilea rând,
studenţii antrenaţi care s-au bazat pe simptome comportamentale evidenţiate pe
parcursul unui interviu neincriminator s-au descurcat la fel de bine ca cei
neantrenaţi.
260
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
261
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
262
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
263
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
264
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
266
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
95
267
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
268
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Încă din cele mai vechi timpuri ale existenţei, s-a constatat
faptul că atunci când o persoana minte, au loc modificări
psihofiziologice la nivelul organismului acesteia fiind descoperite şi
perfecţionate diferite tehnici de detectare psihofiziologică a
comportamentului simulat. La persoanele normale din punct de
vedere psihofiziologic, comportamentul simulat este adeseori asociat
cu trăirea unor stări emotive intense care se accentuează în
momentul investigaţiei criminalistice. Cele mai frecvente reacţii
psihofiziologice care au fost puse în evidenţă la subiecţii supuşi
anchetei judiciare, ca urmare a unor comportamente infracţionale
săvârşite şi care erau motivaţi pentru dezvoltarea unui
comportament simulat, au fost: accelerarea ritmului cardiac,
creşterea presiunii sanguine, apariţia fenomenelor vasodilatatorii şi
vasoconstrictorii (hiperemie sau paloare), accelerarea şi sacadarea
respiraţiei, dereglarea fonaţiei şi emisiunii de sunete, hiposalivaţia şi
contractarea subită a muşchilor scheletici.
Toate aceste reacţii neurovegetative, declanşate intern, sunt
slab supuse unui control voluntar, fiind determinate de gradul de
percepere a riscului de a fi detectat, rod al unei evaluări cognitive a
situaţiei. Aceste reacţii sunt asociate cu un comportament manifest,
cu valoare de identificare, pentru specialiştii din domeniul judiciar, a
unei disonanţe între declaraţiile subiectului şi gradul de acord
asupra lor. Din comportamentele externe relaţionate cu modificările
neurofiziologice rezultă schimbări ale mimicii şi pantomimicii,
blocarea bruscă a funcţiilor motorii, tremurul din voce, modificarea
timpului de latenţă între perceperea întrebării şi furnizarea
răspunsului. Manifestările prezentate anterior sunt elemente ale
vieţii psihice şi comportamentale pe care orice persoană le
experimentează de-a lungul vieţii, fie că a fost sau nu obiect al unei
investigaţii criminalistice. Ele au fost puse în evidenţă prin diverse
încercări practice şi experimentale de-a lungul timpului, însă ceea ce
s-a obţinut sunt doar patternuri de posibile manifestări
(comportamentale şi fiziologice), care diferă de la o persoană la alta
datorită frecvenţei, intensităţii, duratei etc. În funcţie de modul în
care sunt trăite şi exteriorizate aceste „comportamente” s-au creat
diferite tehnici de control a sincerităţii.
Cele mai cunoscute tehnici de investigare în acest domeniu
sunt:
• Metoda asociaţiei libere;
• Metoda experienţei motrice;
• Tehnici pentru suprimarea cenzurii conştiente;
• Metoda detectării stresului emoţional în scris;
• Metoda detectării stresului din voce;
269
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
• Tehnica poligraf;
• Potenţialele evocate ale creierului.
Metoda asociaţiei libere – Ca tehnică de diagnosticare a
comportamentului simulat, porneşte de la premisa că o anumită
semnificaţie a cuvintelor-stimul, care se prezintă subiectului
investigat, determină o activare la nivelul reţelelor semantice,
exercitând o influenţă specifică asupra stării emoţionale a
subiectului, respectiv asupra asociaţiilor pe care acesta le stabileşte
ulterior. Există o serie de criterii care-şi fac simţită prezenţa în
orientarea stabilirii asocierilor de idei legate de un cuvânt stimul.
Astfel, dacă la cuvântul-stimul „mic” se răspunde prin cuvântul
„mare”, iar la „alb” cu „negru”, se poate concluziona că asocierile
făcute au la baza principiul contrastului458.
Una dintre modalităţile acestei tehnici strâns legate de
detectarea comportamentului simulat o reprezintă înregistrarea
timpului de latenţă. Dacă viteza de reacţie verbală este diferită la
cuvintele critice faţă de cele nesemnificative, dacă subiectul refuză
răspunsul la unele cuvinte critice sau repetă, în lipsa altui cuvânt,
răspunsuri verbale anterioare, atunci vinovăţia subiectului poate fi
socotită dovedită459. Prin timpul de latenţă se înţelege perioada care
se scurge de la emiterea unui stimul până la producerea reacţiei. În
cadrul acestor tehnici intră şi proba Abrahamsen-Rassanof-Yung460,
care utilizează tehnica asocierii de cuvinte însoţită de înregistrarea
timpilor de răspuns, ca indicatori ai stărilor afective legate de
evenimente pe care persoana, obiect al investigaţiei, vrea să le
ascundă. Procedura constă în administrarea unei liste de cuvinte la
care subiectul trebuie să găsească cuvinte asociate, într-un timp cât
mai scurt. Lista este elaborată după o studiere detaliată a cazului şi
cuprinde cuvinte „neutre”, respectiv „afectogene”, a căror
semnificaţie este legată direct sau indirect de ceea ce subiectul
încearcă să ascundă.
Comparaţia între reacţiile la cele două tipuri de cuvinte
(neutre sau afectogene) permite decelarea influenţei emotivităţii,
determinată de perceperea riscului de a fi detectat, asupra tipului de
răspuns oferit şi a timpului de reacţie, cunoscându-se că la stimulii
neutri timpul de latenţă este constant, iar la cuvintele afectogene
crescut461. Indicii care se urmăresc pentru a se putea pune în
evidenţă tendinţa de simulare a subiectului sunt:
pag. 64-65
461 Butoi T. op. cit., pag. 68
270
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
274
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Capitolul 5 - RECONSTITUIREA
277
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
278
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
280
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
282
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
riscurile la care poate fi expus, vor fi procurate centuri de siguranţă, frânghii, căşti de
protecţie etc.
284
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
285
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
288
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
290
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
292
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
295
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Capitolul 6 - CONFRUNTAREA
296
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
299
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
301
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
303
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
304
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
306
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
308
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
499 Idem.
500 C.Suciu, op.cit., pag. 172.
501 În acelaşi sens, A.Ciopraga, op.cit., pag. 36-37.
310
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
510 I.Mircea, Despre tactica audierii primare a minorilor, Revista Studia Universitatis
317
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
318
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
322
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
326
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
542 Idem.
543E.Stancu, op.cit., pag. 172
544Idem, pag. 155.
545 A se vedea şi V.Bercheşan, M.Ruiu, op.cit., pag. 670.
328
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
329
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
330
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
332
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
333
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
335
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
560 Al. Roşca – Psihologie generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975,
pag.236-237
561 C.Suciu – Criminalistica, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972, pag. 578 –
579 T.Bogdan – Probleme de psihologie judiciară, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1973,
pag.164-166; A. Ciopraga şi I. Iacobuţă – Criminalistică, Ed. Junimea, Iaşi, 2001,
pag.302
337
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
338
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
339
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
- Titulatura procesului-verbal;
- Data şi locul întocmirii;
- Numele, prenumele, calitatea şi unitatea din care fac parte
organele judiciare care au efectuat constatarea;
- Modalitatea de sesizare (denunţ, plângeri, din oficiu etc.) şi
motivarea intervenţiei;
- Toate date de identificare a martorilor asistenţi;
- În ce a constat activitatea ilicită;
- Datele de identificare a făptuitorului;
- Rezultatul percheziţiei corporale, datele de individualizare a
bunurilor, înscrisurilor ori a valorilor identificate şi măsurile
care au fost luate cu privire la acestea;
340
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
341
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
BIBLIOGRAFIE
● Constituţia României
● Codul penal al României
● Codul de procedură penală al României
343
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
344
GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
345
TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
346