Peretele abdominal

Autor: Popa Sorin

Abdomenul reprezinta partea trunchiului interpusa intre torace si pelvis, la niveul
caruia se gasesc majoritatea organelor ce alcatuiesc tubul digestiv si glandele sale
anexe, o parte a aparatului urinar, vase, noduri limfatice si nervi importanti, toate
acestea sustinute fizic si functional in cavitatea abdominala si prin intermediul peretilor
abdominali. Cu alte cuvinte, peretii abdominali, datorita structurii lor, sunt implicati in
mentinerea presei abdominale si consecutiv in functionarea corespunzatoare a acestora,
acestia avand posibilitatea sa isi modifice in permanenta starea de tensiune in vederea
unei adaptari adecvate la variatiile de volum si tensiune ale viscerelor prezente la acest
nivel. Laparotomia reprezinta deschiderea chirurgicala a cavitatii abdominale si
presupune traversarea tuturor planurilor parietale, explorarea si accesul chirurgical
asupra organelor abdominale realizandu-se cu o dificultate mai mica comparativ cu cele
toracice sau pelviene, totodata protectia oferita acestora fiind mult mai redusa.
Anatomia peretelui abdominal
Peretii abdominali sunt reprezentati de parti moi, cu exceptia celui inferior care lipseste,
cavitatea abdominala comunicand larg cu cea pelviana. Se considera ca, din punct de
vedere topografic, coloana vertebrala lombara reprezinta o portiune a regiunii rahidiene,
nefiind luata, astfel, in calcul in prezentarea regiunilor parietale ale abdomenului.
Peretele superior al abdomenului este reprezentat de diafragm, detalii despre care
gasiti in sectiunea corespunzatoare (Diafragmul).
In clinica, pentru peretele antero-lateral al abdomenului este abordata o diviziune
conventionala parieto-viscerala, cu scopul de a facilita proiectarea intr-un perimetru
parietal relativ bine delimitat a lojilor si viscerelor abdominale, precum si a unor
simptome caracteristice patologiei acestora.
Astfel, prin trasarea a doua linii verticale, dreapta si stanga, prin mijlocul plicelor
inghinale si a doua linii orizontale, superioara si inferioara, prin extremitatea anterioara
a coastelor 10 si respectiv prin punctul cel mai inalt al crestelor iliace, se obtin cele 9
regiuni clinico-topografice ale peretelui abdominal anterior. Superior, in partea dreapta,
se afla hipocondrul drept, la nivelul caruia se proiecteaza lobul drept al ficatului si
caile biliare, epigastrul, in zona mediana, corespunde lobului stang al ficatului, o parte
a stomacului, duodenului si cea mai mare parte a pancreasului, iar in partea stanga, se
gaseste hipocondrul stang, care raspunde unei portiuni din stomac si splinei, situata in

profunzimea sa. In etajul mijlociu al abdomenului, se considera mezogastrul ca fiind

regiunea ombilicala, la nivelul careia se proiecteaza ansele intestinale, cuprinsa intre
flancul drept si flancul stang, ce corespund colonului ascendent si respectiv colonului
descendent. Etajul inferior prezinta, de la dreapta la stanga, fosa iliaca dreapta, cu
cecul si apendicele vermiform, hipogastrul, la nivelul caruia se proiecteaza ansele
ileale, colonul sigmoidian si vezica urinara in stare de plenitudine, fosa iliaca stanga,
ce corespunde portiunii incipiente a colonului sigmoidian.
Pe criteriile morfo-structurale ale peretilor abdominali se considera in partea anterioara,
regiunea sterno-costo-pubiana, cu dependinta sa, regiunea ombilicala, in partea
medio-anterioara si medio-posterioara, regiunile costo-iliaca, inghinala si lomboiliaca, iar in partea posterioara se gasesc portiunile lombare ale coloanei vertebrale si a
regiunii retrorahidiene.
Regiunea sterno-costo-pubiana
Este limitata superior de xifistern si rebordul costal, inferior de marginea superioara a
pubelor, intre cei doi tuberculi pubieni si lateral, de-o parte si de alta, de marginile
laterale ale muschilor drepti abdominali. Reiese astfel ca aceasta regiune, de forma
dreptunghiulara cu axul mare vertical, ocupa suprafata mediana a peretelui anterior al
abdomenului, importanta sa clinico-chirurgicala constand in prezenta liniei albe, un
rafeu tendinos constituit din imbinarea aponevrozelor muschilor oblici si tranversi
abdominali, la nivelul careia se executa laparotomiile mediane si paramediane.
Pielea (1) prezinta o mobilitate crescuta, este subtire, iar la ambele sexe se remarca
prezenta parului in partea inferioara a acesteia. Planul subcutanat (2) variaza in
grosime in functie de starea de nutritie si sexul individului. Catre inferior, fibrele
conjunctive se condenseaza sub forma ligamentului fundiform al penisului, venele
organizeaza un important teritoriu cavo-cav si porto-cav, limfaticele dreneaza catre
nodurile pectorale axilare si inghinale superficiale superolaterale, in functie de
localizarea lor, superior sau inferior de ombilic, iar nervii provin din surse diferite,
ultimii 4-5 intercostali, subcostal, iliohipogastric si ilioinghinal. Aceste elemente
neurovasculare se gasesc superficial de lamele anterioare ale tecilor muschilor drepti
abdominali, ce constituie primul plan aponevrotic (3), care in cele doua treimi
superioare se formeaza din imbinarea aponevrozelor muschilor oblici externi cu foitele
anterioare de dedublare ale aponevrozelor anterioare ale muschilor oblici interni, iar in
treimea inferioara se completeaza cu aponevroza anterioara a muschilor transversi
abdominali. Pe linie mediana se distinge linia alba, prevazuta in afara inelului ombilical
cu o serie de orificii destinate trecerii unor elemente vasculo-nervoase si prin care se
stabileste comunicarea dintre tesuturile celulare subcutanat si preperitoneal. Urmeaza
2

stratul muscular (4) reprezentat de muschii drepti ai abdomenului, care se intind intre
structurile osteo-cartilaginoase ce limiteaza superior si inferior regiunea. Inervatia
acestor muschi este asigurata de ramuri din ultimii 5-6 nervi intercostali, iliohipogastric
si ilioinghinal, iar in grosimea lor are loc anastomoza dintre arterele epigastrice
superioara si inferioara, care provin din toracica interna si respectiv iliaca externa.
Aceste artere sunt acompaniate in traiectul lor de vene satelite si limfatice profunde, iar
in mod inconstat, in teaca muschiului drept abdominal se constata si prezenta
piramidalului, un muschi nefunctional. Lamele posterioare ale tecilor muschilor drepti
abdominali constituie planul aponevrotic profund (5), format in cele doua treimi
superioare din intersectia foitelor posterioare de dedublare ale aponevrozelor anterioare
ale muschilor oblici interni cu foitele anterioare ale muschilor transversi abdominali, iar
inferior lamele posterioare nu se regasesc, planul fiind reprezentat de fascia
transversalis (6), ce captuseste fata posterioara a tecilor. Intre compartimentul
aponevrotic si cel fascial se distinge arcada Douglas, cu concavitatea inferioara. In
stratul preperitoneal (7) se diferentiaza doua entitati fasciale, tesutul celular
preperitoneal, componenta a fasciei extraperitoneale, si fascia ombilicoprevezicala,
rezultata din condensarea tesutului celulo-fibros din spatiul pelvisubperitoneal in jurul
arterelor ombilicale. Aceasta se fixeaza pe cordoanele arterelor, constituind ligamentele
ombilicale mediale, in timp ce pe linie mediana, uraculul formeaza ligamentul
ombilical median. Stratigrafia regiunii sterno-costo-pubiene se intinde in profunzime
inclusiv pana la peritoneul parietal anterior (8), ridicat de ligamentele ombilicale,
median si laterale, alcatuind plicele ombilicale mediana si respectiv mediale, iar lateral
de acestea, de-o parte si de alta, peritoneul este ridicat de vasele epigastrice inferioare,
constituind plicele ombilicale laterale.
Regiunea ombilicala
Se evidentiaza in centrul regiunii sterno-costo-pubiene, dovedind importanta
ontogenetica si clinica. O linie orizontala supraombilicala si una orizontala
infraombilicala, trasate la 2 cm de ombilic reprezinta limitele superioara si respectiv
inferioara ale regiunii ombilicale, intinsa lateral, de-o parte si de alta, pana la nivelul
marginilor mediale ale muschilor drepti abdominali.
Pielea (1) este mobila, in special la nivelul cadrului cutanat ce circumscrie depresiunea
ombilicala, si aderenta la nivelul santului si cicatricei ombilicale. Continutul stratului
subcutanat (2) este dominat de elementele venoase ale retelei subcutanate abdominale,
care la acest nivel prin intermediul venelor paraombilicale, stabilesc comunicari cu
sistemul port si devin vizibile in sindromul de hipertensiune portala cand se evidentiaza
printr-un desen caracteristic, cunoscut sub denumirea de cap de meduza. Linia alba
constituie planul aponevrotic (3) si prezinta la mijlocul distantei xifo-pubiene inelul
3

ombilical, de periferia caruia se prind superior ligamentul rotund al ficatului, ce

reprezinta un rest al venei ombilicale, inferior, in partea mediana, uraculul, iar de-o
parte si de alta a acestuia, cordoanele fibroase ale arterei ombilicale. Urmeaza tesutul
celular preperitoneal (4) ce contine in grosimea sa, in mod inconstant insa, o
dependinta a fasciei transversalis, cu margine inferioara libera si margini superioara si
laterale ce adera in jurul inelului ombilical, purtand denumirea de fascia ombilicala.
Aceasta, impreuna cu fata profunda a liniei albe constituie canalul ombilical, prin care
se pot angaja viscere abdominale in formarea unor hernii ombilicale. Ultimul plan,
peritoneul parietal (5) se prezinta depresionat la nivelul inelului ombilical.
Regiunea costo-iliaca
Se intinde pe cea mai mare parte a peretilor abdominali, este pereche si are forma
neregulat patrulatera. Dinspre superior catre inferior se intinde de la rebordul costal
pana la o linie orizontala ce se suprapune cu linia bispinoasa si se continua catre
posterior cu creasta iliaca, iar anterior si posterior este limitata de marginea laterala a
muschiului drept abdominal si respectiv marginea laterala a muschilor proprii ai
rahisului. In mod normal, regiunea este convexa in sens antero-posterior si usor
excavata in sens vertical, aceste aspecte morfologice fiind influentate insa, de starea
ponderala a individului. Pe criterii clinico-toporgafice, regiunea costo-iliaca este
divizata de linia medio-axilara in doua regiuni, anterioara si posterioara.
Regiunea costo-iliaca anterioara
Pielea (1) este subtire si aluneca cu usurinta pe planurile subiacente, mobilitatea
favorizata si de tesutul adipos prezent in stratul subcutanat (2), in grosimea caruia se
disting si numeroase elemente neuro-vasculare. Arterele de la acest nivel, provin din
arterele intercostale si circumflexa iliaca superficiala, iar venele se prelungesc in
regiunile din vecinatate, organizandu-se sub forma retelei venoase superficiale a
peretelui toraco-abdominal, in ochiurile careia isi fac aparitia venele toraco-epigastrice,
tributare venelor axilare, formand si anastomoze cu venele epigastrice superficiale,
afluente venelor femurale. Se realizeaza astfel, o anastomoza cavo-cava, iar prin
intermediul venelor paraombilicale, se stabileste legatura cu vena porta, evidentiindu-se
anastomoza porto-cava. Limfa este colectata in partea superioara de nodurile axilare
pectorale, iar in partea inferioara de nodurile inghinale superficiale supero-laterale.
Nervii sunt reprezentati de ramurile perforante laterale din ultimii 5 intercostali si
subcostal, precum si de ramuri cu originea in plexul lombar, mai exact, provenite din
nervii iliohipogastric si ilioinghinal. Urmeaza stratul fascial superficial (3), reprezentat
de fascia muschiului oblic extern, dupa care se individualizeaza planul musculoaponevrotic (4), tristratificat. Astfel, dinspre suprafata spre profunzime se succed
oblicul extern, cu originea pe coastele 5-12, de unde se indreapta oblic catre infero4

medial, o parte din fibre continuandu-se catre linia alba cu o formatiune aponevrotica ce
participa la formarea tecii muschiului drept abdominal si o parte inserandu-se pe buza
externa a crestei iliace; oblicul intern, care se prinde pe fascia toracolombara si pe
interstitiul crestei iliace, urmand a ascensiona oblic, catre supero-medial, fixandu-se pe
ultimele trei coaste, precum si pe propria aponevroza anterioara; transversul
abdominal, vine de pe coastele 6-12 si buza interna a crestei iliace, fixandu-se si pe
propria aponevroza posterioara, si se continua cu aponevroza anterioara, descriind la
acest nivel linia semilunara Spiegel, intre cele doua compartimente ale sale, muscular si
aponevrotic. La nivelul acestei linii se produc hernii, printr-un orificiu situat la
intersectia acestei linii cu linia ce uneste spina iliaca antero-superioara cu ombilicul. In
mod normal, prin acest orificiu se angajeaza in profunzime ramuri din artera
circumflexa iliaca profunda si artera epigastrica inferioara. Vascularizatia arteriala a
acestor planuri musculare este asigurata si de arterele intercostala 11, subcostala si
lombare, pe traiectul carora se identifica atat de vene cat si de limfatice, care vor drena
catre nodurile iliace externe si lombare. Inaintand in profunzime, se suprapun
stratigrafic fascia transversala (5), fascia extraperitoneala (6) si peritoneul parietal
(7), ce constituie ultimul plan al regiunii.
Regiunea costo-iliaca posterioara
Pielea (1) este mai groasa comparativ cu cea din regiunea costo-iliaca anterioara si
aproximativ la fel de mobila. Este urmata de stratul subcutanat (2), un tesut conjunctiv
lax ce prezinta infiltratii cantitativ variabile de grasime. Acest plan este strabatut de o
serie de elemente vasculo-nervoase, dintre care se remarca ramurile arteriale din
arterele lombare si circumflexa iliaca superficiala, vene satelite arterelor prin
intermediul carora se extinde la acest nivel reteaua venoasa superficiala a peretelui
toraco-abdominal, limfatice tributare limfonodurilor axilare pectorale si nervi care se
desprind din ramurile perforante ale ultimilor nervi intercostali, iliohipogastric si
cluneali superiori. Planul fascial superficial (3) este reprezentat de fasciile muschilor
oblic extern si latissimus dorsi, care vor forma planul musculo-fascial superficial (4),
din constituirea caruia face parte si portiunea laterala a fasciei toracolombare. La acest
nivel, marginea laterala a marelui dorsal, marginea posterioara a oblicului extern si
creasta iliaca delimiteaza un spatiu triunghiular, cu baza inferior, cunoscut sub
denumirea de triunghi lombar Petit, prin care pot avea loc hernii lombare. Fasciculele
posterioare ale oblicului intern si aponevroza sa posterioara, iar in partea superioara,
fasciculele inferioare ale dintatului postero-inferior constituie planul musculoaponevrotic mijlociu (5), la nivelul caruia se distinge un alt spatiu, tetragonul lombar
Grynefelt, prin care se pot produce hernii lombare. Acesta este delimitat in partea
infero-mediala de muschiul erector al coloanei vertebrale, infero-lateral de marginea
posterioara a oblicului intern, supero-lateral de coasta 12, iar supero-medial de muschiul
dintat postero-inferior. Urmeaza un plan aponevrotic (6) in care se remarca prezenta
5

lamei mijlocii a aponevrozei posterioare a muschiului transvers abdominal, intarita in

partea superioara de ligamentul lombocostal, care se fixeaza intre apofizele costiforme
ale primelor doua vertebre lombare si coasta 12. Importanta chirurgicala a acestuia
rezida in faptul ca prin sectionare este permis accesul care recesul pleural
costodiafragmatic in timpul lombotomiilor. Cu originea pe procesele costiforme si intre
coasta 12 si creasta iliaca, se intinde patratul lombar (7), inconjurat de o atmosfera de
tesut celulo-adipos si situat intr-o loja osteo-fibroasa, delimitata de lamele anterioara si
mijlocie ale aponevrozei posterioare a transversului abdominal, precum si de procesele
costiforme pe care acestea se insera. Se constituie astfel, planul fascial profund (8),
intarit in partea superioara de ligamentul arcuat lateral cunoscut si sub denumirea de
arcada patratului lombar, intinsa intre procesul costiform al primei vertebre lombare
si coasta 12, aceasta conferind si loc de insertie pentru unele fibre ale diafragmului.
Stratigrafia se continua in profunzime cu fascia transversalis (9), confundabila cu
fascia patratului lombar, si stratul retroperitoneal (10), mai bine reprezentat la nivelul
rinichilor unde se identifica cu grasimea pararenala Gerota, prin care, nervii
subcostal, iliohipogastric si ilioinghinal, trec transversal si paralel intre ei, in traiectul
lor catre regiunea antero-laterala a peretelui abdominal. Fascia renala se formeaza prin
condensarea tesutului din vecinatatea rinichiului si delimiteaza loja renala, ocupata de
rinichi, pediculul renal si glanda suprarenala. Ultimul plan este peritoneul parietal (11),
substituit la nivelul colonului ascendent si descendent, in partea dreapta si respectiv,
stanga, de fascia de coalescenta retrocolica Toldt.
Regiunea inghinala
Este situata intre regiunea costo-iliaca anterioara si regiunea anterioara a coapsei,
limitata superior de linia bispinoasa, infero-lateral de plica inghinala si medial de
marginea laterala a dreptului abdominal, descriind astfel o forma triunghiulara.
Pielea (1), in afara plicei inghinale, unde adera de ligamentul inghinal, este elatica si
mobila, iar in portiunea sa infero-mediala este prevazuta cu peri, la ambele sexe. Planul
subcutanat (2) sau stratul celular adipos subcutanat este strabatut de vasele epigastrice
inferioare, ramuri ale rusinoaselor externe, limfatice colectate in nodurile inghinale
superficiale supero-laterale si filete nervoase din iliohipogastric si ilioinghinal. Planul
fascial superficial (3) este reprezentat de fascia oblicului extern, ce constituie prima
lama musculara a planului tristratificat musculo-aponevrotic (4) de la acest nivel.
Aponevroza anterioara a oblicului extern se condenseaza catre infero-lateral formand
ligamentul inghinal. Imediat profund de oblicul extern, se disting fasciculele inferioare
ale oblicului intern, care pleaca din treimea laterala a ligamentului inghinal si se
orienteaza infero-medial pentru ca o parte din acestea sa se imbine cu fibrele
aponevrotice ale muschiului transvers abdominal formand tendonul conjunct, iar o
6

parte sa constituie aponevroza anterioara a muschiului. In mod asemanator, se

comporta si fasciculele inferioare ale muschiului transvers abdominal. Fata profunda a
paturii musculo-aponevrotice este captusita de fascia transversalis (5), care se remarca
la acest nivel prin prezenta fibrelor sale de intarire ce se organizeaza in partea mediala
sub forma ligamentului Henle, iar in partea laterala sub forma ligamentului
interfoveolar Hesselbach.
In planurile profunde ale topografiei inghinale, musculo-aponevrotic si fascial profund,
la barbat se gaseste funiculul spermatic, iar la femeie, ligamentul rotund al uterului.
La fiecare se adauga nervul ilioinghinal si astfel, se descriu elementele continute de
canalul inghinal.
Elementele care iau parte la formarea peretelui anterior al canalului inghinal sunt
aponevroza muschiului oblic extern, in principal, si fasciculele inferioare ale oblicului
intern si transversului abdominal. Din componenta peretelui posterior se disting fascia
transversalis, tendonul conjunct, care se formeaza de la nivelul peretelui superior, de
unde se recurbeaza catre inferior, trece posterior de funicul si se fixeaza pe marginea
superioara a pubelui, ligamentul reflectat Colles, provenit din aponevroaza oblicului
extern contralateral, ligamentul Henle si ligamentul interfoveolar Hesselbach. Marginile
inferioare ale muschilor oblic intern si transvers abdominal devin aponevrotice, se
imbina si formeaza tendonul conjunct, aceste elemente constituind peretele superior al
canalului inghinal. Peretele inferior este reprezentat de ligamentul inghinal. Fibrele
aponevrozei anterioare ale oblicului extern, inainte de a se fixa pe pube, constituie
stalpii lateral, medial, conectati prin fibrele intercrurale, si posterior, denumit si
ligament reflectat, care vor delimita inelul inghinal superficial. La nivelul inelului
inghinal profund, fascia transversalis devine fascie spermatica interna si se angajeaza
prin acest orificiu impreuna cu elementele ce vor constitui funiculul spermatic.
Stratigrafia regiunii inghinale se continua in profunzime cu fascia extraperitoneala (6)
cu vasele epigastrice inferioare, ce inconjoara inferior si medial continutul canalului
inghinal, dupa care se indreapta medial, catre regiunea sterno-costo-pubiana,
incrucisand peretele posterior al canalului inghinal. Ultimul plan, peritoneul parietal
(7) este ridicat pe rand de uracul, cordonul fibros al arterei ombilicale si artera
epigastrica inferioara, constituind cele trei plice peritoneale ombilicare, mediana,
mediala si laterala, care delimiteaza depresiuni peritoneale, cunoscute sub denumirea de
fosa supravezicala, corespunzatoare inelului inghinal superficial, fosa inghinala
mediala, corespunzatoare canalului inghinal si fosa inghinala laterala,
corespunzatoare inelului inghinal profund.
Regiunea lombo-iliaca
7

Este regiunea profunda, corespunzatoare muschilor psoas si iliac, pereche, de-o parte si
de alta a coloanei vertebrale lombare. Arcada psoasului constituie limita superioara a
regiunii, delimitand-o de regiunea diafragmatica, in timp ce in partea inferioara, planul
care trece prin plica inghinala si marginea anterioara a osului coxal o separa de
planurile profunde ale regiunii anterioare a coapsei. Medial, regiunea lombo-iliaca se
intinde pana la fata laterala a coloanei lombare, iar in partea inferioara, linia terminala a
osului coxal o delimiteaza de pelvis. In partea laterala se afla regiunea costo-iliaca
posterioara, de la nivelul marginii laterale a muschiului psoas mare, limita ce se
continua ulterior cu creasta iliaca.
Din exterior spre interior, primul plan al regiunii lombo-iliace este reprezentat de
muschii iliopsoas si psoas mic (1). Muschiul iliopsoas se formeaza la nivelul
articulatiei sacroiliace, din psoas mare, pozitionat medial, care vine de pe vertebrele
T12-L4 si iliac, pozitionat lateral, cu originea in fosa iliaca. Dupa constituire,
iliopsoasul trece peste marginea anterioara a coxalului, de care este despartita prin bursa
seroasa iliopectinee, ajungand apoi in lacuna musculara in traiectul sau catre regiunea
anterioara a coapsei. Muschiul psoas mic este inconstant si se gaseste in 50% din cazuri
anterior de psoasul mare. Pe fata profunda a arcadelor de insertie ale psoasului, trec
arterele si venele lombare. La acest nivel, prin intermediul venei lombare ascendente,
care se deschide inferior in vena iliaca comuna si superior in vena azygos, se formeaza
o importanta anastomoza cavo-cava. Artera iliolombara, ram al iliacei interne, insotita
de o vena trec, de asemenea, profund de psoasul mare, iar la vascularizatia planului
muscular se remarca si participarea arterei circumflexe iliace profunde, ram al iliacei
externe. Limfa se colecteaza in nodurile iliace si lombare, iar in grosimea muschiului
psoas se gaseste plexul lombar si ramurile sale. Nervii iliohipogastric si ilioinghinal
emerg din marginea laterala a muschiului psoas, patrunzand in planul retroperitoneal al
regiunii costo-iliace posterioare. Nervul cutanat femural lateral perforeaza psoasul in
partea inferioara a acestuia, descrie un traiect oblic pe fata anterioara a muschilor patrat
lombar si iliac, ajungand pe sub ligamentul inghinal la coapsa. Nervul genitofemural
iese din psoas, descinde pe fata anterioara a acestuia si se imparte deasupra ligamentului
inghinal intr-un ram genital, care ajunge in regiunea inghinala, si un ram femural, care
ajunge la coapsa. Obturatorul coboara in pelvis, dupa ce a perforat marginea mediala a
psoasului, iar nervul femural iese din marginea laterala a psoasului, se plaseaza intre
acesta si iliac si coboara prin lacuna musculara in regiunea anterioara a coapsei.
Profund de planul muscular si elementele vasculo-nervoase precedent mentionate, care
strabat tesutul celular adipos ce inconjoara muschiul iliopsoas, se distinge planul
fascial (2), constituit din fascia iliaca fuzionata cu fascia transversalis. Superior, prin
condensarea fasciei se individualizeaza ligamentul arcuat medial, cunoscut sub
denumirea de arcada psoasului si intins intre corpul celei de-a doua vertebre lombare si
procesul costiform al primei vertebre lombare. De la aceasta formatiune ligamentara,
8

inaintand catre inferior, se constata ingrosarea din ce in ce mai evidenta a fasciei iliace,
care la nivelul ligamentului inghinal adera de partea laterala a acestuia, dupa care
patrunde in profunzime, fixandu-se pe eminenta iliopectinee, alcatuind arcada
iliopectinee. Urmatorul plan, fascia extraperitoneala (3) este stratul de tesut celular,
relativ subtire in parea superioara a regiunii si mai gros si abundent in grasime in partea
inferioara. Dintre toate ramurile plexului lombar, doar genitofemuralul traverseaza in
traiectul sau acest plan. Limita profunda a regiunii o constituie peritoneul parietal (4),
substituit in fosa iliaca stanga de fascia de coalescenta retrocolica Toldt, ce inveleste
ansa iliaca a colonului sigmoidian pe fata posterioara, interpunandu-se intre aceasta si
planul fascial al regiunii.

Prin regiunile abdomenului se inteleg regiunile

conventionale de suprafata ale peretilor antero-laterali ai
abdomenului, foarte importante in practica medicala,
deoarece fata de aceste regiuni se raporteaza asezarea
normala si proiectia la suprafata a organelor intra-abdominale.
La regiunile abdomenului se refera in cea mai mare parte
semnele subiective si indeosebi examenul obiectiv al
abdomenului la bolnavi si tot el ajuta la formarea
diagnosticului de sediu (exemplu, tumora epigastrica, hernie
ombilicala, hernie inghinala s.a.).
Aceste regiuni sunt in numar de noua si sunt delimitate dupa
cum vom arata mai jos.
Intre linia de proiectie a diafragmei in partea superioara si
arcurile cartilaginoase ale coastelor (rebordurile costale)
inferior, completate de orizontala care uneste extremitatea
ventrala a coapselor X, se delimiteaza etajul superior sau
toraco-abdominal al peretelui abdominal, impartit in trei
regiuni:
1. Median - intre cele doua reborduri costale se gaseste
regiunea epigastrica (regio epigastrica), de forma
triunghiulara cu varful la procesul xifoid si baza in jos, formata
de orizontala.
2. Lateral de o parte si de alta se afla regiunea
hipocondrului drept (regio hypocondriaca dextra) si
regiunea hipocondrului stang (regio hypocondriaca
sinistra).
Intre limita inferioara a etajului superior si orizontala, care
uneste spinele iliace antero-superioare, se delimiteaza etajul
mijlociu al peretelui abdominal, impartit de cele doua
verticale ce merg de la tuberculul pubic la rebordul costal
10

(liniile pararectale) in trei regiuni. Regiunea ombilicala (regio

ombilicalis) numita si regiune mezogastrica, este situata
median incluzand intre limitele ei cicatricea ombilicala, iar de
o parte si de alta lateral de ea, se gasesc doua regiuni
abdominale laterale, stanga si dreapta (regio lateralis dextra
et sinistra) numite clasic flancul drept si flancul stang.
Etajul inferior al peretelui abdominal, cuprins intre limita
inferioara a etajului precedent si inferior, linia plicii inghinale,
ce corespunde ligamentului inghinal, tuberculului pubic si
marginea superioara a simfizei pubiene, este impartita de cele
doua verticale dintre tuberculul pubic si extremitatea
anterioara a coastei a V-a in cele trei regiuni. Median se afla
regiunea pubica (regio pubica) clasic numita si regiune
hipogastrica, iar lateral regiunea inghinala dreapta si
stanga (regio inghinalis dextra et sinistra), ce corespund
foselor iliace dreapta si stanga.
Mentionam ca etajul superior al peretelui abdominal incluzand
regiunea epigastrica, hipocondrul drept si stang corespunde in
general etajului supracolic (supramezocolic al cavitatii
peritoneale). Etajul mijlociu si inferior corespund la randul lor
etajului infracolic (inframezocolic) al cavitatii peritoneale
(vezi cavitatea peritoneala).

11

Repere de orientare pe peretele abdominal anterior

Pe re te le ab do mi na l e s t e d ivi za t din punc t d e
v e d e r e a n a t o m o - topografic i anatomo-clinic prin linii sau
planuri convenionale.
- planul xifosternal este orizontala dus prin
v r f u l p r o c e s u l u i xifoidian i corespunde, n mare, proieciei
diafragmei pe peretele toracic;
- planul subcostal unete punctele cele mai joase
a l e c e l o r d o u reborduri costale;
- planul supracristal este orizontala prin cele dou creste iliace;
-

l i n i a m e d i o - i n g h i n a l c o b o a r , d e fi e c a r e
p a r t e , l a m i j l o c u l ligamentului inghinal corespunztor.

P l a n u r i l e o r i z o n t a l e m p a r t a b d o m e n u l n t re i e t a j e ,
fi e c a re d i n t re acestea fiind divizat de linia longitudinal n
trei alte trei zone:
- etajul abdominal superior cuprinde regiunea epigastric,
flancatde cele dou regiuni hipocondrice, dreapt i stng;
- etajul abdominal mijlociu cuprinde re giunea
o m b i l i c a l s a u mezogastrul, delimitat de cele dou
flancuri, drept i stng;
- etajul abdominal inferior cuprinde
r e g i u n e a p u b i a n s a u h i p o g a s t r u l , fl a n c a t d e
cele dou regiuni inghinale, dr eapt i stng.
(fig.54)

12

13