CHEMORECEPIA

Chemorecepia substanelor externe - sensibilitatea gustativa si olfactiva

Virtual orice neuron si chiar celula din organism este

chemoreceptoare.
Pentru a putea interaciona, a realiza schimbul de
informaii o celula prezinta la suprafaa o multitudine de
chemoreceptori.
Prin stimularea chemoreceptorilor membranari se iniiaz o
serie de evenimente care determina un rspuns specific.
Receptorii de suprafa ai celulei pot rspunde la una sau
mai multe substane. Specificitatea unui receptor pentru o
substana poate fi mai mare sau mai mica in funcie de tipul
de receptor dar si de asemnarea intre diferitele substane
care stimuleaz celulei.

SENSIBILITATEA GUSTATIVA

Papilele gustative

Celulele receptoare implicate in

sensibilitatea gustativa se afla in
principal pe fata dorsala a limbii in
mci proeminente la suprafaa
acesteia denumite papile gustative.
Si alte regiuni (pilierii tonsilari,
epiglota, esofagul proximal) prezinta
papile gustative.
In funcie de forma, mai multe tipuri
de papile se exprima la suprafaa
limbii:
- circumvalate, dispuse la baza limbii
pe fata dorsala in V
-foliate, pe partea laterala in
apropierea marginii V-ului desenat
de papilele circumvalate
-fungiforme, situate pe partea
laterala anterior de circumvalate si la
vrful limbii.
Fiecare papila conin mai muli
muguri gustativ.

Mugure gustativ

50-150 de celule receptoare,

numeroase celule bazale si
celule de suport.

Celule epiteliale receptoare prezinta

un pol apical cu civa microvili
care se orienteaz spre porul
gustativ si
un pol bazal in jurul cruia sunt
terminaiile nervoase senzitive.
La baza se afla numeroase celule
bazale cu rol in nlocuirea celulelor
epiteliale receptoare. Durata de
viat a celulelor receptoare este de
aproximativ 10 zile.

Chemoreceptorii pentru srat

Gustul srat este dat de diferitele sruri

ingerate si care prin dizolvare in saliva
disociaz.
papile gustative de pe prile laterale ale
limbii.
Cea mai importanta sare este clorura de
sodiu care prin disociere in Na si Cl
Na canalele de Na ENaC din membrana
celulara in citosol modificare potenialul
receptor din celuiala.
Transducia gustului pentru srat se
bazeaz pe permeabilitatea fixa a canalele
de Na la gradiente diferite de Na
Atunci cnd concentraia Na in saliva
creste datorita permeabilitii constante a
EnaC influxul de Na creste in celulele
pentru gustul srat determinnd
depolarizarea celulei. Influxul de Ca prin
canalele voltaj dependente determina
eliberarea de mediator in fanta sinaptica

Chemoreceptorii pentru acru

papilele din partea posterioara a

fetei dorsale a limbii si in regiunea
palatului moale.
Gustul acru este dat de cantitatea
de acizi dizolvai in saliva. Prin
disocierea acizilor creste
concentraia protonilor in saliva cu
scderea pH-ului. Protonii
stimuleaz celulele pentru gustul
acru prin mai multe mecanisme:

-ptrunderea protonilor prin

canalele de Na EnaC determinnd
depolarizarea celulei
-activarea canalelor cationice
selective (ex hyperpolarisation
activated) si ASIC (acid sensitive
ionic channel) care produc
depolarizarea celulei
-alte mecanisme implica toxicitatea
directa a protonilor

Chemoreceptorii pentru dulce, amar si

umami
Pentru fiecare din aceste gusturi specifice pentru dulce, amar si umami
(delicios) exista celule chemoreceptoare specializate ce prezinta la
suprafa receptori GPCR (receptor cuplat cu proteina G) codat de doua
mari familii de gene care codeaz receptori pentru gust (T1R si T2R).
Majoritatea acestor celule se afla in papilele din vrful limbi.
Fiecare celula are receptori specifici care rspund la o clasa de substane:
-pentru dulce receptorul este un dimer T1R2-T1R3. Acest receptor leag
cu mare specificitate zaharuri dar si alte molecule diferite de glucide
precum aspartatul sau zaharina.
-pentru amar receptorul este unul din cei 25 monomeri T2Rs. In general
gustul amar este asociat cu otrava si determina respingerea alimentaiei
din partea individului
-pentru umami receptorul este dimer T1R1-T1R3. Aminoacizi sunt
eseniali in formarea de proteine cu rol enzimatic sau structural. Senzaia
de delicios pe care aminoacizi o formeaz este esenial in asigura un
aport echilibrat.

Transducia pentru gust amar, dulce,

delicios

Calea de semnalizare a rec. cuplai cu

proteina G

Proteina G activata de receptorul de

suprafa stimuleaz PLC
PLC desface fosfoinozitolfosfatul (PIP2)
in inozitol trifosfat (IP3) si diacilglicerol
(DAG).
IP3 permite trecerea Ca din RE in
citosol.
Creterea Ca intracitoplasmatic se
activeaz canalele TRPM5 (transient
receptor potenial) care permit
ptrunderea Na intracelular.
deschiderea canalelor de Ca voltaj
dependente
docarea veziculelor cu mediator la
suprafaa membranei si eliberarea
coninutului in fanta sinaptica.

Cile de conducere
- 2/3 anterioare ale limbii--> nervul lingual -->nv.
coarda timpani--> nv. facial --> tractul solitar
-1/3 posterioara a limbii --> nervul glosofaringian-> tractul solitar
-regiunea faringiana --> nv. Vag --> tractul solitar
In tractul solitar se face sinapsa cu cel de-al doilea
neuron. neuronii de releu talamici din nc
ventral posteromedial. girusul postcentral in
partea inferioara ( uor lateral de aria
somestezic I a limbii) si in aria opercular a
insulei.

Reflexul salivar
Fibre din tractul solitar fac sinapsa cu neuroni din
nucleul salivar superior si inferior
pe cale nervilor VII si IX stimuleaz glandele
salivare parotida, sublinguala si submandibulara
Ingestia de alimente stimuleaz receptorii din
mugurii gustativi care prin stimularea neuronilor
tractului solitar care vor stimula la rndul lor
neuronii din nucleii salivar care vor determina
salivaie.
Saliva este extrem de importanta in formarea
bolului alimentar si deglutiie.

ANALIZATORUL OLFACTIV

Celulele olfactive

Celulele olfactive sunt nervi bipolari

situai in mucoasa nazala
Sunt in numr de 100 milioane
Numeroase celule de susinere din
epiteliu olfactiv sunt rspndite in
jurul celulelor olfactive
Au o prelungire dendritica cu o
umfltura (buton olfactiv) de la care
pleac o arborizaie din 4-25 cili la
nivelul crora se afla receptorii
olfactivi
Prezinta un axon scurt care strbate
lama ciuruita si care face sinapsa cu
celule mitrale la nivelul glomerulilor
din bulbul olfactiv

Transducia semnalului olfactiv

Mai mult de 400.000 de substane diferite pot

fi mirosite
80% miros neplcut
Mirosul are un rol protectiv prin atenionarea
nocivitii mediului
Exista o multitudine de receptori dar acetia
activeaz aceeai cascada de mesageri secunzi

Transducia semnalului olfactiv

Receptori olfactivi se situeaz la nivelul membranei cililor si aparin

familiei GPCR
Stimuleaz proteina GOlf cuplata cu adenilat ciclaza (AC)
Stimularea proteinei G activeaz AC care transforma ATP in AMPc
AMPc deschide canale cationice crescnd permeabilitatea
membranar pentru Na, Ca
Creterea concentraiei de Ca citosolic determina deschiderea de
canale anionice voltaj dependente
Efluxul de Cl din celula determina o depolarizare suplimentara a
celulei.
Cnd celula depete potenialul prag se produc PA (spike) care
se propaga prin axoni scuri care traverseaz lama cribriforma

Transducia semnalului olfactiv

Transmiterea semnalului olfactiv

Mii de glomeruli la nivelul bulbului

olfactiv
Fiecare glomerul
25000 de terminaii ale celulelor
olfactiva
25 celule mitrale
60 de celule smoc sau in ciucure

Tractul olfactiv se divide in doua

tracturi

Aria mediala olfactiva -- poriunea

mediobazala a creierului anterior de
hipotalamussistemul limbic
comportament + lingerea buzelor,
salivaia
Aria laterala olfactiva cortexul
piriform si poriunea corticala a
amigdalei hipocampul plcere/
respingere a diferitelor alimente bazata
pe experiena anterioara
Calea cea mai noua talamuslobul
orbitofrontal analiza contienta a
mirosului

SENSIBILITATEA TACTILA

Pielea

faada monumentala a corpului uman

(Cornel, 1953)

Suprafaa pielii, la un om matur i

talie mijlocie, e de 1,5-1,8 m2.
Greutatea ei total corespunde la
circa 20% (n medie 14-16 kg), din
care circa 15% reprezint
hipodermul (cu variaii largi n
raport cu corpolena), circa 5% de
derm i sub 1% de epiderm

ch 14

20

Structura pielii
-Epiderma

-Derm

-Start bazal
-Strat spinos
-Strat granulos
-Strat lucidum
-Strat cornos

Hipoderm esutul adipos subcutanat

Mecanoreceptori:
Merkel receptor

Meissner corpuscle

Ruffin cylinder

Pacini corpuscle
ch 14

22

ch 14

23
Fig. 14-1, p. 331

ch 14

24
Fig. 14-2, p. 332

Corpusculul Pacini

Adaptare rapida la stimulare

Cel mai mare mecanoreceptor cu
o lungime de 2mm si un
diametru de 1mm
Este situat in hipoderm
Receptorul este format dintr-o
terminaie nervoasa ncapsulat.
Capsula este formata din 20-70
de straturi dispuse asemntor
foitelor de ceapa, aceste lamele
fiind celulele Schwann
modificate, plate foarte subiri.
Intre aceste foite se afla un
lichid, gelatinos, vscos care se
poate deplasa printre foie si
care permite distribuia
uniforma a presiunii pe
terminaia nervoasa.

Corpusculii Pacini

Prin presiune stimularea

mecanoreceptorilor care deschid
canalele de Na producerea unui
potenial local.
Potenialul locat prag
deschiderea canalelor de Na voltaj
dependente potenial de aciune.
Codificarea intensitii prin
frecventa de descrcare de PA (intre
50 si 500 HZ cu o valoare medie de
200-300 de descrcri/secunda)
Redistribuia presiunii prin
intermediul lichidului din capsulei.
Prin puterea mare de adaptare sunt
asociai cu stimuli vibratili cu
frecventa intre 30 si 800HZ) . Totui
mai multe studii arata ca sunt mai
degrab legai de presiunea constanta
si mai puin de stimuli vibratili
(comprimare /decomprimare
repetitiva)
Cmpul receptor este extrem de vast

Corpusculii Meissner

se afla situai in digitaiile pielii glabre

la nivelul dermului
Sunt de 10 mai mici dect corpusculii
Pacini
Sunt terminaii nervoase ncapsulate
cu adaptare rapida la stimul dar mai
lenta dect a corpusculilor Pacini
Sunt implicai in detectarea stimulilor
vibratili de joasa frecventa 2-80 Hz si in
discriminare spaiala
Cmpul receptor este foarte mic

Corpusculii Rufini

Discurile Merkel
Sunt formate din celule epiteliale
plate fr origine neuroectodermal
care fac sinapsa cu terminaia nervoasa
Sunt situate la limita dintre dermul si
epidermul pielii glabre
Se adapteaz greu si au rol in a
detecta presiune tactila, textura
obiectului examinat
Locul unde se formeaz potenialul
local determinat de presiunea pe disc
este in discuie (celula epiteliala sau
terminaie nervoasa)
Cmpul receptor este foarte mic

Sunt asemntori cu corpusculii

Pacini
Sunt situai in derm pielii glabre cat si
cu par
Adaptarea lor este mai lenta de aceea
sunt implicai in detectarea stimulilor
vibratili cu frecventa joasa
Detectarea tonica a deformrii pielii

Corpusculii Krause

Terminatiile nervoase apar inodate

Ei inerveaza pielea la limita cu mucoasa
(pielea peribucala)
Se adapteaza rapid cu rol in detectarea
presiunii usoare

Firul de par

pornete dintr-un folicul pros care este

situat in hipoderm Conine bulbul
firului de par cu rol in cretere.
Pe traiectul firul de par care strbate
dermul si epidermul se deschid glande
sebacee.
La nivelul foliculului se ataeaz
muchiul erector al firului de par.
In jurul folicului se afla terminaii
nervoase bogate in mecanoreceptori cu
rol de a prelua micarea indusa firului
de par.
Aplecarea firului de par induce
deformarea folicului si a esuturilor din
jur precum si deformarea terminaiilor
nervoase ce mbrac foliculul.

Cmpul receptor

Reprezint suprafaa de piele inervata de

o singura terminaie senzitiva.
La nivelul pielii fiecare fibra senzitiva se
ramifica ntr-un numr variabil de
terminaii nervoase. Cu cat ramificarea
este mai ntins pe suprafaa pielii cu
att cmpul receptor este mai vast.
Variaz cu tipul de sensibilitate cat si de
regiunea inervata.
Cmpul receptor este mai mic pentru
pielea minii, fetei si mare pentru
trunchi, abdomen, membre inferioare
Corpusculii Pacini cmpul receptor este
extrem de larg iar pentru corpusculi
Meissner si discurile Merkel cmpul
receptor este foarte mic. Prin urmare
ultimii doi receptori sunt implicai in
sensibilitatea epicritic a vrfurilor
degetelor cu o mare rezoluie spaiala.

Discriminare spaiala si
identificarea tactila
- 1.Dimensiunea cmpului receptor -discriminare spaiala
-2. densitate terminaii nervoase
poate avea o densitate diferita de
receptori --creterea gradului de
ramificare a fibrei senzitive cu
creterea a numrului de terminaii
dar cu meninerea suprafeei de piele
inervata duce la creterea capacitaii
de identificare a unor stimuli slabi.

Transducia stimulului
senzorial in impuls nervos

stimularea terminaiilor senzitive din piele

implica deformarea acestora se deschid
canalele de Na cuplate cu mecanoreceptorul cu
producerea unui influx de Na direct proporional
cu gradul de deformare al terminaiei nervoase
respectiv cu nr de mecanoreceptori stimulai.
Potenialul receptor cnd atinge valoarea prag
determina deschiderea canalelor de Na voltaj
dependente cu generarea de potenial de
aciune.
Potenialul de aciune este condus prin fibrele
nervoase in majoritatea cazurilor slttorii spre
centrul nervos.
Relaia dintre intensitatea stimulului si
potenialul de receptor

creterea valorii acestuia induce creterea frecventei

de descrcare a fibrei senzitive pana cnd valoarea
potenialului de receptor atinge maximum -atingerea unui nivel maxim de depolarizare.
> canalele de Na voltaj dependente se deschid
repetitiv foarte rapid cu generarea unei frecvente de
descrcare a PA maxime.

Adaptarea receptorilor

Depinde de aspectul histologic al receptorului

Viteza de adaptate

Mecanismul de adaptare

Tipuri de receptori

Terminaiile nervoase ncapsulate prezinta un grad mare de adaptare fiind implicate in

detectarea stimulilor vibratili dar si a stimulilor tactili fina.
Terminaiile nencapsulate se adapteaz lent si permit detectarea stimulilor tactili grosieri si
rspund la presiunea executata asupra tegumentului.
diferita pentru diferii mecanoreceptori
adaptare foarte rapida (sutimi de secunda corpusculilor Pacini)
adaptare lenta de 1-2 zile cum sunt baroreceptori (receptori de presiune din sistemul
circulator arterial)
adapteaz foarte lent - receptorii pentru durere se.
implica structura receptorului
scdere a rspunsului mecanoreceptorilor la deformare cu scderea influxului de Na si
scderea frecventei de descrcare a fibrei senzitive.
Acomodarea poate fi de asemenea cauzata de a hiperpolarizarea terminaiei prin activarea
canalelor de canalele de K dependente de Ca.
Mecanisme centrale
Receptorii care se adapteaz rapid --receptori fazici si sau de micare -modificrile de stare de
la nivelul pielii.
Receptorii cu adaptare lenta sunt receptori tonici si menin descrcarea de impulsuri pe
durata lunga -minute, ore - cu rol in anuna persistenta aciunii stimulului la nivelul pielii.

Codificarea intensitii
stimulului

Intensitatea stimulului este

codata prin sumarizare de
frecventa si spaiala.
Sumarizarea de frecventa -reprezint relaia dintre
intensitatea stimulului si
frecventa potenialelor de
aciune-impulsuri nervoase
transmise prin fibra senzitiva.

Codificarea intensitii
stimulului

- Fibrele care au cmpul receptor in

locul central de aciune a stimulului au
rata cea mai mare de descrcare. Cu cat
cmpul receptor este situat spre
periferia locului de aciune al stimulului
cu att frecventa de descrcare scade.

Creterea intensitii
unui stimul va implica
stimularea unui numr
mai mare de cmpuri
receptoare.

Cresterea intensitatii unui

stimul va implica
stimularea unui numar mai
mare de campuri
receptoare. - sumarizare
spatiala

Tipuri de stimul:
-Stimuli supra liminari si prag - determina descrcarea
de impulsuri nervoase. Stimulul determina in zona
centrala de aciune stimularea fibrelor senzitive iar in
periferia zonei de aciune o zona de facilitare.
In aceasta regiune aciunea unui alt stimul se va face cu
uurina si poate determina un rspuns chiar si la o
intensitate subliminala.

- stimuli subliminali nu determina descrcare dar

regiunea stimulata capt uurina in a rspunde la ali
stimuli.
Fenomenul se numete facilitare neuronala

SENSIBILITATEA TERMICA

Sensibilitatea termica
La nivelul pielii sunt o multitudine de terminaii libere
implicate in detectarea temperaturii.
meninerea temperaturii corporale este cruciala in a
menine homeostazia interna.

Creterea excesiva a temperaturii corporale duce la deces.

scderea temperaturii corporale (hipotermia) este nsoit
de scderea metabolismului general cu deprimarea
activitii cardiace si nervoase ca in final sa se produc
decesul.
Neuroni capabili de a detecta temperatura sunt situai si in
SNC respectiv in hipotalamus. Rolul acestor neuroni este
de a controla temperatura corporala.

Sensibilitatea termica

- neuronii implicai in sensibilitatea termica de la nivelul pielii percepia

aparenta a temperaturii.
Exista doua timpuri de neuroni implicai in detecia temperaturi:
- receptori pentru cald si
-receptori pentru rece.
Aceti receptori pot detecta variaii de 0,01 gr Celsius.

Receptorii pentru rece:

- au un interval termic de rspuns mult mai larg

dect al celor pentru cald.
- terminaiilor nervoase prezinta o serie de
receptori care fac parte din clasa TRP (Transient
Receptor Potential) cum ar fi TRPM8 si TRPA1.
Activitatea TRPM8 ncepe sub temperatura de 40 C
si atinge un maxim de activare la 27 C. Acest
receptor poate fi activat de mentol.
Prin aplicarea la nivelul pielii de mentol se activeaz
canalele TRPM8 care produc senzaia falsa de rece.
La temperatura de 8 C receptorul i nceteaz
activitatea. Sub aceasta temperatura frigul are un
efect anestezic local.
Raspunsul receptorilor pentru rece:

Raspunsul dinamic apare ca urmare a modificrilor

brute de temperatura. Acest rspuns este cu att mai
amplu cu cat variaia de temperatura este mai mare si cu
cat durata in care se produce modificarea este mai mica.
Raspunsul static este strict legat de temperatura pielii.
Acest rspuns este minim la 40 de grC creste la un
maxim la 28 grC ca apoi sa scad spre 10 grC. Urmrind
graficul observam ca receptorii pentru rece au aceeai
rata de descrcare la temperatura de 30 de grade
respectiv 20 de grade.

Receptorii pentru cald

au o plaja de detecie a temperaturii

mult mai restrnsa.
rspuns dinamic si static

terminaiile nervoase pentru cald

prezinta receptori din aceeai clasa TRP.
Receptorii pentru cald din piele sunt
TRPV1 - 4 sau receptorii vaniloid.

TRPV1 este activat de substane din

clasa vaniloidelor cum ar fi capsaicina.
Capsaicina se gsete in boabele de
piper, ardei iute, usturoi si activeaz
aceste canale dnd senzaia de
fierbinte.
Pragul de temperatura pentru TRPV1
este de 43 de grade C si ajuta la
modularea senzaiei de durere in cadrul
percepiei termice.

Transmiterea sensibilitii
pielii

Fibrele senzitive

Diametrul
axonului
Viteza de
conducere

Sensibilitatea dureroasa

Energia este informativa la

valori sczute si moderate.
Energia excesiva, la
intensiti mari este
distructiva si determina
durere.
Scopul durerii este de a
evita situaiile potenial
nocive

SENSIBILITATEA DUREROASA

Ce este durerea?

o experiena senzoriala si emoionala

neplcuta asociata cu o leziune tisulara
prezenta sau poteniala, sau descrisa in
termeni ca dauna.
International Association for the Study of Pain

Receptorii pentru durere

Mecanoreceptori-implicati in detectarea presiunilor crescute realizate

asupra pielii cum ar fi cele exercitate de obiecte ascuite.
Receptori termici -terminaii nervoase pentru cald prezinta canale pentru
detecia nocicepie pentru cald TRPV1 si TRPV2 si de asemenea pentru rece
TRPA1 si TRPM8.
Chemoreceptori rspund la o varietate larga de substane dintre care cele
mai importante sunt concentraia protonilor (pH), concentraia ionilor de K,
histamina, bradikinina.
Polimodali - sunt terminaii nervoase care rspund la mai multe tipuri de
energie mecanica , chimica sau termica.

Receptorii mecanici pentru durere

Fibre slab mielinizate III
Nu rspund la atingeri uoare
Mediaz durerea

resimit la nivelul tegumentului cauzata de presiune

puternica, ciupitura sau strivire
din muchii scheletici sau netezi implicai in contracii
sau ntinderi excesive

Cei mai muli pot rspunde si la temperaturi

crescute(T > 45 C)

Receptorii polimodali

Bradikinina-mec de aciune

Etapele durerii
Prin lezarea
tegumentului se
produce distrucie
tisulara si inflamaie.

Hiperalgia primara
Distrugerea tegumentului produce ntr-o prima etapa o durere acuta care
induce si o sensibilizare la stimuli locali cu un rspuns puternic nociceptiv.
Sensibilizare locala care apare imediat dup aciunea stimulului se
numete hiperalgie primara. Stimuli dureroi care acioneaz in aria lezata
sau imediat in vecintatea acesteia produc durere intensa. Cauza este
explicata de fenomenul de facilitare care se produce in coarnele
posterioare ale mduvei spinrii:
Neuronii din rdcina dorsala a nervului spinal stimuleaz o serie de neuroni
intermediari din coarnele posterioare.
se produce depolarizarea neuronilor de releu in transmiterea informaiei
dureroase ascendent spre cortex
Concomitent sunt stimulai neuronilor adiaceni care se depolarizeaz parial
(sunt facilitai).
Stimuli banali de (intensitate joasa) care acioneaz in zona dureroasa sau
adiacent de acesta vor stimula aceti neuroni facilitai

In concluzie. Stimuli tactili sau termici slabi care acioneaz in zona dureroasa
pot provoca un rspuns puternic care este evocat la nivel central ca o
durere intensa (hiperalgie primara).

Inflamaia

Hiperalgia secundara

este raspunsul sistemului imun la distrucia tisulara.

Celulele inflamatorii elibereaz o serie de mediatori care produc:

vasodilataie locala (PGI2, bradikinina, histamina) urmata de roeaa, cldur si

tumefiere (edem) local, si
durere (bradikinina, histamina, serotonina, K, prostaglandine).

Acest rspuns apare la 20 minute de leziunea iniiala.

-Reflexul de axon
stimularea terminaiilor nervoase din tegument in special terminaii
polimodale
Exista ramuri desprinse din fibrele aferente (terminaiile senzitive au o
structura similara axonilor) care acioneaz local-> descarc subst. P
rspuns produs de bucla de ntoarcere desprinsa din fibra senzitiva
stimulata se numete reflex de axon.
Substana P

aciune prelungita care amplifica inflamaia: creste permeabilitatea vaselor,

degranularea mastocitelor, scderea pragului pentru durere a terminaiilor
nervoase nvecinate.
Prin scderea pragului pentru durere a terminaiilor nervoase poate apare
senzaie dureroasa si la stimuli mecanici care in mod uzual nu determina durere.

substana P(SP), neurokinina A(NKA) i calcitonin gene related pepide (CGRP)

NOCICEPTIA
este condusa prin fibre mielinice si amielinice. Neuronii senzitivi
pseudounipolari din rdcina dorsala fac sinapsa cu neuroni din
coarnele posterioare ale mduvei spinrii. Nocicepia poate fi
descrisa ca doua mari tipuri:
- durerea acuta, rapida, care urmeaz dup stimularea
mecanoreceptorilor ( ciupire, neptura sau strivire) dar si altor
tipuri de receptori (termici). Este rapid condusa prin calea neo
spinotalamica si este bine localizata.

-durerea surda, lenta, care urmeaz dup stimularea

termoreceptorilor, receptorilor polimodali si receptorilor viscerali
pentru durere. Este lent condusa prin calea paleo spinotalamica si
este slab localizata.

Durerea acuta
Condusa predominant prin fibre
mielinizate lente.
Primul Neuronul senzitiv situat din
rdcina dorsala face sinapsa cu
neuronii din lamina I din cornul
dorsal din mduva spinrii. N1
descarc glutamat -> depolarizare
rapida si scurta a neuronilor 2 din
coarnele anterioare.
Axonii neuronilor 2 decuseaza si trec
in cordoanele laterale formnd
fascicolul spinotalamic lateral
In nc ventromedial talamic se afla al
treilea neuron. Axonii se proiecteaza
in aria somestezic din girusul
postcentral.

Durerea lenta

condusa prin fibrele lente amielinice si mai puin prin

fibre mielinice.
N1 fac sinapsa in lamina II si III (substana gelatinoasa)
cu neuronul 2 al caii. N1 descarc diferite peptide
dintre care cea mai important este substana P.
Aciunea este lenta si de lunga durata secunde -minute.
stimulul parcurge mai muli neuroni intermediari din
coarnele dorsale si apoi ajunge la neuronii din lamina V.
Axonii acestora neuroni decuseaza si formeaz
fascicolul spinotalamic anterior.
Doar o treime din aferentele sistemului vechi de
conducere se proiecteaz direct in nucleii intra laminari
si ventrolaterali.
Fibrele din neuronii din lamina V se proiecteaz si in
alte trei principale arii:
nucleii reticulari din TC
aria tectal mezencefalic
aria gri periapeductala (din jurul apeductului Sylvius)

Aceste arii pot proiecta fibre scurte spre nucleii talamici

Nucleii talamici

Proiecteaz fibre spre diferite arii:

Ventrolateral si ventromedial > Cortex senzitivlocalizarea durerii
Ventromedial > Cortexul insular posterior --in
realizarea senzaiei dureroase, integrare senzoriala si
alerta
Dorsomedial > girusul cingulat in partea anterioara -reacia emoionala determinata de durere, memorare
si creterea ateniei
Hipotalamus si cortexul limbic -- raspunsul visceral la
durere ( reacie adrenergica, etc) si memoria subiectiva
a durerii

Relaia cortex -durere

Stimularea electrica a cortexul cerebral produce

durere acuta de intensitate moderata.
Cortexul este implicat mai degrab in
interpretarea calitii dureri si localizrii acesteia
Centrii inferiori din TC, talamici si din nc.
subcorticali sunt puternic implicai in senzaia
dureroasa intensa, in reacia emoionala si
vegetativa.
Durerea ntrete memorarea evenimentelor
concomitente si reacia emoionala.

Nocicepia

Implicaia inflamaiei in nocicepie

Sisteme de modulare a durerii

Teoria actuala de control a durerii este de a

modifica gradul de excitabilitate a neuronilor
din coarnele dorsale ale mduvei spinrii
(locul de intrare al aferentelor nocicepie pe
calea rdcinii dorsale a nervilor spinali).

Sistemul de supresie al durerii-analgezia

Atunci cnd gradul de activare ale SNC atinge un nivel maxim de
alerta se activeaz sistemul de control al durerii:
- substana gri periapeductala si arii perivenntriculare ale
mezencefalului
- nucleul rafeul magnus localizat in poriunea inferioara a punii si
poriunea superioara a mduvei spinrii.
- complexul inhibitor al durerii din coarnele dorsale ale mduvei
spinrii.

Stimularea nucleului refeului magnus si substantei gri

periapeductale poate suprima sau reduce durerea condusa prin N1
din rdcinile dorsale ale nervilor spinali.
Neuronii sistem de control prezinta fibre descendente care descarc
in coarnele anterioare mai multe tipuri de mediatori:
serotonina,
substane opiacee (leucin-enkefalina Tyr-Gly-Gly-Phe-Leu-OH),
metionin-enkefalina ( Tyr-Gly-Gly-Phe-Met-OH), beta-endorfina ( TyrGly-Gly-Phe-[26 aminoacizi]-OH) dinorfina ( Tyr-Gly-Gly-Phe-[13
aminoacizi]-OH). Toi aceti mediatori inhiba neuronii din lamina
gelatinoasa.

Sistemul de modulare a durerii

Alte mecanism de modulare a durerii

Stimularea prin fibrele rapide mielinice II, a N1 sunt stimulai neuroni

inhibitori intermediari din MS care determina inhibarea neuronilor de
releu din coarnele dorsale ale mduvei spinrii.
Prin stimularea tegumentului nvecinat zonei dureroase prin manevre
simple, frecare sau scrpinare se poate obine o scdere a senzaiei
dureroase.
Pe baza acestui mecanism durerea este diminuata in cazul
fiziokinetoterapie sau acupuncturii.

Durerea viscerala

- contracia excesiva a musculaturii organelor cavitare(spasm)Apare ischemie

locala celulele pierd o parte din ioni si in lipsa unui metabolism aerobic genereaz
cantiti importante de acid lactic creste concentraia de K, H , adenozina,
bradikinina si histamina care stimuleaz terminaiile libere ale durerii din aceste
organe.
- contactul cu substane chimice. Ulcerul gastric sau duodenal poate sa perforeze
complet peretele digestiv si permite coninutului gastric sau duodenal sa ptrund
in peritoneu cu iritarea acestuia.
coninutul iritativ in cavitatea peritoneala : vezica biliara, apendice, colon, vezica urinara.

-ischemia viscerala determina o durere extrem de vie. Infarctul visceral

cordul (infarctul cardiac),

tubul digestiv (infarctul mezenteric),
ficatul (infarctul hepatic),
splina (infarctul splenic).
Prin necroza celulara produsa se elibereaz coninutul celular bogat in K, adenozina. De asemenea
celulele ischemice nc viabile elibereaz acid lactic. Prin necroza celulara sunt chemate in aria
de necroza celule inflamatorii care elibereaz histamina, bradikinina.

- alte mecanisme: tensionarea capsulei organelor parenchimatoase (ficat), iritarea

foitelor viscerale: pleura, pericardul, peritoneul, iritarea meningelui.

Durerea referata

Resimirea durerii le
distanta de locul
producerii se numete
durere referata.

Durerea referata apare

frecvent in durerea
viscerala. Percepia
durerii la distanta implica
doua mecanisme:
ncruciarea semnalului
nervos
Originea embrionara a
organelor viscerale

Durerea referata

ncruciarea semnalului
nervos in coarnele
posterioare ale mduvei
spinrii
Prin preluarea stimulului
dureros visceral de
neuronii care conduc
durerea somestezic se
genereaz senzaie
localizata la suprafaa
pielii dar slab localizata.
Localizarea durerii se
limiteaz la o suprafaa
mare (ex. un segment de
membru).

Durerea referata

Durerea se resimte in regiunea de origine embrionara a

organelor viscerale si nu locul actual al acestora.
Originea embrionara si localizarea reala a viscerelor
este diferita. Multe organe viscerale i au originea in
segmente superioare locului actual de localizare.
cordul -- origine in segmentele embrionare cervicotoracice (C3-T5)
stomac -- origine in segmentul embrionar toracic (T9)
duoden, intestin subire - origine in segmente embrionare
-toracice (T9-T11)
pulmon -- segmente cervico-toracice embrionare
apendice-- origine in segmentul embrionar toracic (T10)

Durerea viscerala

durerea din suferina apendicelui este transmisa spre

segmentul toracic T9-T10 si resimit ca o durere
periombilicala sub forma de crampa.
Daca inflamaia apendicelui creste induce si inflamaia
peritoneului nvecinat -- durere corespunztoare
segmentului L1 poriunea inferioara a abdomenului si
regiunea inghinala.

Localizarea durerii viscerale este mult mai dificila si poate

conduce la interpretri eronate astfel ca o cunoatere a
originii embrionare a organelor interne precum si
modalitatea in care poate induce durere este foarte
importanta in activitatea de medic.