Cand un copil devine incapatanat, poate fi destul de obositor sa iti mentii pozitia.

De
multe ori, pentru a scapa de urlete sau plansete, parintii se simt obligati sa cedeze
insistentelor copilului.
Incearca sa ii explici acestuia de ce nu ii poti cumpara o anumita jucarie, de ce nu are
voie sa se joace pana tarziu etc. Si cel mai important, nu ceda. Copilul iti aduce o
multime de motive logice pentru care tu ar trebui sa procedezi asa cum vrea el. Daca tu
vei ceda, copilul va sti ca va gasi intotdeauna mijloace pentru a te determina sa ii
indeplinesti dorintele.
Vei fi surprins cand mai tarziu, nu il vei mai putea dezvata pe copilul tau de insistente
sau scene. Asadar, inainte sa cedezi adu-ti aminte ca responsabilitatea ta este educatia si
sanatatea copilului pe termen lung.
Cuprins

1. Realizeaza un front comun cu partenerul tau

2. Adapteaza orice regula sau limita varstei copilului tau
3. Invata-l pe copilul tau sa coopereze
4. Nu e nimic gresit daca cel mic plange
5. Lasa-l pe copilul tau sa faca fata schimbarilor
6. Invata-l pe copilul tau sa nu se plictiseasca
7. Nu il lauda excesiv sau in mod gratuit
8. Nu ignora disciplina sau regulile impuse in momentele in care va simtiti bine

Realizeaza un front comun cu partenerul tau

Nimeni nu a spus ca este usor sa disciplinezi un copil mic, asa ca este foarte important
sa ai sustinerea partenerului tau. Pentru a nu crea confuzii pentru cei mici, vorbiti
inainte si stabiliti regulile pe care doriti sa le urmati in educatia copilului, fie ca este
vorba de programul de scoala, alimentatie, somn etc.
Fereste-te de discrepante in ceea ce spui tu si ceea ce spune partenerul tau. Daca va
realiza ca tu nu vrei sa cedezi, copilul va incerca sa il convinga pe celalalt. Asadar,
pentru ca cel mic sa nu isi creeze ideea ca mama e mai rea sau tata ma lasa sa fac ce
vreau, consulta-te in permanenta cu partenerul.
Adapteaza orice regula sau limita varstei copilului tau
Prin faptul ca instaurezi niste reguli nu inseamna ca la orice pas al copilului trebuie sa
spui nu. Pur si simplu, un copil are nevoie sa fie ghidat si sa i se impuna niste norme
de disciplina, pana in momentul in care va fi capabil sa se controleze singur. In acelasi
timp, restrictiile si limitele impuse trebuie formulate si adaptate in functie de varsta
fiecaruia.
Foloseste un limbaj potrivit si incearca sa te faci inteles sau sa nu ii ceri lucruri

exagerate. In momentul in care copilul creste si prioritatile lui se schimba, intervin

schimbari si in regulile formulate de tine.
Invata-l pe copilul tau sa coopereze
Cu mult inainte de a incepe scoala, copilul trebuie sa stie niste reguli elementare de
comportament: cum sa stea in masina pe scaunul special amenajat, sa nu loveasca alti
copii, sa se trezeasca si sa se duca la culcare la orele stabilite de tine etc. Acest gen de
reguli nu ar trebui sa fie negociate, pentru ca fac parte din stabilitatea si sanatatea celui
mic.
Insa exista alte lucruri unde il poti lasa pe copilul tau sa isi exprime preferintele si in
cazul carora poti ceda. Ia in considerare ceea ce ii place sa manance, ce carti isi doreste,
ce jucarie vrea sa ia cu el la gradinita sau ce haine sa poarte.
Poate ca nu va lua intotdeauna cea mai buna decizie, dar atunci cand face greseli, ii poti
explica de ce ar fi mai bine sa opteze pentru altceva. In acest fel, il pregatesti pentru
momentele in care nu va mai fi insotit tot timpul de tine.
De asemenea, explica-i celui mic faptul ca exista lucruri in privinta carora poate lua
decizii, dar si reguli pe care nu le vei schimba. Incearca sa nu ii impui prea multe limite
deodata, pentru ca ii va fi greu sa le asimileze si sa le retina. Rezuma-te la cele
elementare.
Nu e nimic gresit daca cel mic plange
Nu vei reusi nimic daca vei incerca sa opresti plansetul copilului tau prin recompense
cum ar fi dulciurile sau jucariile. Realizeaza o distinctie intre motivele pentru care
copilul tau plange. Aceasta implica o delimitare clara intre nevoi si dorinte.
Daca micutul tau este speriat de ceva anume, ii este foame, are dureri etc., atunci este
momentul pentru a interveni fara a sta pe ganduri. Daca insa copilul tau plange din
cauza ca nu te-ai supus dorintelor lui, nu trebuie sa te ingrijorezi. Nu il pedepsi pentru
ca plange, dar nici nu ceda. Explica-i de ce nu are voie sa faca ceva anume si ingnora-i
comportamentul de genul acesta.
Lasa-l pe copilul tau sa faca fata schimbarilor
Fii intotdeauna prezent si disponibil pentru copilul tau in momentele in care are nevoie
de suportul tau moral, dar lasa-l sa gaseasca solutii pentru situatiile in care s-ar putea
descurca si singur. Pentru problemele ca de exemplu, inceperea scolii, copiii pot gasi o
rezolvare si pot avea multe de invatat.
Incearca sa il faci pe copilul tau sa fie realist in limita varstei lui, in loc sa ii creionezi
totul cat mai placut posibil. In momentul in care va reusi sa depaseasca niste obstacole,
va dobandi incredere in sine si va invata sa coopereze cu tine si cu cei din jur. Cum il
vei pregati altfel pentru viata de adult daca nu il vei lasa niciodata sa se confrunte cu

realitatea specifica varstei lui? Fii pozitiv si incurajeaza-ti copilul, dar nu ii construi o
imagine gresita despre lume.
Invata-l pe copilul tau sa nu se plictiseasca
In momentele in care tu nu esti disponibil, nu il aseza pe copilul tau in fata televizorului,
in speranta ca va sta linistit si nu te va deranja. Daca nu ai cum sa te joci cu cel mic,
asigura-te ca l-ai invatat din timp cum sa se mentina ocupat.
Inca de mic, achizitioneaza-i jucarii, carti, materiale pentru pictura, desen, construit si
explica-i in ce mod se folosesc toate acestea. Nu le alege insa la intamplare. Opteaza
pentru jocuri pe care la care copilul are de depasit o incercare, o provocare. In felul
acesta, ii vei mentine treaz interesul si dorinta de a descoperi.
Asta nu inseamnca ca iti poti lasa copilul singur ore in sir. Dar pret de 15 minute sau o
jumatate de ora la scolari, copiii pot desfasura activitati si singuri.
Nu il lauda excesiv sau in mod gratuit
Toti copiii au nevoie sa fie incurajati sau sa li se sublinieze ceea ce au facut bine.
Incurajeaza-l sa incerce lucruri noi, dar ofera-i libertatea de a alege. In felul acesta, in
momentul in care va obtine rezultate, va castiga incredere in sine. Aceasta nu inseamna
ca trebuie sa il lauzi la orice pas sau pentru orice lucru.
Exista riscul ca, in acest fel, copilul sa devina dependent de aprecierile tale si sa se
opreasca la orice pas pentru a primi laude din partea ta. Mai grav este faptul ca va purta
acest gen de comportament si in afara familiei, la gradinita sau la scoala. Evida sa il
lauzi atunci cand pur si simplu se dezvolta normal, in acord cu varsta pe care o are.
Nu ignora disciplina sau regulile impuse in momentele in care va simtiti
bine
Chiar daca esti prins intre serviciu si familie si tot ceea ce iti doresti este sa petreci
timpul intr-un mod placut alaturi de copilul tau, nu ceda regulilor tale. Mentine un punct
de vedere realist si, chiar in momentele in care va jucati, aminteste-i copilului tau care ii
sunt limitele.

Disciplinarea unui copil este partea cea mai importanta pe care o cuprinde
meseria de a fi un parinte de succes, insa din ce in ce mai multi parinti nu stiu ce
sa faca in aceasta privinta.
Disciplina sau invatarea poate fi sau mai degraba trebuie definita ca un proces
prin care copilul este ajutat sa invete ce comportament este potrivit si cum sa
faca o alegere buna.
Cu alte cuvinte prin disciplina un copil ajunge sa isi puna la punct exercitiile de

autocontrol, de responsabilitate si de respect mutual.

Asadar printr-o disciplina potrivita fiul sau fiica ta invata cum sa actioneze in
cadrul familiei sau in societatea plina de legaturi interumane, reguli si legi pe
care cu totii trebuie sa le respectam.
Cu ajutorul ei, el capata un sentiment de siguranta si protectie, iar de cele mai
multe ori si un sentiment de desavarsire.
Pe de alta parte, fara aceasta invatatura copii sunt expusi unui risc de a dezvolta
comportamente diferite si variate sau de a avea probleme emotionale.
Cand trebuie sa incepi sa il disciplinezi pe fiul sau fiica ta

Disciplinarea unui copil ar trebui inceputa inca de

cand este bebelus. Ar trebui sa iti placa sa il iei pe
cel mic in brate, sa il dezmierzi si sa vorbesti cu el
deoarece studiile au aratat ca nou-nascutii raspund
la vocea umana.
Vorbind cu cel mic inca de la inceput il poate ajuta
in dezvoltarea creierului si sa se obisnuiasca cu ceea
ce vrei mai ales prin tonalitatea glasului tau, de
exemplu mami, te iubeste!"sau este timpul de
culcare!".

Cei mai multi dintre noii parinti si nu numai, considera ca disciplina trebuie
inceputa abia dupa ce are loc comportamentul negativ, insa trebuie sa tineti
minte ca un copil nu stie ce se asteapta de la el, de aceea este necesar sa petreci
timp invatandu-l.
In timp ce il incurajezi sa invete sa ia decizii cu privire la actiunile sale, ei au in
egala masura nevoie si de ghidare sau sfaturi date de tine.
Cateva tehnici si instructiuni eficiente pentru disciplinarea copilului tau
1. Rosteste limitarile si comenzile" clar si precis, deoarece, ca parinte
nu trebuie sa te codesti sau sa dai inapoi cand incearca sa negocieze, mai ales ca
de cele mai multe ori asa vor face, pentru ei nu este decat un simplu test pentru

a vedea cat de slaba si de usor poti fi convinsa sa faci ca ei.

2. Trebuie sa spui instructiunile folosind un ton calm, dar neclintit si
nu ca pe o rugaminte, fiind mult mai eficient daca spui Nu te duce in strada.
Stai in curte." decat Mami nu vrea ca tu sa parasesti curtea, da?" pentru ca ei
trebuie sa isi dea seama cand vorbesti serios.
3. Autoritatea pe care o ai trebuie sa fie clar si consistent realizata,
utilizand doar cuvinte necesare si invatandu-l pe cel mic cum sa isi dezvolte
capacitatea de a lua contact cu ochii si de a asculta; este bine daca, de exemplu,
ii arati ca il asculti pentru ca in acel moment iti arata si el respect, ascultandu-te.
4. Tine minte sa il recompensezi sau sa il pedepsesti nu numai dupa
varsta pe care o are, ci si dupa indatorirea potrivita, astfel incat sa nu dai o
pedeapsa prea mare pentru o greseala minora.
5. Invata-ti copilul faptul ca toate actiunile pe care le face au
anumite consecinte si in acest fel il poti incuraja cand face o alegere buna;
el trebuie sa cunoasca beneficiile ascultarii si alegerii deciziei corecte atat cat si
consecintele negative in cazul unei obraznicii.
6. Este bine sa dai directive prompte si sa le si urmezi in cazul in care are
loc o incalcare a lor, niciodata sa nu faci amenintari false, ci trebuie sa te tii
mereu de ele.
7. Invata-l pe copil comportamentul moral oferindu-te pe tine drept
exemplu de bun comportament moral, intrucat el intr-un final iti va oglindi
purtarea.

Cercetarile au aratat faptul ca multi parinti prefera sa ridice mana asupra

copilului lor atunci cand acesta greseste, pentru ca pur si simplu nu gasesc un alt
mod de a reactiona. O palma aplicata copilului sau mai rau, violenta domestica il
invata pe micut ca bataia constituie raspunsul problemelor sale.
Mai mult, violenta, chiar si sub forma unei palme din cand in cand, stirbeste increderea
in sine a copiilor si incurajeaza depresiile. Copilul tau a facut o nazbatie si primul
impuls este sa ii dai o palma la "fundulet" sau sa il tragi un pic de mana pentru a te
impune? Exista metode mult mai pasnice si eficiente de a-ti atentiona si educa micutul.
Calmeaza-te

In momentele in care simti ca micutul tau pur si simplu de scoate din sarite, ar fi mai
bine sa te indepartezi pret de cateva minute de situatie pentru a te calma. In acele clipe
vei gasi o alternativa si o solutie pentru problema respectiva.
Catedata parintii se pierd cu firea pentru ca sunt supusi stresului: mancarea arde pe foc,
copiii se cearta, telefonul suna si unul dintre copiii tai sparge un obiect de valoare din
casa si simti ca paharul s-a umplut. Nu iti varsa nervii pe micut, pentru ca acesta nu va
intelege mare lucru si mai important, nu va invata nimic.
Desi primul implus este sa iti lovesti copilul sau sa tipi la el pentru a elimina toata furia
acumulata, du-te in alta camera si calmeaza-te sau daca nu poti parasi incaperea
respectiva, impuneti ca, mental, sa iesi putin din context; numara pana la zece sau
inchide ochii si asteapta pana cand te simti un pic mai linistit.
Adopta o atitudine ferma

Hotararea cu care iti sustii deciziile nu este echivalenta cu violenta sau pornirile de acest
gen. Nu trebuie sa iti lovesti copilul pentru a-l determina sa te asculte. Coboara la
nivelul sau, priveste-l in ochi, atinge-l prietenos si spune-i, pe un ton ferm, intr-o fraza
scurta, ceea ce doresti de la acesta. De exemplu: "As vrea sa te joci in liniste", "As vrea
sa mananci fara sa te joci cu mancarea" etc.
Ofera alternative

Copilul tau se poarta intr-un anumit fel pentru ca nu stie ca exista si alternative la
comportamentul sau; mai precis, copilul nu cunoaste consecintele faptelor sale. Acesta
nu trebuie sa se teama de furia parintelui sau, ci trebuie sa stie ce se va intampla daca nu
va asculta regulile impuse.
De exemplu, daca micutul tau se joaca la masa in loc sa manance, spune-i ca are de
ales: ori sa manance asa cum ar trebui ori sa paraseasca masa. Daca acesta continua sa
se joace cu mancarea, coboara-l usor de pe scaun si spune-i ca poate pleca de la masa,
daca nu vrea sa manance civilizat. Spune-i de asemenea, ca se poate intoarce la locul
sau doar atunci cand va manca fara sa se joace.
Prezinta-i consecinte logice

Consecintele care au legatura cu faptele copilului tau il invata pe acesta sa devina o

persoana responsabila. De exemplu, daca micutul tau sparge geamul vecinului, vrei sa
il pedepsesti sau mai rau, sa il lovesti. Ce va invata din aceasta situatie? Primul impuls
va fi sa incerce sa se eschiveze, sa dea vina pe altcineva, de teama de a nu fi pedepsit
sau certat. Mai mult, poate acumula ura impotriva ta, pentru ca l-ai lovit sau l-ai

pedepsit. Ceea ce trebuie sa faci este sa obtii insa respectul copilului tau, nu frica
acestuia.
In loc sa il pedepsesti, ai putea sa il determini sa isi indrepte greseala. De exemplu,
intreaba-l ce ar putea face pentru vecinul respectiv pentru a compensa pentru pagube: ar
putea ajuta la inlocuirea geamului, atat cat poate, sau ar putea sa se ofere sa ii spele
masina etc.
Important este sa realizeze faptul ca greselile sunt inevitabile, insa este important sa isi
asume responsabilitatea si sa incerce sa indrepte raul facut. Astfel, atentia nu se mai
concentreaza pe greseala respectiva, ci pe asumarea responsabilitatii. Copilul nu mai
simte furie si revolta impotriva parintilor si nici nu isi mai pune in pericol respectul de
sine.
Anunta-l din timp despre ceea ce va urma
Plansetul si tipetele copilului tau te pot descuraja de la o abordare constructiva a
diciplinarii micutului, insa poti preveni astfel de situatii daca iti informezi copilul din
timp.
De exemplu, daca va aflati la un loc de joaca si vrei sa plecati acasa, atunci informeaza-l
cu cinci minute inainte de faptul ca peste cateva minute va trebui sa termine joaca. In
felul acesta, va avea timp sa isi termine joaca si te va scuti de crizele de isterie.
Atentie insa, pentru ca va incerca sa traga de timp, insa fa-ti un obicei de a avea o
atitudine ferma, respectandu-ti propriile reguli. Astfel, copilul te va lua in serios atunci
cand il vei instiinta ca mai are doar 5 minute de joaca pana cand veti pleca, si nu mai
mult.
Psihologie - 12 Iulie 2010

Share3
Inapoi
Printeaza
Trimite unui prieten

Disciplinarea copilului inseamna a-l invata sa aiba un comportament responsabil si sa se

autocontroleze. Cu o disciplina adecvata si coerenta, copilul dumneavoastra va invata
despre consecinte si isi va asuma responsabilitatea pentru propriile actiuni. Principalul
scop este de a incuraja copilul sa invete sa-si dozeze atat sentimentele cat si
comportamentul. Aceasta tehnica este denumita automonitorizare.
Disciplina recompenseaza copilul pentru comportamentul adecvat si il descurajeaza pe
cel neadecvat, utilizand mijloace corecte si pozitive. Unii parinti cred ca disciplina
inseamna pedeapsa fizica, cum ar fi lovirea, palmuirea sau abuzul verbal cum ar fi

tipatul sau amenintarea copilului. Aceasta nu este disciplina.

Consecintele pedepsei fizice
Copiii invata din exemple. Numeroase studii au aratat ca modelele cu cea mai mare
influenta din viata unui copil sunt chiar parintii sai. Este important ca parintii sa aiba un
comportament exemplar pe care sa il urmeze si copiii lor. Folosind pedeapsa fizica sau
provocand suferinte asupra unui copil pentru a-l opri sa nu se mai comporte incorect,
copilul va intelege ca este bine sa rezolvam problemele prin violenta. Copiii invata cum
se face acest lucru privindu-i pe parintii lor cum folosesc violenta fizica impotriva lor.
Alte probleme cauzate de violenta fizica includ:
Distrugerea relatiei pretioase dintre parinte-copil
Afectarea demnitatii copilului, a respectului de sine, a stimei de sine
Posibilitatea unei leziuni fizice sau psihologie
Distrugerea simtului dreptatii si corectitudinii la copil
Efecte pe termen lung copilul poate deveni retras, temator sau sa aiba un
comportament agresiv
Copilul poate evita pedeapsa fizica spunand minciuni.
Cauzele unui comportament neadecvat
Copiii au un comportament neadecvat din mai multe motive, si anume:
Sunt prea mici ca sa stie ca anumite actiuni sunt de neacceptat.
Sunt frustrati, nervosi sau suparati si nu au alta cale de a-si exprima sentimentele.
Sunt presati de schimbarile majore din viata lor cum ar fi destramarea familiei, un
nou membru in familie sau inceperea scolii.
Lipsa atentiei din partea parintilor
Au nevoie de un grad de independenta mai mare si se simt constransi.
Prin disciplina, copilul invata ce inseamna un comportament adecvat. Abilitatea
intelectuala a unui copil se dezvolta odata cu trecerea timpului. Este important sa
corelati modul de disciplinare a copilului dumneavoastra cu capacitatea de intelegere a
copilului. Un copil foarte mic, cum ar fi un bebelus, nu are notiunea a ceea ce este bine
si ce nu este bine.
Copiii sub varsta de trei ani nu au un comportament neadecvat au dorinte pe care vor
sa le indeplineasca, cum ar fi foamea si setea. Nu pot raspunde inca la consecinte prin
schimbarea comportamentului si au nevoie sa li se repete acelasi mesaj la nesfarsit. De
exemplu: Pune-ti palaria cand este soare . Cand continua sa iasa afara la soare fara
palarie, copiii nu sunt neascultatori, ci pur si simplu nu isi amintesc.
Incercati sa le explicati lucruri copiilor dumneavoastra intr-un mod adecvat nivelului lor
de dezvoltare si amintiti-va de asemenea sa va coborati la nivelul lor psihologic. Copiii
isi exprima sentimentele prin intermediul comportamentului, deci este important sa

intelegeti sentimentele aflate in spatele comportamentului lor. Daca stiti motivele

comportamentului neadecvat al copilului dumneavoastra sau sentimentele acestuia,
puteti ajuta la rezolvarea problemelor mentionate.
Rutina ajuta copilul sa invete
Copiii invata cum sa se comporte imitand adultii din jurul lor. Copiii se bucura atunci
cand stiu ce se asteapta din partea lor, iar ziua decurge dupa un tipar asemanator. Copiii
se simt in siguranta atunci cand cunosc ordinea evenimentelor si pot prevedea ceea ce
urmeaza sa se intample. Acelasi lucru se intampla cu reactiile comportamentului
copiilor. Copilul trebuie sa stie care va fi reactia adultilor si daca va fi corecta si
coerenta.
Sugerati-i copilului dumneavoastra comportamentul pe care doriti sa il aiba decat sa
il pedepsiti pentru comportamentul neadecvat.
Explicati-i clar comportamentul pe care doriti sa il aiba si asigurati-va ca, micutul
dumneavoastra intelege la ce va asteptati din partea lui.
Daca sunteti amuzat de comportamentul neadecvat copilului, incercati sa nu ii aratati
acest lucru, deoarece copilul poate crede ca sunteti de acord.
Conformati-va si nu va asteptati la prea multe din partea unui copilas. De exemplu,
este normal pentru bebelusi sa faca dezordine si sa se murdareasca in timp ce mananca,
deoarece miscarile motorii si bunele maniere se dezvolta in timp. Copiii mai mici sunt
de asemenea neastamparati la masa si adesea este nevoie ca masa de seara sa se
serveasca mult mai devreme decat se obisnuieste in cadrul familiei.
In general amenintarile reliefeaza propriile frustrari ca parinti sau ingrijitori si nu
sunt deloc o modalitate pozitiva de a incuraja comportamentul pe care il dorim la copii.
Cereti copilului sa se implice in realizarea unor reguli pentru intreaga familie.
Explicarea consecintelor
Buna crestere il ajuta pe copil sa invete ca exista consecinte ale actiunilor sale. In mod
ideal, consecinta ar trebui sa urmeze imediat actiunea si ar trebui sa fie relevanta.
Cereti-i copilului sa:
Curete mizeria pe care a facut-o
Isi faca ordine in jucarii atunci cand nu o gaseste pe cea pe care o doreste
Petreaca timp singur (sa ia o pauza) atunci cand comportamentul sau indica faptul ca
nu se mai poate juca in armonie cu ceilalti. Acesta este un moment bun pentru copil de
a-si redobandi calmul
Se joace singur atunci cand a fost agresiv
Pauza pentru copii
Pentru copii, a petrece timp singuri (a lua o pauza) atunci cand comportamentul lor ii
face de rusine sau sa ii infurie pe parinti poate fi o oportunitate importanta pentru
autoreflectie. Pe masura cresc, copiii vor invata sa mearga in camera lor in momentul in

care isi pierd controlul.

Aceasta pauza nu ar trebui folosita in mod abuziv in cazul copiilor foarte mici sau in
cazul celor care o pot vedea ca pe o pedeapsa si sa se simta umiliti sau confuzi deoarece
sunt fortati sa se aseze pe un scaun al pedepsei si sa reflecteze la ceea ce au facut .
Pauza pentru parinti
Daca va enervati sau sunteti frustrat din cauza comportamentului copilului, este bine sa
luati o pauza pentru a va clarifica sentimentele. Cel mai indicat ar fi sa iesiti dintr-o
anumita situatie in care va simtiti stresat. Aceasta inseamna ca trebuie sa va asigurati ca
micutul se afla in siguranta si paraseste camera pentru cateva minute. Alta optiune este
de a suna un prieten sau o ruda pentru a va calma.
Consolidarea unui comportament adecvat
Un copil isi doreste in mod normal dragostea si aprobarea parintilor sai, deci una din
cele mai simple metode pentru a incuraja un comportament bun, este ca acesta sa stie ce
se asteapta din partea sa si sa fie incurajat in acest sens.
La nervi si suparare, multi parinti ajung sa tipe la copiii lor. Chiar daca ii iubesc
mai mult decat orice, chiar daca dupa ce tipa la ei regreta aproape imediat. Ce e de
facut?

De cate ori ti-am zis sa nu mai intri in casa incaltat cu pantofii de strada? Uite cum ai
murdarit covorul! De ce nu poti sa ma asculti niciodata? totul spus pe un ton ridicat
si amenintator. Iti pare familiara scena asta?

Interesant e ca adultii tipa mult mai des la copii decat tipa unii la ceilalti. Ce ii face
pe parinti sa creada ca e mai bine sa tipe la copii decat sa gandeasca rational si sa aiba o
reactie mai controlata?
Pur si simplu, unii parinti considera ca, tipand la copii, acestia vor pricepe ca au facut
ceva gresit si astfel vor invata sa fie mai ascultatori data viitoare, pentru a nu-i mai
supara. In plus, copiii sunt invatati sa respecte parintii si sa stie cine e seful.
Furia, insa, nu e cea mai potrivita reactie atunci cand esti implicat intr-o situatie
tensionata, conflictuala. E adevarat ca adultii trebuie sa fie mai autoritari, iar copiii
trebuie sa-i respecte, insa tipatul nu antreneaza respect. Iata ce invata copiii, de fapt,
atunci cand parintii tipa la ei:

Adultii nu vorbesc serios decat dupa ce incep sa tipe

Invata ca e ok sa tipe si ei ca raspuns la tipat
Invata ca e ok sa tipe si ei la alte persoane, atunci cand nu le convine ceva
Invata sa ignore cererile facute pe un ton calm si civilizat
Invata ca ei nu merita sa li se vorbeasca pe un ton calm
Invata ca tipatul, in general, e o metoda buna de a te elibera de stres

Consecintele tipatului la copii sunt ca micutii dezvolta, de cele mai multe ori, o teama
fata de parintele care ii agreseaza verbal, devin mai retrasi si nesiguri pe ei.
Toate acestea nu inseamna ca parintele nu ar trebui sa fie autoritar si sa nu ridice
niciodata vocea la copil. Copiii trebuie educati, bineinteles, dar exista si alte metode,
infinit mai bune decat tipetele:
1. Fa-ti copilul sa se simta iubit. Chiar daca ai un copil obraznic, care nu te asculta
aproape niciodata, nu te arata tot timpul nemultumit de el. Cand ai sa-i reprosezi ceva,
normal ca trebuie sa i-o spui, dar mai si lauda-l cand e cazul. Incearca sa construiesti o
relatie bazata de iubire, respect si incredere: in definitiv, e copilul tau si il iubesti. Nu te
baza pe faptul ca, in sinea lui, el stie ca e iubit, ci arata-i asta in fiecare zi, printr-o
imbratisare, un pupic, o vorba buna.
2. Acorda-i atentie. Pentru copii, atentia parintilor este esentiala, vitala, e lucrul cel mai
de pret. Daca nu pot obtine atentia prin lucruri bune, unii vor incerca sa o primeasca
prin tot felul de obraznicii. E mai bine ca parintele sa tipe la tine, sa te certe, sa se
supere, decat sa nu te bage deloc in seama gandesc cei mici. Ai grija sa nu ii acorzi
mai multa atentie atunci cand face ceva gresit decat atunci cand face ceva bun si frumos.
Lauda comportamentul pozitiv, chiar daca e vorba de lucruri marunte cum ca si-a
spalat canuta sau si-a lasat pantofii la intrare.
3. Foloseste-te de reguli si de rutina. Creeaza un set de reguli pentru ca piciul tau sa
stie exact ce astepti de la el si ce nu ar trebui sa faca niciodata. De exemplu, Toata
lumea sta la masa pana cand se mananca tot din farfurie sau Hainele trebuie puse in
dulap si nu aruncate la intamplare prin casa.

4. Rugamintile tale trebuie sa fie scurte si la obiect. Parintii se supara atunci cand
copiii nu fac ce li s-a cerut. Si atunci, incep sa le tina predici lungi de jumatate de ora:
Nu ti-am mai zis deja de trei ori pana acum de ce nu ma asculti niciodata de ce
trebuie sa trecem iar prin asta macar o data vreau sa te vad si eu pe tine facand cutare
lucru mai bine renunti la poliloghie si ii spui simplu: Ai intrat in casa cu pantofii
murdari descalta-te, te rog. Reaminteste-i regula casei printr-o propozitie:
Intodeauna ne descaltam inainte sa intram in casa. Si, eventual, mai adreseaza-i un
indemn scurt: Haide, scoate-ti pantofii. Foarte posibil sa obtii rezultate mai bune cu o
astfel de abordare.
5. Arata-i cum iti poate fi de ajutor. Cel mai des, copiii aud cuvinte negative de genul
nu ai voie, nu acum, termina cu asta, gata. Problema cu aceste remarci e ca
invata copiii ce sa NU faca, dar nu si ce asteptari ar avea parintii de la ei. Copiii chiar siar dori sa le fie de ajutor parintilor si sa primeasca laude si sa se simta apreciati oferale ocazia asta. De exemplu, in timp ce gatesti copilul vine si-si intinde jucariile pe jos in
bucatarie. In loc sa-l certi si sa-i spui ca nu are voie sa se joace acolo, recomanda-i sa isi
puna jucariile pe masa, ca tu sa iti poti face treaba si sa-l poti vedea si pe el cum se
joaca. Un copil care rupe flori poate fi invatat cum sa rupa buruienile si sa ajute astfel
florile frumoase sa aiba mai mult loc sa creasca.
6. Nu ceda la smiorcaieli. Altfel, copilul va sti ca parintele poate fi manipulat si va
apela foarte des la acest truc. Invata-l ca esti dispusa sa ii asculti dorintele, dar doar daca
si le exprima frumos, nu prin plansete. Si, din moment ce copilului ii ceri sa comunice
in mod civilizat, ofera-i propriul tau exemplu si nu ridica vocea in timp ce ii vorbesti.
7. Asigura-l ca tu intodeauna vorbesti serios. Tine-te de cuvant intodeauna: daca il
chemi pe copil la masa si el nu vine, du-te dupa el si ia-l de mana. Daca nu faci asta, se
va obisnui sa vina mereu la masa abia dupa ce il chemi a cincea sau a saptea oara.
8. Copiii invata cel mai bine din consecinte si nu din predici. De exemplu, daca
dimineata leneveste in pat si nu ajunge la timp la scoala, lasa-l sa intarzie la prima ora.
Cel mai probabil, va fi certat de profesor si va invata lectia punctualitatii pe propria lui
piele.
9. Fii un model pozitiv pentru copilul tau. Daca tu te porti frumos si politicos cu alti
oameni, copilul iti va imita comportamentul. La fel, daca tu te plangi in fiecare zi ca
trebuie sa faci curatenie si sa speli vasele, atunci nu te astepta ca micutul sa isi stranga
jucariile sau hainele fara sa se lamenteze. Nimeni nu e perfect, iar daca vreodata faci o
greseala in fata copilului, recunoaste-ti fapta, cere-ti scuze pentru ea si arata-i ca
intotdeauna se poate invata din greseli, astfel incat data viitoare sa fie mai bine.

Pe masura ce copilul creste si poate intelege legatura dintre actiunile sale si consecinte,
incepeti sa stabiliti reguli ale casei si ale familiei. E important sa explicati copiilor ce
anume asteptati de la ei inainte de a-i pedepsi pentru un anumit comportament. De

exemplu, prima data cand copilul dvs. de 3 ani isi foloseste creioanele pentru desenarea
peretilor camerelor, discutati de ce nu e permis acest lucru si ce se va intampla daca o
face iar. Explicati-i ca va trebui sa ajute la curatarea peretelui si ca nu va mai avea voie
sa se joace cu creioanele sale intrega dupa-amiaza. Daca dupa cateva zile deseneaza iar
pe pereti, amintiti-i ca creioanele sunt doar pentru hartie si puneti in aplicare
consecintele .
Parintii tineri trebuie sa fixeze acest "am fixat regula si ma astept sa o asculti sau
sa accepti consecintele" pentru binele fiecaruia. Desi e uneori mai usor pentru parinti
sa ignore comportamentele rele ocazionale sau sa nu aplice pedepsele cuvenite, ei risca
astfel sa creeze un precedent negativ. Consistenta (aplicarea consecintelor stabilite de
fiecare data cand regulile sunt incalcate) e cheia disciplinei efective. E important ca
parintii sa decida impreuna care sunt regulile iar apoi sa fie consistenti in aplicarea lor.
In acelasi timp in care va faceti clar cu privire la comportamentele pe care le veti
pedepsi, nu uitati sa recompensati comportamentele pozitive. Disciplina nu inseamna
numai pedeapsa. Parintii trebuie sa-si aminteasca sa recunoasca comportamentele
pozitive. De exemplu, ati putea spune : "Sunt mndru de tine pentru ca iti imparti
jucariile cu prietenii tai". Aceasta afirmatie are de obicei mai mult succes decat daca
copilul ar fi pedepsit pentru comportamentul opus (zgarcenia si posesivitatea) . In
momentul in care va laudati copilul fiti specific (explicati ce anume v-a placut din
comportamentul sau), nu spuneti doar "buna treaba".
Daca copilul prezinta un comportament de neacceptat care nu dispare indiferent ce
ati face alcatuiti un tabel in care mentionati (pentru fiecare zi a saptamanii) cate sanse ii
oferiti copilului sa arate acel comportament inainte de a-l pedepsi sau de cate ori trebuie
sa se manifeste coportamentul pozitiv pentru a-l rasplati. Aveti grjia ca acest tabel sa fie
unul atractiv pentru copil (colorat, cu personajele indragite de desene animate, etc.)
Afisati tabelul undeva la vedere si tineti contabilitatea zilnic. Acest lucru va va da si
dvs. si copilului o viziune concreta asupra a ceea ce face el. Nu uitati sa recompensati
copilul pentru ca a invatat sa-si controleze coportamentul negativ si sa aplicati
consecintele atunci cand limita comportamentelor negative admise este depasita.
Time Out-urile pot lucra bine pentru copiii de aceasta varsta . Stabiliti un loc
convenabil pentru Time Out, ferit de factori distractori, astfel incat sa-l forteze pe copil
sa se gndeasca la comportamentul sau. Amintiti-va ca trimisul in camera copilului avea
sens pe vremurile in care nu existau TV, computer, sau alti factori de divertisment. Nu
uitati sa stabiliti perioada de timp care se potriveste copilului. Expertii spun ca ar trebui
sa fie de 1 minut pentru fiecare an din varsta copilului. Altii sustin ca ar trebui sa dureze
pana cand copilul se calmeaza (pentru a-l invata auto-controlul).

Este greu sa iti disciplinezi copilul fiind ferm si bland in acelasi timp, fara
sa iti pierzi calmul si fara sa simti ca ai pierdut lupta. Oare de ce multi
parinti au senzatia ca ei sunt disciplinati de copiii lor?

"Era seara, abia venisem de la cabinet, lihnita de foame, si fiul meu se juca cu
mingea in camera, povestea colega mea intr-o zi.
Asa ca, jumatate bagata in frigider fiind, am strigat la dumnealui sa lase
mingea, ca mingea e pentru afara Crezi ca a lasat-o? Nu! A protestat: Dar,
mami, afara plouaaa. Discutia a continuat clasic: Am zis sa lasi mingea! Dar o sa am grija!.
Si nu am mai avut putere sa continui, asa ca mi-am pus masa cu bocaniturile
mingii in pereti si in capul meu, rugandu-ma la Dumnezeu sa nu sparga nimic in
camera.
Credeti ca a procedat bine? Copilul ei a invatat ceva din asta in afara de faptul
ca poate face ce vrea daca este suficient de insistent? (Si nici macar nu a
trebuit sa se straduiasca prea mult.)
Cu totii remarcam ca biata mama, obosita, s-a lasat imbrobodita de copilul sau
(ca noi toate, de altfel), incercand sa evite conflictul pe termen scurt, rabdand
manifestarile copilului, dar prin acumularea furiei, pregatind alte scandaluri.
Rezultatul, din punctul de vedere al copilului, este ca o va asculta din ce in ce
mai putin, iar comportamentul lui are sanse mari de a se inrautati. Cum reusesc
parintii sa isi autosaboteze activitatea de disciplinare a copilului?
Iata cum:
fac amenintari (cu pedeapsa) absurde sau pe care nu le aplica niciodata
- ceea ce duce la pierderea credibilitatii (sa stii ca te pedepsesc, te arunc
pe geam, te omor cu bataia, iti rup urechile, te dau afara etc.).
O pedeapsa nu trebuie sa raneasca copilul sau sa il sperie, ci trebuie sa il
invete ceva din situatia neconvenabila, astfel incat sa stie care pot fi
consecintele faptelor sale asupra lui sau asupra altora si sa reuseasca sa isi
asume responsabilitatea pentru aceste fapte.
Pentru aceasta ar trebui, logic, sa stie clar care sunt regulile (de exemplu spalatul pe dinti, pe maini, ora de masa sau de televizor etc.) si sa ne asiguram
ca le respecta de fiecare data, nu o zi da si alta ba, iar daca uneori se fac

exceptii, sa stie clar de ce este o exceptie, prin ce difera aceasta situatie de

alta.
In procesul de invatare, consolidare a regulii, sa va asteptati si la clasicele: te
urasc, esti rea, nu vreau, insa daca cedezi la aceste proteste, nu esti un
parinte mai bun, ci unul inconsecvent. Daca cel mic invata sa accepte regulile
casei, este mult mai probabil sa ia tot ceea ce ii spui cu seriozitate;
roaga copilul, nu ii cere ferm sa faca lucruri - nu e rau sa tratezi copilul cu
respect, rugandu-l sa faca lucruri, insa unii parinti generalizeaza acest
comportament la orice situatie, inclusiv la cele in care copilul trebuie sa
faca lucruri care nu ii fac placere deosebita (sa se opreasca din jocul de
ore intregi pe calculator, sa isi faca ordine in jucarii, sa se imbrace ca sa
puteti pleca odata la gradinita etc.).
Miorlaindu-te pe langa el (te roaga mama, imbraca-te/ strange jucariile etc.) nu
faci decat sa ii arati copilului ca el are controlul.
Asta nu inseamna ca trebuie sa urlam la el sa faca lucruri sau sa ii ordonam ca
la armata. Mai degraba ar fi de ajutor un ton calm, ferm, cu care sa iti afirmi
limpede asteptarile fata de copil: In cinci minute mancam, deci te mai joci pe
calculator cinci minute si apoi te opresti.
Dupa cinci minute vii la el, sa il chemi la masa. Daca refuza, ii spui calm care
sunt consecintele - fie nu mai mananca la acea masa (si sub nicio forma nu sta
la calculator in continuare), fie nu mai pune mana pe calculator o zi intreaga.
Esti vulnerabil la neascultare din partea copilului daca:
nu suporti sa-ti vezi copilul plangand - mai ales in public. Asa ca, ii gasesti
mereu scuze in fata celorlalti pentru bazaiala suparatoare, si ii faci poftele.
Mesajul perceput de copil: poti primi tot ce vrei daca faci o criza de nervi,
mai ales cand sunt si altii de fata;

in loc sa ramai calm, te stresezi in legatura cu ce gandesc ceilalti. In

aceste momente, vorbeste-i cat mai putin copilului. De ce? Pentru ca
oricum micutul este prea agitat si nedispus sa isi invete o lectie fix cand
si-a propus sa se mataie, asa ca discutiile cu el nu ajuta prea mult acum.
Spune-i calm, Am zis nu, si acum e timpul sa plecam si paraseste
scena. Nu are rost sa-l certi acum - asteapta sa ii treaca criza, dupa care
il imbratisezi si il feliciti ca e calm;

iti recompensezi copilul haotic - cu o jucarie, bombonica etc. fara motiv

sau pentru lucruri marunte - sa stea cuminte in masina, cu centura pusa,
de exemplu. In acest mod, va invata ca singurul motiv pentru care trebuie
sa stea cuminte in masina este ca primeste ceva, nu ca acel lucru trebuie
facut pentru siguranta lui.
Consecinta va fi: Daca nimeni nu-mi da nimic ca sa respect aceasta

regula de siguranta, de ce sa ma mai deranjez sa o fac?;

recompensezi un comportament care nu este negociabil - orice abatere

de la ceea ce tine de siguranta si sanatatea copilului (ordine, igiena) nu se
recompenseaza! Daca vede ca esti de neclintit, va integra acest lucru in
obiceiurile lui.